339 matches
-
raportată la o anumită cauză, cu o anumită configurație (tabloul clinico-psihiatrică, o evoluție specifică și care răspunde la un anumit tratament. Patologia psihomorală nu intră În sfera medicală. Ea are o semnificație și o configurație specifică, fiind o tulburare a supraeului. Ceea ce intră, În acest În discuție caz, sunt valorile morale și relațiile lor cu eul personal al individului. În planul culturii, distingem o nebunie culturală. Despre ea a vorbit pentru prima oară Socrate, care o considera „un dar al zeilor
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
de Închidere, de Întoarcere către sine (Pulsiuni ale inconștientuluiă 1Ă Tulburările tendențiale ale eului sunt cele care se raportează la tendințele eului personal, așa cum rezultă ele din schema mai sus prezentată. Ele sunt cuprinse În patru grupe: aă pulsiuni ale supraeului, reprezentate prin acte și conduite de exaltare, de afirmare, cu caracter productiv; bă pulsiuni ale inconștientului, reprezentate prin acte și conduite de Închidere, de Întoarcere către sine; că acte de proiecție către viitor, reprezentate prin acte și conduite de atac
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
formale de manifestare pur exterioară, să căutăm a vedea și altceva. Acest altceva este dat de natura valorilor morale pe care individul le-a asimilat prin educație, prin imitația și interiorizarea unor modele pozitive, elemente care vor contribui la formarea supraeului său moral. Atitudinea față de viață, modalitatea de a-ți construi și conduce propria viață, nu este numai o chestiune de ordin vital-biologic, de capacități psihologice, ci, În primul rând, una de factură morală. Valorile și normele morale sunt cele care
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
În izvoarele ancestrale, mitologice, dar și filosofico-morale ale acesteia. Originile prometeice ale umanului Cele expuse mai sus privesc ideile și originile intelectualiste și culturale ale umanismului. Acestea caută să explice concepția umanistă care Își are rădăcinile În aspirațiile spirituale ale supraeului, pe care le regăsim exprimate În două sensuri: În sens mitologic, așa cum sunt ele concentrate În mitul prometeic, și În sens filosofico-moral, așa cum sunt ele În opera lui Platon și Aristotel. Ambele sunt intim legate Între ele, motiv pentru care
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
socio-culturală atunci când schimbarea valorilor duce la schimbarea ordinii sociale (Enăchescu, C., 2003 p. 75). Abordarea psihiatrică. Concepția lui S. Freud (Freud, S., 1980, p. 90) demonstrează existența în structura persoanei a trei instanțe: sinele- locul unde se nasc pulsiunile instinctuale, supraeul - instanța psihică cu rol prohibitiv care interzice exteriorizarea pulsiunilor inconștiente și eul - sistemul conștient de control a comportamentului, la nivelul căruia se rezolvă conflictele între sine și supraeu. În funcție de acestea, comportamentul deviant se dezvoltă la acele persoane la care supraeul
[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
structura persoanei a trei instanțe: sinele- locul unde se nasc pulsiunile instinctuale, supraeul - instanța psihică cu rol prohibitiv care interzice exteriorizarea pulsiunilor inconștiente și eul - sistemul conștient de control a comportamentului, la nivelul căruia se rezolvă conflictele între sine și supraeu. În funcție de acestea, comportamentul deviant se dezvoltă la acele persoane la care supraeul este slab, motiv pentru care nu își pot controla tendințele inconștiente emanate de sine. În baza distincților făcute de Freud între Eros și Thanatos au fost dezvoltate teorii
[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
supraeul - instanța psihică cu rol prohibitiv care interzice exteriorizarea pulsiunilor inconștiente și eul - sistemul conștient de control a comportamentului, la nivelul căruia se rezolvă conflictele între sine și supraeu. În funcție de acestea, comportamentul deviant se dezvoltă la acele persoane la care supraeul este slab, motiv pentru care nu își pot controla tendințele inconștiente emanate de sine. În baza distincților făcute de Freud între Eros și Thanatos au fost dezvoltate teorii care explicau actele deviante autoagresive (fumatul, alcoolismul, consumul de droguri, prostituția) ca
[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
simțite ca o necesitate de către membrii societății și să devină o formă de modelare a comportamentului lor. Această necesitate nu emană însă spontan din interiorul conștiinței (nu are, prin urmare, sorginte introspectivă), ci rezultă din acțiunea mediului social, care imprimă Supraeului (înțeles în limitele psihologiei abisale freudiene) anumite reguli, iar acesta acționează, la rîndul lui, asupra Eului. Modelarea de acest tip, realizată prin acțiunea (sistematică) a unei autorități și bazată pe influențare, devine optimă cînd creează convingeri fundamentate rațional și nu
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
este monologic. Cel clădit pe relația dintre eu și tu este personajul dialogic, iar cel care alături de conștiința sa și de conștiința aproapelui dezvoltă și o conștiință a celuilalt, a privitorului este personajul trialogic. Acesta din urmă este personajul teatral, supraeul moral, sinele inconștient care se revelează (cum îl identifica criticul prima oară în 1988); iar la nivelul psihologiei de grup e corul antic, martorul, comentatorul, incitatorul, consolatorul acțiunii. Introducerea sa reprezintă un moment important și o nouă vârstă în evoluția
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
psiho-pedagogică). A treia axă dinamică se manifestă în relația medic-pacient, prin crearea unei relații pozitive care se adresează mai ales Eului pacienților, utilizând empatia (atitudinea inversă impunerii autoritare atât de des utilizată de medici, care este represivă și se adresează Supraeului pacienților). În abordarea dimensiunii psihologice, acceptarea funcționării psihice ca un sistem deschis, cu retroaferentație este deosebit de importantă, deoarece induce în plan practic necesitatea abordării etapizate, în pași mici, în procesul de schimbare a atitudinilor, a comportamentului, precum și a deprinderilor. Așa cum
Tratat de diabet Paulescu by Mariana Costea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92211_a_92706]
-
sitei lor de evaluare. În mod clasic și cvasiubicuitar, criteriul discernământului a fost elementul psihologic cognitiv de evaluare a comportamentului față de o faptă socială, considerat astfel, prin aptitudinea sa de discriminare morală dintre bine sau rău, drept formă superioară a supraeului, ce rezultă din perceperea corectă a realității și din controlul voluntar al comportamentului În efortul de potolire a sinelui. Considerat, Încă din vechime, ca o „dreaptă socotință” el Întrunește, cu precădere, aptitudini cognitive de analiză și sinteză, care, prin socializare
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Gh. Scripcaru, V. Astărăstoae, C Scripcaru, Simona Grămadă, Irina Agrosoaie () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1482]
-
în afara câmpului de conștiință; b) ca un comportament sau instanță a aparatului psihic, având caracteristici aparte și exercitând un rol important în determinarea/reglarea conduitelor; c) ca mod specific și de existență a sinelui și ca latură a eului și supraeului. INDICAȚII METODICE (engl. methodical indications) - Sistemul de sugestii metodice pe care terapeutul le utilizează în procesul de recuperare, având rolul de a particulariza principalele momente ale execuției unei acțiuni motrice și de a crește interesul pacientului asupra acțiunilor în curs
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
la drumul rutier spre Strunga Roman, CFR-ul se face absent la întîlniri, zi te face, căci particip prin absențele din dosul geamului, nu cumva sînt eu însumi CF...! norocul tău că n-ai pronunțat vorba întreagă! trecu Eminescu, supracontrolul, supraeul și supraomul două nefericiri, și nici măcar de semn contrar, Freud și Nietzsche, băieți! tema lecției de astăzi este: Miron Mirtea, ministru al transporturilor, cauzează CFR-ului! mi-a spus-o funcționara de la Agenția de voiaj CFR Iași, venisem să mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
ales spre finalul studiului, atunci când autorul constată că „Mateiu, Luca Ion și Tușki sunt, fiecare în felul lui, excentrici”, despărțindu-se de figura tatălui prin „ruptură violentă” (Mateiu), „făcând abuz de autoritatea lui” (Luca Ion) ori, dimpotrivă, prin „formarea [...] unui supraeu indulgent și lejer” (Tușki). Însă centrul de greutate îl reprezintă analiza Momentelor, unde eseistul polemizează cu trei prejudecăți adânc înrădăcinate în exegeza caragialiană: valoarea strict contingentă a operei, unde, dimpotrivă, V. descoperă, urmare a unei lecturi existențialiste în linia Kierkegaard-Heidegger-Jaspers
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290439_a_291768]
-
generarea ideilor - e mult mai ușor să criticăm decât să găsim argumente favorabile noilor idei. • bariere culturale: - tabuurile - problemele care nu pot fi abordate și discutate sunt ca și inexistente (deci nici nu merită să fie rezolvate); - cenzura substitutivă a supraeului - aplicarea normelor etico-morale dobândite în copilărie de la adulți autoritari împiedică, mai ales în societățile cu tradiții paternaliste, ieșirea dintr-un anumit cadru conceptual și cultural, inducând respectul orbesc față de tradiție; - raționalizarea excesivă a unor tendințe reformiste ca modalitate de abordare
[Corola-publishinghouse/Science/2049_a_3374]
-
împotriva afectelor neplăcute. 2.3. Din ce motive se apără eul?tc " 2.3. Din ce motive se apără eul?" Potrivit Annei Freud (1936/1993), în cazul apărărilor care au ca țintă pulsiunile pot fi reținute trei motive: 1) Teama supraeului. Din cauza acestei temeri a supraeului - care împiedică pulsiunea să devină conștientă și să fie satisfăcută -, eul pune în mișcare mecanismele de apărare și intră în luptă cu pulsiunea. Același motiv se întâlnește și în cazul nevrozelor adultului. 2) Teama reală
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Din ce motive se apără eul?tc " 2.3. Din ce motive se apără eul?" Potrivit Annei Freud (1936/1993), în cazul apărărilor care au ca țintă pulsiunile pot fi reținute trei motive: 1) Teama supraeului. Din cauza acestei temeri a supraeului - care împiedică pulsiunea să devină conștientă și să fie satisfăcută -, eul pune în mișcare mecanismele de apărare și intră în luptă cu pulsiunea. Același motiv se întâlnește și în cazul nevrozelor adultului. 2) Teama reală. Este cazul copilului care consideră
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
teme de pulsiune din cauza fricii produse de lumea exterioară. Teama reală este un motiv întâlnit în nevrozele infantile. Aceste prime două motive ale apărării au în comun faptul că, apărându-se, eul se supune principiului realității. Presupunând că, în ciuda opoziției supraeului sau a lumii exterioare, pulsiunea ajunge să își găsească satisfacerea, s-ar înregistra mai întâi o senzație de plăcere, întrucât satisfacerea unui instinct este întotdeauna plăcută la început. Mai târziu însă, sentimentele de culpabilitate generate de inconștient sau legate de
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
cu alte mecanisme, cum sunt regresia sau transformarea activității în pasivitate. 26) Limitări ale funcțiilor eului (V.): reducerea sau pierderea uneia sau mai multora dintre funcțiile eului, în scopul de a evita anxietatea generată de conflictul cu tendințele instinctuale, cu supraeul ori cu forțele sau obiectele din mediul înconjurător. Limitarea unei funcții a eului poate fi relativ benignă, cu o slabă interferență asupra eficacității globale a eului. Cu toate acestea, ea îmbracă adesea forma unei inhibiții importante a funcționării eului, fiind
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
organizat, la un stadiu ulterior, mai bine organizat. În 1926, Freud revine asupra subiectului și scrie în Inhibiție, simptom și angoasă (1926/1995): „Se prea poate ca aparatul animic să folosească, înainte de separarea clară dintre eu și sine, înainte de formarea supraeului, alte metode de apărare decât în momentul când a ajuns deja în aceste stadii de organizare”. Aceste sugestii au fost reluate mai târziu de A. Freud în lucrarea Eul și mecanismele de apărare (1936/1993) și precizate în dialogurile sale
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
ține închis în subsol”); - pentru a fi posibilă, identificarea cere ca perioada de fuziune să fie încheiată (A. Freud scrie: „Dacă ești una cu obiectul, de ce să te mai străduiești să identifici? Lucrul este gata făcut!”); - sublimarea reclamă existența valorilor supraeului; - asemenea regresiei, transformarea în contrariu sau întoarcerea asupra propriei persoane par independente de stadiul de dezvoltare și ar putea fi mecanismele de apărare cele mai primitive. 3) Prezența anumitor mecanisme de apărare ar fi normală la anumite vârste și periculoasă
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
instituite anterior”. Potrivit lui Spitz, prototipul intelectualizării apare între 12-18 luni și stadiul următor, deci chiar la limita de vârstă reținută în studiul său. Cât despre formațiunea reacțională și sublimare, formarea lor este mai târzie, întrucât ea se întemeiază pe prezența supraeului. Dând dovadă de un remarcabil simț autocritic, Spitz insistă asupra confuziei pe care o pot induce afirmațiile sale privind relația dintre prototipuri și mecanismele de apărare. Într-adevăr, uneori se întâmplă ca unui singur mecanism să-i fie atribuite origini
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
de apărare se dovedesc utile și alte teste proiective. Astfel, în manualul testului Lăbuță-Neagră, Corman (1961) descrie mecanismele de apărare la care recurge eul copilului pentru a contracara trei amenințări venind dinspre lumea exterioară, dinspre anumite tendințe instinctive și dinspre supraeu. Să mai cităm aici și Testul relațiilor familiale (Family Relation Test sau FRT) al lui Bene și Anthony (1965), care există în diferite versiuni, în funcție de vârsta (copil/adult) sau de statutul marital al subiectului examinat. Cele trei versiuni ale acestui
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
și aceea pe care ne-o oferă analiza rezistențelor, a activității de cenzură din timpul viselor sau a diverselor modalități defensive împotriva pulsiunilor și fantasmelor - și totuși, acest tip de studiu ne permite să avansăm în cunoașterea activităților eului și supraeului. Iată de ce A. Freud recomandă un amestec în proporții egale între aceste două abordări, arătând că, deși utilă, folosirea exclusivă a anumitor tehnici - precum analiza rezistențelor 28 sau cea a transferului 29 - rămâne insuficientă, incompletă. Totuși, pentru A. Freud, analiza
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Pe lângă demonstrarea clinică a utilității pe care o prezintă analiza apărării, A. Freud ne oferă elemente de prognoză a evoluției, fondate pe motivele apărărilor. Astfel, ea precizează că pronosticul este cel mai favorabil atunci când apărarea are ca motiv teama de supraeu. Conflictul fiind, în acest caz, unul interior, el poate fi lichidat mai ușor, în special atunci când supraeul devine mai accesibil rațiunii grație, de pildă, cunoașterii identificărilor pe care a fost clădit. Teama pe care o provoacă supraeul este atunci diminuată
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]