187,153 matches
-
fi spus ceva în însemnările din 1948 care, curios, lipsesc din Jurnal). Asupra lui Sadoveanu va reveni cu o apreciere critică, ceea ce îl mai reabilitează în ochii posterității. Conformismul scriitorului și teologului, să precizăm totuși, este în mare măsură de suprafață, aparține unui biet figurant. Nu sunt puține momentele când el își afirmă demnitatea și exprimă fără ocol adevărul despre noua orânduire importată cu sila din Răsărit. La un moment dat, i se propune să se ducă preot paroh la biserica
Gala Galaction după 1944 by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13473_a_14798]
-
atitudinea și intervenția pictorului. Pînza, a cărei materialitate este mai puțin fermă și a cărei configurație este fluidă și instabilă, determină o intervenție decisă, mai apropiată de picturalitatea consacrată prin practica tradițională. Pasta se așază cu o anumită densitate pe suprafața ei, formele se detașează și ele prin modelaj cromatic, iar compoziția se realizează cu o naivitate jucată, prin repetiții și simetrii. Lipsite cu totul de acea frumusețe previzibilă și decorativă, care cucerește retina și lenevește imaginația, aceste pînze monotone ale
Tineri artiști în actualitate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13477_a_14802]
-
depozit de sensuri latente. Pictorul cade aici subit în beția vidului și în fascinația geometriei. O grafică sumară, însoțită din cînd în cînd de o pată de alb aproape transparent, se așază, ca o simplă însemnare pentru stimularea memoriei, pe suprafața suficientă sieși a scîndurei. Geometria se adună uneori într-o formă recognoscibilă, fie ea un contur de masă ori o siluetă umană rigidă, în poziție culcată, un fel de mumie eterică, nu atît pentru a se supune vreunei necesități, cît
Tineri artiști în actualitate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13477_a_14802]
-
Klein și se privește în oglindă. [...] Klein se privește în vitrina cu ea trecând și cu manechine care-i iau chipul, suplețea, clipitul. Dar ea-i deja în mâine. Se topește-n mulțime ca ploaia-ntr-un zid. Klein pipăie suprafața aspră, dar nu poate să prindă între degete decât firul parfumului ei vesperal.” De altfel, Klein dispare după acest început, discursul refăcându-se între un impersonal eu-tu/ea. O altă schimbare, de data aceasta ținând de scriitură, este întoarcerea
Noi poeme de dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13485_a_14810]
-
Hegel mi se par cele mai bune ale cărții. Abordarea platonică a jocului e văzută din mai multe perspective. Există, bunăoară, un element ludic în însăși forma dialogală a scrierilor platonice: „În stilul dialogic al lui Platon vedem ieșirea la suprafață a ludicului dionisiac, ceea ce trece apoi în folosirea de către el a miturilor și diverselor deghizări; acestea ne sugerează existența, la Platon, a unei concepții diferite, mai puțin polarizate, asupra jocului.” Însa nu avem de-a face aici decât cu un
O genealogie a jocului by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/13497_a_14822]
-
departe de larma gîngavă/ a istoriei literare” (Să mă alătur turmei?). Anonimatul constituie corolarul explicabil al izolării celui ce se simte „poet neînsemnat de ștampilele/ gloriei literare” (Poveste străină). Care e „filosofia” provinciei? Ioana Dinulescu se străduiește a trece dincolo de suprafețele ei dur pitorești, nu o dată rebarbative, spre a sugera o dualitate a principiului „metafizic” ce-o guvernează. E o înfruntare, socotește poeta, între divin și demonic, un maniheism însă nu formal dramatizat, ci bonom, întrucît apare atins de dispoziția relativizării
Feminitate versus provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13509_a_14834]
-
o reducție, însă una relativă, deoarece se ivește un insert semnificînd ficțiunea în ficțiune aducătoare de multiplicare: „Au inventat/ omul bidimensional.// l-au bătut în cuie/ pe un zid.// i-au decupat sîngele/ era alb ca varul.// au proiectat pe suprafața lui/ un film/ cu oameni care plîng/ în bezna unei săli de cinematograf” (omul bidimensional). Dar pentru a surprinde o asemenea uimitoare transformare a obiectelor e nevoie de un instrument optic special, altul decît ochiul uman obișnuit. Vederea tinde a
Între două stări-limită by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13489_a_14814]
-
figurativului propriu-zis. Tot în spațiul unei construcții decorative, dar cu o mai pregnantă componentă arhitecturală, se înscrie și Doru Drăgușin, în vreme ce Adrian Radu și Ionel Iștoc aduc un mai sever spirit geometric și o mai mare economie în ceea ce privește desfășurarea pe suprafețe. Cristina Iliescu, deși vine dinspre artele decorative, mai exact din lumea fragilă și imponderabilă a sticlei, a asigurat continuitatea lui Gheorghe Iliescu - Călinești în simpozion - de altfel, regretatul sculptor este chiar patronul spiritual pe care această tabără de creație și
Pitești, 2003 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13516_a_14841]
-
despre modalitățile (specific postmoderne) în care datele istoriei și cele ale ficțiunii se amalgamează, dar esențialul rezidă pînă la urmă în faptul că dincolo de artificiu, narațiunea lui Agopian are întotdeauna cîte ceva de spus despre ce se ascunde dincolo de fascinantele suprafețe. Un alt aspect (care va scandaliza, fără îndoială, spiritele pudibonde), este frecvența mare a vorbelor spuse pe șleau, a substantivelor care denumesc organele sexuale, a verbului care desemnează actul sexual și în genere a acelor cuvinte și expresii care au
Cronica unui roman îndelung așteptat… by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/13543_a_14868]
-
către figurația ambiguă, amestec de coduri convenționale și de vocație autentică a sfințeniei, a imaginii de tip bizantin. Și spre deosebire de Mestrovic sau de Paciurea, care au încercat adaptarea grafismului bizantin la tridimensional prin sugestia drapajelor și prin vibrația ritmică a suprafețelor, testînd chiar o punere în surdină a volumului prin efectul decorativ sau prin experiența reliefului, Brâncuși construiește atemporalitatea aproape abstractă și întregul hieratism al imaginii fără contaminări stilistice și fără transferuri de limbaj. Așadar, segmentul românesc al operei brâncușiene, aparent
Destine europene by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13577_a_14902]
-
o preluare violentă a puterii, binecuvântată de Biserică, deturnată de un ucigaș în serie cu vocabular necenzurat, totul întrerupt de spoturile publicitare, parodie a filmelor western. Autorul deconstruiește desigur, citatele și trimiterile parcurg prin filoane subterane textul, alteori ies la suprafață, inundându-l, actorii se agită între nevoia de real și infuzia de semnificație, joaca lor e copleșită de povara lucrurilor pe care le știu și nu le spun, alteori de încărcătura sterilă a spuselor fără un rost evident. Spectatorul ar
Ore verzi by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13576_a_14901]
-
în care m-a primit această doamnă, fără să mă cunoască, spunîndu-mi imediat că numele meu înseamnă în ebraică “darul lui Dumnezeu”. Desigur, aștepți considerații asemănătoare într-o seară închinată poeziei mondiale. În schimb ar trebui să acopăr o mare suprafață a acestei pagini, dacă aș povesti cum m-am certat pentru un loc de parcare cu un tînăr delincvent, că un altul ne-a reproșat că blocăm circulația, în sfîrșit, cum cei doi tineri, cu telefoanele lor portabile “ultim strigăt
Trei încercări de-a petrece timpul la Berlin by Matei Chihaia () [Corola-journal/Journalistic/13556_a_14881]
-
numărîndu-se printre cei cîțiva tineri bătăioși ale căror glasuri-care cereau o și mai rapidă democratizare a culturii române - începuseră, după 1965, a fi auzite (nu și ascultate). Pentru ca ipochimenul să aibă un prestigiu și mai bine conturat și o mare suprafață a relațiilor, i s-au oferit posturi-cheie în redacțiile revistelor Amfiteatru, România literară și Luceafărul. Din 1973 i se încredințează conducerea revistei Flacăra, după izbînda editorială a două volume de versuri (Istoria unei secunde, 1971 și Viață de excepții, 1971
Studiul unui proces deschis (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13569_a_14894]
-
se naște, de fapt, printr-un enorm efort arheologic, printr-un procedeu de scufundare în materialul lingvistic pe care puțini creatori pot să îl facă și apoi să îl și valorifice cu aerul jubilatoriu al unui exercițiu ludic. Spontaneitatea de suprafață a poeziei lui Șerban Foarță este, în fapt, produsul unui sacerdoțiu, consecința unui travaliu de miner. Intră cu picamerul și dizlocă strat după strat pînă ajunge acolo unde nucleul mineral zace în stare aproape virgină; adică atins uneori, dar încă
La aniversară by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13623_a_14948]
-
spună, ci doar să asculte, cît mă fascinează tipul acesta de relații în socialism. Fiindcă ideea că „vîntul de nebunie n-a clintit nici o frunză” atunci, în primăvara anului 1982 și mai tîrziu, e numai în aparență adevărată. Acolo, la suprafață, în aer, unde stau îndeobște frunzele, nu s-a mișcat nimic. Dar ce agitație, ce forfotă și ce de sfori trase, pe dedesubt, acele dedesubturi care-mi evocă mereu viața colcăitoare a Deltei din prozele altui impenetrabil monstru sacru al
Afacerea „Meditația transcendentală” by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13582_a_14907]
-
ocazional sau colecționar cu proiecte sistematice. În România se construiesc săptămînal sute - dacă nu mii - de hectare de pereți care trebuie mobilați cu ceva. Dacă nu se umplu cu lucrări de artă, se găsesc alte substitute care să acopere marile suprafețe oarbe. Pentru că nu poți stă în- tr-o cameră albă decît dacă vrei să faci experiențe yogine, să deliberezi asupra capacității tale psihice și asupra puterii de a face față provocării vidului. Pereții goi sînt inacceptabili moral și neliniștitori metafizic; ei
Pasii marunti ai pietei de arta by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13752_a_15077]
-
Sînt, evident, si colecționări care caută artă contemporană fără nici un fel de prejudecată, însă ei sînt puțini și, oarecum, nereprezentativi în economia generală a climatului nostru artistic. În principiu, fiecare artist are o supapa prin care poate să iasă la suprafață. Dar, deocamdată, aceste supape sînt marginale, ele acoperă doar nevoi imediate, nu marchează fenomenul în profunzimea lui și nici nu ating acea înălțime la care ar trebui să funcționeze mecanismele specifice ale unei existente artistice bine articulate. Comerțul brut și
Pasii marunti ai pietei de arta by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13752_a_15077]
-
lui. În același timp, l-am iubit. Adică, îl iubesc. Pentru că ăsta e secretul, iubirea nu moare deodată cu omul iubit, iubirea rămîne... Uite, scriu acum despre tatăl meu și despre satul meu, scriu cînd am chef, și iese la suprafață un fel de Macondo al copilăriei mele. Nu mă interesează încă din punct de vedere literar, ci pur și simplu ca recuperare a unui continent pierdut, care își tot schimbă contururile în interiorul meu. D.P.: Cum îți apare acum toposul copilăriei
Marta Petreu by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13691_a_15016]
-
de Stephen Daldry � Billy Elliot) după romanul Orele, scris de Michael Cunningham. Personajele principale sînt trei femei care trăiesc în timpuri diferite - și, de fapt, în același ( mental vorbind): Virginia Woolf, luptîndu-se cu demonii interiori pentru a scoate la suprafața hîrtiei o capodoperă ( Mrs. Dalloway), o gospodină americană din anii ’50, luptîn-du-se cu rutina zilnică și găsindu-și consolarea în paginile acestui roman și o editoare newyorkeză din anii noștri, luptîn-du-se cu puseurile sinucigașe ale unui prieten scriitor bolnav de
De X ori femeie by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13751_a_15076]
-
la maximum și zic nerăbdare, groparii, cu soarele puternic în cap, încep lucrul la 12,30. Dar când să arunce ei prima lopată, cineva, care întârziase, se apropie grăbit, protestând cu mâna pe ceas. Neavând încotro, groparii scot înapoi la suprafață mortul abia lăsat cu frânghiile în jos. Nou venitul, în loc de altceva, de vreo smerenie, repetă ca un bătrân maniac: Dacă s-a spus unu, unu să fie * 17 aprilie 1992. Frumosul indiferent, estet, vânător și mare coureur pervers, dând iama
Rugăciune pe o carapace de broască țestoasă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13770_a_15095]
-
important în cultura Europei centrale. Pe de altă parte, l-am cunoscut recent pe pictorul austriac Johann Julian Taupé și m-a mirat oarecum că pentru el "serios" însemna "important, valoros". Această atitudine - orientarea către dificil, către ce e dedesubtul suprafeței culturale - reprezintă de fapt cultura și gândirea central europeană pentru mine. Am început să lucrez cu scriitori din această parte a lumii când am condus lucrările unui festival internațional de poezie din Țara Galilor, 1995-1999. Am fost apoi directorul unui trust
Fiona Sampson by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13779_a_15104]
-
recâștige publicul și reușesc. Este acesta motivul pentru care scrii cu aparentă simplitate (chiar dacă ascunzi o emoție incredibil de sofisticată)? FS. Într-un fel întrebarea conține și răspunsul. Mă bucur că menționezi această tensiune - reală sau nu - între emoție și suprafața simplă. Are legătură tot cu muzica. Îmi dau seama că vreau ca poemul - fie el în vers alb ori cu rigoare - să se închege pe baza unui ritm. Uneori mă împotrivesc acestei tentații. Sonoritatea seduce și poate duce poemul la
Fiona Sampson by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13779_a_15104]
-
experiența emigrației. Dincolo de componentele antropologice și culturale ale exilului (abordate deja strălucit între alții de Julia Kristeva sau mai recent de Sorin Alexandrescu, ale căror scrieri îmi sunt acum cel mai la îndemînă), romanul lui Milan Kundera este și o suprafață de proiecție pentru intelectualul est-european fugit în Apus din calea dictaturii comuniste. „Forțele implacabile ale Istoriei" precizează autorul „care au atentat la libertatea Irenei" sunt cele care au făcut-o să fie ea însăși liberă. Evident, dilema Irenei este a
Un roman cu teză by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13829_a_15154]
-
cărui erou pare, aici, a suferi de hipercultură, în ceea ce emite, în lunga-i căutare a obiectului: "Timp matematic și timp solar... câtă meditație încape în aceste două calificative! Dacă aș fi filosof și aș opera cu concepte de mare suprafață, m-aș așeza ca poetul, lângă «uriașa roată a lumii», acolo unde «seculii se torc»". Pe când, dacă ar fi fost fizician ar fi vorbit, în cazul timpului solar, "despre ionizarea atmosferei prin lumină, despre difracția luminii la trecerea ei prin
De la Charlottenlund la Mogoșoaia by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13864_a_15189]
-
trebuie ras de pe fața pămîntului {i va fi ras. Acțiunea se petrece, teoretic, în Munții Stîncoși. Practic, ideea genială a regizorului (inspirată, după propria-i mărturisire, de teatrul brechtian) e de a filma totul într-un spațiu abstract, convențional, ca suprafața unei scene de teatru, pe care sînt desenate, cu cretă, o casă, o mină părăsită, locurile și traseele de joc, și chiar un cîine În final, cîinele desenat se transformă, pe ecran, într-unul adevărat, așa cum, cale de 3 ore
Ciao, Federico! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13879_a_15204]