157 matches
-
promova; provoacă; punctual; punctul de start; purcede; războiul; reîncepe; reînnoire; renaște; reuși; revenire; în primul rînd; sală; sărbătoare; sărbătoarea; scoală; scoasă; semn; serviciu; sesiunea; a avea scop; a sfîrși; sfîrșitul; cu siguranță; singur; spectacolul; spune; star; se străduiește; studii; succesele; surîs; suspans; știre; teamă; tensiune; a se termina; terminare; terminat; tînăr; toamna; tot; trăi; tunel; uimit; urlă; vacanța; verb; a nouă viață; viitor; vîntul; a vorbi; zbor; o nouă zi; zi; 1 (1); 766/269/83/186/0 început: sfîrșit (199
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
în comunicarea directă, fiind caracterizat prin: ținuta adecvată contextului (ținută semiprotocolară, de o eleganță discretă: taior/sacou și cravată); postura corectă, respectând normele clasice ale politeții; atitudine degajată, cooperantă; expresia feței: interesată, concentrată, fără crispări, privire deschisă, contact vizual moderat, surâs discret, exprimând disponibilitatea spre dialog; gestica subliniază semnificațiile mesajului verbal (gesturile de reglaj dirijează și întrețin comunicarea). Reunirea celor trei paliere de comunicare - verbală, paraverbală și nonverbală - favorizează operaționalizarea comunicării, contribuind la excelența discursului oral. II. Fișe recapitulative pentru portofoliul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
în mod dialectic, adică fără voia mea, "dușman al republicii populare romîne"; asemenea calificativ nu era o glumă, am fost probabil salvat de acel "fără voia mea"). Am observat la timp că omul care se plimba prin odaie nu avea surâs. El stătuse la pușcărie pentru ideile lui, ceva dramatic se produsese în timp ce eu eram copil, nu știam încă de ce și vroiam să aflu. Și Paul Georgescu stătuse, dar de câte ori îl întrebam, păstra o tăcere. - Puneți prea multe sarcini pe spinarea
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
m-am așezat și eu în fața lui și am început să mâncăm. Era varză cu carne, o porție mare, iar pâinea, deși neagră, era proaspătă. - Tu ești refugiat ardelean? l-am întrebat totuși. Mi-a făcut cu ochiul, cu un surâs senin: nu era, ei și? Era orfan, el unde să mănînce? În fond cineva trebuia să aibă grijă și de el, poate chiar statul, adică cei care se ocupau de orfani, îl îndrumaseră aici. M-am uitat în jur. Erau
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Dumnezeu în ajutor, nu i-ai făgăduit niciodată nimic? - Ba da, o dată, cred. - În timpul unui naufragiu? - Da, dacă vrei. Și d'Arrast își trase mâna brusc. Dar, în clipa în care vru să pornească înapoi, întâlni privirea bucătarului. Șovăi, apoi surâse. - Pot să-ți spun, deși e un lucru fără însemnătate. Cineva trebuia să moară din vina mea. Mi se pare că atunci l-am chemat pe Dumnezeu în ajutor. - I-ai făgăduit ceva? - Nu. Aș fi vrut să-i făgăduiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
prinse barba cu amândouă mâinile. Ochii îi străluceau. - Ești un adevărat căpitan. Casa mea e și a ta. O să mă ajuți să-mi țin făgăduiala. Are să fie ca și cum ai fi făgăduit tu însuți. O să-ți fie de ajutor. D'Arrast surâse. - Nu cred. - Ești mândru, căpitane. - Cândva am fost mândru, acum sunt doar singur. Dar ia spune-mi, bunul Iisus ți-a răspuns întotdeauna la chemare? - Nu întotdeauna, căpitane. - Și atunci? Bucătarul izbucni într-un râs proaspăt și copilăresc. - E liber
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
Cănd tăcu Marta, își dădu și el seama și se cutremură, parcă s-ar fi trezit cu un pumnal în mână, gata să lovească. Se rușină și se uită la locotenentul de honvezi, întrebător. Apoi se uită la Marta și surâse, speriat puțin el însuși de spaima ei. ― Șezi, M... m... Uite fotoliul! bolborosi dânsul, necutezând a-i zice pe nume și trăgând jilțul mai aproape de ea. Atunci interveni ofițerul cu întrebări grăbite despre lupta în care a fost rănit Apostol
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
negri îi pătrunde Și vrăjește lin din frunze, și vorbește aiurind. Pe un vârf de munte negru rari în lună stau stejarii, Iar Traian pare că vede răsărind prin ei Cesarii, Salutând a Romei semne cu-a lor mort, adânc surâs; Și încet ei trec prin aer privind lung cetatea Dacă, Binecuvântând oștirea spre Apus ei iarăși pleacă, A lor șiruri luminoase împlu aerul de vis. Inrădăcinată-n munte cu trunchi lungi de neagră stâncă, Răpezită nalt în aer din prăpastia adâncă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ea varsă cristalicul vin. Stau în jurul cupei cu cifre de maur Obscunse vrăji scrise... Ca sânge de taur E vinul și totuși e clar ca rubin. "Bea - zice - atunci somnul din muri se coboară Și ochii-ți sărută cu dulce surâs; Atunci tu grumazu-i cu brațu-nconjoară, El aripa lui și-o ridică și sboară, Te duce cu dânsul în lumea de vis". Și Junele bea și adoarme. De-odată Pe ochi buze calde și moi a simțit. El brațul și-ntinde
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de-nțeles - Cum ascultau poeții vechi de muză. Și-n ochii tăi citeam atât eres, Atâta dulce-a patimei durere, Că-n al meu suflet toat-o am cules. A vorbei tale lamură de miere, Al gândurilor visătorul chaos, Al tău surâs precum ș-a ta tăcere Și chipul tău în voluptos repaos Pătruns-au toate limpede-n cîntare-mi, Când al tău suflet mie l-ai adaos. Stăpână ești pe gîndu-mi și suflare-mi Și-acesta cânt, ce gat-acum vedemu-l, Tu poți
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
aerul pe care îl reținuse în piept în timp ce aștepta să se încarce pagina. Poate că lucra încă la ei. Poate că nu. Poate că nici nu prea conta pentru ea, oricare ar fi fost situația. Își introduse propriul nume și surâse văzând că apărea pe mai multe pagini de internet. (Nu era nevoie, pentru că Minette o căutase deja pe Google acasă și îi arătase cu mândrie rezultatele.) În primul rând, pe site-ul Global Finance, unde erau afișate doar funcția ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
din încăperile ei private, unde înfloreau trandafiri de toamnă. Ofițerul începu să-i vorbească în șoaptă. Gajus, aflat în preajmă, văzu că ea îl asculta și înclina capul; apoi se oprea, înălța capul, îl privea pe ofițerul credincios; pe neașteptate, surâse. Gajus vru să se îndepărteze; mâinile îi tremurau. Nu se întoarse. După o tăcere interminabilă, o auzi pe Antonia chemându-l. Elius Sejanus intrase triumfător în Curie și constatase că toți senatorii ajunseseră înaintea lui. Însă nu vedea grupuri, discuții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mână; toți crezură că voia să închine în sănătatea lui. El însă îi șopti: — Ce-ai putut să afli despre mesajul de la Iunit Tentor? La gât purta, ostentativ, celebrul lanț de aur. Împăratul privi în jur, la oaspeții săi, și surâse. — Ți-am spus, și știi și tu, că puterea e un tigru... Puterea ești tu, răspunse Herodes patetic. — Un tigru ghemuit singur pe o stâncă, spuse Împăratul privind din nou spre oaspeți, care îi întorceau zâmbetul, în timp ce o haită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
vroia să fie absolut sigură. — Ce-i asta? întrebă ea cu reală încântare, imaginându-și deja un pandant cu inițială sau poate o brățară drăguță de aur. — Deschide și uită-te, spuse el cu blândețe. Leigh pipăi catifeaua moale și surâse. — O, nu trebuia! Deschide-o! — Știu deja că o să-mi placă la nebunie. — Leigh, deschide cutia. S-ar putea să fi surprinsă. Privirea din ochii lui o făcu să ezite, la fel și mâna crispată cu care el ținea paharul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
acasă, din păcate. Plec la Geneva pentru două zile, apoi, posibil, la Zurich, depinde. Se pare că ești ocupat. — Da, uneori am foarte multe deplasări de făcut. Dar, ăă, chiar a fost minunat că te-am cunoscut. Se opri și surâse. — Am mai spus asta, nu? Emmy își zise că nodul din gât era din cauza sindromului premenstrual combinat cu schimbarea de fus orar și prea mult vin, n-avea nicio legătură cu Paul. Totuși, se temea că o să înceapă să plângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
cu famelia. Și mai și. Pă când mandea trăncăneam ochei și Încliftat, zicând că da la toate, ca iecou, alta Îmi iera ariergarda. Cu frâna pă schimonoselile și pantomimile care Îmi săreau dân suflet, trimiteam lu Chantal, bibilica pistruiată, decât surâse inigmatice și ocheade languroase care, așa cum stătea cei dă față, au luat-o-n faruri pă Jacqueline, a cu bustu mai dezumflat. Poyarré, cu servilismu lui, ne-a făcut cinste c-un rând dă lichior dă anason; mandea, ca să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ăla, că n-a venit! Însuși ca În Adrogué, am stat dă planton În Cañuelas; și În toate locurili astea dân sud decât plouă. Am jurat să Împlinesc poronca coștiinței mele. A doua zi, Farfarello m-a primit cu un surâs glacear. Io am bănuit că Îi iera frică să nu vin să-l sâcâi cu cinebijuteria. Cu aia, i-am luat luat peatra dă pă inemă. — Domne, i-am zis, vin ca domn să scuip o trosneală. Ai să socoți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
tresări și își întoarse privirea spre el. Era o pândă mută, alarmată, în privirea lui cercetătoare. Era un licăr neașteptat în cenușiul ei zgrunțuros. — Care din fete ți-a căzut cu tronc, eh? continuă Eduard, mijindu-și ochii cu un surâs complice. N-am vorbit de fete între noi pân acum și rău am făcut! Hai, zi-mi și se rezolvă! Dau un telefon și te-așteaptă acasă când te întorci, te caută ea, îți promit! Te pomenești că ți-a
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
spusesem. Singurătatea mea lângă ea mă făcu să ies de sub farmecul inițial al primei noastre zile în care parcă prea repede... și îmi păruse o adorabilă creatură. Da' era, mă întrebai, era în realitate? Ce se întîmplase cu minunatul ei surîs? Se stinsese pentru totdeauna? Începui, în timpul interminabilelor ei sporovăieli, în timpul meselor la "cîrciumioară", în timpul îmbrățișărilor la mine în odaie sau al plimbărilor prin pădure, să mă uit la ea cu atenție. Unde îi sboară gîndul? mă întrebam. Chiar credea că
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
astea stupide. Uiți că eu am șase ani?!" ― Ripley, ea nu are coșmaruri pentru că e din plastic. ― A, îmi pare rău, Newt. Mă rog, uite, ai putea să te prefaci că ești din plastic, ca ea. Copila avu un vag surâs. ― O să încerc. ― Ce fetiță cuminte. S-ar putea să fac și eu ca tine. Newt și-o apropie pe Casey de gât, gânditoare. ― Mămica îmi zicea mereu că nu există monștri. Adică, de-adevăratelea. Dar există. ― Da, există, recunoscu Ripley
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
mai că nu se sufoca și fruntea chiar i se acoperi cu broboane reci de sudoare. Erau primele cuvinte pe care le rostise de când stătea aici. Dădu să se uite împrejur, dar nu îndrăzni; Evgheni Pavlovici îi sesiză gestul și surâse. — Domnilor, vă voi da un argument, continuă el pe același ton, adică parcă neobișnuit de pasionat, însuflețit și în același timp parcă râzând, poate chiar de propriile lui cuvinte, un argument, o observație, a cărei descoperire am onoarea să mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
se umflă, trece, În laptele răcoros care-a spălat furtuna, În cântecul greierului ascuns în piersice, În ploaia printre brazi ca un ceardac la Putna, În fulgerele sunând ca lingurițe de-argint, În cămara cu-arome de suvenir, de gutuie, Surâs ca o mănușă, uitat în pian, în fluier, Din ringlodă spre-albastru mai profund suind, Până-n monedele dansului, până-n hohotul pâinii Până-n părul conducând în mansarda din flaut, Până-n omida odihnită pe crepusculul mâinii, Până-n versul acesta în care te cânt
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
autentice.” ( Vasile Savonea) „...Prin ce se diferențiază și prin ce este însă pictura lui Mihai Vintilă a lui și numai a lui? Prin universul său absolut bănățean, transpus plastic pe fondul unei fantezii debordante. Prin copleșitorul dialog dintre liric și surâs, dintre duios și hohot de râs, dintre ironie și autoironie ce emană din pânzele sale... Viața de zi cu zi a Caransebeșului, a Văii Almăjului pe unde a fost medic veterinar, viața de ieri și de azi este zugrăvită cu
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]
-
nestrăbătut în calea patimilor stinse 178. Totul culminează cu armonia cântecului celest care înfioară inima lui Dumnezeu, îmbătrânit până și el de timp, dar care rezonează Prin nopțile-nstelate o musică de vis/ Ce-nundă fața-i veche cu-n dureros surâs/ Și inima-i bătrână din nou o mai inspiră/ De cugetă lumi nouă cum cugetă o liră/ Dulci melodii și doruri...179 Cerul și îngerul păzitor al poetului, reprezentat de iubita moartă prematur, sunt legate indisolubil în mai toate imaginile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Livre, Fribourg, 1966. 553 statuie uriașă a lui Buddha, sub influență chineză, care nu s-a păstrat. Una din capodoperele sculpturii coreene din secolul al VII-lea, este o statuie de bodhisattva, din bronz aurit, meditând, cu fața rotundă și surâs fin imprimând blândețea 715. Sculptura regatului Silla se caracterizează printr-o intensificare a imaginilor de bodhisattva meditând, legată și de Înflorirea cultului lui Maitreya, care conform tradiției trebuie să-i urmeze lui Buddha. Statueta de aur a lui Amitabha descoperită
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]