164 matches
-
un act de o superioară moralitate: necorupt de nici o exercitare a puterii, el renunță la privilegiile artei sale magice, își frânge bagheta făcătoare de miraje și minuni și își azvârle în adâncul mării cartea care îi dăduse știință și puteri suprafirești. Nu doar știința și puterile care îi trebuiau ca să se mântuie pe el și pe copila lui, ci și acelea care îl făceau în stare, ca într-o feerie a unei nopți de vară, să se amestece în însăși viața
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
un act de o superioară moralitate: necorupt de nici o exercitare a puterii, el renunță la privilegiile artei sale magice, își frânge bagheta făcătoare de miraje și minuni și își azvârle în adâncul mării cartea care îi dăduse știință și puteri suprafirești. Nu doar știința și puterile care îi trebuiau ca să se mântuie pe el și pe copila lui, ci și acelea care îl făceau în stare, ca într-o feerie a unei nopți de vară, să se amestece în însăși viața
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
atât de aproape! Doar placajul subțire al unei uși mă desparte de mine însumi, sau de ceva, poate, mai... monstruos? grotesc? trist? Sau exaltant, ca un drog injectat în venă? Deja simt ceea ce încă nu înțeleg, poate printr-o intuiție suprafirească, așa cum e suprafiresc să existe simultan totul în intricarea de cercuri și pătrate a mandalei. Cu fiecare rând pe care-l scriu mai desfoliez un strat din ușa ce se face tot mai subțire. Nu mai disting frica de bucurie
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
Doar placajul subțire al unei uși mă desparte de mine însumi, sau de ceva, poate, mai... monstruos? grotesc? trist? Sau exaltant, ca un drog injectat în venă? Deja simt ceea ce încă nu înțeleg, poate printr-o intuiție suprafirească, așa cum e suprafiresc să existe simultan totul în intricarea de cercuri și pătrate a mandalei. Cu fiecare rând pe care-l scriu mai desfoliez un strat din ușa ce se face tot mai subțire. Nu mai disting frica de bucurie. 163 Merg mai
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
pe lemnul orizontal al crucii, fața Lui era căzută În bărbie ca durerile acestei lumi, iar picioarele și mîinile rănite simbolizau nu numai inima poporului evreu din mijlocul căruia se ridicase, ci și... Dar clopotele, sunînd, rarefiară gîndurile, În lumea suprafirească ce plutea deasupra, Încît nu le mai putui prinde sensul... Un alt preot, acum, decît bunicul, ieșea și intra În altar, căci el Își Încetase drumul acesta Încă din iarna anului 1930, puțin Înainte de Crăciun. Necunoscut celor din naos, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
pot reproșa poporului lui Israel, de la vițelul de aur la venalitatea cămătăriei și deportarea palestinienilor, dar putem spune că a plătit cu vârf și îndesat pentru păcatele sale, ca un țap ispășitor. Lumea urăște în ei vocația, misiunea, mesianismul lor suprafiresc. A-l acuza pe Israel pentru puținătatea credinței ar fi ca și cum l-ai culpabiliza pe Adam pentru neascultarea poruncii divine, uitând că, după Hristos, vina nu este decât a noastră. Este drept, Israel nu urcă scara progresului său de bunăvoie
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
prag, sfidează pieziș, cu priviri reci. În "imaginarul gotic"6 al Dorotheei Tanning, copiii nu se supun doar, pasiv, metamorfozei. Procesul le conferă energii secrete, pe care ei, în intervalul fluid dintre copilărie și adolescență, le pot direcționa în scopuri suprafirești, malefice. Destina Meridian, ca personaj suprem al viziunii plastice și literare a artistei, își petrece vârsta de șapte ani sub semnul singurătății magice. Descendenta unei vechi familii, a cărei poveste începe în Anglia, în secolul al XVII-lea, fetița are
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
în vis. Se aplică aici propria teorie privind declanșarea sacrului direct în inima profanului. Sunt suficiente un gest, o culoare, un semn, pentru ca acela care știe să “citească” să se trezească (dintr-o dată și fără altă condiționare) în plină atmosferă suprafirească și stimulativă, în toate planurile existenței, după chipul și asemănarea mitului. Iată în ce constă magia simbolului Camera Sambô. Profesorul Martin Marty, colegul său de la Divinity School, a Universității din Chicago, își aduce aminte de o întâmplare uimitoare. În 1969
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
confundă în Unitatea începuturilor. Întâlnirea dintre elementele lumii create, inclusiv iubirea dintre bărbat și femeie, se întâmplă sub semnul refacerii idealului mitic al ființei perfecte (în acest caz - androginul), ideal ascuns în „umbra dulcilor dorinți”. Iubirea apare ca o fericire „suprafirească”, opusă tribulațiilor biografice la care face trimitere autorul Scrisorii I: „... toate relele ce sânt / Într-un mod fatal legate de o mână de pământ”. Încercînd să ne imaginăm fericirile geniului, s-ar putea să devenim și noi înșine un pic
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
confundă în Unitatea începuturilor. Întâlnirea dintre elementele lumii create, inclusiv iubirea dintre bărbat și femeie, se întâmplă sub semnul refacerii idealului mitic al ființei perfecte (în acest caz - androginul), ideal ascuns în „umbra dulcilor dorinți”. Iubirea apare ca o fericire „suprafirească”, opusă tribulațiilor biografice la care face trimitere autorul Scrisorii I: „... toate relele ce sânt / Într-un mod fatal legate de o mână de pământ”. Încercînd să ne imaginăm fericirile geniului, s-ar putea să devenim și noi înșine un pic
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
imaginală a universului tematic al unui creator. Sau poate o esență spirituală supra-conștientă guvernează teritoriul extralingvistic și aduce un aer transcendent în câmpul supraîncărcat de materialitate al operei. Expresia autenticității și valorii unei creații artistice depinde poate și de aportul suprafiresc al unor determinări neîncadrabile, inefabile, supra-raționale. Ele coboară transfigurator în operă și întregesc armonic o alcătuire dispersată de incongruente articulări ale unei țesături tematice prea concrete. Mai prezentă în expresie, conștiința de sine se poate manifesta plenar ca reflectare a
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
Mintea e tronul lui Dumnezeu în suflet” proclamă Nichifor Crainic în acord cu toată mistica ortodoxă. „A fi desăvârșit în sensul ortodox însemnează a vedea lumina lui Dumnezeu strălucind în propria ta minte și a-ți vedea propria minte strălucind suprafiresc în lumina lui Dumnezeu”. Între alte citate categorice, Nichifor Crainic aduce unul de-al lui Evagrie Ponticul, spunând: în contemplația mistică „Hristos ridică firea cugetătoare omorâtă de răutate”. Așa încât nu prin inconștient, ci mai degrabă prin supraconștient, cunoaște omul în
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
în toate aceste incoerențe filosofice. Pentru noi, creștinii, revelația naturală ar rămâne o idee neclară dacă n-am raporta-o la revelația supranaturală, care o luminează. Căci dacă același principiu divin înrâurește asupra lumii în mod firesc și în mod suprafiresc, el nu se poate contrazice în nici unul din aceste planuri de manifestare. Faptul că se manifestă parțial în mod firesc și integral în mod suprafiresc nu implică nici o contradicție, de vreme ce sensul parțialului relevat năzuie convergent spre integralul revelat. Insuflând în
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
luminează. Căci dacă același principiu divin înrâurește asupra lumii în mod firesc și în mod suprafiresc, el nu se poate contrazice în nici unul din aceste planuri de manifestare. Faptul că se manifestă parțial în mod firesc și integral în mod suprafiresc nu implică nici o contradicție, de vreme ce sensul parțialului relevat năzuie convergent spre integralul revelat. Insuflând în multe feluri și în multe chipuri pe om, Dumnezeu, care e adevăr absolut, nu induce pe nimeni în eroare. Astfel justificate prin ideea de revelație
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
în valoare farmecul acestei lumi, vine în mod inevitabil ca o comparație, „ca un ecou palid al focul transcendent, care e izvorul ultim al frumuseții inteligibile și al frumuseții sensibile. Aspirația universală către soare e analogia aspirației universale către lumina suprafirească. Floarea-soarelui și tot regnul vegetal împreună cu ea se ridică spre astrul ceresc; ciocârlia nu poate cânta decât avântându-se beată de lumină spre el, iar privighetoarea din întunericul nopții, care nu e altceva decât „aer lipsit de lumină”, cum îl
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
întâia și ca în ziua din urmă, înveșmântat în lumină sofianică, expresie ordonată în timp și în spațiu a nemărginitei înțelepciuni dumnezeiești. Vorbind în termenii cei mai proprii, există o estetică a sfinților, o filocalie, adică o iubire de frumusețea suprafirească, sub numele căreia ortodoxia cunoaște arta practică a contemplației transcendente. Ea îl determină pe Sergiu Bulgakov să scrie: „Ortodoxia are viziunea frumuseții spirituale ideale, de care sufletul caută să se apropie. E împărăția cerească a ideilor, pe care Platon încă
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
e tronul lui Dumnezeu în suflet”. Toată doctrina contemplativă a Filocaliei se întemeiază pe această idee. A fi desăvârșit în sensul ortodox înseamnă a vedea lumina lui Dumnezeu strălucind în propria ta minte si a vedea propria-ți minte strălucind suprafiresc în lumina lui Dumnezeu. În contemplația mistică, zice Evagrie Ponticul, „Hristos ridică firea cugetătoare omorâtă de răutate” și această ridicare se produce „prin cunoașterea de sine”. „Cînd mintea s a dezbrăcat de omul cel vechi, învață el, și se îmbracă
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
e adevărul și binele care strălucește în lume ca frumusețe, nu e mai puțin real că revelația lui în Scriptură e înveșmântată într-o formă estetică fără pereche în literatura lumii. Această formă, ea însăși e plăsmuită în văpaia inspirației suprafirești prin colaborarea Duhului Sfânt cu scriitorii sacri. Și dacă filosofii cu fruntea nebotezată recunosc și recomandă imensa ei putere de fecundație asupra spiritului artistic al omenirii, cu atât mai mult se impune pătrunderea și propagarea frumuseții biblice de către misionarii calificați
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
de a se manifesta în lume și de a lucra asupra ei, ca de la Creator la creatură, la toată creatura. Cea de-a doua e modul special de a se manifesta și de a lucra în sufletul creștin ca putere suprafirească de mântuire de păcat, de recreare a lumii în Duh și de îndumnezeire a ei. Ceea ce numim inspirație naturală e în legătură cu prezența de imensitate, idee pe care o cunoaștem în alt aspect sub numele de Logosul seminal al lucrurilor, prin
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
sacrifică pe sine oferindu-i mâna dintr-un sentiment de milă nesfârșită. Dar între mila lui evanghelică și între pasiunea demonică a lui Rogojin, Nastasia se decide pentru acesta din urmă, care o va ucide. Figura Prințului crește din roman suprafirească și ridicolă totdeodată. La un moment dat, intervenind în conflictul violent dintre un frate și soră, primește o palmă zdravănă. Prințul se face palid, buzele îi tremură, privește cu ochi streini pe bătăuș și toată reacția lui se rezolvă întrun
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
forțele omenești. Pentru spiritul elin, Apollo și Atena sunt ocrotitorii frumuseții plăsmuite și poeții antici cer ajutorul muzelor, căci fiecare ramură de artă își are obârșia în bunăvoința celor nouă zâne inspiratoare. Însuși Socrate își atribuie înțelepciunea realistă unui daimonion suprafiresc. În cultura păgână, acesta e felul mitologic de a concepe modul teandric al colaborării dintre om și puterea supranaturală. în creștinism, domină aceeași credință, desfășurată însă pe alt plan. Poeții și artiștii creștini imploră ajutorul lui Iisus Hristos și al
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
îndurarea divină sau cu harul, în Iisus Hristos însă sunt două naturi, divină și umană, unite în aceeași persoană. Nici unui artist nu i-a fost posibil și nici nu va fi cuiva să le cuprindă pe amândouă într-o imagine suprafirească. Mântuitorul se poate sugera în artă numai episodic, ca în atâtea tablouri, ca în atâtea poesii, ca în oratoriul Copilăria lui Iisus al lui Berlioz sau ca în fluvialele oratorii, Patimile după Matei și Patimile după Ioan ale lui Bach
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
poetul către mijlocul vieții sale. Sensul moral închipuie groaza de păcat a spiritului creștin (che nel pensier rinnova la paura), apăsarea conștiinței împovărată de vini precum și aspirația inexorabilă de a ieși din robia răului. Sensul anagogic, ce decurge pe planul suprafiresc, dezvăluia bunătatea Providenței, care arată limanul luminos al mîntuirii sufletului contritat dar plin de speranță în momentul căinței". Despre cele patru sensuri vorbește și Sfîntul Augustin în De utilitate credenti, citat și de Sf. Toma în Summa Theologiae: "Scriptura care
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
om de rând eu am să ajung o dată foarte mare, mai mare ca Alexandru Machedon. Am să stăpânesc într-o zi lumea toată"245) este redevabilă cultului popular pentru Alexandrie și eroul ei. Existența succesivă în lumi imaginate datorită "intuiției suprafirești" și "substructurii folclorice" (copilul găsit, născut din vegetale sau copilul din flori cu ascensiune miraculoasă, ideea selecției suprafirești - copilul este un ales, instrumentul voinței divine) duc la ideea unui bovarism folcloric, opus bovarismului livresc pe care îl trăiește locvacea, fantezista
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
într-o zi lumea toată"245) este redevabilă cultului popular pentru Alexandrie și eroul ei. Existența succesivă în lumi imaginate datorită "intuiției suprafirești" și "substructurii folclorice" (copilul găsit, născut din vegetale sau copilul din flori cu ascensiune miraculoasă, ideea selecției suprafirești - copilul este un ales, instrumentul voinței divine) duc la ideea unui bovarism folcloric, opus bovarismului livresc pe care îl trăiește locvacea, fantezista Agripină 246. Dacă Agripina "vorbește eseistico-analitic", Brânduș "se exprimă într-un limbaj epico-sintetic"247. Dialogul dintre Brânduș, cel
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]