239 matches
-
vorbise profesorului G. despre Lică. Așadar, există un tată! Poate, totuși, dorea să-1 vadă. Cu blândețe și autoritate chirurgul îi pusese chiar el întrebarea. Lumina de suferință și refuz din ochii muribundei îl impresionase. - Nu! Nu! -- Vedeți! Nu vrea deloc! sughițase moșica Mari, pe când Sia cu mâini tumefiate ghemuia cearceafurile. Cum la Drăgănești în ultima săptămână nu se mai aflase nimic despre Sia, se credea și acolo că merge mai bine, mai ales că Rim venea regulat, deși cu un cap
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
ordine. Așa părea să fie până să audă un scâncet de copil. S-a uitat înspre ghiveciul cu un ficus imens, că parcă de acolo venea suspinul. Se apropie și zări tupilată o fetiță cu codițe, cu capul în palme, sughițând de plâns. Învățătoarea a întrebat-o cu o voce blândă: - Ce s-a întâmplat?... De ce plângi? Te-ai lovit? Te-a lovit vreun copil?... dar, fiindcă răspunsurile întârziau să apară, doamna s-a apropiat de ghemotocul ce începuse să tremure
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
n-o să mai mă priviți cu scârbă și greață și dispreț. Tresări, când simți că unul, lung cât prăjina din mijlocul curții școlii mahalalei,îi tot presară, în pălărie, bani mărunți, zornăitori, și nu se mai oprește. Ridică privirea. Ei?, sughiță, darnicul din fața pălăriei așezată cu fundul în jos, aproape plină cu bani. Ei,?, behăi, acela, din nou.îți pare bine că te-am găsit? Cerșetorul sări drept în picioare și era gata să o rupă de fugă. N-a putut
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
ziarist care ținea cronica tauromahică, pentru a putea să facă școală, pentru a da sentințe irevocabile despre fiecare mișcare și fiecare atitudine a toreadorilor. Jumătate de oră mai tîrziu, Susan simțea că moare din pricina ardeiului iute care o făcea să sughițe și să lăcrimeze și Juan Lucas Îi spunea „englezoaica mea vitează“ și-i dădea miez de pîine, explicîndu-i că era un leac mult mai eficient decît apa sau vinul. Musafirii Își terminau gustările și cereau cafele și coniacuri Înainte de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cărînd după ea un calabalîc Îngrozitor, cufere de tablă vopsite În toate culorile curcubeului și semănînd cu ea, fiindcă Înainte de plecare și-a dat cu ruj pe buze și cu ce rămăsese În tub se boise pe obraji și acum, sughițînd și dezvelindu-și dinții de aur, Îl sărută pe Julius, care simte În nări mirosul de metisă dichisită și sulemenită și aude chiar lîngă urechea lui suferința cu sughițuri a servitorilor care te iubesc. Country Club I „A fost vara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să Întrețin... Eu trebuie să Întrețin... Dar strigătele lui se potoleau Încetul cu Încetul și Julius simțea că nu-l mai strîngea de mînă, acum bătrînelul tremura ca varga și el băgă de seamă că mînia Începuse să-i treacă, sughița, ba chiar vru să plece, dar era prea tîrziu, babornița se repezise asupra lor. — Jidan spurcat la gură! — Nu! Nu! Nu! striga bătrînelul, plîngînd, fără pic de mînie În glas, ridicînd mîna de parcă ar fi voit să oprească Întreaga scenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
atît cît Îți cer! Nu te uita la ce-am spus! Nu mi-am dat seama!... Băiatul pleacă... — O să dormi În stradă la noapte, jidan spurcat la gură! Dar bătrînelul n-o mai asculta; Îi Întorsese spatele și se uita sughițând la Julius, care plecase pentru ultima oară de lângă ei, amîndoi. Nu-și dăduse seama ce face, se lăsase purtat de entuziasmul de data trecută, fericirea, pe urmă mînia, mizeria... Încercase să spună tot și eu sînt o victimă... Dar Julius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
abține să nu râdă. — Dar acum ne-am schimbat. Am adus doi parteneri noi și suntem mult mai ambițioși. —Robert. Ambiția n-a fost niciodată problema ta. — Nu, vreau să zic ambiție bună. Suntem implicați în chestia cu Arcul! Ea sughiță iar. Dar el strălucea de o mândrie de cercetaș care o ului. Ideea că-i fusese vreodată frică de omul ăsta era de neconceput. Pur și simplu îl luase drept altcineva, nu înțelesese niciodată ce urmărea cu adevărat. Mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
din gurile larg deschise de-abia le iese din cînd În cînd cîte un sunet slab, un gîfÎit Înăbușit, un țipăt neputincios de femeie - o adevărată criză de veselie, paralizantă și sufocantă, din care-și revin În cele din urmă sughițînd. Nimeni din afara grupului n-avea cum să Înțeleagă adevăratele implicații ale acelei aluzii, aparent banale, care-i adusese la o asemenea criză de veselie convulsivă, dar totul avu un efect contagios asupra celor din jur, priveau spre grupul de prieteni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
la masă, își oprise fața în mâini, cu coatele pe masă, și explodă. Când își ridică în sfârșit ochii, erau plini de lacrimi. - Așadar, dumneata ești Zeul Adormit și ai pus stăpânire pe Ashargin. Comicul situației îl cuprinse iar și sughiță cinci minute bune până să se calmeze. De această dată, îl privi pe Secoh. - Seniore gardian, zise, al câtelea este? Parcă dându-și seama că întrebarea lui rămânea de neînțeles pentru ceilalți, se întoarse spre Gosseyn. - Într-un an se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
la masă, își oprise fața în mâini, cu coatele pe masă, și explodă. Când își ridică în sfârșit ochii, erau plini de lacrimi. - Așadar, dumneata ești Zeul Adormit și ai pus stăpânire pe Ashargin. Comicul situației îl cuprinse iar și sughiță cinci minute bune până să se calmeze. De această dată, îl privi pe Secoh. - Seniore gardian, zise, al câtelea este? Parcă dându-și seama că întrebarea lui rămânea de neînțeles pentru ceilalți, se întoarse spre Gosseyn. - Într-un an se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
În bucătărie și mă mîngîie pe spate În timp ce eu continui să plîng. Nu mă pot opri. Sentimentul Înăbușit de săptămîni, de luni Întregi, pare a se revărsa dintr-odată. Plîng și plîng și plîng, iar cînd lacrimile au secat și sughit puternic, Emma se așază În fața mea și ridică dintr-o sprînceană. — Se pare că aveai nevoie de asta, spune ea. Te simți mai bine acum? Da, Îmi trag eu nasul și scot un șervețel din buzunar, eliberînd În aer un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
acea creatură o omorâse cu siguranță. Mi-am frânt mâinile și am început să-mi plâng de milă, singură și abandonată în acel pământ străin. Mi-a scăpat un suspin și Re-nefer s-a trezit. - Ce e, copilă? - Primejdie, am sughițat eu. Ea s-a ridicat puțin, iar umbra a sărit înspre mine. Mi-am acoperit capul și am țipat. Re-nefer a râs încetișor. - E o pisică, mi-a explicat ea. E doar o pisică. Bastet face legea aici în casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
de gleznă. Am urlat, dar ceilalți erau deja departe. Ultimele cuvinte se transformară Într-un bolborosit. - Ea nu voia să-mi dea drumul, spunea că am să plătesc pentru moartea celor doi bărbați, spunea că am să ajung la Închisoare, sughiță el. Atunci mi s-a făcut frică, pricepi? Era acolo o piatră. Am lovit, am lovit, pînă ce ea mi-a dat drumul. Uneori, noaptea, i se Întîmpla să revadă lungile plete brune, sîngele care curgea pe obraz, ochii verzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
prost! BRUNO: Nu ești prost, Grubi. BĂRBATUL CU TOMBERONUL: Eu mă duc. Bine că și-a dat drumul. Acu’ o să vă fie mai ușor. (Pleacă încet, abătut și copleșit de muzică.) BRUNO: De acu’ totu’ e ca și făcut. GRUBI (Sughițând ușor.): Ce frumos! Ce frumos! Cam poate să cânte așa frumos? BRUNO: Nu știu. Uite că se poate. (Melodia, ajunsă la limita de sus a intensității, începe să scadă.) (Cei doi se întind cu fața în sus, cu capetele cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
tainul lui, chiar numai și numai din alea câte am mai păstrat, știi ce petrecere iese? Dacă-l mai întărât și pe Pomponică, de la Arhive, știi ce chiolhan trântesc? Ca la revelion, cu artficii! Și cu petarde în burtă, de sughiți și nici nu știi când a venit perirea de care vorbeam mai adineauri. Numai că chermeza asta de-acu, de mă pun s-o fac și de-o fi să vină și de-o fi să fie, e cu creieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
nimic, domnule, nu-mi arde de insinuări în astfel de condiții. Desfăcu la rândul său doza, căută din priviri un pahar, apoi o duse la gură. Un firișor de lichid i se prelinse pe bărbie și îl șterse cu mâneca. Sughiță dar nu se sinchisi să-și ceară scuze. - Sunt un simplu agent imobiliar, aveam o viață absolut normală până ați apărut dumneavoastră și ați scris că am descoperit un nenorocit de geamantan cu bani... De ce m-ați ales tocmai pe
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
de consolator universal, deși ceea ce-mi povestea ea în cursul acceselor sale de panică și de naivitate mă îngrozea ușor și pe mine. De unde ați aflat, domnișoară ri, că toate poveștile de dragoste se termină prost ? Domnișoara ri, plîngînd, sughițînd, afișînd o mină speriată, încercînd să-mi demonstreze (cu sînii goi) că omenirea se confruntă cu un mare pericol, este o imagine pe care de multe ori am încercat să o captez, să o descriu, să o creionez, fără ca acest
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
zise într-o zi Aurica, tu ești mai ocupată să-lînsori pe Titi decât să mă măriți pe mine! - Da' ce, vrei să te arunc eu de gâtul bărbaților? De acumîncolo fă ce vrei, numai să nu-ți scoți vorbe. Aurica sughiță iarăși repede într-o batistă, dar se refăcu numaidecât și-și continuă mai departe automatismele ei erotice. Că Aglae dorea să reia legăturile cu moș Costache, nu mai era nici o îndoială. Stănică fu instruit să înceapă tratativele. G. Călinescu - E
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de unde și porecla. Ocăra, pronunțând foarte des numele necuratului, se văieta chiar în biserică, la lume, de bătrânețe și dureri prin încheieturi și spovedea copiii, care-i râdeau sub patrafir, întrebîndu-i dacă au mâncat fasole și varză acră. Cânta mormăind, sughițând, trecând repede de la cele mai grave registre la un schelălăit înfricoșat spre hazul credincioșilor tineri. Babele îl mustrau de la obraz, dar îl venerau, și de altfel și el le certa, împroșcîndu-le cu numiri nemaiauzite de sfinți. Părintele titular îl ocrotea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și țărișoara în Necuprins... Păi, cum să le reprezinte - și aici Fiorosul Marcel se opri, pe asfalt, buimăcit și înfățișîndu-se adânc mirat - dacă fiecare dintre ei are mai puțin talent decât fundul meu care intră la duș?! - Vah! Vah! Vah! sughiță ironic un simpatic sac de plastic răsfățat, știut de frică, dichisit, poreclit de prieteni și de dușmani Dulcele Doru, inscripționat pe spate și piept cu un cuvânt ce dezvăluia conținutul său inițial: CEMENTINĂ. Păi, reprezint-o tu, Fiorosule, dacă te
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
extrem de bine proporționat. - ...Și ce legătură să aibă toate acestea cu Robin? - Păi, nici una directă. Doar atât că și domnul Robin îmi creează, uneori, senzația că, de fapt, vorbea cu Dumnezeu. Cocondy rămase cu gura căscată! Nu se gândise. Patricia sughiță violent. Se bâlbâi. Experimentă și ea un aer stupid. Rămase și ea cu maxilarele desfăcute. După care, la fel cum un piton își adună progresiv inelele trupului, își repuse și ea în ordine cutele obrazului, se mai jucă un pic
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Tulcea după pește, eu și cu tovarășul ăsta, că cu de-alde-astea ne ocupăm, negustori... Să vă spună și nea Lache, ăl de la haltă, care lucrează la mișcarea trenurilor, că ne-a văzut la gară cu pa-pornițele de pește. - Care pește? sughiță șeful. - Peștele de -lam cumpărat. Un leu și jumate chilu! Era și crap, trei lei kilogramu. Clasa una! Să vă aduc și dumneavoastră două chile! Sergentul înghițea în sec în spatele lor, privind cum dumica cu plăcere comisarul. Mai scosese și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mai văicărea în ușă: - A murit, sărăcuțul! S-a dus omul meu! M-a lăsat! M-aaa lăsaaaat, văduva pământului... - Da ce-a avut, femeia lui Dumnezeu? se mirau zidarii. Că era în putere, nu om să piară! - A murit, sughiță Florica. Acu, l-am spălat. N-au mai fost zile de la Ăl de-sus! Tilică a ascuțit un brici și s-a dus să-l bărbierească pe Gogu. Nu mai călcase în curtea croitorului de mult. Florica umbla repede-repede în fața
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
-mi faci geamparalele, auzi tu, să joc, că nu mai pot... Mînă-mică, beat mort, căzuse pe masă. Nicu-Piele se ținea bine, deși începuse să plângă. Neacșu se căznea cu acordeonul. Își aduseră aminte de Oacă. - Unde-o fi Ciupitu, săracu! sughiță lunganul copleșit. El pe patul spitalului, și noi în petrecere... Starostele i-a dat una peste gură: 301 - Să nu-mi bocești aici când mi-e bine mie, că în seara asta scap eu de toți dușmanii mei... V-ați
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]