499 matches
-
al doilea act kenotic major al divinității, după cel al creației, menit să pună capăt sfâșierii omului scindat: "din puterea lui Hristos pot realiza și oamenii această operă unificatoare"33. Iată de ce creștinismul rămâne cea mai înaltă cinste acordată omului. Supraomul lui Nietzsche era o soluție disperată, o încercare de a da unitate omului cu mijloace anticreștine, radical utopice, cum, altminteri, în cheie minoră, pretinde și "noul antropocentrism" asumat de postmodernism. Dar pe ce se baza Nietzsche? El îl vedea, cum
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
vedea, cum am mai atras atenția, pe omul creștin un bicisnic, lipsit de dinamism, de voința de putere, moleșit în milă. Părintele Stăniloae, dimpotrivă, accentuează dinamismul energiilor divine lucrătoare în om, căci omul este ființă dialogică, nu monologică, așa cum apare supraomul, un geniu izolat în singularitatea lui superbă, imagine la care, altminteri, postmodernii s-au văzut nevoiți să renunțe. Omul este ființa aruncată în timp. Aceasta-i condiția lui de la păcat încoace. Temporalitatea este dimensiunea esențială a condiției umane. Ca ființă
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Hitler, altminteri, și ca toți revoluționarii lumii. Nietzsche, observă Foucault, a reluat tema sfârșitului timpului "pentru a o transforma în moartea lui Dumnezeu și în rătăcirea ultimului om; a reluat finitudinea antropologică, însă pentru a face posibil saltul prodigios al supraomului; a reluat marele lanț neîntrerupt al Istoriei, însă pentru a-l curba în infinitul reîntoarcerii"88. În viziunea lui Foucault, istoria nu mai trebuie privită sub specia continuităților, ci e discontinuitate pe care nu o putem explica. O asemenea ruptură
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Pentru Nietzsche, această necurmată rotire și reluare de măști este optimistă în măsura în care măștile se cred autarhice, scăpate de "dictatura" Centrului, acum "mort". Nietzsche deduce că prin moartea lui Dumnezeu omul a devenit liber cu adevărat și e liber să devină supraom. Toți gânditorii postmoderniști sunt încântați de această perspectivă a libertății nelimitate, rezultantă a nihilismului dus până la capăt, deși ar putea fi îngândurați de chestiunea apariției supraomului, ținând cont de ceea ce s-a petrecut în Germania lui Hitler. Aceasta a fost
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
moartea lui Dumnezeu omul a devenit liber cu adevărat și e liber să devină supraom. Toți gânditorii postmoderniști sunt încântați de această perspectivă a libertății nelimitate, rezultantă a nihilismului dus până la capăt, deși ar putea fi îngândurați de chestiunea apariției supraomului, ținând cont de ceea ce s-a petrecut în Germania lui Hitler. Aceasta a fost, altminteri, cea mai nedreaptă "lectură" a lui Nietzsche. Aici intervine însemnătatea observației lui Denis de Rougemont, produsă, nu întâmplător, tocmai în plină ascensiune războinică a supraomului
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
supraomului, ținând cont de ceea ce s-a petrecut în Germania lui Hitler. Aceasta a fost, altminteri, cea mai nedreaptă "lectură" a lui Nietzsche. Aici intervine însemnătatea observației lui Denis de Rougemont, produsă, nu întâmplător, tocmai în plină ascensiune războinică a supraomului Hitler, anume că Nietzsche, grăbit să anunțe moartea lui Dumnezeu, a uitat de cea a diavolului. Recitindu-l pe Eminescu, se poate constata că poetul știa de zvonul morții lui Dumnezeu, Nietzsche fiind doar ultimul ei mare colportor. Nu atât
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
postmoderniștii îi dau dreptate lui Nietzsche și-l ignoră pe Eminescu, se dovedește că Nietzsche, cel interpretat de postmodeniști, e pierzător, iar Eminescu câștigătorul încă ignorat. Și asta se vede din rezultatul filosofării lui Nietzsche: el a visat la apariția supraomului și a rezultat subomul sau omul recent postmodern. Atât de apropiat de Nietzsche în critica vechii antropologii și a metafizicii, Eminescu se desparte de acesta decisiv. Piatra lor de hotar poate fi și critica epigonismului. Poetul român dă credit înaintașilor
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
care o refuză el este identitatea ca unicitate a Dumnezeului non-treimic și întoarcerea la Dumnezeul care a primit sacrificiul venind pe pământ și redându-i lumina prin moarte. Omul eminescian redevine copil prin credință. De fapt, aceeași este și ținta supraomului nietzschean. Paradoxal, jocul simulacrelor postmoderniste este o piedică la reîntoarcerea în copilărie, deși pariază pe ludic. Spre deosebire de Nietzsche, care refuză Grund-ul, Eminescu știe că tocmai în poveste se ascunde arheul, care e altceva decât Grund-ul metafizicienilor. Cu povești
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
față de heterosexuali a ajuns până acolo încât a emis teza că "discriminarea" sexuală în bărbat și femeie este o structură impusă de societate, nefiind "naturală", astfel că îi rămâne omului, ca sarcină a "noii antropologii", o revoluție comparabilă cu a Supraomului nietzschean. Iar prima teză a acestei revoluții ar fi: "Trebuie să ne eliberăm de instanța sexului", teză asociată cu întrebarea-cheie: Avem nevoie de un adevărat sex?"109. Evident, răspunsul e negativ. E nevoie de o desprindere a omului de natural
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
nedesăvârșite. Gebser întrevedea în viitor un stadiu al umanității în care se vor reuni toate aceste forme de conștiință, care au dat, până acum, tot atâtea paradigme provizorii de civilizație. La capătul lor, s-ar putea ivi omul complet, evocând supraomul lui Nietzsche. Din cele patru tipuri de conștiință, John Zerzan se oprește la cea arhaică, pe care o consideră singura autentică, nepervertită de simboluri. Altfel spus, el merge mult mai departe decât Pharmakon-ul lui Platon. Jean Gebser descria, pentru respectiva
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
avea două soluții: revoluția socială sau întoarcerea la "vârsta de aur". Prima a fost experimentată fără succes, a doua e de negăsit. Transdisciplinaritatea exprimă nevoia de punți. Nietzsche avea dreptate să vadă în om menirea de a fi punte spre supraom, chiar cu riscul ca urmașii să nu înțeleagă ce-i cu acest "supraom". Logica transdisciplinară pare absurdă pentru logica excluderii, ca neavând obiect. Transdisciplinaritatea are trei stâlpi de susținere: existența diferitelor niveluri de Realitate, logica terțiului inclus și complexitatea. Logica
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
fost experimentată fără succes, a doua e de negăsit. Transdisciplinaritatea exprimă nevoia de punți. Nietzsche avea dreptate să vadă în om menirea de a fi punte spre supraom, chiar cu riscul ca urmașii să nu înțeleagă ce-i cu acest "supraom". Logica transdisciplinară pare absurdă pentru logica excluderii, ca neavând obiect. Transdisciplinaritatea are trei stâlpi de susținere: existența diferitelor niveluri de Realitate, logica terțiului inclus și complexitatea. Logica terțiului inclus leagă cel puțin două niveluri de Realitate, dezvăluind, ca în teorema
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
copilul nu cunoaște dureri morale însemnate de acolo însemnătatea întregii sale maniere de a vedea (s. n.), de acolo simțământul său despre viață, care pare a nu fi avut început, pare a nu avea sfârșit"332. Exact în același sens, și Supraomul lui Nietzsche este întoarcere în copilărie. Svetlana Paleologu-Matta citează această reflecție "eminesciană" din Așa grăit-a Zarathustra: Căci copilul este nevinovăția, și uitarea, un cerc care se mișcă prin el însuși, o primă mișcare, o afirmare sfântă"333. Dacă cea
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
eminesciană" din Așa grăit-a Zarathustra: Căci copilul este nevinovăția, și uitarea, un cerc care se mișcă prin el însuși, o primă mișcare, o afirmare sfântă"333. Dacă cea mai înaltă menire a omului e să fie o punte spre supraom, calea-i "o transmutare în copil", iar modelul jocul copilului. Credința spune Părintele Stăniloae nu-i altceva decât întoarcerea în inocența copilului, o afirmare sfântă, în limbajul lui Nietzsche. E marea diferență, cum am mai sesizat, dintre ludicul postmoderniștilor (care
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
doar prin raportare la știință, anume știința care elaborează ipoteze cu privire la apariția religiilor. În ce privește starea T, Lupașcu a ajuns la concluzia că la acest nivel de Realitate încă nu s-a ivit religia pe măsură, urmând, ca și în cazul supraomului nietzschean, ca aceasta sau acestea să vină. Chestiunea e pusă încă din L'énergie et la matière psychique (1974) și în L'univers psychique (1979). Religiile izvorâte din primele două niveluri de Realitate au fost și sunt condamnate la eșec
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
existențialismul lui Camus, unde Sisif e un "condamnat", o imagine a absurdului. Ulise a învins Ciclopul, imagine a monstruozității închiderii ca zeitate (el pare a fi paznicul și stăpânul peșterii lui Platon!), ca supradimensionare a Eului (pericol prezent și în supraomul lui Nietzsche). Și l-a învins având geniul de a se fi numit Nimeni. Zeii-frați au râs de Ciclop, căci dacă Nimeni i-a scos ochiul ucigător, atunci nimeni nu poate fi pedepsit. Artistul transmodern e un Ulise care străbate
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
ta. Înseamnă că, de acum încolo, nici unul nu mai are putere asupra celuilalt"447. Acesta-i ultimul paradox al voinței de putere la Nietzsche, iar nu mizera putere a sclavilor. Neputincioșii care "domină" lumea n-au nimic a face cu supraomul nietzschean, care e omul de caracter, același cu al lui Eminescu. Astfel, Kundera, însoțit de Nietzsche precum Dante de Beatrice, iese din capcanele kitsch-ului postmodernist și atinge ethosul transmodernității, prin care omul va putea redeveni administrator, iar nu stăpân
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
a unei forțe. Această concepție permite depășirea omului, nu eliminarea lui, ci abandonarea vechilor idoli și a speranței Într o lume de dincolo, acceptarea vieții În ceea ce comportă ea ca aspirație spre putere. Astfel, contrar falselor interpretări ale filozofiei sale, supraomul nietzschenian nu este un om 33Nietzsche Friedrich, Voința de putere, Oradea Bihor, Editura Aion, 1999 George-Ștefan COMAN 39 pana in momentul În care acestea sunt satisfăcute, după care acestea Încetează să mai motiveze și Începe să se manifeste tendința spre
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
a unei forțe. Această concepție permite depășirea omului, nu eliminarea lui, ci abandonarea vechilor idoli și a speranței Într o lume de dincolo, acceptarea vieții În ceea ce comportă ea ca aspirație spre putere. Astfel, contrar falselor interpretări ale filozofiei sale, supraomul nietzschenian nu este un om 33Nietzsche Friedrich, Voința de putere, Oradea Bihor, Editura Aion, 1999 George-Ștefan COMAN 41 atotputernic fizic și intelectual, ci reprezintă o tendință În evoluție, așteptată și dorită de om. Omul reprezintă un lucru ce trebuie depășit
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
pentru a o evalua. Consecința ultimă este eliberarea omului de orice scop sau greșeală, de orice teamă sau reproș și plasarea lui de drept în inocența existenței. Discursul lui Zarathustra, "cea de-a cincea Evanghelie", este tentativa de a răsturna Supraomul trecutului, Dumnezeul-Om, care, după "moartea lui Dumnezeu", nu face decât să se afunde în neantul nihilismului, și de a face omul asemenea cu caracterul universal al vieții. Unul dintre cei mai buni exegeți nietzscheeni, Karl Lowith, observă că "O dată cu
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
sunt decât supraviețuiri camuflate ale formulei relfgioase monoteiste. Combătîndu-le, afirmând absența adevărului unic și pluralitatea interpretărilor, Nietzsche critică implicit monoteismul creștin. Anunțând, la sfârșitul modernității clasice, "moartea lui Dumnezeu" se prea poate ca Nietzsche să nu fi anunțat atât domnia Supraomului, cât instalarea politeismului modernității târzii. De vreme ce lumea esențelor și cea a aparențelor dispare, rămâne doar interpretarea, dar această interpretare nu duce la regăsirea lumii esențelor. Hermeneutica lui Nietzsche este o hermeneutică negativă și deschide calea spre alte hermeneutici negative pentru că
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
s-a manifestat pretutindeni prin structuri și organisme specializate care au Însângerat societățile În care s-au instalat printre care și țara noastră. În sfârșit nazismul, prin promotorii săi cunoscuți ca filosofi imoraliști, În primul rând Nietsche care cultivă ideea supraomului, ura de rasă și eugenia rasială (rasismul), considerând morala creștină ca fiind o morală de sclavi, ea trebuind să fie Înlocuită cu morala omului de rasă superioară. Prin urmare Nietsche, Marx și neodarwiniștii sunt considerați părinții dictatorilor contemporani, vinovați de
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
în trupuri perfecte. De-aia luăm bătaie, că sîntem prea normali și ei prea buni. Cînd totalizezi un 1-7 cu colegii de Univers e grav, dar cînd adversarii vin cu farfuria zburătoare, atunci mai treacă-meargă. Cei ce asudă făcînd teoria supraomului Juninho sau a supraomului Robinho pot privi, spre exemplificare, cu mai bine de un veac în urmă. Nietzsche a însăilat acest gen de idei în opera sa și, de-acolo, le-au extras autorii doctrinei naziste. E greu de crezut
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
aia luăm bătaie, că sîntem prea normali și ei prea buni. Cînd totalizezi un 1-7 cu colegii de Univers e grav, dar cînd adversarii vin cu farfuria zburătoare, atunci mai treacă-meargă. Cei ce asudă făcînd teoria supraomului Juninho sau a supraomului Robinho pot privi, spre exemplificare, cu mai bine de un veac în urmă. Nietzsche a însăilat acest gen de idei în opera sa și, de-acolo, le-au extras autorii doctrinei naziste. E greu de crezut că din jalea noastră
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
de un veac în urmă. Nietzsche a însăilat acest gen de idei în opera sa și, de-acolo, le-au extras autorii doctrinei naziste. E greu de crezut că din jalea noastră admirativ-postgalactică s-ar putea întrupa ceva mai bun! Supraoamenii nu există. Toți se nasc la fel: și Bănel la Făurei, și Diarra, galacticul din Mali, o țară care zbiară de foame, și Beckham în civilizata Britanie. Evoluția ulterioară îi diferențiază și depinde de educație. Și nu e vorba doar
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]