205 matches
-
ale cuvântului Sufism. Una dintre aceste etimologii a cuvântului sufi este suf (lâna) care constituia materialul principal folosit de sufiți în confecționarea mantiilor albe. Alți exegeți consideră că de fapt termenul este legat de at-tasawwuf, care înseamnă în arabă “cale”. Sufismul a existat cu mult înainte de a fi desemnat prin numele său. Denumirea de al-soûfi apare prima dată în 776, fiind atribuită unui ascet irakian. O altă etimologie leagă cuvântul de termenul arab sâfa, sâfwa (puritate), în timp ce alții vorbesc despre cuvântul
Cunoaștere și iubire în mistica sufită () [Corola-website/Science/329034_a_330363]
-
prin numele său. Denumirea de al-soûfi apare prima dată în 776, fiind atribuită unui ascet irakian. O altă etimologie leagă cuvântul de termenul arab sâfa, sâfwa (puritate), în timp ce alții vorbesc despre cuvântul grecesc sophos, sophia (înțelepciune) de la care ar derivă. Sufismul își are originile în spațiul musulman și scopul său este cunoașterea lui Dumnezeu Unul, o cunoaștere nu atât intelectuală, cât una spirituală, prin detașarea de lume, prin puritatea inimii, prin iubirea de Dumnezeu. Sufismul este un mod de viață și
Cunoaștere și iubire în mistica sufită () [Corola-website/Science/329034_a_330363]
-
sophia (înțelepciune) de la care ar derivă. Sufismul își are originile în spațiul musulman și scopul său este cunoașterea lui Dumnezeu Unul, o cunoaștere nu atât intelectuală, cât una spirituală, prin detașarea de lume, prin puritatea inimii, prin iubirea de Dumnezeu. Sufismul este un mod de viață și de comportament, o experiență anterioară un adevărat “pelerinaj spre profunzimi”. Expresiile sufismului țin de iubire și cunoaștere. Expresia afectiva este cea care integrează mai usor atitudinea religioasă, acesta din urmă constituind punctul de plecare
Cunoaștere și iubire în mistica sufită () [Corola-website/Science/329034_a_330363]
-
lui Dumnezeu Unul, o cunoaștere nu atât intelectuală, cât una spirituală, prin detașarea de lume, prin puritatea inimii, prin iubirea de Dumnezeu. Sufismul este un mod de viață și de comportament, o experiență anterioară un adevărat “pelerinaj spre profunzimi”. Expresiile sufismului țin de iubire și cunoaștere. Expresia afectiva este cea care integrează mai usor atitudinea religioasă, acesta din urmă constituind punctul de plecare al spiritualității islamice. Limbajul iubirii permite enunțarea adevărurilor esoterice(orice religie are două părți: o parte exoterica- adresată
Cunoaștere și iubire în mistica sufită () [Corola-website/Science/329034_a_330363]
-
stările cunoașterii. Iubirea reflectă și ea o frumusețe interioară care este pecetea Unității în suflet at-tawhid. [tawhid arab - afirmarea unicității divine (wahid unic); în mod curent tawhid desemnează rostirea Mărturisirii de credință, recunoașterea Unicității și implicit a Unității divine; în Sufism, rezumă toate gradele de cunoaștere ale Unității, simbolizând "unificarea” cu Principiul] Printre autorii sufiți se regăsesc și unii precum: Ibn Arabi, Ahmad ibn al-Arif, Suhrawardi Alep, al-Junayd, Abu-l Hasan ash-Shadhili (أبو الحسن الشاذلي), care manifestă o atitudine profund intelectuală, ei
Cunoaștere și iubire în mistica sufită () [Corola-website/Science/329034_a_330363]
-
Alții precum: Umăr ibn-al Farid (عمر بن علي بن الفارض), Mansur al-Hallaj și Jalal ud-din Rumi, se exprimă în limbajul iubirii, Realitatea divină nefiind pentru ei nimic altceva decât obiectul nesfârșit al dorinței. Desigur că acesta diversitate de atitudini în sufism ar fi condus la supoziția unora cum că sufiții care utilizează un limbaj intelectual ar fi preluat concepte străine de Islam din neoplatonism și nu numai. Sufismul cunoaște trei căi care corespund principalelor motive pentru care sufiții aspiră către Dumnezeu
Cunoaștere și iubire în mistica sufită () [Corola-website/Science/329034_a_330363]
-
altceva decât obiectul nesfârșit al dorinței. Desigur că acesta diversitate de atitudini în sufism ar fi condus la supoziția unora cum că sufiții care utilizează un limbaj intelectual ar fi preluat concepte străine de Islam din neoplatonism și nu numai. Sufismul cunoaște trei căi care corespund principalelor motive pentru care sufiții aspiră către Dumnezeu: calea cunoașterii sau gnoza-(al-ma’ rifah), calea iubirii (al-mahabbah) și calea fricii (al-khawf). Hinduismul cunoaște și el trei căi, dar metodele spirituale sunt diferite față de cele
Cunoaștere și iubire în mistica sufită () [Corola-website/Science/329034_a_330363]
-
trei căi care corespund principalelor motive pentru care sufiții aspiră către Dumnezeu: calea cunoașterii sau gnoza-(al-ma’ rifah), calea iubirii (al-mahabbah) și calea fricii (al-khawf). Hinduismul cunoaște și el trei căi, dar metodele spirituale sunt diferite față de cele ale sufismului, care tinde spre sinteză celor trei acțiuni: calea cunoașterii (jnana) , cea a iubirii (bhakti) și cea a acțiunii (karma). În sufism se observă un echilibru între atitudinile intelectuale și cele afective, de aici structura generală a Islamului al carui fundament
Cunoaștere și iubire în mistica sufită () [Corola-website/Science/329034_a_330363]
-
al-mahabbah) și calea fricii (al-khawf). Hinduismul cunoaște și el trei căi, dar metodele spirituale sunt diferite față de cele ale sufismului, care tinde spre sinteză celor trei acțiuni: calea cunoașterii (jnana) , cea a iubirii (bhakti) și cea a acțiunii (karma). În sufism se observă un echilibru între atitudinile intelectuale și cele afective, de aici structura generală a Islamului al carui fundament este doctrina Unității (at-tawhid), de unde și orientarea intelectuală care se impune tuturor variantelor vieții contemplative; în ceea ce privește iubirea ea se naște aproape
Cunoaștere și iubire în mistica sufită () [Corola-website/Science/329034_a_330363]
-
se manifestă direct prin stilul aparte al expresiei, rolul ei fiind implicit. Iubirea este superioară fricii, așa cum cunoașterea este superioară iubirii. Ahmad ibn al-Arif spunea despre iubire (el-mahab-bah)că este: " începutul căilor extincției" (fana) [fana arab - extincție, evanescenta. Desemnează în sufism extincția limitelor individuale în starea de Unire cu Dumnezeu. Contrară lui baqa (subzistență). Apare în versetul coranic " Totul (pe pamant) este menit stingerii (fan); nu va rămâne decât față Domnului tău, esența a majestății și generozității”. și colina de pe care
Cunoaștere și iubire în mistica sufită () [Corola-website/Science/329034_a_330363]
-
culegerea de ode închinate iubirii mistice evocându-l pe maestrul sau dispărut Diwan-e Shams-e Tabrizi, opusul doctrinar în distihuri Mathnawi, Fihi-ma-fihi (în trad. franceză "Cartea Înlăuntrului”) și celebrele catrene Ruba’iyat. Cunoscut că "cel mai mare maestru" (esh-sheikh el-akbar) al Sufismului. Opera să constituie formularea inegalată a doctinei și experienței contemplative sufite. Născut la Murcia (în Anadaluzia)în 1165, moare la Damasc în 1240. Meditațiile și viziunile în fața Ka'abei dau numele sunnei sale metafizice "Revelațiile sau "Cuceririle spirituale de la Mecca
Cunoaștere și iubire în mistica sufită () [Corola-website/Science/329034_a_330363]
-
Dumnezeu) , angrenând cuvântul ’ishq în discursurile lor. Este utilizat de asemenea și de Ibn al-’Arabi (d. 638/1240) și de alți importanți sufiți arabi din perioada târzie. Totuși, ’ishq niciodată nu a fost considerat cel mai important concept al sufismului în mediul arab la fel cum s-a întâmplat în mediul Persic. Fără nici o îndoială aceste însușiri ale caracterului națiunii iraniene si-au pus amprenta asupra sufismului persan, care , în mod explicit, preferă "’ishq" în defavoarea "hubb/muhabba" ori al oricărui
‘Ishq () [Corola-website/Science/329039_a_330368]
-
târzie. Totuși, ’ishq niciodată nu a fost considerat cel mai important concept al sufismului în mediul arab la fel cum s-a întâmplat în mediul Persic. Fără nici o îndoială aceste însușiri ale caracterului națiunii iraniene si-au pus amprenta asupra sufismului persan, care , în mod explicit, preferă "’ishq" în defavoarea "hubb/muhabba" ori al oricărui alt concept. În timpul secolului al XII-lea au apărut un număr de tratate în Persia care au conceptualizat doctrina "’ishq", printre care "sawanih" (inspirații) de Ahmad Ghazali
‘Ishq () [Corola-website/Science/329039_a_330368]
-
Lama’at) a lui Fachr ad-Din Iraqi (d.688/1289).Aceștia au pus bazele textelor cheie ale așa numitei madhhab ’ishq (școala dragostei)- un fenomen care , indiferent de proprietățile eluzive este considerată ca fiind o construcție a principalului curent al sufismului persan( și probabil al Turciei). Deșii sufiții care au reprezentat Școala Dragostei s-au raportat la întregul Qur’an ca la un manual de ’ishq , ei consideră că un număr de cuvinte și fraze este transmis de ’Ushshaq, mesaje specifice
‘Ishq () [Corola-website/Science/329039_a_330368]
-
Aga Khan (Muhammad Șah Ibn Aga Ali), descendent al califilor nizariți, pe care îl numesc „imamul timpurilor” ("imam-i zaman"). Datorită persecuțiilor, adepții lui Aga Khan au fost nevoiți să adopte un limbaj religios constituit din termeni și concepte din sufism și hinduism. Dumnezeu era cunoscut sub numele de "Allah" sau "Alakh" (nume sanscrit), Rahman (cel milostiv) și Ram (echivalentul dumnezeului hindus, Vishnu). Textele religioase sunt "jinans", care conțin imnuri sacre, cântate la întrunirile religioase. Aga Khan este un mare senior
Ismailiți () [Corola-website/Science/329022_a_330351]
-
a cristalizat astfel adevărul revelat care definește sunna, adică faptele, vorbele și aprobările tacite ale Profetului, un fel de cod autentic de acțiune aprobat de către profetul Muhammad. De-a lungul istoriei islamice, fiecare dintre ramurile islamice importante,sunism, șiism, și sufismul au căutat îndrumare și inspirație în hadith. Deși din punct de vedere canonic nu sunt egale Coranului, hadith-urile au exercitat o influență la fel de mare asupra dezvoltării gândirii islamice. În hadith Muhammad este cel care vorbește, iar în Coran, Dumnezeu.În
Hadith () [Corola-website/Science/329203_a_330532]
-
în celebrul dans -sama’- care a dat membrilor numele de derviși rotitori. Fiecare dintre membrii confreriei e obligat să urmeze anumite reguli de meditație, de rugăciune, de conduită și trebuie să asiste la adunările periodice ale congregației sale. Tratatele de sufism descriu în detaliu regulile pe care le urmează fiecare confrerie, precum și etapele(maqamat)pe care un pelerin(salik)le parcurge. Maestrul (sheikh sau murshid) are rolul de călăuză iar pelerinul trebuie să îl asculte întru totul. Legăturile care formează între
Ordinul Mawlawiya () [Corola-website/Science/329370_a_330699]
-
care le urmează fiecare confrerie, precum și etapele(maqamat)pe care un pelerin(salik)le parcurge. Maestrul (sheikh sau murshid) are rolul de călăuză iar pelerinul trebuie să îl asculte întru totul. Legăturile care formează între maestru și discipol sunt, în sufism, mult mai strânse și profunde decât în creștinismul occidental. Ei consideră că nu este vorba numai de predarea unei metode prin care omul aspiră la o viață spirituală, ci și de transmiterea inițiatică,de comunicare a unei influențe spirituale; numai
Ordinul Mawlawiya () [Corola-website/Science/329370_a_330699]
-
hanbalite. În ciuda faptului că a rămas fidel, pe întreaga durată a vieții sale, acestei școli, ale cărei doctrine o stăpânise, a dobândit cunoștințe din domeniul disciplinelor islamice ale Coranului și ale Hadithului. De asemenea, a studiat teologie (kalam), filozofie și sufism. Ibn Taymiyya a fost închis de câteva ori din cauza conflictelor cu „ijma” juriștilor și a teologilor zilelor sale. Și-a petrecut ultimii 15 ani din viața la Damasc. Din august 1320 până în februarie, 1321, Ibn Taymiyya a fost închis sub
Ibn Taymiyya () [Corola-website/Science/330922_a_332251]
-
denumite mai târziu de Nasr). În cazul fiecărei sesiuni, textele sacre ale marilor religii care conțin învățături mistice și gnostice, cum ar fi "Dao de Jing" , "Upanișadele" și "Evanghelia lui Ioan", iar , în general, au fost discutate și comparate cu sufismul și cu doctrinele islamice ezoterice. Najaf a fost orașul în care Tabataba’i și-a adus cele mai mari contribuții în domeniul exegezei coranice ("tafsir"), al filosofiei și istoriei credinței șiite. În domeniul filosofiei, cea mai importantă lucrare a sa
Muhammad Husayn Tabatabaei () [Corola-website/Science/330903_a_332232]
-
fiind autorul a mai mult de 60 de cărți despre istoria Granadei, printre care și o monografie a Granadei cu descrierea orașului și locuitorilor săi. Subiectele scrierilor sale sunt diferite și pot fi împărțite în următoarele categorii : antologie , ascetism și sufism, epistolar, gen biografic, geografie și turism, etc. În anul 1369 a scris o autobiografie. A scris de asemenea lucrări amănunțite despre Islam, istorie în general, călătorii, politica, medicina, filosofie și misticism. Cele mai multe din cărțile sale le-a scris în mijlocul crizelor
Ibn al-Khatib () [Corola-website/Science/330925_a_332254]
-
a anxietății. De când s-a convertit la Islamul șiit, Haddad se descie ca fiind „un musulman privat care totuși observă”, care se roagă, citește din Coran și postește în luna Ramadanului. Au existat zvonuri care susțineau că Haddad a îmbrățișat sufismul (o interpretare mistică a Islamului) în mijlocul divorțului, zvonuri pe care ea le neagă vehement. Au existat zvonuri conform cărora ea a părăsit Islamul pentru a se întoarce la creștinism (zvonuri negate din nou) ea susținând că nu este nimic ofensiv
Diana Haddad () [Corola-website/Science/330923_a_332252]
-
cărțile scrise de acesta pot fi amintite: Prophet Muhammad: Aspects of his Life, Questions and Answers about Faith, Pearls of Wisdom, Prophet Muhammed as Commander, Essentials of the Islamic Faith, Towards the Lost Paradise, Key Concepts in the Practice of Sufism. De asemenea, acesta a mai publicat și: The doubts generated by the century, From a seed to a tree, Concerning the problems of modern young people; In the shadow of faith, Endless light; Metaphysical change of existence, Truth about creation
Fethullah Gülen () [Corola-website/Science/330942_a_332271]
-
mai mult de trei sferturi din lumea islamică. Islamul din Turcia are la bază principiile islamului ce se regăsesc în Coran și în sunna și cuprinde de asemenea interpretări ale acestor principii asumate de-a lungul istoriei poporului turc, odată cu sufismul. De aceea, islamul turcesc este mai cuprinzător, mai adânc, mai tolerant, bazat pe dragoste”. Referindu-se la pluralismul religios al islamului turcesc, respectiv al otomanilor și al selgiucizilor, F. Gulen afirmă că lumea musulmană are o reputație pozitivă în gestionarea
Fethullah Gülen () [Corola-website/Science/330942_a_332271]
-
metafizică - s-au dezvoltat deopotrivă direcții de gândire divergente. Principiul rațional invocat de filosofi precum Al-Kindi (n.801-m.873), Al-Farabi (n.870-m.950) si Ibn Sina (n.980-m1037), s-a confruntat cu nevoia cultivării experiențelor spirituale, astfel că sufismul, spre deosebire de "falsafa", făcând apel cu precădere la cunoașterea întemeiată pe cale nemijlocită, la percepția intuitivă, a fost inspirat de către călugarii asceți creștini sau de către iraniei și indieni . Cu toate acestea, speculația sufită avea să fie influențată de tradiția științifică și filosofia
Curente ale gândirii filosofice arabo-islamice () [Corola-website/Science/335401_a_336730]