226 matches
-
pulbere de aur, iar ochilor le trăsese jur-Împrejur largi cearcăne negre-vinete ce-i dădeau o Înfățișare de cântăreață sau de dănțuitoare”1. Înveșmântat fără cusur, În frac albastru sub mantia de seară, cu „orchideea la cheutoare”, Aubrey de Vere, prin superbia lui vestimentară, descinde ca dandy din stirpea lui Baudelaire și nu, așa cum sugerează naratorul, din aceea a lui Brummell (care pretindea o asemenea simplicitate vestimentară, Încât dandy-ul să treacă neobservat)2. Traiectoria acestui dandy poate fi circumscrisă Într-un
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
în asemănare cu credința? Cine cunoaște o lume mai bună și o visează numai pe ea, cine crede intim și tare la o unire a simțămintelor sale cu autorul lor, care e Dumnezeu, acela lucră en gros, cine însă, în superbia rațiunii sale, descompune ce e sânt divide ce e indivizibile, acela e un cămătariu de atome, de minute. Eu n-am putut suferi neciodată mintea prea înțeleaptă, care vrea să se vâre în totul și care socoate a lua parte
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
și o lecție umană - învățându-l cum să repartizeze în semicerc o adunare la un banchet. Detaliile anecdotei nu ne-au parvenit, dar n-avem nicio îndoială că iscusitul filosof l-a rănit în amorul propriu pe gânditorul instalat în superbia sa, înainte de a-i deveni un aliat mai util ca prieten decât ca adversar sau dușman. După ce Eudoxiu fusese refuzat în tinerețe la conducerea Academiei, episodul geometriei aplicate contează poate ca o ocazie de reconciliere... -2Un platonician hedonist! Platinician și
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
nu s-au întreprins. Își propusese să urmărească „filonul” mistic în artă și în literatură, însă până la urmă totul a rămas în stadiul de schiță. Plecând de la operă (product folcloric sau izvodire cultă), și nu de la preconcept, emite, cu o superbie în care intră o bună doză de prezumțiozitate, o seamă de considerații asupra „sufletului românesc”. Un articol se intitulează Sufletul românesc în poezie. În lirica autohtonă, a cărei evoluție o delimitează în cinci etape, trăsăturile caracteristice i se par a
MATEESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288061_a_289390]
-
sunt Mircea Demetriade, Al. Obedenaru, Carol Scrob, I. S. Spartali. În 1892 și 1893 prim-redactor este Cincinat Pavelescu, iar în 1899 secretar de redacție va fi Ștefan Petică. Revista, gândită de mentorul ei ca publicație antijunimistă, afișa, cu o superbie mai mult teoretică, un purism programatic - stindard intransigent al artei pure (al „literaturii înalte”) - și se adresa „oamenilor de gust”. Frondei antiburgheze și antifilistinismului li se dădea îndreptățire estetică: Macedonski se voia creatorul unei direcții noi. Prin el, L. își
LITERATORUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287826_a_289155]
-
sfârșitul lor ar putea fi inversat,/ acum, seara? pe pielea mâinii urcă o umbră pe care nu o/ pot descifra; din înaltul respirației plămânilor tăi alungiți coboară numai/ inițialele: RAR” (Inițialele adevărului). Dar o luptă purtată până la capăt cu o superbie nedomolită, de vreme ce, pentru a cuprinde ființa, neantul trebuie să asedieze fiecare cetate pe care poeta o abandonează în fuga sa necontenită. Refuzând evadarea iluzorie într-un univers compensatoriu, M. știe că singura soluție de care mai dispune e să amâne
MARINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288038_a_289367]
-
Aceste tratate puteau să fie destinate și laicilor; mai specifice vieții religioase creștine sunt unele opuscule în care el preia multe idei din Ioan Cassian cum sunt considerațiile din Pentru respingerea mândriei deșarte (Pro repellenda iactantia), din Despre trufie (De superbia) sau Îndemnul la umilință (Exhortatio humilitatis): aceste scrieri, deși nu sunt foarte elaborate, încearcă totuși să se mențină la un nivel acceptabil de corectitudine. O altă scriere, tot cu finalitate practică și morală, e mai interesantă nu atât pentru reflecțiile
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
lui Seneca. Aceste tratate puteau fi destinate și laicilor; mai specifice vieții religioase creștine sînt unele opuscule în care el preia multe idei de la Ioan Cassian, cum sînt considerațiile din Pentru respingerea mîndriei deșarte (Pro repellenda iactantia), Despre trufie (De superbia) sau îndemnul la umilință (Exhortatio humilitatis), scrieri care, deși nu sînt foarte elaborate, încearcă totuși să se mențină la un nivel acceptabil de corectitudine. O altă scriere, tot cu finalitate practică și morală, e mai interesantă nu atît pentru reflecțiile
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
impresionist, cu cețuri irizate și „cocorii pistruind paloarea serii”, badinerii rococo, pantofi de mătase, Pierrotul alb etc. Nou e însă personajul liric, insolit pentru spațiul românesc, marcat sensibil de lectura Contesei de Noailles, la care trimit nu doar accesele de superbie, îndrăzneala imaginilor senzuale, scepticismul religios și chiar apostazia, plânsul pe „răscoliri de jar și de cenușă”, dar și tema regenerării după mari căderi, cu auzul deschis la „bătaia forțelor eterne”. Proiecțiile eului sunt paradoxale: „Îmi port curatul suflet ca o
SOARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289738_a_291067]
-
Blaga - e un gând de drum Înainte de a merge, În Elveția, la o conferință a lui Gandhi, În 19434. Mai mult, citatul din Blaga va funcționa, În 1981, pe post de frontispiciu revelator 5. Uitând, firește - sau neglijând cu o superbie care, colectiv, Încă ne costă -, faptul că Jena, Parisul sau Sankt-Petersburgul de la 1800-1810 au avut, fiecare, reacții mai ample și mai acurate la descoperirea Indiei decât tot secolul al XIX-lea românesc. Mi-e teamă să nu fi apărut aici
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
ele alcătuiesc imaginea fragmentată, accidentată a unei vieți spectaculoase prin conținutul ei, aici mișcându-se o întreagă lume de personalități, iar caracterul documentar se întregește cu o lumină nouă asupra faptelor și oamenilor, născută din spiritul de contradicție, suflul polemic, superbia, subiectivitatea judecăților autorului. Se pot afla multe lucruri și despre o față mai puțin știută a preacunoscuților săi rivali. Cât privește episodul „colaboraționismului” - obsedant și în Memorii -, sunt greu de pus în balanță moralitatea și imoralitatea acestuia în cazul lui
TZIGARA-SAMURCAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290320_a_291649]
-
Mirandola. Viziunea boemianului o depășește însă pe aceea a florentinului. El ignoră în chip voit celălalt calificativ, l’uomo unico. Cehul se gândește la „toți” oamenii, nu la elite. În plus, el vorbește de o pansophia christiana și nu de superbia renascentistă prin care l’uomo universale, creat să admire Creația Divină, putea deveni atotcunoscător și atotputernic, adică putea deveni Dumnezeu însuși. Homo pansophicus nu este mirandolanul care învață toate limbile, toate științele și toate artele pentru a fi lovit de
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
obiective” au pus în umbră cariera și opera de excepție ale lui Schwab, purtând cu mândrie stindardul modernismului și al gândirii pedagogiei moderne: Benjamin Bloom și Robert Gagné. Într-adevăr, în anii ’70, cercetările curriculare moderne au continuat, ignorând cu superbie criticile din ce în ce mai virulente. Curentul „științific”, bazat pe principiile empirismului behaviorist și ale raționalismului tylerian, a avansat imperturbabil în direcția fundamentării unei științe a instruirii și a curriculumului similară cu Naturwissenschaften. A fost deceniul cercetărilor educaționale „riguroase”, al lucrărilor înțesate cu
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
deasupra”. Esența definitorie a scrisului lui P., continuă criticul, „este mai puțin tiparul de tehnicitate” în care scriitorul toarnă materialul experimentelor sale, „cât însuși acest material”, care, traversând paginile în ipostaza unui „fluid de autenticitate”, nesocotește constrângerile reperelor formale cu superbia unei neobișnuite și tainice suveranități. Intuițiile lui Perpessicius au meritul cardinal de a orienta discuția către imperativul logic al unei întrebări revelatoare: care este, de fapt, natura acestui „fluid” - evocat de fiecare dată, în disocieri analitice sau în simultaneități descriptive
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
finală. O astfel de carte se alcătuiește de regulă la amurgul unei vieți în cultură, și nu la începutul ei: eludării acestei reguli nescrise, ca și absenței unei autoironii rezonabile, i se datorează într-o măsură prețiozitatea stilistică, accentele de superbie juvenilă, verbozitatea filosofică, inseminarea cu sens cvasitranscendent a unor episoade comune, mobilizarea subiectului narator sub mistica unui „destin”, a unei „viziuni”. Astfel de stridențe își găsesc în planul cărții, în special în ce privește termenii din urmă, o legitimare cel puțin surprinzătoare
PATAPIEVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288712_a_290041]
-
publicat romanul Parfumul rochiei (1994), traduceri din lirica medievală armeană - Cântece ale trubadurilor armeni (1997), studii de istorie culturală, reunite în volumul Armenii în istorie și cultură (2003). Voce distinctă a promoției ‘70, N. este apreciată la debut pentru „nervul”, „superbia” și „asprimea” tonului, pentru patosul cenzurat ludic și ironic, emisia lirică fără dulcegării și, cu locuri comune inerente începutului, fără dependențe stilistice. E de adăugat mobilitatea și anvergura figurativă - imaginație mitică, fast al peisagisticii simbolice, caligrafie sigură a ambientului domestic
NERSESIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288424_a_289753]
-
Spontan, ca mai orice umorist, autorul nu pregetă să se angajeze în dueluri literare. Victimele sunt alese dintre scriitori (printre ei, surpriză, și frățânele Cincinat), dintre cei care se cred mai importanți decât sunt, actori, pictori, medici, oameni politici. În superbia unui Epilog se disimulează, iarăși, vagi neliniști: „Privind la cei câțiva cu ticuri/ Pe care pana mea-i urzică,/ Posteritatea o să zică,/C-am pierdut vremea cu nimicuri”.) Din păcate, posteritatea l-a uitat de mult și pe bietul P.
PAVELESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288737_a_290066]
-
jumătate de secol de reflecție asupra problemelor n-a mutat lucrurile prea departe de faza la care se aflau pe când Chandler încerca să-și explice poziția. Educat în tradiția imperială a unui universalism poleit, în textele lui Chandler vorbea, desigur, superbia apartenenței la un moment istoric glorios, nu ura de rasă. Atras pe un teren de bătălie care nu era, totuși, al lui, simte nevoia să spună lucrurile până la capăt: Dați-mi, vă rog, voie să spun un cuvânt de încheiere
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
cazone, de carențele ofițerilor, de unele aspecte ale relațiilor dintre grade, autorul prezintă, într-o manieră ironică, tăioasă, situații și tipuri specifice mediului. Colonelul sau generalul reprezintă chintesența defectelor militarului de profesie, produsul finit al involuției, care își etalează cu superbie nepriceperea și ignoranța. În special inspecțiile și manevrele aveau darul de a releva dezarticularea sistemului și incompetența comandanților. Vine doamna și domnul gheneral, cea mai cunoscută proză a lui B., este concepută într-o perspectivă cuprinzătoare. Acțiunea e plasată într-
BRAESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285853_a_287182]
-
precum altădată în tragediile Greciei antice. Ulterior, când Alexandru Tacu și-a recuperat cele patru dosare de la Securitate, a afirmat fără nici un dubiu: „Fiul meu, Alex. Mălin Tacu, adolescent și poet congenital, poartă vina ca Dumnezeu l-a înzestrat cu superbia și fascinația captivării, este victima unui asasinat politic cu autori cunoscuți”. Cele spuse până aici sunt confirmate punctual de sutele de documente din ziarele și revistele de cultură pe care autorul a avut tăria și răbdarea sisifică de a ni
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
cfr. In 15,34); - alimentul care satură orice dorință după dreptate ( cfr. In 6,35); - lumină pentru pașii, plini de bucurie sau plini de suferință, ai existenței umane (cfr. Ps 118, 105; Pr 6,23); - ciocanul care fărâmițează mândria vieții - superbia vitae - și zeii falși și mincinoși (cfr. Ier 23,29); - mierea care hrănește, bucură și dă gust doctrinei celei drepte (cfr. Ps 118, 103); - sămânța care răsare și dă roade de bine și de viață veșnică (cfr. Lc 8,11
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
Apoi spuse foarte firesc: —Bine, hai să mergem. Fata cu cercel în nas se ivi și îi șopti ceva în ebraică lui Uri, arătând spre ieșirea din spatele cafenelei - și, în același timp, Maggie nu putu să nu observe, deschizând larg superbii ochi căprui pentru ca el să-i vadă. Aparent insensibil la farmecele ei, îi mulțumi, o apucă pe Maggie de încheietură și se cufundară în întuneric. Deschiseseră deja ușa de incendiu și găsiseră o scară îngustă, cu cinci trepte, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
scuturîndu-mi... hîța-pîrța... orgasmele ca pe-un covor... cine să-mi fi prezis că Făt-frumosul așteptărilor mele avea să fie unul motorizat, analfabet, dar care, atunci când își așează o carabă pe tine, fiecare celulă a ta începe să vadă stele verzi... Superbia de atlet a spătosului Genel nu-i depășită decât de mlădierea inteligenței sale native, care s-a vădit, oricât ar părea de necrezut, tocmai atunci când mi-a cerut să..." Dar mintosului Genel, în afară că nu înțelese nimic, nu-i
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
entuziasm de spiritul modernității. Natura umană se descoperă pentru Michel Henry numai în Ipseitatea hristică pentru că doar ea - „Chip nevăzut al Tatălui” (Col. 1,15) și Arhetip al chipului - își împlinește vocația perpetuei regenerări în iubire. Gregaritatea eului empiric sau superbia autistă a eului transcendental pot fi izolate numai prin acceptarea actului resurecțional al Primului Viu, venit printre ai Săi pentru a-i lipsi de lumea morții și a-i izbăvi de moartea lumii. Pentru că, așa cum am putut vedea, autoafectarea nu
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Deschiderea Începe, dar, la primul dintre Văcărești prin Încercarea de a pune ordine În albia limbii. Nu putem zice: a crea o limbă, pentru că Ienăchiță nu se gîndește pe sine decît ca un dregător În lumea gramaticii. N-are insolența, superbia geniului care vrea să recreeze totul vrea numai să ferească pe alții de greșeală și să Îndrepte proastele obiceiuri ale vorbirii. Artist, totuși, În fundul sufletului său, nu Împinge rigorile sale morale și scriptuale pînă la despotism. Lasă și plăcerii un
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]