3,755 matches
-
știe pe cine să mai ia și de unde! Tema suicidului devine astfel un joc asumat, o moarte pe care "actorul" și-o așează ca o mască pe față, un rictus strident, singular. Dar poate fi și o dorință de dialog: "Suicidul este un strigăt de apel, o dorință de comunicare și de dialog afectiv, în care trebuie favorizată latura afectivă a dorinței de viață din ambivalența psihoconștientă a gestului suicidar. În acest demers, trebuie acționat astfel ca moar-tea să nu reprezinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
În acest demers, trebuie acționat astfel ca moar-tea să nu reprezinte un act anonim, depersonalizat și impropriu, ci dimpotrivă, o probă de afecțiune, de căutare de sine și de salvare".21 Dar poate că această temă de trist prestigiu, a suicidului, ține mai mult de latura teatralității operei lui Emil Botta (indiferent ce conotație am da acestui termen) decât de orice altceva. În orice caz, conform unei psihologii de buzunar, gestul în discuție este considerat, la o primă analiză, unul teatral
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
lui. "Moartea erudită, rarisimă" este o formă hilară a exersării morții, voluntare sau nu. Predomină figuri terifiante ca "Înecatul", "Spânzuratul" ș.a. Semnificativă este opțiunea morții prin spânzurare. Spânzurătoarea, prin verticalitatea ei, este simbolul unei ascendențe inversate asupra timpului. În genere, suicidul semnifică pentru Botta tentativa de a domina destinul (timpul). Spânzuratul este "cel mai înalt om din lume", așa cum va apărea în proza Aplauze. În codrul cu goruni, Aici ne-om spânzura (Din nefericire) Rimbaud, în Bal des pendus, practică același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
o așteptare care nu se mai sfârșea. (Liniștiți și neliniștiți) Așteptarea se materializează, capătă contururi concrete, este ca o temniță: închide nu numai victima, ci și un fragment de timp. În felul acesta, așteptarea îngheață timpul, devi-ne o mască a suicidului. Tocmai în aceste condiții are loc mecanizarea individului, artificializarea lui, ca urmare a unei conștiințe silite să rememoreze în perpetuitate aceleași fapte. Fenomenul denumit în psihologie "eul muribunzilor", când se petrece cu o claritate luminoasă viziunea într-un raccourci fulgerător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
ce scopuri, pe care totuși el le va nimici sau îndeplini?) Mâna creștea. Manuela credea că o vede, că-i privește de aproape falangele noduroase, vinele dure”. Scopul actului criminal nu este căutat de eroina. Că este vorba de crimă, suicid amoros, nu se știe, nu actul justițiar sau al folosirii revolverului o atrage, ci descrierea macabră, viziunea urâtului analizat în toată manifestarea lui, a plămânului perforat, a inimii ce încă pulsează spasmodic, a coastelor neatinse. Acest tablou naturalist va face
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
ale stărilor de moment. Ceea ce se repeta ca un lait motiv pe tot parcursul expresiilor sale de bine sau de rău interior, este empatizarea totală cu fenomenele naturale, este o consolare permanentă, acceptarea disperării ce s-ar finaliza cu un suicid. În disperarea ei îl caută pe Vâlsan ca pe un salvator, lumea imaginată de ea este o realitate de gradul II, dar impură: “Închise iar ochii, ca să vadă mai bine, ca să se amăgească mai bineă...) Purta dulceața imaginilor plăcute și
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
fi personaj de roman. Dar, oricât încercă trompetistul Nae Cuculeanu să o convingă, Melania o ținu morțiș pe-a ei și sfârșiră prin a-și trânti ușile în nas. Viața Melaniei începuse să o lase mai moale cu tentativele de suicid și, mai mult din obișnuință și cochetărie, umbla prin casă trăgând după ea cantități de-a dreptul industriale de diazepam, amenințând că până la urmă tot ca ea o să fie. Dar putea să se dea de ceasul morții și să amenințe
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
îmi va condamna întreaga existență, cea trecută, cea prezentă ba chiar și pe cea viitoare; ar vrea, în felul acesta, să mă căiesc pentru toată existența mea. Dar sâmburele existenței mele, cel care a făcut posibilă evitarea tuturor tentativelor de suicid ce mi-au bântuit existența, cel care m-a ajutat să suport povara existenței, îl constituie tocmai această relativă împăcare a mea cu mine însumi, cu străinul care îmi sunt, faptul că mă accept în cele din urmă așa cum mă
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
ale evenimentului, pe care îl recomandă anamnezei, asupra celeilalte situații care asociază numele și chipul: moartea lui Aubrey de Vere." (pag. 122) Exact la fel se întâmplă când în discuție intervine o altă formă de autoanulare, o altă varietate de suicid: radierea propriului nume. Având și ea un precursorat nobil și o matrice culturală de desfășurare, Cornel Mihai Ionescu nu-și refuză nici o fărâmă din expunerea erudită, intermediată de referințe livrești lipsite de impurități: "Arhetipul acestei violente voințe de neant este
Ce rămâne din iubirile noastre by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8747_a_10072]
-
suferi. Pentru un om în a cărui minte portița de scăpare deschisă de speranță nu mai există, sinuciderea devine o reacție nobilă în situații-limită. Boala incurabilă, moartea de mînă străină sau umilința descalificantă sunt situații în care Seneca recomandă soluția suicidului. De altminteri, fidel convingerii că gîndurile trebuie să-și găsească expresia în fapte, Seneca se va sinucide. Iată cazul rar al unui filozof care își încheie viața în spiritul teoriei pe care o susținuse.
Un chietist destoinic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9114_a_10439]
-
vezi? noi sîntem trei, tu, unul singur - dacă toți trei îți spunem într-un fel, de ce te încăpățînezi?". Aidoma unui actant romantic sau a unui "om de prisos" din literatura rusă, ruminează gîndul "plecării definitive" care ar putea fi și suicidul: Nu mai e loc în viața mea decît pentru sinucidere sau pentru o plecare definitivă, undeva, în singurătate". Realitatea psihică e îngroșată de poză. Altfel spus, Sebastian e un tip atent acordat la existențialismul ce se înfiripa în Occident, nu
Centenar Mihail Sebastian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9331_a_10656]
-
cel franțuzesc, - un nihilist, un terorist periculos... Numai să-mi fi văzut mie ochii încruntați, concentrați la gândul de a-i aduce lumii o schimbare; lumii văzută cu o infinită scârba, cu poftă de a o distruge, privind-o -, omul suicidului suprem din mine - cu o imposibil de mutat din loc, necesitate...
Cu scârbă și necesitate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9495_a_10820]
-
oricând să mă sinucid mi-a fost de mare ajutor în adolescență, depărtându-se apoi de mine cu scurgerea anilor, prin nu știu ce curios proces. Bănuiesc, însă, că la mijloc va fi fost și lipsa de timp... Un istoric mondial al suicidului, un studiu aprofundat, cu note de subsol în mai multe limbi și bibliografie cu corp 8 trebuie să existe pe undeva, lucrarea nu mi s-a înfățișat, cazuri, firește, cunosc cu ghiotura, din antichitate și până la zilele noastre - și asta
Finis coronat opus by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9512_a_10837]
-
altminteri pentru acesta nu e nevoie de nimic, nici măcar de cultura unui analist politic în vestă de piele. în adolescență, lumea în care mă formam, burgheză cu penetrații de la țară, conservatoare, deci tradiționalistă și oricum marcată de rezidii religioase, considera suicidul ca pe un păcat, gest reprobabil, generat de lașitate. Cu rare absolviri în cazuri specioase, mai adesea sentimentale, dar și când insul își ridica singur viața spre a evita o moarte mai grea, dezonoarea. Brutus se sinucide după ce pierde bătălia
Finis coronat opus by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9512_a_10837]
-
pentru a consulta „literatura de specialitate”, înainte de a da comunicatul respectiv.", scrie Adrian Năstase. El precizează că motivele găsite împotriva eliberării, „negarea cu obstinație a vinovăției, limbajul sarcastic la adresa magistraților, catalogarea condamnării drept o decizie politică, înscenarea unei tentative de suicid”, dovedesc nivelul de intoleranță intelectuală. Adrian Năstase spune că membrii partidului sunt "aceiași care dădeau, în 21 iunie, cu ketchup pe zidurile din fața locuinței mele, nu sunt decât un grup de ticăloși". El continuă și scrie " Se afirmă că „Noua
Năstase atacă Noua Republică: un grup de ticăloși antisemiți by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/80327_a_81652]
-
îndurat-o unsprezece ani, iar Hölderlin patruzeci." Altele sînt răutăți savuroase, concise, cu neputință de contrazis, spre slava disperată a atotputerniciei deșertăciunii: "Romantismul englez a fost un amestec fericit de laudanum, exil și ftizie; cel german - de alcool, provincie și suicid." Din loc în loc, miezuri de scînteie neatinsă de blazare: Ne deosebește de înaintași dezinvoltura cu care privim Taina. I-am schimbat pînă și numele: așa s-a născut Absurdul." O formă de rîs, în fond, în fața neînțelesurilor. Sau formule învecinate
Zodii și planete by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7746_a_9071]
-
cuvînt mai la-nde...gură-vo volumul?”), Nineta Gusti (buruienoasă la vorbă, dar o persoană tristă, care a murit În mizerie, neconsolată de faptul că a părăsit-o Beligan), Dorina Done (mereu bine dispusă, tonică, dar care a murit destul de devreme, prin ...suicid!), genialul Șt. Ciubotărașu (despre care aflăm că după ce s-a mutat, cînd bea un pahar În plus, se ducea...tot la vechea locuință și, dacă nu i se dădea drumul, făcea tărăboi; actualii locatari, la un moment dat, cică i-
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
mai marele „licurici jucător”, recomanda tinerilor studioși: „hă-hă, voi din țară să plecați!”. Să fie singura alternativă viabilă emigrarea, în timp ce alții recurg la soluția finală, sinuciderea, a cărei rată este de peste trei mii pe an, detronând țări cu tradiție în suicid? Scopul suprem al omului este acela de a-și găsi fericirea. Dacă ridici vălul acestui mister, observi că fericirea mult dorită stă doar în sufletul individului și o cunoști mai bine atunci când îți dai seama că ai pierdut ce ai
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
și să se gândească, așa că s-a așezat cât mai departe de ea. Scaunul de plastic îi suporta toate ideile ce se întindeau ca un bilanț contabil în care este trecut absolut totul, de la îmbrățișările mamei până la încercările repetate de suicid, iar lui îi era teamă să nu scape ceva. Când nu avea nimic de făcut, obișnuia să se întrebe lucruri banale, cum ar fi ce caută aici, dacă o să plouă, să plece sau să aștepte să se oprească, oare ce
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
Ca majoritatea bolnavilor aduși de acolo, era foarte slăbit, prezenta echimoze și arsuri la Încheieturile mîinilor și pe spate, În dreptul omoplaților, iar În fișa lui clinică, pe lîngă cîteva Însemnări destul de vagi privind evoluția bolii, erau consemnate trei tentative de suicid. De altfel, medicii nu-i dăduseră mai mult de două săptămîni de supraviețuire, dar, ca prin miracol, după cîteva zile În care nu a mai refuzat mîncarea, Pablo Începuse să-și revină, cel puțin din punct de vedere fizic. Psihic
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
respins...“ Sfârșitul Îi va fi pe cât de tragic pe atât de absurd: „În luna mai a anului 1945 trupele franceze Îl vor lua prizonier și‑l vor azvârli În Închisoarea Cherche‑Midi, unde Însinguratul și deznădăjduitul combatant va sfârși prin suicid, În luna iulie a aceluiași an.“ (Leon Poliakov, Bréviaire de la haine, P., 1951, pe baza studiilor lui M.H. Krausnicka, Documentation für Massenvergausung, Bonn 1956.) Gernstein Își va consemna mărturiile În franceză, din reticență, poate, și din pricina căpitanului Wirt care‑i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
mi-au spus nimic. Aș fi putut înțelege că-l umilea, peste orice putere de îndurare, faptul că nu mai vedea să picteze. În cuvîntul ratat, esențială e imposibilitatea de-a alege, Ana." Să mă fi gândit că-și pregătea suicidul, să-mi fi explicat singură de ce se simțea om finit? Nu mai era momentul de derivă de la Toronto, cînd l-am întors din suicid cu o cartolină: "Bădișor depărtișor, ce-mi trimiți atîta dor", ci cu mult mai grav. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cuvîntul ratat, esențială e imposibilitatea de-a alege, Ana." Să mă fi gândit că-și pregătea suicidul, să-mi fi explicat singură de ce se simțea om finit? Nu mai era momentul de derivă de la Toronto, cînd l-am întors din suicid cu o cartolină: "Bădișor depărtișor, ce-mi trimiți atîta dor", ci cu mult mai grav. Era inevitabil să plec atunci? "Fiara soarelui", așa se numește ultimul tablou de Rusalin Pop. Floarea cuminte, "sărăsoarea" s-a transformat într-un ochi rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ploaie ce urma să se întâmple în cer. Nenea Matei i-a rupt gâtul, l-a legat cu o funie, l-a ridicat scripete, l-a slobozit ca pe o găleată plină în fântână. Tocul ușii trăda orice înscenare de suicid. Pufoaica mirosea a secetă. Tratamentul începea la 6. Diazepamul colora visele. O clipire de geană schimba scenariul. Porția de reverie două capsule 0,500 slobozea curelele. Cămășile de forță încorsetau pieptul haiducilor. Ultimele două șireturi pe degetele lui Dumnezeu. Păpușarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
în întâmpinarea nevoilor cetățeanului. Japonezul are, apoi, mania muncii, cu prețul sacrificării vieții personale. El obține ce dorește stăpânind impecabil talentul negocierilor. Ca un contrapunct al acestei imagini, un capitol tratează despre nihilism și despre sinucidere: "lumea japoneză a cultivat suicidul ca o metodă de evitare a oprobriului public sau de salvare in extremis a respectului personal". De aici, trecem pe nesimțite la registrul modestiei și la codurile de relaționare umană: japonezul nu spune niciodată "nu", evită să-l bruscheze pe
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]