347 matches
-
Autorului Ce poate fi, când nu e nimic. Hei, spune-mi, nimicul e ceva, Nimicul e ceva? Piatră trăiește, iar apa vorbește Vorbește printr-un val Mărgăritar vital, Oază de speranță, speranța. Ce cuvânt! Am omorât timpul Lumină a fost sugrumata de un zâmbet, Vai, lumina zâmbetului tău mă vrăjește Cu liniștea unui surâs. Tu! Nu există nimic! Exist ,,Eu” prin surâsul tău vrăjit. Atât! Referință Bibliografica: Am omorât timpul / Petru Jipa : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 741, Anul III
AM OMORAT TIMPUL de PETRU JIPA în ediţia nr. 741 din 10 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/343668_a_344997]
-
ne-ai lăsat printre cetăți dezlănțuite Un gol pe pietre ale unor zidurilor prăfuite, O lacrimă din mine se desprinde și se-nfiripă Știind că azi nu va mai fi ca ieri. Eu stau și meditez la ziua dintre anotimpuri sugrumate, Clepsidra din privirea ta strabate depărtări Un pas ne leagă printre cuvintele înlănțuite Ale unei lumi de-a pururi învechite. UMBRELE CAILOR În noaptea acelei judecății nesăbuite, Umbrele cailor care tropoteau Păreau tridimensionale la lumina lunii hilare, Ropotele lor încălzeau
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377505_a_378834]
-
înșirat toate minunățiile pe care am să le văd pe acel tărâm de basm: căței, pisoi, mânji și iezi jucăuși, găini moțate și bibilici, ăhăă! Ascultam grav, cu ochii holbați. Nu văzusem niciodată bibilici și am întrebat-o cu vocea sugrumată: chiar și bibilici? Da, și bibilici! a răspuns voioasă mama, cu un licăr de speranță în ochi. Am răspuns calm și răspicat: nu merg! Neajutorată, a-nceput să plângă: nu ți-e milă de mine, mă? Cu un cinism, demn
MĂ IARTĂ, MAMĂ!.. de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379871_a_381200]
-
mierii, cuminte prins într-o cordeluță de catifea roșie. Așa, părea un înger. Drăgălaș, cu buze apetisante și un piept demn de Sophia Loren. Mai că începea să-l înțeleagă pe Marcel Dedea. - Acum sunt aici, spuse într-un târziu, sugrumat. „Și ce-i cu asta?” se întrebă singur, speriat de ceea ce sunase ca un fel de angajament. Ce schimba prezența lui în casa părintească? Venituri nu avea, nu se pricepea la muncile din gospodărie, ce sprijin i-ar fi putut
REVENIREA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1403 din 03 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379865_a_381194]
-
răspândea un miros dulceag, plăcut. Ca și cu zile în urmă, o luă în brațe. Ea nu se opuse, și nici când el începu s-o sărute pe frunte, pe obraji... -Maria!...Maria!...-vocea îi suna joasă, încărcată de tandrețe, sugrumată...Era decis, de data aceasta, să-i mărturisească toată dragostea lui, de când era un copil, toate visurile lui cu ea, tot dorul, așteptarea, speranța... -Maria...eu...-Inima îi bătea cu putere, dureros-. Maria!, dra... -Șit!- îl întrerupse ea, punându-i
ULTIMA VARĂ de NINA DRAGU în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380385_a_381714]
-
piept nu mai este loc de temeri și regrete. Suspinul Al doilea vis se naște și îmi oferă taina și febra Tenebra ce amorțește priviri și zidește pasul, Glasul ei în palme reci se sparge Și-ncet se retrage fărâmițat, sugrumat și înecat Sub mări, sub uitări, în acorduri de pierdute cântări. Regăsirea E cel din urmă vis pe un rug aprins Și un dor nestins, necuprins începe să doară Pe piept vor să reapară iluzii și cântece, Fluturi, descântece, zboruri
3 PENTRU REGĂSIRE de GABRIEL DRAGNEA în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380546_a_381875]
-
tainic...” și nu mă lăsa „uitat la răscruce de drumuri,/ cu tristețea pe brațele-mi răsfirate / în îmbrățișări fugare...” (uitat într-o broderie de liniște...); „culege-mă din gerul ninsorile târzii /căzute matinal/ la marginea orizontului de jar/ în zări sugrumate” (fii, tu, Iarna mea rănită...) Deținător de mari rezerve spirituale, conștient de condiția limitată a eului, în ceasurile de deznădejde, se avântă pe verticală, învocând angelicul, sperând să găsească un răspuns la toate... și o împăcare cu sine. Simboluri precum
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]
-
Teodorescu Băhnăreanu Liniștea libertății de a face Pace cu oamenii mă împresoară ca un voal alb și transparent ce flutură în cerurile pline de Îngeri și de Sfinți. Țin pe brațe pruncul ce am fost, îl ador și îl chem sugrumat ca o suferință pe care s-a așezat nechemat timpul. Suflu din rărunchi o rugăciune păcătoasă către biserici și transced liturghia Duminicii primodiale sau a celei din urma. Unde mi-am lăsat viața? În plenitudinea întregului spirit? În tainele cărui
LINIŞTEA LIBERTÃŢII DE A FACE PACE de MARIA TEODORESCU BĂHNĂREANU în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379585_a_380914]
-
luați loc! - Da, domnule, răspunse Lena! - Cunoașteți procedura, ați fost informați? - Da..., mi-a fost explicată mie și eu le-am spus-o și lor. - Sunteți toți de acord cu această înfiere? Părinții fetiței? - Da domnule, răspunse Nicolae, cu glasul sugrumat. - Doamna Ionescu? - Și eu, răspunse Floarea ca dintr-o altă lume, palidă și tremurând din toate încheieturile. - Domnul Petrescu? - Sunt, domnule, să ne ajute Dumnezeu! - Doamna Petrescu? - Păi, mai este cazul? Nu eu venii să... - Doamna Petrescu, aceasta este procedura
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL II – EPISODUL 3 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1895 din 09 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373326_a_374655]
-
Acasa > Poeme > Emotie > PLÂNGE LINIȘTEA Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1984 din 06 iunie 2016 Toate Articolele Autorului S-a pornit potopul! Plânge, Plânge liniștea din toate! Nu-s cuvinte, ne ajunge Teama de singurătate. Guturale, sugrumate, Șir de sunete se frânge, Biata inimă se zbate, Lacrima pătrunde'n sânge Și'o îneacă. Muribundă'n Epicentrul ezoteric, Soarbe liniștea flămândă, Săgetată de'ntuneric. *** Referință Bibliografică: Plânge liniștea / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1984
PLÂNGE LINIŞTEA de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1984 din 06 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373459_a_374788]
-
cu ocazia primei aniversări a Zilei Limbii Române) În fiecare an te regăsesc mai tristă... Stai singură-așteptând iar veste de departe, ți-e chipul plin de riduri și glasurile-ape, aștepți la sânu-ți fiii plecați în zări deșarte. Ți-e vocea sugrumată, emoții te străbat, de prin păduri și munți și cerurile-nalte răzbate câte-o doină cântată de-un copil, iar se cutremur’ cetini din brazii de departe. Ți-e părul tău cel verde o vatră de cenușă, stinsă cu lacrimi
INTERVIU CU DOMNUL GHEORGHE A. STROIA de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373392_a_374721]
-
mii și mii de sate și târguri toate goale, Cătunele deșarte-n cerdac, au fiecare, O candelă-n opaiț și-un muc de lumânare” Sub pala rece de vânt a neantului, psalmistul își încheie brusc cântarea cu următoarele două versuri sugrumate: S-a prăbușit vecia. Pe marginile gropii, În bâlciul de morminte, rămân să plângă popii...” Căutarea divinității este un eșec la Arghezi. În “Duhovnicească” poetul ne face să trăim ceasul de apoi. Aici tensiunea teribilă pe care o provoacă prețul
DIALOGUL LUI TUDOR ARGHEZI CU DUMNEZEU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1559 din 08 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374973_a_376302]
-
a fost destituit. Pe ce lume trăiești? - Cuuuum? Chiar bombă... Ești sigur? - Sută la sută. Am verificat informația. Cu tine ce se mai aude, ai ceva șanse? - Încă nu știu. Îmi dau și eu demisia, a răspuns Fănel cu vocea sugrumată și i-a arătat hârtia din mână. - Nu fi prost! Ai salariu, vezi-ți de treabă. Așteaptă procesul, sentința... - Știu, dar nu mai suport... Sunt un paria al Serviciului și al Poliției. - Ori demisie ori destituire, după proces dacă este
ISPITA (22) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375316_a_376645]
-
împrejurări. Apropos de fiica dv. să știți că face o mare greșeală refuzând să-i denunțe pe acei ticăloși. S-ar putea ca ea să fie încă în pericol. Doctorul asculta tăcut încordat și deodată i se adresează cu voce sugrumata de neliniște: -Domnule, vă rog pentru numele Domnului, despre ce pericol este vorba și ce anume i s-a întâmplat fetei mele? Eu nu știu nimic. Am sosit dintr-o călătorie aseară și azi, fiica mea a plecat azi de
PARTEA A II-A( CONTINUAREA LA ,,PETRECERE NEFASTĂ 11 -ROMAN ÎN LUCRU) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375439_a_376768]
-
Popică, mama acestuia, Luca Petru etc.), a descripțiilor (ghetoul, orașul, râul, în paralelism cu Dunărea ș. a.), a dialogului (foarte viu, plin de dramatism și, după caz, de umor ori amărăciune) etc., capacitatea autoarei de a evoca mișcarea magmatică a vieții sugrumate, ori incipiente, a vieții situate între zero și unu, mișcarea materiei vii, necelulare (ori pluricelulare), în căutarea Spiritului care să-i dea formă, care să-i insufle, cu adevărat, viață. Roman al nimicirii, al supraviețuirii la cote minime și, în
EUGEN DORCESCU “VIAŢA ÎNTRE ZERO ŞI UNU”. NOTE DE LECTURĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372915_a_374244]
-
Erika, bunica sa, se chinuia și ea întinsă lângă el, pe niște scaune. Katy s-a apropiat, l-a luat în brațe și l-a sărutat pe frunte. El, a deschis ochii, a privit-o lung, a lăcrimat și, aproape sugrumat, a șoptit: ,,mami!” - Lajos, sunt Sara! Am venit să te pup și eu. Sunt sigură, întâi m-a adunat din gânduri, iar după aceea mi-a zâmbit. L-am sărutat pe ochi. Erika s-a trezit și, speriată, când încă
OLTENII UN FEL DE EVREI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 406 din 10 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346736_a_348065]
-
BĂTRÂNI... Am rămas doar, Două străchini de lut, Ciobite de vreme, Mușcate de timp, Una arsă și neagră, Din transilvanul Corund, Cealaltă albă, Cumpărată demult. Avem fețe brăzdate, De plugul anilor mulți, Smochine uscate, Ochii martori tăcuți. Vocile ne sunt, Sugrumate, De amintirea, Anilor trecuți. Referință Bibliografică: Bătrâni / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 273, Anul I, 30 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Mihai Leonte : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
BĂTRÂNI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346500_a_347829]
-
invizibile. Golul se mărea copleșitor. Necunoscutul îi dădea târcoale ca o jivină înfometată: ”Mîrrr, Ana lu’ Manole, a mea ești!”. N-a apucat să explice că ea este, de fapt, o altă Ană. Haț! mîrșav îi înfipse colții-n beregată. Sugrumat, mecanismul slăbit se dereglă. Repeta continuu: ”Răbdare, răbdare, răbdare...” ” Draga maichii, când nu mai zărești nici o cale, mergi înainte!” „Da, mămuco, ce înțeleaptă ești!”... Mergea, orbecăia și se poticnea. Fiecare pas o epuiza și s-ar fi târât ca râma
PUZZLE de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/345019_a_346348]
-
Articolele Autorului (Cu gândul la imaginea soției mele dragi ce tocmai a devenit înger) iau mâinile mele reci și mi le azvârl căite că au degete cu care să simtă crucea tâmplelor o smulg din încheietura gândului și o azvârl sugrumata de vuiet peste amintirile înțelenite în sterpul unei întinderii ne-fiinde iau ochii și îi răsucesc cum răsucesc lupii hăulitul lucrului stins și îi azvârl cu tot ce e dinaintea și dinapoia lor îi azvârl în stârvul oglinzii pe mine of
ÎN CHINGA UNEI LACRIMI de GEORGE ADRIAN POPESCU în ediţia nr. 819 din 29 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345470_a_346799]
-
să se îndoiască de dubla mea piele �.” De ce datorie morală? Deși ar putea să sune retorică întrebarea, sunt două aspecte ale acestei datorii morale, ca fețele aceleiași monede. Primul aspect este legat de nedreptatea săvârșită voluntar de politic asupra societății sugrumate, alături de care și pentru care Panait Istrati luptă dorindu-se a fi ceasul deșteptător al masei amorțite. Al doilea aspect este datoria morală față de “glasul de la Villeneuve⁴”, care l-a impresionat pe Istrati “cu accentul său deosebit: atunci când ai ceva
PARTEA I de GABRIEL DRAGNEA în ediţia nr. 668 din 29 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345518_a_346847]
-
Era o vară târzie, ultimele mele zile dintr-un concediu sugrumat, smuls cu chiu cu vai hârțoagelor geloase, hotărâte să mă înece fără drept de apel înainte de a prinde o gură de aer curat, de munte. Cu bucuria unui copil căruia i s-a promis o jucărie, m-am îndreptat către
NICOLETA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1420 din 20 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376820_a_378149]
-
descărcare și risipă de energie! Parcă se adunaseră nori de furtună, ce se scurgeau, risipindu-se sub bice de fulgere și avalanșe de tunete. Am fost și eu inundat de uriașa scurgere de energie. Voiam să țip, dar mă simțeam sugrumat. Deschideam larg gura, dar...amuțisem. Fenomenul ăsta nu mi s-a mai întâmplat niciodată. Acel joc al călușarilor a fost unic, inimitabil, ca un punct de referință pentru tot ce am mai văzut până astăzi. Dar acea energie...s-a
HĂLĂIŞA!-PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377793_a_379122]
-
la ea: - Vorbește o dată, nenorocito! Unde este fata? Vă distrug! Vă distrug pe toate! Asistenta a făcut ochii mari, tremurând de teama că următorul pas al Emanuelei ar fi să o lovească. Găsindu-și cu greu cuvintele, spuse cu glas sugrumat: - Doamna doctor Străinu... Noi nu avem... Ea este..., este singura care știe ce se întâmplă.... Numai ea vă poate da informații. Noi nu avem voie, spuse asistenta tremurând ca o frunză în vânt. Acum..., acum ea este plecată din spital
ÎN MÂNA DESTINULUI...(6) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377805_a_379134]
-
întâlni din nou cândva, atunci când va hotărî El-Shaddai, Dumnezeul cel Atotputernic: “Știu c-ai fi vrut să / rămâi. Însă / n-ai mai putut. / Atât ne-a fost / dat. / Îmi stăruie-n auz, / noapte și zi, / neîncetat, / cuvântul tău de / atunci, / sugrumat, / îndepărtat, / împăcat: / Nu pot. / Nu mai pot. S-a / terminat...”. Și ultimul cuvânt al lui Isus pe cruce a fost: “S-a săvârșit” (Ioan 19,30). Ce-i mai rămâne omului rămas stingher? “Înot în râul timpului, m-avânt, / Să
NIRVANA de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1479 din 18 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377872_a_379201]
-
chinuitor al cailor legați la picioarele dinainte, pentru a nu se mai putea îndepărta de locul care le era destinat. Iar legătura pe care ea o purta fără de voie, începea să o resimtă ca pe un fel de cordon ombilical sugrumat, care nu o mai putea hrăni defel, dar pe care nici nu și-l putea reteza. Tot mai dureroasă era certitudinea că orice clipă i-ar fi fost dată să o trăiască sau orice clipă ar fi ales ea, dacă
NEVĂZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375830_a_377159]