146 matches
-
fapt ce a avut o imensă influență asupra destinului artei. Reprezentarea vizibilului, pe care s-a întemeiat arta Antichității, este înlocuită în arta bizantină cu evocarea invizibilului. În noua concepție, arta este un mijloc de cunoaștere prin contemplație a realității suprasensibile. Spre exemplu, viziunea apocaliptică a Judecății de Apoi, care figurează pe numeroase timpane, oferă prilejul desfășurării fanteziei celei mai stranii asupra sfârșitului lumii. În această sinteză decorativă rațională se nasc animale fantastice din combinația formelor claselor celor mai îndepărtate ale
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
ludicironic, ca și desenele care-l însoțesc și care sunt tot creația lui Petrache Plopeanu, acesta poate fi citit în bună măsură ca un sinonim în spațiul literaturii al Strigătului lui Edward Munch și, în realitate, al țipătului oricărui eu suprasensibil care-și construiește, totuși, o platoșă de nepăsare - falsa cocoașă - pentru ca, la o privire superficială, să nu-i fie văzută vulnerabilitatea. Această artă poetică, în care se constituie întreaga carte, traduce, de aceea, neliniștile celui care se încrâncenează, ca toți
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
religioasă, totul fiind integrat în filosofia antimodernă a antroposofiei (9, p. 119). Evident că R. Steiner a elaborat o teorie a educației cu totul deosebită de cele pe care le-am cunoscut pînă acum. Ea se întemeiază pe o cunoaștere suprasensibilă a ființei umane, cu consecințele ce decurg de aici; cu un ritm mai lent al educației intelectuale, cu un conținut mult diferit de cel existent în școlile vremii (vezi prezența Vechiului Testament la nivelul școlii primare), menit să cultive o
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
6. Despre Ed. Spranger să se vadă ȘT. BÂRSĂNESCU, Unitatea pedagogiei contemporane ca știință, E.D.P., București, 1976, pp. 149, 158, 224-225. 7. Cf. EDUARD SCHURÉ, Marii inițiați, Editura Lotus, București, 1994. 8. Creștinismul ca realitate mistică (1902), Introducere în cunoașterea suprasensibilului (1904), Știința ocultă (1904), Treptele inițierii, Reîncarnarea și Karma viața după moarte etc. 9. HEINER ULLRICH, "Rudolph Steiner", în vol. Quinze pédagogues, sub direcția lui Jean Haussaye, Ed. Armand Colin, Paris, 1994. 10. R. STEINER, Introducere în cunoașterea suprasensibilului, Ed.
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
cunoașterea suprasensibilului (1904), Știința ocultă (1904), Treptele inițierii, Reîncarnarea și Karma viața după moarte etc. 9. HEINER ULLRICH, "Rudolph Steiner", în vol. Quinze pédagogues, sub direcția lui Jean Haussaye, Ed. Armand Colin, Paris, 1994. 10. R. STEINER, Introducere în cunoașterea suprasensibilului, Ed. Arhetip Renașterea Spirituală, 1993. 11. R. STEINER, Înnoirea artei pedagogico-didactice prin știința spirituală, Centrul pentru Pedagogia Waldorf din România, 1993. 12. R. STEINER, Reîncarnarea și Karma, Editura Princeps, Iași, 1993. 13. În 1936 existau în Germania 8 școli Waldorf
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
polisemice ale limbajului). Neavând un conținut semantic explicit, simbolul își pierde funcția de concretizare pe care o îndeplinea în poezia clasică, romantică sau parnasiană. El devine un semn prin care se sugerează existentul, un análogon esențializat al realității sensibile și suprasensibile și un element de coeziune/de „corespundere“ între planul exterior și cel interior. - Exploatarea valorii muzicale a cuvintelor, a sunetelor fără un conținut semantic, a pauzelor, a ritmurilor, a rimelor se realizează prin armonii imitative, prin figuri de sunet, prin
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
cauză externă, omul, ca posesor al libertății, este el însuși necondiționat, deci este scop al existenței lumii (scop absolut, care, deci, nu depinde de nici un alt scop; în felul acesta, însă revina ideea de finalitate). Libertatea "este singurul concept al suprasensibilului care își dovedește realitatea obiectivă (prin intermediul cauzalității, care este concepută în el) în natură, prin efectul pe care îl poate produce în cadrul ei, făcând posibilă, prin chiar aceasta, reunirea celorlalte idei cu natura"56. Această reunire a cunoașterii prin care
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
și personaliatatea. Luată în această ipostază, cauzalitatea, care ca formă a priori a intelectului este (teoretic) necondiționată, poate primi semnificație de la legea morală, adică într-un orizont inteligibil. Cauzalitatea prin libertate" aceasta este cauzalitatea inteligibilă reprezintă principiul posibilității unei "naturi" suprasensibile (inteligibile) care face sinteză cu natura sensibilă în unitatea de existență a omului. Libertatea însăși devine reală în această unitate de existență, în limitele căreia legea morală apare ca fiind necesară ("obligatorie"), fiindcă este posibilă o causa noumenon. De altminteri
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
acceptăm drept premisă fericirea, fie virtutea. Pe de altă parte, dată fiind această imposibilitate, trebuie să vedem aici un paradox, o "antinomie"; Kant o numește "antinomia rațiunii practice". Pentru a rezolva antinomia, omul trebuie reconsiderat totodată ca ființă sensibilă și suprasensibilă; altfel spus, unitatea de existență a omului trebuie revalorizată în sensul dualității sale. Vom regăsi la C. Rădulescu-Motru această idee, așezată însă într-un alt context teoretic; astfel, atunci când munca activitatea umană specifică "provoacă" noul, omul se manifestă ca ființă
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
legat prin fire puternice de marea tradiție a gândirii occidentale. În această tradiție, ceea ce contează drept realizare filozofică este scoaterea la iveală a ceva ascuns privirii comune. Filozof este cel care dezvăluie principii, elemente prime ale existenței, esențe pure, existențe suprasensibile, care sunt necesare și neschimbătoare. Filozofia se înfățișează astfel drept theoria prin excelență, deoarece ea ilustrează în mod exemplar străduința rațiunii de a pătrunde ceva în mod principial inaccesibil gândirii și experienței comune. Tractatus-ul rămâne solidar cu această orientare a
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
solidar cu această orientare a gândirii. Este ceea ce se impune cu forța evidenței dacă acceptăm interpretarea realistă a ontologiei Tractatus-ului. În această interpretare, lumea sensibilă - lumea obiectelor și a stărilor de lucruri accesibile experienței - este explicată în termenii unor entități suprasensibile - obiectele simple. Propriu acestor entități este o necesitate care le plasează într-un contrast absolut cu contingența faptelor. De posibilitatea propozițiilor cu sens, a propozițiilor științei, dau socoteală acele entități transcendentale care sunt numele și propozițiile elementare.34 O caracterizare
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
gândire consacrat de tradiție, aderență care este pregnantă din perspectiva interpretării realiste a „ontologiei Tractatus-ului“, găsim într-un text al lui Richard Rorty. Axa de susținere a Tractatus-ului, afirmă Rorty, este distincția dintre realități accesibile cunoașterii sensibile și acele entități suprasensibile de care se interesează logica. Regăsim aici presupoziția de bază a metafizicii occidentale, postularea a două niveluri ale existenței: cea a esențelor pure și cea a faptelor accesibile experienței. „Obiectele logice ale lui Russell, categoriile lui Kant și ideile lui
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
distinctive ale sistemelor filozofice, în ele este prezentă una și aceeași schemă: „Esențele realizează contextualizarea și explicația, dar ele nu se lasă, la rândul lor, contextualizate sau explicateă“35 Nici chiar poziția cu totul originală a Tractatus-ului - despre acele esențe suprasensibile care fac posibile propoziții cu sens nu se poate spune nimic - nu semnifică, până la urmă, o ruptură cu stilul de gândire al tradiției filozofice. Există o esență a limbajului, o esență a lumii. Știm asta deoarece ea „se arată“, chiar dacă
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
legat prin fire puternice de marea tradiție a gândirii occidentale. În această tradiție, ceea ce contează drept realizare filozofică este scoaterea la iveală a ceva ascuns privirii comune. Filozof este cel care dezvăluie principii, elemente prime ale existenței, esențe pure, existențe suprasensibile, care sunt necesare și neschimbătoare. Filozofia se înfățișează astfel drept theoria prin excelență, deoarece ea ilustrează în mod exemplar străduința rațiunii de a pătrunde ceva în mod principial inaccesibil gândirii și experienței comune. Tractatus-ul rămâne solidar cu această orientare a
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
solidar cu această orientare a gândirii. Este ceea ce se impune cu forța evidenței dacă acceptăm interpretarea realistă a ontologiei Tractatus-ului. În această interpretare, lumea sensibilă - lumea obiectelor și a stărilor de lucruri accesibile experienței - este explicată în termenii unor entități suprasensibile - obiectele simple. Propriu acestor entități este o necesitate care le plasează într-un contrast absolut cu contingența faptelor. De posibilitatea propozițiilor cu sens, a propozițiilor științei, dau socoteală acele entități transcendentale care sunt numele și propozițiile elementare.34 O caracterizare
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
gândire consacrat de tradiție, aderență care este pregnantă din perspectiva interpretării realiste a „ontologiei Tractatus-ului“, găsim într-un text al lui Richard Rorty. Axa de susținere a Tractatus-ului, afirmă Rorty, este distincția dintre realități accesibile cunoașterii sensibile și acele entități suprasensibile de care se interesează logica. Regăsim aici presupoziția de bază a metafizicii occidentale, postularea a două niveluri ale existenței: cea a esențelor pure și cea a faptelor accesibile experienței. „Obiectele logice ale lui Russell, categoriile lui Kant și ideile lui
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
distinctive ale sistemelor filozofice, în ele este prezentă una și aceeași schemă: „Esențele realizează contextualizarea și explicația, dar ele nu se lasă, la rândul lor, contextualizate sau explicateă“35 Nici chiar poziția cu totul originală a Tractatus-ului - despre acele esențe suprasensibile care fac posibile propoziții cu sens nu se poate spune nimic - nu semnifică, până la urmă, o ruptură cu stilul de gândire al tradiției filozofice. Există o esență a limbajului, o esență a lumii. Știm asta deoarece ea „se arată“, chiar dacă
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
a lumii inteligibile. Legea morală decurge a priori din rațiunea practică; ea este necesară și se impune cu rigurozitate tuturor cunoștințelor. Precum „rațiunea pură” cerceta formele a priori, neempirice ale cunoștinței, tot astfel rațiunea practică va cerceta formele a priori (suprasensibile) ale voinței morale. Activitatea spontană, absolut nedeterminată a voinței stă și la baza categoriilor intelectului. Această lege necesară care decurge din rațiunea practică, din forma a priori a voinței sună ca o poruncă de pe muntele Sinai: „Lucrează așa încât maxima voinței
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
în interiorul căreia se construiesc interior, intim, relația cu satul, cu oamenii, cu comunitatea. Religie, credință, comportament religios Un alt criteriu al identității etno-culturale este reprezentat de manifestările și comportamentele religioase, ce fac legătura între "lumea sensibilă, supusă timpului, și cea suprasensibilă a veșniciei" (Bernea, 2004: 164) Nu există comunitate etnică sau culturală care să nu-și revendice identitatea pornind de la aspectul religios. Cele două sate nu fac excepție. Locuitorii lor afirmă printre valorile lor cele mai importante credința, se comportă ținând
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
esențială! Oamenii Antichității tîrzii se priveau unii pe alții drept identități verticale complete. Peter Brown menționează că a se adresa unei persoane prin îngere nu avea pentru acei oameni nimic straniu, era un mod de a se referi la identitatea suprasensibilă, cea adevărată, universală a insului respectiv 5. La aceeași identitate se referă tema numelui tainic, secret, diferit de numele civil al insului. Pe această temă, prezentă în iudaism și mai ales în Cabala, se sprijină Walter Benjamin cînd își interpretează
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
adevărului și a unirii/contemplării divinului, purificarea etică și Înstrăinarea de orice realitate materială și corporală, În baza cunoașterii intelectuale a principiilor ființei (cf. Despre abstinență și Scrisoarea către Marcella). Ajuns la tema „Întoarcerii sufletului” la izvorul originar, realitatea divină suprasensibilă, Porphyrios afirmă din nou necesitatea inderogabilă a acestui proces etico-intelectual, dar, În același timp, le recunoaște practicilor teurgice calitatea de a purifica sufletul inferior, irațional, și, prin urmare, capacitatea de a-l pregăti să urmeze ascensiunea către Unu a sufletului
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]