491 matches
-
neclintit. Hugo era conștient că, dacă ar fi știut cine era, Jake ar fi închis telefonul instantaneu. Gândul la această posibilitate, cu Theo eventual murind pe fundal, l-a adus pe Hugo în pragul unei agitații criminale. Cu un efort supraomenesc, a încercat să rămână calm. Doar dă-mi-o la telefon, da? E o urgență. A urmat o tăcere neîncrezătoare. Hugo a simțit că era pe punctul să i se taie macaroana. Apoi, în mod miraculos, în fundal a auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
într-o Bulgarie nouă și mare. Și în fața acestui lucru, îmi pare așa de crud și de nedrept să cădem deodată peste oamenii aceștia, pentru care jertfa nu s-a isprăvit și care așteaptă, încă, roadele târzii ale sforțărilor lor supraomenești... Îmi pare așa de absurd ca la sacrificiul de sânge, de suferință, de lipsuri, și la tot dezastrul nemăsurat al războiului, să cerem să adaoge încă ceea ce nu vor să ne deie și ceea ce nu pot să refuze... Îmi pare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Michelangelo. El aducea pe tabloul său un Timur Lenk privit din față oglindă, în care se concentra și reflecta activitatea, personalitatea, întreaga viață; defectele sale, fără să-i fie ocolite, păreau mai degrabă crescute și întreținute de niște forțe malefice, supraomenești, diavolești, care-i ardeau în adâncul ochilor. Iar, pe chipu-i urâcios se citea ambiția nemăsurată, ura, trufia, disprețul, mânia, setea de sânge, lăcomia de aur și de glorie deșartă. Timur Lenk l-a privit și, turbat de imaginea pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
cu toată panarama creată. Cornel sorbea cîte o guriță, încercînd să se stăpînească, să nu arate că nu-i place lichidul ăsta care-l frige prin interior. Dar poate ar trebui să se obișnuiască, auzise că în el zac puteri supraomenești. Oboseala îi alungase somnul. 13 Dimineața au mîncat, apoi au avut chef de joacă. Marcu a descoperit o barcă printre stufăriș, în timp ce arunca cu pietricele în oglinda apei. Ceva mai încolo, o vîslă, ascunsă și ea ochilor trecătorilor care nu
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
Îl ajungă din urmă și să Îl Înșface Înainte să cadă În gol. Nu Îl vedea, dar știa că acolo trebuia să fie, din moment ce ferestrele, spre deosebire de cum păreau de jos, erau foarte departe de capătul schelăriei, și numai un salt supraomenesc i-ar fi permis lui Brandan să ajungă până la cea mai apropiată. I se păru că zărește o umbră nedeslușită și se opri, ținându-se de vârful unui stâlp. Dintr-o dată, oboseala se abătu peste el. Până În acel moment, tensiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
m-a nimerit drept în inimă, și ce mi-a spus a durut-o și pe ea. Știam că o să îmi sângereze multă vreme sufletul de la vorbele astea. Am strâns în mână manivela și am învârtit-o cu o putere supraomenească. Reacția motorului aproape că mi-a smuls-o din mâini și am sărit la volan. În lumina farurilor am zărit rochia Theei; stătea nemișcată și probabil aștepta să vadă ce am de gând. Singura mea dorință era să plec de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
unei nenorocite de halucinații colective, pe fond de etilism cronic? Da, dar, Vierme nu bea... La naiba! Sau dacă am picat, ca fleții, în plasa unui scamator șnapan?" Era necesar un semn cu adevărat miraculos, neverosimil, ceva de natură categoric supraomenească, un reper, în sine, de necontestat. Un fapt exclus, totalmente, ca să se manifeste ca atare, în niște împrejurări firești, normale. Deci, dumneata ne spui nouă și susții precum că ești..., că ești arhanghel? Nu? Te pretinzi îngerul lui Dumnezeu. Nici
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Bursucul. Un trăznet! Oglinda cea mare verticală, explodează literalmente în mii și mii de așchii, de schije și de fragmente ascuțite, cosită în plin de vârful sabiei. Cei doi bravi cavaleri și cu prizonierul lor funest, sunt absorbiți cu iuțeală supraomenească și dispar, în neștiut, în neființă, Dincolo, în cealaltă dimensiune, de cealaltă parte, în Hades, în Sheol, în Tártar, în Infern, în Limb, în Elizeu, în Iad, în Purgatoriu, în Xibalba, pe Întinsele Preerii de Vânătoare (sau cum naiba i
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Începu emisiunea destul de neinspirat, cu o Întrebare care-i venise spontan În minte - În bună măsură stupidă: — John, ce culoare au amintirile? Luat prin surprindere, John răspunse: — Nu știu, dar de ce mă Întrebi? Mă gîndeam că... Christina făcu un efort supraomenesc pentru a se gîndi la ce se gîndea. Așa pățea de fiecare dată cînd ținea morțiș să fie spontană. Nu se gîndea la nimic, pornea la drum cu ochii Închiși și deodată se trezea În fața unui zid, se izbea de
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
la Camil Petrescu, depășirea complexului etnic. El resimte dureros adevărul că provine dintr-un "neam de sclavi" ai cărui exponenți erau supuși, până nu demult, celor mai umilitoare interdicții și pedepse.87 Pentru a-l surmonta, face eforturi de voință supraomenești în ordinea emancipării sale spirituale. Minuțiozitatea cu care descrie, pe foarte multe pagini ale romanului Un om între oameni, dările și clăcile țăranilor, caznele la care îi supuneau vechilii, traiul în bordeie, laolaltă cu animalele, ține nu numai de clișeele
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Doar că, dincolo de orice altceva, această mistificare Ă șiretlic, cum îi spune Cioran, care nu și-a pierdut simțul umoruluiă îl salvează. În alt loc, cam aceeași idee: „De ce sunt un ratat? Fiindcă am aspirat la fericire, la o fericire supraomenească, și fiindcă, neputând s-ajung la ea, m-am înfundat în contrariul ei, într-o tristețe sub-umană, animală, mai rău, într-o tristețe de insectă. Am dorit fericirea gustată în apropierea zeilor, și n-am obținut decât această apatie de
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
printre primii care a evidențiat importanța motivației, străduinței, a forței de caracter, a priorității muncii creatoare. Edison susținea "ca o invenție inseamna 1% inspirație și 99% transpirație", iar marele scriitor Hemingway afirma: "creația nu are secrete, este doar o munca supraomenească" . Cel care ridică cercetarea creației la grad de știință și pune bazele psihologiei teoretice a creației În țara noastră, Înaintea prof. Florin Ștefănescu-Goangă, este Lucian Blaga. Înca din anul 1924 ("Problemele esteticii"), el concepe creația ca un produs al valorilor
Modalităţi de stimulare a capacităţilor creatoare în lecţiile de compunere la clasele primare by Lenuţa Barbu, Laurenţiu Tolontan () [Corola-publishinghouse/Science/91825_a_92802]
-
voi, să fie reformați, se dorea ca toate animalele inferioare să fie civilizate... în chip absurd... la modul propriei bezne. La sfârșit semenii dumitale fac totul praf... și nu pot să aibă vreo valoare. Tot ce ar fi putut fi supraomenesc a fost acoperit într-o latrină, și ce e corect și ce e greșit, firește ce e firesc de-o parte, ce e nefiresc de alta. Căsătoria mea de scurtă durată cu Grollfeuer al meu mi-a permis să recunosc
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
consulta așadar, cu precauție cartea lui... Irineu din Lyon Contra ereziilor. Denunțarea și refutația gnozei cu nume mincinos, trad. fr de A. Rousseau, Sagesses chrătiennes, Cerf, 2001: mai mult de 700 de pagini confuze în care cu condiția unor eforturi supraomenești găsim și câteva pepite... A se vedea și Ipolit din Roma, Philosophumena sau refutația tuturor ereziilor trad. fr. de A. Siouville, Archă-Milano; 1988, precum și Clement din Alexandria, Stromates, Sources chătiennes. *** Contrariul iluminismului. Evul Mediu nu trece drept o perioadă zburdalnică
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
de "povestire", bazându-vă pe criterii lingvistice consacrate: Încercă din nou să vorbească. Buzele îi tremurau ca cele ale unui copil care hohotește de plâns; și totuși nu plânge; strălucirea extraordinară a privirii sale îi conferea feții o frumusețe angelică supraomenească. Alissa! cu cine ma voi căsători deci? Știi prea bine că nu te pot iubi decât pe tine... și deodată, strângând-o în neștire, aproape brutal, în brațe, îi strivii buzele cu sărutări. Preț de câteva secunde, am ținut-o
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
Tânăra doamnă Jean e plină de blândețe,/ Puritate și delicatețe./ Picioarele i le iubesc cu foc,/ Dar între ele nu pot ajunge deloc,/ Ceea ce mă umple mereu de tristețe”). Biografii, plini de compasiune, au pus toate aceste derapaje pe seama efortului supraomenesc de a ieși din depresia în care căzuse în urma morții lui Cissy. Mai importantă pentru configurarea atmosferei e revenirea pe malul oceanului, într-o La Jolla ale cărei calități le recunoaște pe deplin abia acum. Orășelul pare un spațiu utopic
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
bărbați și femei, armate, însă Hefaistos, pe jumătate metalurgist, pe jumătate orfevru, nu e lăudat pentru ochiul lui, ci pentru mâna și forța lui. Ca și cum remarcabil, în această metamorfoză a Creației, n-ar fi rezultatul artistic în sine, ci munca supraomenească pe care o presupune. Grecia antică trece pe bună dreptate drept țara vizibilului și a luminii unde divinul este contemplat, în timp ce la evreii și arabii din deșert el este invocat prin cuvinte. "Toți oamenii poartă în fire aspirația de a
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
absoarbe în lăuntrul orizontului „biocentric” care întunecă surplusul de tip personologic); ruptura dintre uman și ceea ce depășește umanul (cultura de astăzi întâmpină greutăți să iasă din platoșa umanismului său unilateral care o împiedică să încerce ipoteza unei deschideri metaistorice și „supraomenești”); ruptura dintre etica privată și etica publică (sunt bătătoare la ochi și dureroase rănile provocate de această sciziune în atâtea sectoare ale umanului); ruptura dintre complexitatea și unitatea vieții (se preferă mai de-grabă să se fugă cu teamă de
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
trebuie înțeles nu atât ca o necesitate, ci ca o modalitate uzuală de mediere a unui anumit tip de informație, pentru care se dorește acordarea unei garanții atât valorice, cât și temporale. Așa pot fi înțelese, de pildă, faptele extraordinare, supraomenești chiar, ale unor eroi ai istoriei și mitologiei diferitelor civilizații ale lumii. De altfel, trebuie să recunoaștem că, pentru societatea modernă, veridicitatea anumitor fapte istorice ar fi pusă, poate, sub semnul derizoriului, dacă nu ar exista și o anumită protecție
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
și păcătoasă, conturată ca în lumină de fulger în infinitul strălucirii dumnezeiești, ce-l inundă. În viforul orbitor al contemplației unitive, omul nu are impresia, pe care Schopenhauer o atribuie contemplativului estetic, că tot ce se petrece în chip extraordinar, supraomenesc și ceresc, ar fi propria lui reprezentare, ca eu în care e condensată lumea în acel moment, ci sentimentul umil și fericit totdeodată că el e o simplă anexă a lui Dumnezeu, smulsă din contingențele timpului și spațiului, absorbită și
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
desface din orice forță ce depășește, real sau aparent, pe om. Aceste forțe pot să aparțină naturii neînsuflețite, cum e o furtună sau un incendiu, naturii subomenești, cum e un leu sau un tigru, naturii omenești, cum e eroul, naturii supraomenești, cum sunt obiectele religioase ale sublimului, sau pur și simplu imaginației, cum sunt fantomele întunericului sau ficțiunile mitologice! în raport cu sublimul mistic, pur, real și supranatural, sublimul estetic e variat, eterogen și în totalitatea izvoarelor lui, foarte impur din punct de
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
și prin creație”. Dar „numai prin asceză și numai prin pocăință, lumea nu poate fi biruită, păcatul și întunericul nu pot fi mistuite în flacără, fără urmă”. Dacă odinioară asceza unui Isaac Șirul era un act revoluționar de eroism dinamic, supraomenesc, opus naturii, astăzi, în fața noului chin al omului, ea nu pare altceva decât o „slăbire a vieții”. Astfel, sfințenia trebuie întregită cu genialitatea în năzuința comună de a birui lumea. „Voința de genialitate, zice Berdiaev, e cu putință, fiindcă genialitatea
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
și de îngeri în chip de om. Sunt din viață și nu mai sunt din viață. Modul ascuns în care se îmbină firele a două planuri de existență se topește într-un echivoc de omenesc și neomenesc, de omenesc și supraomenesc. Pe dunga limitei extreme, capetele apar sau strâmbate în caricatură de rânjetul demonic, sau nimbate de lumina sfințeniei. Zborul viziunii lui stârnește cu o aripă flăcările iadului și cu cealaltă boarea paradisului. Până să fie dincolo de moarte, iadul e aici
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
urmele primăverii și ale frumuseții veșnice. Ideile pedagogiei celei noi, care se întâlnesc în profundă rudenie cu ideile artei lui Dostoievski, mărturisesc de posibilitatea paradisului duhovnicesc chiar aici pe pământ, ca început și oglindă a raiului ceresc. Cu un eroism supraomenesc, mistica ortodoxă realizează aievea acest început de slavă, în simplitatea spiritului și în curățenia inimii, care sunt totdeodată caracterele copilăriei și ale sfințeniei. „O inimă ortodoxă înțelege totul”, zice Dostoievski; dar inima ortodoxă e aceea care, în simplitatea copilărească a
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
i se pare că ar fi cunoscut-o înainte de a o vedea. Cu alte cuvinte, Mîșkin admiră femeia în desăvârșită puritate a inimii. El vede în ea un sens metafizic; în frumusețea ei, un reflex al frumuseții divine. Aceeași puritate supraomenească se manifestă în hotărârea lui uluitoare de a se căsători cu Nastasia Filippovna. El vede că această făptură alunecă spre dezastrul final și se sacrifică pe sine oferindu-i mâna dintr-un sentiment de milă nesfârșită. Dar între mila lui
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]