12,131 matches
-
felul de persoane îmi cereau ba un interviu, ba un răspuns la anchetă, lucruri care efectiv erau frivole, nu aduceau nimic în plus pe lume, decît că ar fi înnegrit niște coloane de revistă ori de ziar, și s-au supărat pe mine că le-am spus nu. Dar, de fapt, eu nici nu mai pot, dar nici nu mai vreau să mă risipesc. D.P.: Ce relație ai cu criticii tăi? M.P.: Am avut parte și de comentatori foarte buni, la
Marta Petreu by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13691_a_15016]
-
acopere numai. Cât a țnut conversața, scrumiera (personajul fuma mult) și-așa plină dinainte, se umpluse de tot. Trebuia golită urgent; mirosea de trăznea. Discuța, curios, fără să fie un interogatoriu, semăna cu un interogatoriu, unul amical însă... Ce mă supăra la conlocutor, deși era un tip extrem de amabil și de prevenitor... (ori tocmai de aceea, starea naturală a unui om de treabă, sincer cu adevărat, neavând neapărată nevoie de asemenea calităț)... era nu numai că fuma țgare după țgare, ci
Pata de sos by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13796_a_15121]
-
generalizez, firește, dar zece-doisprezece ani de prezență a „badigarzilor" printre noi sunt suficineți pentru a vedea încotro ne îndreptăm: spre un stat în care una dintre cele mai lucrative afaceri private e bumbăcirea cetățeanului care-a avut nenorocul să-i supere pe verișorii geto-daci ai lui Rambo. În 1990, agențiile de „body-guards" au avut rolul istoric de a-i salva pe securiștii mai tăntălai, care nu prinseseră nici un oscior în diplomație, comerț, industrie sau administrație. Într-un fel, m-am bucurat
O nouă ideologie: „badigardismul” by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13810_a_15135]
-
noapte, fără să se defecteze vreodată în 50 de ani, al firmei fluorescente... Și iată cum, fără să bag de seamă, textul meu riscă să se integreze patetic și inofensiv în realitate. A sunat între timp telefonul. Domnul Geo Dumitrescu. Supărat pe răul american. Îl întreb către ce punct cardinal își deschide ferestrele noii sale locuințe, la bloc, după o evacuare traumatizantă, tot dintr-o "naționalizată", cam în aceeași perioadă cu mine. Aflu, și realizez pe loc, din tonul vocii sale
Curajul fricii by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13850_a_15175]
-
să trecem la fapte poruncește sever. Să deducem de aici deduse el singur că rușii suferă de un rău de Octombrie?... Posibil, am îngînat. Ceva, așa, ca răul de mare? S-ar putea, am îndrăznit. Și că să nu mă supăr, dar el ar merge până acolo, încât l-ar denumi, psihiatric, "Sindromul Octombrie". Formidabil am exclamat, cum să nu, nu mă supăr deloc, nici pomeneală. Da aprobasem , ar fi putut fi ca o misterioasă maladie sufletească, așa, când îți vine
Rău de octombrie by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13847_a_15172]
-
am îngînat. Ceva, așa, ca răul de mare? S-ar putea, am îndrăznit. Și că să nu mă supăr, dar el ar merge până acolo, încât l-ar denumi, psihiatric, "Sindromul Octombrie". Formidabil am exclamat, cum să nu, nu mă supăr deloc, nici pomeneală. Da aprobasem , ar fi putut fi ca o misterioasă maladie sufletească, așa, când îți vine să-ți iei câmpii... Mă rog, mă rog, mă întrerupsese din nou, ca și când aprobarea mea i-ar fi știrbit prestanța, secretul felului
Rău de octombrie by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13847_a_15172]
-
Îi zâmbește, iar ea îi întoarce zâmbetul. Eu mă enervez de-a dreptul și îi reamintesc că am venit la San José ca să scriem un scenariu. Mai adaug și că-mi displace atitudinea lui de macho, de fustangiu; Luis se supără și-mi răspunde că dacă îi zâmbește o femeie, e de datoria lui de cavaler să-i întoarcă zâmbetul. Indignat, mă ridic de la masă și mă duc în camera mea. Alcoriza se calmează, își termină desertul și se duce la
Luis Buñuel - Vise și reverii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13804_a_15129]
-
iarnă și nu caniculă. "Doamnă, mergeți și căutați la colț, or mai avea ei o sticlă, două pentru dumneavoastră și vă așteptăm la una scurtă". "Nu prea am stare în seara asta, băieți, și, pe urmă, iar vă bat, vă supărați și, uite, nu găsesc bere rece la voi." " Da, ce-ați pățit, e sîmbătă seara, jucăm o partidă și gata Începe săptămîna acușica, și iar n-o să avem timp", răspund politicoși, incluzîndu-se și pe ei în categoria celor fără timp
Nocturnă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13875_a_15200]
-
literare. "Nu am fost deloc un faimos cantautor al Cenaclului Flacăra", scrie dl I.Z., insistînd pe calitatea lui de membru de rînd. Adevărul e că am fost un laș, unul dintre cei mulți și mărunți". Atunci de ce s-a supărat pe Cronicar? O fi simțit ironia din faimos? Nu băgăm mîna în foc. Îmi cer public scuze, și pe această cale, celor care m-au auzit cîntînd în acel context, așa cum am făcut-o și la TVR în direct, la
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13888_a_15213]
-
i-ar fi născut o țigancă roabă). Jalbele și rapoartele legate de furturi, violuri, omoruri sînt inevitabil contaminate de spontaneitatea limbajului cotidian. De aceea, alături de formulele extrem de ceremonioase ale stilului oficial al epocii (impregnate de o afectivitate clișeizată: "iarăși mai supăr luminat auzul Înălțimii Tale", "cu hierbinți lacrămi căzui la mare milostivirea Înălțimii Tale", "cu plecare de genunche jăluim Măriei Tale"), apar destule exemple de limbă vie, colocvială: "au rămas lucrul baltă"; "au făcut și fac unile ca d’alte acestea
Citind anaforale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13871_a_15196]
-
să trecem la fapte poruncește sever. Să deducem de aici deduse el singur că rușii suferă de un rău de Octombrie?... Posibil, am îngânat. Ceva, așa, ca răul de mare? S-ar putea, am îndrăznit. Și că să nu mă supăr, dar el ar merge până acolo, încât l-ar denumi, psihiatric, "Sindromul Octombrie". Formidabil am exclamat, cum să nu, nu mă supăr deloc, nici pomeneală. Da aprobasem -, ar fi putut fi ca o misterioasă maladie sufletească, așa, când îți vine
Rău de octombrie by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14011_a_15336]
-
am îngânat. Ceva, așa, ca răul de mare? S-ar putea, am îndrăznit. Și că să nu mă supăr, dar el ar merge până acolo, încât l-ar denumi, psihiatric, "Sindromul Octombrie". Formidabil am exclamat, cum să nu, nu mă supăr deloc, nici pomeneală. Da aprobasem -, ar fi putut fi ca o misterioasă maladie sufletească, așa, când îți vine să-ți iei câmpii... Mă rog, mă rog, mă întrerupsese din nou, ca și când aprobarea mea i-ar fi știrbit prestanța, secretul felului
Rău de octombrie by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14011_a_15336]
-
instituția copiilor de trupă, a luat naștere în comunism, orânduirea cea mai înaintată, instituția copiilor informatori. A turnătorilor cărora le dau tuleiele și li se schimbă vocea. Dacă notele lor informative colcăiau de greșeli de ortografie și gramaticale nu se supăra nimeni, neavând cine să remarce. Se întâmpla și unor șefi militari, unor înalți demnitari. Lui Ceaușescu în persoană. Numai că, așa cum s-au petrecut toate în comunism, lucrul cel bun nu a fost dus până la capăt. Am avut canalul Dunăre-Marea
Bebeluși și turnători by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10384_a_11709]
-
de cod, și un reprezentant al Securității. După cum e croit textul Securității reiese că cineva, cu inițialele N.C., apropiat al lui Mircea Eliade, ar fi sfătuit securitatea cum e mai bine să-l abordeze pe Mircea Eliade, dar care era supărat că nu i se publică ediția manuscriselor lui Eminescu. Textul pare să îl vizeze pe Constantin Noica și e datat prin anii '70. Așadar ar trebui să excludem ipoteza că securistul care a redactat textul a făcut-o cu gîndul
Informatorii abjecți și securiștii onorabili by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10420_a_11745]
-
de cultură, inteligență nativă și eventuala spontaneitate, pare atât de încinsă încât conținutul său, prin topire, a devenit o pastă-muci-laginoasă, cu aspect indecis și duhnind groaznic a stereotipie și a sfeterisire de idei din alte veri. -Noa, și ce ?, se supără brusc Haralampy. Tu crezi că la televiziune e ca în viață: cine fură azi o idee, mâine va fura emisiunea ? Mă inervezi... Nu-i dau dreptate prietenului, fiindcă-i pleznește apoi sternul din cauza orgoliului, însă îmi imaginez următorul dialog la
Miroase groaznic a stereotipie by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10444_a_11769]
-
cetatea cerească a lui Dumnezeu, spre care se grăbeau. Adeseori mai răspundeau și unele lucruri ce nu puteau fi înțelese de judecători care nu erau introduși în adevărurile cele sfinte, care pentru ei erau foarte limpezi. De aceea se și supăra judecătorul adeseori și se mânia, scornind, în tulburarea lui, mereu alte și alte procedee de caznă, ca să nu se dea bătut, cu toate că adeseori el a fost nevoit să se dea învins”. (Eusebiu de Cezareea, Martirii din Palestina, XI, 1-j, k
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
nu ascultăm cu înfricoșare când auzim că sub trupurile scrijelite ale mucenicilor erau puși cărbuni aprinși, ci să ne gândim cum ne simțim când ne arde febra. Ni se pare viața cu neputință de trăit, suntem tulburați, ne necăjim, ne supărăm ca și copiii mici și socotim focul acela tot atât de puternic ca și focul iadului. Pe mucenici însă nu-i ardea febra, ci îi înconjurau din toate părțile flăcările focului, scântei săreau pe răni, mușcând din răni mai cu cruzime decât
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
vrut să ne facă să avem aceeași râvnă ca și ei, a vrut să ne dea un liman și o mângâiere tare în necazurile ce se pogoară necontenit asupra noastră. De aceea vă rog pe voi toți, fie de sunteți supărați, fie de sunteți bolnavi, fie de sunteți în necazuri, fie de sunteți în vreo altă greutate lumească, fie de sunteți în adâncul păcatelor, veniți aici cu credință! Toate aceste greutăți și necazuri vor fi lăsate aici și veți pleca cu
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
Călin Adam devine, atunci, un dandy al timidității. Sfidarea lui se cheamă frică sau, pur și simplu, oboseală de-a mai încerca. Acel "hai să ne batem" pe care i-l aruncă, din senin, unui fost coleg pe care-l supărase, pesemne, cu spuse în doi peri, e un jind după forța vitală care-l apucă, din cînd în cînd, și-l scutură, pe el, păpușa, altfel, bleagă. În el se acumulează, cu fiecare pedalare înapoi, o cantitate tot mai mare
Un om obosit by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10512_a_11837]
-
fi, public, poet continuând însă să fie, în secret, cu modestie, prin întreg comportamentul, unul amăgit, doar, singurul politician român iubitor de literatură și autorul, mascat, al unor poezii de o juvenilă, disciplinată inspirație, din care o citez, fără să supăr, sper, pe cea mai succintă: Târziu, obosit, luptătorul Tomnatic foșnet - când ridici o pleoapă, Din cer se năruie în ochi argintul. Pământul e un fruct în care-și sapă Bătrâne animale labirintul. Copiii, respirând în somn pe plaur, Stârnesc dezastre
Un ministru poet by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10516_a_11841]
-
funcționar de la Regia Tutunului, Liviu, și eu. Noaptea ne foloseam de o lampă de gaz, întrucât strada Tufelor nu intrase, încă, în secolul XX! La lumina acelei lămpi am citit prima oară capodopera lui Cervantes, având grijă să nu-i supere lumina pe Truman și pe Liviu, mai ales că nu țineam să le dau explicații de ce nu mă culcam și eu. Nu ne lega nimic serios, de fapt. Viața ne adunase, întâmplător și provizoriu, în calitate de chiriași ai coanei Veta. Dezvăluindu
Octavian Paler: "Criza valorilor nu bântuie numai la Porțile Orientului" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10498_a_11823]
-
Gheorghe Grigurcu Există critici "cuminți" foarte, cu capul plecat, servindu-se aproape exclusiv de truisme, avînd grija de-a nu contraria, de-a nu "supăra", Doamne ferește, pe nimeni, de-o modestie onctuoasă (care, firește, poate fi o poză). Și alții care-și exhibă orgoliul cu orice prilej, etern nemulțumiți, nervoși, gata de luptă, convinși că totul se cuvine pus la punct conform dispoziției lor reformatoare
Un muschetar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10514_a_11839]
-
face. Ponta mi-a strâns mâna la Madrid și mi-a spus că nu va guverna cu UDMR. Și acum are majoritatea clară în Parlament și guvernează cu UDMR. “Toate Guvernele de la Bucuresti au grijă mai de degrabă să nu supere în vreun fel Budapesta, în loc să apere interesele celor pe care îi guvernează” De ce crezi că românii nu sunt la fel de bine organizați ca ungurii, atât în țară cât și in străinătate, fiind cunoscute programele maghiarilor de “recuperare a Ardealului” ce se
Interviu cu premiantul – Dan Tanasă [Corola-blog/BlogPost/94267_a_95559]
-
și cea a extremiștilor din România. Din păcate, puterea de la București, indiferent de culoarea politică, este formată din oameni cu mentalități de slugă. Guvernul de la București, fie el liberal, socialist, social-liberal sau democrat-liberal are grijă mai de degrabă să nu supere în vreun fel Budapesta, în loc să apere interesele celor pe care îi guvernează. O spun cât se poate de limpede și tranșant: singurul guvern post-decembrist care a ținut piept revizionismului maghiar a fost Guvernul Adrian Năstase; în rest, toate guvernele, inclusiv
Interviu cu premiantul – Dan Tanasă [Corola-blog/BlogPost/94267_a_95559]
-
Care nu ajunge să se precipite în somn Poate somnul meu e ca mersul Cu mîinile la spate așa de liniștit Și se întoarce nu mai iese printre Rîndurile de trandafiri Din grădina minții visul Și de aceea m-am supărat Pe mine însumi de fapt pentru că Numai visul îmi aduce claritatea Altfel sînt obligat să trăiesc Mereu de față cu acest Etcaetera Care poate fi un domn cu capul de piatră Un șir de măști Să-mi treacă pe dinainte
Poezie by Traian Ștef () [Corola-journal/Imaginative/3576_a_4901]