2,367 matches
-
bețișoare cu smocuri de vată, tampoane, căpăcele, pensule delicate cu bob trandafiriu În vârf, sau ciclamen, roz, lila, mov, grena, cărămiziu, roșu, fuchsia, purpuriu, somon, indigo, violet, și, În aceleași nuanțe, felurite șervețele, panglici, bandaje, sticluțe, barete, bretele, jartiere, dantele, suluri, benzi, fâșii, batistuțe și micul arsenal de tortură la purtătoare: pile, forfecuțe, pensete, ceară de epilat. Ele, nicăieri. Să se fi Întors la locul lor, ca niște duhuri ieșite din sticluțele de parfum? Să se fi dizolvat În lichidul mătăsos
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
firele de păr încîlcite. — Trebuie să fie, reia Roja, altfel n-am fi rămas așa uniți după cîte s-au întîmplat. — Faceți-vă odată ordine în cap, dom’ Roja, spune Gulie. Avem totul aici, spune Dendé, aruncînd pe masă un sul de hîrtii șifonat la capete. Nu despre asta e vorba, zice Roja, ci despre cum ne-am lăsat duși de nas de niște escroci și de niște femei. — E limpede că lor le e bine mersi, zice Tîrnăcop, că nu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
cu ea. O spui așa de parcă ar fi vorba de un obiect. O să-ți duc dorul, Părințele, dă-mi ceva ca amintire, patrafirul ăsta mi-a plăcut de cum l-am văzut, se poate? întreabă Roja scoțîndu-i-l de după gît și făcîndu-l sul, întotdeauna mi-am dorit să am și eu ceva sfînt care să fie numai al meu, să-i transmit ceva Angelinei? mai întreabă. M-ați despuiat, hoților, zice Părințelul cu jumătate de gură, nu vreau să mai aud nimic, puteți
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
sufletul. — Ai înnebunit de tot, zise Sena simțind cum îl apucă amețeala. Știi ce-au îngropat adineaori niște nenorociți de soldați în locul cadavrelor celor doi? se auzi din nou glasul lui Dendé puțin mai calm. Niște foi de cort făcute sul, legate la repezeală cu niște cordeline. Am văzut o cu ochii mei. — îți bați joc de mine? încercă să-i răspundă Sena pe un ton grav, sperînd că totul nu-i decît o glumă. Aș vrea eu, îi răspunse Dendé
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
dușul...,, -Mă Îmbolnăvești cu poveștile tale, suspină Kawabata, Încercând cu mâinile tremurânde să Își facă din câteva fire de tutun și o bucățică de hârtie, o țigară. Într-un târziu, după ce a răsucit hârtia și a trecut limba peste micul sul, ca să o poată lipi, o aprinde și trage cu nesaț fumul În plămânii lui intoxicați cu tutun, hodorogiți. -Ascultă nerecunoscătorule, bășinosule, ucigaș de timp, omorâtor de muște, fiară de maidan, nici acum, după atâția ani de scormonit gunoaiele Împreună, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
vroiam ca planul meu să aibă succes, trebuia să adun toate resursele posibile. Lipindu-mi brațele de corp, am făcut câteva mișcări cu coatele, de parcă aș fi bătut din aripi. Încet, am simțit că scrotul mi se desface ca un sul și penisul mi se umflă cu tresăriri mici, dar perceptibile, care până la urmă au reușit să-l elibereze din vizuina de piele umedă și păroasă În care se odihnea - Înainte să cadă Într-o parte stângaci. După un răstimp descurajant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ea, singura care, atunci când se duce la cimitir, are „bunul simț“, „decența elementară“ să curețe bălăriile de pe mormintele răposaților noștri. E prima zi însorită de primăvară și a dat deja cu naftalină tot ce se cheamă lână, a strâns covoarele sul și le-a legat, iar apoi le-a târât în camera cu trofeele tatii. Nu-i e niciodată rușine de casa ei: n-are decât să intre un străin la orice oră din zi, să-și bage nasul în orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
de pat: o sperietoare de ciori menită să-mi să-mi aprindă noi fantezii. — Freac-o, Voinicule, freac-o până ia foc - mă-ndeamnă cupele mititele ale sutienului lui Hannah, când, deodată, se aude o bătaie în ușă cu un ziar făcut sul. De spaimă, sărim în sus de pe colacul toaletei, și eu, și pumnul meu încleștat, cu conținutul lui cu tot. — Hai odată, mai lasă-i și pe alții la budă, auzi? îmi zice tata. Hai, că de-o săptămână nu mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
chiar că o să dai de bucluc. Și dacă stăm să ne gândim, cu genunchiul tău n-o să fie chiar un fleac, zice maică-mea cu subînțeles. Dacă o mai țin mult așa, acuși mă trezesc c-or să-l facă sul și-or să-l arunce pe fereastră. Și pe urmă or să mă ia acasă! Covorul ăsta n-are nimic. Și nici genunchiul meu n-are nimic. — Dar a avut, se grăbește maică-mea să-mi împrospăteze memoria, când ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
serviciu și ieși la cele de clasa a treia, care fuseseră adăugate trenului la Viena. Majoritatea compartimentelor zăceau În Întuneric, cu excepția unui glob orb care ardea În tavan. Pe băncile de lemn pasagerii se aciuaseră pentru noapte, cu hainele făcute sul sub cap. Unele compartimente erau atât de pline, că bărbații și femeile dormeau țepeni, În picioare, pe două șiruri, cu fețe verzui și impasibile În lumina scăzută. Din sticlele goale, aruncate sub banchete, venea un miros de vin roșu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
sunt două dormitoare. Într-unul din ele e un pat cu apă. În celălalt e un leagăn, deasupra căruia atârnă o jucărie cu margarete de plastic. Mai e și o comodă albă. Leagănul e gol. Salteluța de plastic e legată sul la un capăt al pătuțului. Alături, pe o etajeră, e un teanc de cărți. Versuri și poezii e deasupra. Când așez cartea pe comodă, se deschide singură la pagina 27. Trag o linie, cu un ac, de-a lungul marginii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Grecii foloseau kolossi, păpuși de bronz, de ceară sau de lut, pe care le înjunghiau cu cuiul, le răsuceau, le mutilau, tăindu-le capul sau mâinile. Puneau părul victimei înăuntrul păpușii sau vârau în ea un blestem scris pe un sul de papirus. La Luvru se află o figurină egipteană din secolul al II-lea e.n. E o femeie goală, legată fedeleș, plină de cuie înfipte în ochi, în urechi, în gură, sâni, mâini, picioare, vagin și anus. Măzgălind în carte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
că i-ar fi plăcut de tine și de Helen. Tăblițele cu blesteme erau niște foițe subțiri de plumb sau aramă, uneori și de lut. Îți scriai blestemul pe ele cu un cui de la o corabie scufundată, apoi făceai foița sul și o străpungeai cu cuiul. Când scriai, scriai primul rând de la stânga la dreapta, următorul, de la dreapta la stânga și așa mai departe. Dacă se putea, înfășurai blestemul în jurul unei șuvițe din părul victimei sau a unei bucăți dintr-o haină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
meu omul, hai, scap cursa rapidă și mă prinde ora echinocțiului, făcînd afișe pentru "Ora solstițiului". Dă-le-ncoa' la băiatu' să le împachetez și să plec. Ești un tipograf de elită, șefu'. Lazăr ia brațul de afișe, îl face sul și-l leagă strîns cu sfoară îndesîndu-l apoi în geanta de voiaj, luată dimineață din mîna recuziterului, care tocmai făcea curat în magazie, la numai cîteva clipe după ce Negrea, secretarul literar al teatrului, șeful său direct, i-a făcut semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
și afișe. Tipografia mi-a spus că azi trage afișele. Programele sînt gata de ieri. A plecat, cu bani împrumutați de la contabilul-șef, a ajuns la timp, iar acum, grăbit să se întoarcă, bombăne întruna, mai ales că afișele, făcute sul, ies cam mult din geantă, incomodîndu-l. Drum bun, Lazăre, și să-mi spui că ai fetiță! rîde tipograful, ștergîndu-și îndelung palmele cu o cîrpă. Lazăr îi aruncă o privire tăioasă: Visez casa plină de mașini teleghidate, rachete, tractoare... ...cuie, ciocane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cursa rapidă și frînează brusc. Șoferul coboară, închide ușa încet, intră în sala de așteptare, caută cu privirea ghișeul, trece pe lîngă cei ce stau la rînd și bagă pe ochiul de fereastră deschis mîna, în care ține banii făcuți sul: Fetița, dă-mi-l pe șaișpe, pentru Valea Brândușelor! Poftim?! se miră casierița, plecîndu-se, să-l poată zări. Locul șaișpe a fost reținut precizează șoferul. Stai la rînd! strigă cineva. Biletul e reținut saltă dintr-un umăr șoferul, dînd banii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
fulgi mari și deși, învăluiți de rafalele scurte ale vîntului. În tăcerea din cursă, un "Doamne!" șoptit cu groază tremură pe buzele tuturor. Fascicolul de lumină se plimbă într-o parte și-n alta: întreg botul mașinii a pătruns în sulul de zăpadă. Șoferul lasă cu zgomot lampa de control pe bord, îndreptată spre înainte, și se prăbușește în scaun, oftînd prelung, dezumflat. Pînă aici i-a fost murmură, aprinzînd lumina de interior. Dă lopata! spune țăranul, apropiindu-se cu mîna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
vine cursa, o avea atîta minte șoferul să-mi lase geamantanele la bagaje. Salut! Vlad face un gest de salut și se întoarce spre sala de așteptare, în timp ce Mihai încearcă să răzbată prin urma lăsată de Radu de-a curmezișul sulurilor de zăpadă. *** Cînd soneria se aude pentru a treia oară, prelung, Paula strigă un "da" nervos și imediat se ridică din fotoliul în care a adormit ascultînd muzică. Tu erai... șoptește deschizîndu-i larg ușa lui Radu. Am degerat de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
acelea care, în intimitate, făceau sublimul întîlnirii. "Acolo, în pustietate..." gîndește Radu, și imaginea Aurei, asemeni unei fata morgana, îl chinuie de cum a lăsat în urmă orașul, încercînd să țină marginea șoselei. În cîteva locuri, pe șosea, din inima vreunui sul de zăpadă, răzbește cîte o cabină de camion. Ici-colo, se ghicesc și mașini mici sub zăpada înălțată ca o căpiță. Departe, în stînga șoselei, sînt cîteva sate, către care vor fi fugit cei din mașini, dacă, necunoscînd locurile, n-or
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
singur... Surîsul de încuviințare al lui Mihai se topește sub sărutul delicat, ca de adolescentă, al Mariei. Apoi, eliberat, Mihai întinde brațele, prinde salteaua de burete de la un capăt, o îndoaie, cu tot cu lenjeria de pe ea, prinde și celălalt capăt, ridică sulul, se rotește și-l așterne lîngă calorifer, jos, pe covorul de pe parchet. Face un gest lateral cu palmele, să întindă cuvertura, iar înainte de a-și îndrepta spinarea trage colțul cearșafului, dezgolind perna, lăsînd patul cu un ochi alb, mare, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
vede decît un autobuz pentru una din rutele circuitului urban și un tractor cu lamă, care curăță porțiunea carosabilă de stratul alb depus de la ultima trecere. Viscolul parcă a mai stat, dar vîntul suflă cu putere, scuturînd pomii, împrăștiind vîrfurile sulurilor de zăpadă. Pe trotuare sînt pîrtii înguste de la puținii trecători. Aura se strecoară cu greu, grăbindu-se, cu pantofii plini de zăpadă, cu picioarele înghețate pînă la genunchi. În fața blocului, de la scară pînă în trotuar, un locatar curăță zăpada cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
lucru știu: să mă comport cu o femeie... Cu una care cumpără reviste de la hotel, probabil pufnește Maria, întinzînd mîna să ia de pe masă revista găsită de Mihai sub tufă. Cine era? întrebă, lovindu-l în piept cu revista făcută sul. În capul lui Mihai, gîndurile se învălmășesc într-o mișcare centrifugă, gata să se rupă la tîmple, unde-și simte inima zvîcnind. Hm! surîde Maria, lovindu-l peste obraz. Te pierzi prea ușor ca să poți juca tare. Cine-i tipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
să poată trage cu dinții de mănușa dreaptă, să și-o scoată. Apropie degetul îndoit de ușă, vrea să bată, dar, nehotărîtă, renunță. Pornește înapoi spre scara centrală, tiptil, pe vîrfuri, să nu facă zgomot. Pachetul de sub braț, ca un sul, îi lunecă, lovind înfundat cimentul. "Sînt ridicolă gîndește fata. El, măcar, avea scuza că băuse cînd a fost pe la mine, la magazin..." Prinde pachetul mai bine sub braț, vrea să-și tragă mănușa la loc, hotărîtă să coboare treptele încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mișcare scurtă, specific bărbătească, își bagă cămașa mai bine în pantaloni. Acum pot zice că-s treaz, deși îmi vine să cred că visez încearcă o glumă, întorcîndu-se spre fata rămasă în mijlocul încăperii. Pentru tine spune Cristina și trage din sulul de hîrtie un buchet de flori, ambalate în celofan. De fapt, surîde ea așa știu eu, că atunci cînd mergi prima oară acasă la cineva... Pentru că Mihai a rămas descumpănit, cu privirea puțin încruntată, fata așază pe masă, încet, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
din mers. Afară nu mai ninge, dar vîntul continuă să sufle cu înverșunare. Pe străzile curățate deja de zăpadă circulă autobuzele transportului local. În centru, în fața magazinelor, vînzătoarele au terminat de curățat zăpada. Numai în curtea teatrului stau neatinse cîteva suluri mari de zăpadă, printre care o urmă îngustă, șerpuind, duce spre intrarea actorilor. Încet, că-i vizionare spune portarul cînd îl vede pe Mihai. În sala de spectacol e liniște. Cele cîteva persoane, aflate în scaunele de la parter, se ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]