180 matches
-
mai Încolo pe una dintre străzile lăturalnice, În spatele unei sinagogi, nefiind deloc genul de local unde omul se duce pe două roți. Ca de obicei, Konrad stătea pe butucul de tocat de la intrare. E ușor de descris: vestă descheiată, mâneci suflecate, brațe tatuate balansându-se pe genunchii de fost boxer. Între degetul arătător și cel mijlociu lucea un trabuc scurt, dar gros. Văzându-mă, s-a ridicat, și-a băgat chiștocul bine mestecat În gură și mi-a Întins o mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cheia falsă pe care o șutisem din valiza lui. Capitolul douăzeci și unu Spre groaza mea, din cameră s-au auzit mișcări, apoi cineva smuci ușa - și nu era Anton, cum mă temeam, ci bărbatul cu părul blond ca paiul. Avea mânecile suflecate și brațele pline de tatuaje, printre care unul cu un bărbat Întins, cu picioarele desfăcute larg. Trebuie să fi așteptat pe altcineva, pentru că deschisese ușa astfel Încât se vedea toată camera. Nici priveliștea nu mă Încuraja. În scaunul În care obișnuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
grăbit din tren. Era de-abia patru și Fran hotărî să treacă pe la redacție în loc să meargă direct acasă. Avea nevoie de ceva care să-i distragă puțin gândurile de la beleaua în care să băgase. Stevie muncea cu spor, cu mânecile suflecate și părul prins cu ceea ce părea a fi o pereche veche de ciorapi, corectând o știre despre cele mai recente restricții impuse traficului din Woodbury. — Cum a fost escapada misterioasă? Și apoi, dintr-un instinct izvorât din faptul că o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
era destul de sănătos și puternic - și căpriorii au brăhnit din culme chiar în cea dintăi după-amiază când i-au căutat vânătorii. Culi se ducea cu domnul Ieronim; Onu Bezarbarză cu doctorul. Nana Floarea ieșea în urma lor în pridvor, cu mânile suflecate, de la frământatul pânii. Și-i plăcea s-audă într-un târziu, prin ușa deschisă, o pușcătură care duruia în creșteri și scăderi prin cotiturile văilor. La înserat, sosea Culi dintr-o parte, cu țapu-n spinare, în urma vânătorului său. Au sosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
am dat crengile mărăcinilor, încet, la o parte ca să văd ce se întîmplă. Domnul Andrei nu mințise. Într-un luminiș, chiar dincolo de sălciile care mă ascundeau, l-am zărit pe Hingherul. Ciulise urechile. Auzise, poate, crengile mărăcinilor troznind. Avea pantalonii suflecați, își arăta pulpele umflate și învinețite de varice, iar lângă el, cu botul ridicat în vânt, se afla un buldog uriaș, urât și furios; era de ajuns să-i vezi botul turtit și falca de jos, proeminentă, amenințătoare, ca să te
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
că, sărind peste foc, vor trece cu bine peste toate greutățile viitoare. Iancu își făcu cruce și sări primul peste cele trei focuri. ― Așa să-mi ajute Dumnezeu! Unu!... Doi!... Și trei! Îl urmă clucereasa, cu poalele cămășii de noapte suflecate. Sări înalt peste fiecare foc, de i se văzu pielea albă a pulpelor. Sări și Nicolae, chiuind, cu bereta de catifea într-o mână și făcând fel de fel de figuri cu picioarele prin aer. Zbura peste focuri și veselia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
boierule! - îmi grăiește el cu glas ce nu îngăduie nici o împotrivire. M-am oprit privind la el cu nemăsurată teamă, dar și cu multă admirație... Chip de voinic abia ieșit de sub dalta unui neîntrecut meșter. Mânecile cămășii albe ca helgea suflecate. Chimir lat și ghintuit. Cizme în care pare turnat... Pălărie cu zagara întinsă... Ochii două țăndări de cer așezați sub fruntea înaltă, umbriți de sprâncene groase... Mă săgetează cu privirea, măsurându-mă din creștet până în tălpi. Sâneața și-a sprijinit
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
și termi nat foarte repede, iar odată cu asta Adam a rămas din nou singur. Ascuns În umbra deasă a tufișurilor, iată ce a văzut. Soldații săriseră din camion pe pământul nisipos. S-au scuturat de praf, și-au Îndreptat pantalonii suflecați, și-au potrivit cămă șile. Mânecile rulate până deasupra coatelor le scoteau la iveală brațele slabe, firave, și erau strânși În centuri atât de late, Încât li se Întin deau până peste piept. Râdeau, glumeau și se prefăceau că dau
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Dominique își hrănea deja cele paisprezece găini gureșe, înconjurate de foste găl be nușuri piuitoare și mâncăcioase. O urmări o vreme cum își șterge fruntea de nădușeală, cum vorbește cu zbură toarele care mai că i se anină de colțul suflecat al șorțului, unde ține punga cu mălai. Clar, nu era Neva. Jos, în sala mare și niciodată foarte bine încălzită, îl aștep tau o bucată de brânză și trei chifle calde, pe ultima masă, din colț, de lângă tejghea. Lui Ivan
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
zi dimineață, degetele lui Dominique străduindu-se neîndemânatic să cârpească o pereche de ciorapi de lână, Alioșa mușcând dintr-o gutuie, cu buzele strânse ca pojghița de smântână în gulerul cănii de lapte. Îi vedea genunchiul julit din pantalonii cenușii, suflecați dea supra gleznei, croiți de Colette, soția postăvarului din colț, cu trei luni în urmă. Îi simțea sângele viu, sub crustă. Sânge din sângele lui. Umărul lui Dominique între cutele rochiei ei albastre de duminică. Ridurile ei fine, gemene, din
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
de alamă în dreptul gurii și să contorizeze fiecare dintre loviturile noastre în parte. Acum mergea alături de noi, pe bicicletă, de-a lungul cheiului. Fără jachetă, îmbrăcat numai într-o haină. Apoi, într-o altă zi, numai în cămașă cu mînecile suflecate. Țin minte acea zi, pentru că fără nici o explicație ori anunț, am văzut dintr-o dată pe altcineva pedalînd alături de el, cineva care contrasta izbitor cu figura familiară a instructorului nostru obișnuit. Străinul era un bărbat masiv, după cum se vedea bine chiar
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
O energie neașteptată îl anima și o curiozitate nouă îi mâna pașii și gândurile. Soarele se înălțase deja și decorul începea să se schimbe. Câteva șure de fân, o moară de vânt cu aripile înțepenite și câțiva flăcăi cu nădragii suflecați, pândind printre pietrele lucioase, în apa puțină a râului, pești argintii cu trupuri șerpești. Urbea nu putea fi prea departe. Cărarea se lățise și era brăzdată de riduri adânci, lăsate de roți de căruță. Gușteri cu solzi verzi-albăstrui își lipeau
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
tricotată, trasă pe frunte. O tot pipăie pe zdrențăroasă, împingându-și o mână pe sub pantalonii ei de poliester elastic, vârând-o pe cealaltă sub tricou. Zdrențăroasa se zbate gemând în hainele ei, trecându-și limba peste buzele întredeschise. De sub tricoul suflecat se zărește abdomenul zdrențăroasei, plat, fără pic de grăsime, și pielea ei rozalie, îngrijită. Erecția bețivului i-a umflat la prohab pantalonii largi. În vârful umflăturii e o pată întunecată și umedă. Packer și Evelyn sunt probabil singurii care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
în stradă se aude cineva cântând „O, Amherst, brav Amherst”. Pe stradă, Frances Dunlop Colgate Nelson, sau „Frizzi”, împreună cu Schuster „Pantoful” Frasier și Weaver „Ciolănosul” Pullman beau din dozele uriașe de bere, stând tustrei în picioarele goale, cu pantalonii murdari suflecați, într-o fântână arteziană. Hainele sărăcăcioase, spune Inky, sunt noile haine pretențioase. Acasă, Evelyn încearcă o duzină de saci menajeri, saci de plastic verzi și negri îndeajuns de mari pentru deșeurile din construcții, dar toți o fac să pară grasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Încerca să se Împace cu el susurînd vorbe de dragoste, dăruind mîngîieri iscusite. Pălărierul nu era amator de fleacuri, iar talazul dorinței i se evapora În cîteva minute, dacă nu În cîteva secunde. Din aceste asalturi În cămașa de noapte suflecată n-a rezultat nici un copil. După cîțiva ani, Antoni Fortuny s-a lăsat păgubaș să mai viziteze dormitorul Sophiei, În mod definitiv, luînd obiceiul de a citi Sfînta Scriptură pînă În zori, căutînd acolo alinare pentru chinul său. Cu ajutorul Evangheliilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Se rupe omul de blestemul ombilicului-ștreang de dragul unei pseudo-libertăți ca un chirurg care-și amputează ambele mâini numai să-și usuce îmbrățișarea. Conștient, subconștient, inconștient, dimensiuni pentru oameni cu suflete cauterizate. 13. Era îngerul său albastru. Cămașa albastră cu mânecuțe suflecate marea împăturită la țărm, sarafanul albastru aripi pătate cu zbor, bentița albastră o fâșie de cer peste codițele blonde, ochii albaștrii zâmbetul umplea fântânile, mâinile albastre stelele, după o hartă necunoscută, întregeau îmbrățișările, picioarele albastre pe aleile parcului, sfinții și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
o privire dosarului preț de un minut-două. În cele din urmă oftă și întrebă: — E adevărat, Karl? Weisthor, ținut de cei doi ofițeri SS, scutură din cap: — Jur că e o minciună, pe onoarea mea de gentleman și de ofițer. — Suflecați-i mâneca de la mâna stângă, am spus eu. Omu’ e dependent de droguri. Kindermann îi dă cocaină și morfină de ani de zile. Himmler le făcu un semn cu capul bărbaților care-l țineau pe Weisthor și când aceștia scoaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
DISPĂRUT DE PE CHIPURILE CELORLALȚI ȘI S-AU ÎNTORS LA FARFURIILE LOR. LA MASA LUI RAOUL MAI ȘEDEA UN INS ÎNALT ȘI SLAB, PROST BĂRBIERIT, CU UMERII EXCESIV DE LAȚI, CU O FAȚĂ CABALINĂ ȘI PĂRUL RAR. PURTA O CĂMAȘĂ CU MÂNECI SUFLECATE DIN CARE ÎI IEȘEAU BRAȚELE LUNGI ȘI SUBȚIRI, ACOPERITE CU UN PĂR NEGRU. CÂND I-A FOST PREZENTAT RAMBERT, EL A DAT DE TREI ORI DIN CAP. NUMELE LUI NU FUSESE ROSTIT ȘI RAOUL NU VORBEA DE EL DECÂT SPUNÂND
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Ușa dădea în curte. S-a încrucișat cu părintele Paneloux, care ieșea din birou. ÎNTR-O ÎNCĂPERE MICĂ ALBĂ ȘI MURDARĂ CARE MIROSEA A FARMACIE ȘI A CEARȘAF UMED, TARROU, STÂND LA UN BIROU DE LEMN NEGRU, CU MÂNECILE CĂMĂȘII SUFLECATE, ÎȘI TAMPONA CU O BATISTĂ SUDOAREA CARE ÎI CURGEA PE ÎNCHEIETURILE BRAȚELOR. ― Tot aici ? a spus el. Da, aș vrea să vorbesc cu Rieux. Dar dacă ai putea să te descurci fără el ar fi mai bine. E istovit. Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
seama, încep să mă îndrăgostesc... până și de Liduvina! Bietul Domingo! Fără doar și poate. Ea, în ciuda celor cincizeci de ani ai săi, arată încă bine și mai ales e bine făcută, iar când iese uneori din bucătărie cu mânecile suflecate și brațele atât de rotunde... ce mai, e o nebunie! Și dubla bărbie și cutele de la gât!... Zău, e groaznic, groaznic, groaznic... „Vin’ aici, Orfeule - continuă el, luând cățelul în brațe -, ce crezi tu că trebuie să fac? Cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
e angajat a început s-o construiască înainte de căderea pieței imobiliare. E după-amiază și Lionel face exerciții de musculatură la mâna stângă, strângând periodic o minge de baseball pe care îi e imposibil s-o deformeze. Are mânecile de la cămașă suflecate și haina de la costum e pusă frumos pe spătarul scaunului. Aude un scrâșnet de frâne, dar n-are curiozitatea să vadă de unde provine. Nemulțumit de ceea ce citește într-o situație de șantier, mototolește hârtia. Când s-o arunce la coș
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
la picioarele ei. Unde să se ducă, pentru început? Ce să facă? Încearcă să-și aducă aminte ce au învățat-o la curs... ― Hei, ce rapidă ești. Mă întorc și-l văd pe Ben, firește, fără jachetă, cu mânecile cămășii suflecate și gropițele pe fază. ― Voiam să văd dacă aș putea să mă descurc de una singură. ― Mă tot gândesc să încerc și eu, dar n-am avut timp. Te superi dacă mă alătur? Dacă mă supăr? Să mă supăr? Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
se mișca era ceva extrem de plăcut. Era destul de slab. Nu genul palid, scobit, plăpând, cu coastele ieșite prin piele și coapsele ca niște baghete de pâine. Zvelt ar fi fost cuvântul cel mai potrivit pentru a-l descrie. Avea mânecile suflecate și niște brațe puternice, pe care îmi doream să le ating. Și avea niște picioare grozave. Erau puțin mai scurte decât ar fi fost ideal. Ceea ce mie îmi convenea de minune! Dacă un bărbat mi se părea atrăgător și dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
și în ziua tristă de peste săptămână, în joia fără alcool, câteva săptămâni după plecarea Antoniei. Probabil câteva zile, acolo unde voi ajunge, mă va mai urmări imaginea Portiei, roșie la față, cu ochii verzi boldiți în ecranul PC-ului, mânecile suflecate lăsându-i brațele opărite de gospodină unguroaică, învârtind în același sens în găleata de cositor o supă de moluște cu miros de adidași sau de mâncare reîncălzită. Fața Portiei, brațele ei, părul au o culoare parcă ar bate-o bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
chiuveta și atârnând cârpa de vase să se usuce - era încă și acum acolo, o zdreanță cenușie. Apoi uitându-se de jur împrejur ca să se asigure că totul e curat și frumos. Parcă o vedea lăsându-și în jos mânecile suflecate și scoțându-și șorțul - șorțul acela atârna acum într-un cui de după ușă - și luând sticla de acid oxalic și ducându-se cu ea în dormitor. Chinul acestor amintiri îl alungă din pat și din cameră. Se duse în atelier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]