169 matches
-
Geo Vasile Lecturi imic mai firesc pentru poetul Gheorghe Izbășescu decât să acuze în noua sa carte realul de melodramă, de vreme ce versurile sale consfințesc o suprarealitate străbătută de o energie suprafirească, fie că e vorba de agonie sau un nimb de isterie, totul sub semnul expresivității debordante, a biografismului provocator, chiar și atunci când avem parte de un episod nu tocmai vesel: "Sunt în sala de reanimare a spitalului/municipal,/ după ce-
Parfum gotic by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/10117_a_11442]
-
autentică de a trăi și iubi (o artă cu rădăcini sacre). Romanciera pune la bătaie toate trucurile romanului de veac XIX, inclusiv eroinele ce trec prin încercări extreme. Marioritza, de pildă, supraviețuiește unor grozăvii (traume) psihice, de pe urma cărora capătă puteri suprafirești. Narațiunea recurge (și bine face) la dese schimbări de decor și la aparenta naivitate specifice tehnicii lui Eugene Sue, cu senzaționale lovituri de teatru, travestiuri și gadget-uri mecanice (recuzita scenariilor polițiste), ceea ce nu exclude reculegerea monologică în peisaje de
Intrigă și iubire în Principate by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/9526_a_10851]
-
metabolizării doliului din ciclul "Clepsidra" și viziunilor prozopoematice din "Șase poeme-vitralii"; zări și etape ale celebrării florii abia înflorite, secerată de moarte și adusă la viață printr-o inepuizabilă succesiune de secvențe poetice, a căror perceptiblă monotonie se destramă în suprafireasca lumină a alterității, devoțiunii și iubirii aproape religioase.
Mater dolorosa by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12733_a_14058]
-
lăudîndu-se, sub perdeaua smereniei jucate, cu adîncimea revelațiilor de care s-a înfiorat sub incidența logosului divin. Mai mult, ți-ar trebui o imaginație fără frîu să ți-l închipui pe Dan C. Mihăilescu prins în fervoarea mistică a răpirilor suprafirești. Din acest motiv, dacă ar fi mărturisit că s-a întors de acolo transfigurat, jurînd a fi întrezărit printre pietre pocrovul Maicii Domnului și, într-o clipă de abandon, de a fi simțit adierea pulpanei cristice, autorul ar fi făcut
Pe drumuri de schit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5000_a_6325]
-
zahăr și biscuiți puțin arși? Și tanti Coca, prostituata cuminte și timidă, n-avea să mă ia în brațe din nou, impregnîndu-mă cu parfumul ei, pe care l-aș recunoaște oricînd și oriunde? Și rondurile acelea de lalele care ardeau suprafiresc în soarele dimineții..." ( pp. 40-41) De cu totul altă factură sînt articolele publicistice propriu-zise ( cronici literare, considerații asupra vieții literare, reacții la realitatea politică și socială din anii tranziției, reflexii asupra politicii externe și a modului în care este promovată
De la Camus la Nuova Guardia by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13765_a_15090]
-
confundă cu cea a ambianței sale neînsuflețite, într-o plină de elan interpenetrare a ființei și a neființei care-i ia, cu mare tandrețe, mulajul, una umplîndu-se de virtuțile celeilalte într-o rumoare a corespondențelor ce sugerează o organicitate a "suprafirescului" care alcătuiește pîinea poeziei: Clipa în care m-am născut/ fotoliul sălbatic care mi-a legănat întîia respirație/ așa cum tigroaica își leagănă puiul ținîndu-l în balans pe gît/ chiar în timpul saltului peste prăpăstii/ clipă ce-mi mai stăruie în carne
Un baroc paradoxal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15295_a_16620]
-
undeva pe-un capac/ cu degete abia reliefate încercînd să-mi smulg masca obrazului/ cu gene mijite străduindu-mă să fac pupila de lemn să vadă// Și totuși clipa în care m-am născut O, Doamne/ rămîne unitate de lucru suprafiresc/ bolovan pe care încă-l rotunjesc îl șlefuiesc/ de parcă aș avea de gînd să-l fac orbitor/ ca apoi să-l uit neglijent undeva pe-o masă de cafenea/ printre ziare deschise zarvă de glasuri pălării și zîmbete fluturate prin
Un baroc paradoxal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15295_a_16620]
-
precum și un volum de Evocări literare (1989). înrudit în spirit și formație culturală cu autori precum Dan Botta, Ion Pillat, Vasile Voiculescu, Mihai Moșandrei este o natură lirică și meditativă preocupată atât de expresivitatea stilistică, cât și de frumusețea etică, suprafirească. Este un căutător de absolut moral, scriitura sa având ritmuri și cadențe secrete asemeni rapsodicului epos antic care se preta recitării. Autorul își întrevede imaginile la liziera mitologiei cu istoria, hrănindu-le cu sugestiile unor capodopere plastice precreștine. O anume
O restituire by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/10961_a_12286]
-
abisale puse în evidență de hermeneut îi situează pe autorul Nopții furtunoase și pe cel al Crailor... într-o simptomatică consonanță de opțiuni estetico-temperamentale: datorită teoriei electricității și a privirii magnetice, tatăl și fiul își trădează deopotrivă “atracția lor către ’suprafiresc’”, iar prin cea din urmă ei “își dau mîna în hagialîcul imaginar către ’cel mai frumos dintre veacuri’ care ’fu al optsprezecelea’...”. O astfel de abordare a eredității și a interiorității secrete poate fi apropiată, cred, de teoria criptonimiei a
Gratia interpretandi by Laura Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13191_a_14516]
-
personaliza eșecul și disperarea "cuceritorilor", odată cu tăria monahală a celei copleșite, ca odinioară Iov, de toate nenorocirile ce i se pot da unui om. Hedwig își vede visul împlinit: face din oligofrena Renate o fetiță normală. Prin tenacitate, rigoare, încredere suprafirească. O viață aproape imposibilă are și tânăra învățătoare Alexandra, victima unui grav accident rutier. Alexandra suferă enorm ani la rând, între speranță și deznădejdea pierderii "independenței", context agravat de defecțiunea soțului, moartea mamei etc. Supraviețuiește totuși nenorocirii prin confesiune epistolară
Dosare de existență by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16407_a_17732]
-
Ființa-mi ca o barcă de cuget spulberată/ Pe fieșicare stîncă te vede-amenințînd". Cu excepția fonetismului vetust din final, ne întîmpină o perspectivă alegorică a heruvimului, înger cu atribute ferm moralizatoare. Utilizarea adecvată a analogiei, ca instrument specific cunoașterii mistice, oculte, suprafirești, fragilitatea pioasă a ființei poetului - datorată, paradoxal, exercitării obiective a discernămîntului -, precum și omniprezența acuzatoare a instanței cerești conturează un tablou memorabil. De altfel, nemaiavînd un acces direct, viu la formele complementare cunoașterii științifice - magică, mito-simbolică, mistică -, insul trăitor în al
I. Heliade-Rădulescu - 200: Viziuni poetice by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Imaginative/15245_a_16570]
-
vin fluturi cât buhele să-și caute în focuri cenușa. La rădăcinile brazilor, lângă blestemul cucutelor ciobanul pune pământ peste mieii uciși de puterile codrului. Peste muche trecând fetele stînilor - își freacă de lună umerii goi, aventura lor se pătrunde suprafirească de pulberea luminos stârnită din disc ca un roi. Cai galbeni și-adună sarea vieții din ierburi. Mocnind subt copaci Dumnezeu se face mai mic să aibă loc ciupercile roșii să crească subt spatele lui. În sângele oilor noaptea pădurii
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
însă copleșitoare. Deodată chipul lui Gretschen se luminează din interior, lumina îi estompează ușor trăsăturile și se proiectează și asupra lui Faust deformându-i chipul. Lumina inocenței? Este mai mult decât atât, un soare explodează în acest chip, o lumină suprafirească te aruncă în extaz. Dacă avem reprezentată în film o imagine a extazului, Sokurov, cu această scenă, ar trebuie să devină una dintre referințele capitale. Dialogul dintre cei doi devine irelevant, comuniunea în lumină reprezintă pentru o clipă o nuntă
Faust: lumini și umbre (I) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2924_a_4249]
-
o plonjare curajoasă în abisul de lapte care o-nconjoară și o ascunde în pupa minții, nu voi ști niciodată dacă am fost, dacă sânt o călugăriță vorace, un păianjen visător pe picioroange ne-sfîrșite sau un fluture de o frumusețe suprafirească. Îmi amintesc, adică inventez. Transmut năuceala clipelor în aur ereu și unsuros. Și, cumva, străveziu, tot mai străveziu pe măsură ce fântâna din creier mi se adâncește (iar eu, un schelet aplecat peste ghizdurile ei, îmi contemplu largii ochi visători reflectați în
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
-i mângâie ușor degetele. Îi simțea tăieturile înnegrite de pe palmele lui de lăcătuș trecând peste încheieturile degetelor ei, făcând un zgomot slab la atingerea unghiilor sau a inelului cu fluture, inelul Mioarei Mironescu. În semiântuneric, efectul Kirilian își dezvăluia frumusețea suprafirească: mâinile lor erau înconjurate de o dantelărie de steluțe albastre, de flăcărui, de țesături pufoase ca fulgii de zăpadă, de fulgere șerpuitoare și descărcări de raze verzui. Fluturele de pe inel se colorase delicat în nuanțe de oranj și magenta. Mâinile
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Jean și Luci, cu contururile erodate de lumină, cu părul plin de raze, urcau mai departe, lipiți de pereți, umplîndu-și hainele de var. Încă o rotire în casa scării, și ne-am pomenit pe palierul de la 8, într-o lumină suprafirească. Venea de pe fereastra zăbrelită de la ușa terasei, încuiată cu un mare lacăt ruginit. Era greu să vezi ceva în strălucirea aceea. Încet, strânși unu-n altul și privind în toate părțile, am început să deslușim câte ceva: o bicicletă veche sprijinită
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
boltă de biserică, o cupolă pictată cu alegorii pestrițe și-ncîlcite, ce se ridica tot mai mult, ca o slavă cerească, pe măsură ce mă înălțăm către ea. Și totuși o ajungeam, deslușeam tot mai bine heruvimii desfigurați, fecioarele cu sfârcuri de băiat, suprafiresc de frumoșii penitenți din râurile de sânge. Cu șuvițele blonde șiroind boabe de aur topit mă-ndreptam prin azur către bolta cea zugrăvită, atât de vastă, că tot mai multe brațe și șolduri îmi ieșeau din vedere, se turteau într-
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
motor, luă-n stăpânire reflexele. Puse-n funcțiune creierul mic, acordă fin succesiunile de mișcări ale brațelor. Regla temperatura și respirația și, când omul începu să trăiască, se afundă în memoria lui ca-ntr-un șir de vise și peisaje suprafirești, regăsind într-un târziu momentul în care copilul patina voinicește în drum spre moară, cu Frits după el. Aici decupla câteva constelații neuronale, și ca urmare băiatul rătăci drumul, se-ncîlci până spre-nserat într-o melancolică înlănțuire de iazuri și hotărî
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
zahăr și biscuiți puțin arși? Și tanti Coca, prostituata cuminte și timidă, n-avea să mă ia în brațe din nou, impregnîndu-mă cu parfumul ei, pe care l-aș recunoaște oricând și oriunde? Și rondurile acelea de lalele care ardeau suprafiresc în soarele dimineții... Am traversat șoseaua și m-am înfundat din nou printre blocuri, pe lângă șirul de pubele revărsate. Am trecut cu mîinile-n buzunare pe lângă puștimea ce juca fotbal cu piciorul în mijlocul străzii și am intrat pe Nada Florilor, în
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
atât de aproape! Doar placajul subțire al unei uși mă desparte de mine însumi, sau de ceva, poate, mai... monstruos? grotesc? trist? Sau exaltant, ca un drog injectat în venă? Deja simt ceea ce încă nu înțeleg, poate printr-o intuiție suprafirească, așa cum e suprafiresc să existe simultan totul în intricarea de cercuri și pătrate a mandalei. Cu fiecare rând pe care-l scriu mai desfoliez un strat din ușa ce se face tot mai subțire. Nu mai disting frica de bucurie
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
Doar placajul subțire al unei uși mă desparte de mine însumi, sau de ceva, poate, mai... monstruos? grotesc? trist? Sau exaltant, ca un drog injectat în venă? Deja simt ceea ce încă nu înțeleg, poate printr-o intuiție suprafirească, așa cum e suprafiresc să existe simultan totul în intricarea de cercuri și pătrate a mandalei. Cu fiecare rând pe care-l scriu mai desfoliez un strat din ușa ce se face tot mai subțire. Nu mai disting frica de bucurie. 163 Merg mai
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
și avea o armonie a liniilor de neimaginat la o femeie matură. Ceea ce ne-a uimit însă era faptul că între coapsele rotunde Puia era netedă ca o păpușă. Nici urmă de sex, ceea ce-i dădea un plus de frumusețe suprafirească. Puia nu era nimic altceva decât o mare păpușă însuflețită, cu care se juca un copil mare, mama ei. Când a întors fața și ne-a văzut, ea s-a acoperit imediat cu cearceaful și s-a ridicat în capul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
producea materia înconjurătoare, melodiile care provocau explozia stelelor ajunse la o masă critică, formând minunatele supernove, care chirceau stelele mai mici până ajungeau pitice albe, pulsari sau disperate găuri negre, pe unde materia se pierdea într-un alt univers. Era suprafiresc să fii în stare să privești cum miliardele de stele galbene, alb-strălucitoare sau albăstrii, aglomerate în păienjenișul plat, rotitor al galaxiei, cele mai multe fiind sisteme duble sau chiar multiple, precum Pleiadele sau Hyadele, unele de câteva ori mai mari decât Soarele
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
confundă în Unitatea începuturilor. Întâlnirea dintre elementele lumii create, inclusiv iubirea dintre bărbat și femeie, se întâmplă sub semnul refacerii idealului mitic al ființei perfecte (în acest caz - androginul), ideal ascuns în „umbra dulcilor dorinți”. Iubirea apare ca o fericire „suprafirească”, opusă tribulațiilor biografice la care face trimitere autorul Scrisorii I: „... toate relele ce sânt / Într-un mod fatal legate de o mână de pământ”. Încercînd să ne imaginăm fericirile geniului, s-ar putea să devenim și noi înșine un pic
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
confundă în Unitatea începuturilor. Întâlnirea dintre elementele lumii create, inclusiv iubirea dintre bărbat și femeie, se întâmplă sub semnul refacerii idealului mitic al ființei perfecte (în acest caz - androginul), ideal ascuns în „umbra dulcilor dorinți”. Iubirea apare ca o fericire „suprafirească”, opusă tribulațiilor biografice la care face trimitere autorul Scrisorii I: „... toate relele ce sânt / Într-un mod fatal legate de o mână de pământ”. Încercînd să ne imaginăm fericirile geniului, s-ar putea să devenim și noi înșine un pic
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]