160 matches
-
în mod dialectic, adică fără voia mea, "dușman al republicii populare romîne"; asemenea calificativ nu era o glumă, am fost probabil salvat de acel "fără voia mea"). Am observat la timp că omul care se plimba prin odaie nu avea surâs. El stătuse la pușcărie pentru ideile lui, ceva dramatic se produsese în timp ce eu eram copil, nu știam încă de ce și vroiam să aflu. Și Paul Georgescu stătuse, dar de câte ori îl întrebam, păstra o tăcere. - Puneți prea multe sarcini pe spinarea
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
m-am așezat și eu în fața lui și am început să mâncăm. Era varză cu carne, o porție mare, iar pâinea, deși neagră, era proaspătă. - Tu ești refugiat ardelean? l-am întrebat totuși. Mi-a făcut cu ochiul, cu un surâs senin: nu era, ei și? Era orfan, el unde să mănînce? În fond cineva trebuia să aibă grijă și de el, poate chiar statul, adică cei care se ocupau de orfani, îl îndrumaseră aici. M-am uitat în jur. Erau
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
poate, o vacanță la Arrowhead. — Și? — Și nu mă dau în vânt după misiunea asta, nu-mi place nici ideea că o să mă hăituiești cu privirea până la sfârșit și mi-a plăcut că l-ai înfruntat pe Dudley Smith. Mal surâse. — Zi-i mai departe. Te temeai de el, dar l-ai pus la punct. Mi-a plăcut. — Sunt mai mare în grad. Acum o săptămână aș fi tăcut. Meeks căscă, de parcă toată povestea începea să-l plictisească. Amice, să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
lui Kent permisiunea de a ocupa spațiul, pe care l-a și ocupat în secția dumitale. Rezultatul ar fi permanentizarea situației. M-am gândit că nu ți-ar face plăcere să-ți vezi definitiv limitat spațiul, încheie Morton, cu un surâs complice. Grosvenor îi întoarse zâmbetul, mulțumit că-și atinsese scopul. - Mă bucur că am sprijinul dumneavoastră în această problemă. Pot să mă bizui, deci, pe dumneata, că nu-l vei lăsa pe Kent să înscrie chestiunea pe ordinea de zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
zîmbească, să murmure, să Îndrăznească și să se mire. E o rostire de sine această femeie și de necuvîntare, o expresie, o prezență, nu e nevoie să o ating, e de ajuns că se Învăluie În aura pro priului ei surîs ca-ntr-o mireasmă. Nu Înseamnă că pot s-o descriu În amănunt și nici nu Înseamnă că are de fiecare dată exact, dar exact aceeași Înfățișare. Detaliile, o aluniță, o gropiță În obrazul stîng, trei pistrui, o bătaie gînditoare
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
n-ai înțeles? ― Ce? ― Că te iubesc! Ne-am oprit. Mi-a apucat amândouă mâinile și mi le-a strâns, de să mi le frângă. Ochii îi erau mai luminoși și mai plini de duioșie ca niciodată... Toată era numai surâs. Mi-a potrivit părul la tâmpla stângă... Iarăși mi-a prins mâna și mi-a șoptit simplu, cu voce gravă: ― Și eu, la fel, Grig!... Sufletul mi-a fost dureros săgetat de-o dulce înfiorare. Am pornit emoționați, vorbind nimicuri
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
să spuneți: «Păi ce să căutați dumneavoastră la Judecata de Apoi, unde vin suflete mai mult sau mai puțin curate? Păi, dumneavoastră, dragă Satanovski, nu aveți suflet, ci altceva... Prin urmare, ce să căutați acolo...». Asta așteptam să-mi spuneți”, surâse Satanovski. „Adică, În loc de suflet, ce ați putea poseda În piept?” făcu pictorul, surâzând răutăcios. „Știu eu”, zise Satanovski, „poate o bucată de tablă sau o bucată de carton....” „O bucată de carton?” repetă Bikinski. „Da”, spuse inginerul, „o bucată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
aminte de visul lui. „V-aș fi recunoscător dacă ați face lucrul ăsta... Am Încercat eu Însumi să-mi vin de hac, dar mi-a fost peste puteri...” „Scuzați-mă”, făcu Bikinski, „am avut o slăbiciune de moment...” „Vă Înțeleg”, surâse Satanovski. „N-are rost să vă bateți singur cuie În talpă pentru un fleac...” Și cu aceasta, discuția Între cei doi se Încheie. Pacea nu dură Însă mult. După câteva halbe băute pentru „Împăcare veșnică”, ciondănelile Între cei doi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Aruncându-i o privire furioasă lui Satanovski, el se prăbuși pe scaunul său. „Vedeți, efectul berii combinate cu coniac Alexandrion”, surâse acesta. Medicul Încercă să se ridice și el, dar păți același lucru. „La dumneavoastră alcoolul a ajuns mai sus”, surâse Satanovski. Și atunci Noimann văzu cu oroare că mâna În care ținea paharul se prăbușește pe masă, transformată și ea, la rândul ei, În cinci nouari. „Nouă e numărul dumneavoastră norocos”, spuse, foindu-se pe locul său, inginerul Edward. „Pe când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
vroia să fie absolut sigură. — Ce-i asta? întrebă ea cu reală încântare, imaginându-și deja un pandant cu inițială sau poate o brățară drăguță de aur. — Deschide și uită-te, spuse el cu blândețe. Leigh pipăi catifeaua moale și surâse. — O, nu trebuia! Deschide-o! — Știu deja că o să-mi placă la nebunie. — Leigh, deschide cutia. S-ar putea să fi surprinsă. Privirea din ochii lui o făcu să ezite, la fel și mâna crispată cu care el ținea paharul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
acasă, din păcate. Plec la Geneva pentru două zile, apoi, posibil, la Zurich, depinde. Se pare că ești ocupat. — Da, uneori am foarte multe deplasări de făcut. Dar, ăă, chiar a fost minunat că te-am cunoscut. Se opri și surâse. — Am mai spus asta, nu? Emmy își zise că nodul din gât era din cauza sindromului premenstrual combinat cu schimbarea de fus orar și prea mult vin, n-avea nicio legătură cu Paul. Totuși, se temea că o să înceapă să plângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
și eu sub tâmple Nu la-ntâmplare, ci anume Bătrânul eu ca să se umple Cu ce-i mai sfânt dat pentru lume. 9 iulie 2004 PE HAT ÎNGUST SUB STINSĂ STEA Cu suflet viforit de rele, Cu ironii cu fals surâs De care foarte mulți au râs, Averi au strâns în vremuri grele. Cu eu cutremurat de spaimă, Cu voia de-a avea mai mult - Tendință fântânind ocult - De cinste, trei cuvinte-ngaimă. Că tot ce are e o zgaibă, Că
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
friptă. Cuvinte mari de fariseu Precum a fost o viață Vor răsuna cu mult tupeu Cu gura sa de cață. Cuvinte mari de ipocrit Pieri-vor în țărână Ca, dincolo, sub zăvorât N-ajungă, să rămână. Cu lacrimi ce ascund surâs, Cu surâs sub marii stropi, Uita-va în homeric râs, Va călca în alte gropi. 15 iulie 2004 AH! CÂT AM GREȘIT Sub fantastice imagini După nori purtați de vînt, Tot mai scriu versuri pe pagini, Deși palide-n cuvânt
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
nostru ăl mai mare. Tartorul îngerilor... Chiosea îl asculta cu ochii mijiți. Ar fi vrut să se trezească din molcomeala aceea totopitoare, dar parcă nu mai reușea să se tragă din amăgirea ei. „Ce știi tu ce-s afacerile, Vergilică“, surâse, gândindu-se dacă nu ar trebui, măcar acum, la final, să-i spună toată povestea cu afacerea începută de demult cu Tomnea, de când încă profesorul scormonea pe dealurile alea de la Obancea și Cetatea Nouă. Oftă doar, ca și cum i-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
m-am răzgândit, dar i-am și organizat altceva. Că tot ziceai tu de folclor și misticisme. Am adus-o pe Andromanda și am pus-o la treabă.“ „Și ce lucrează Andromanda?“, întrebă cu jumătate de glas prozatorul. „Comandă specială“, surâse Goncea. „Mi-am amintit de sorbul ăla care n-a mai venit demult. L-a cam uitat lumea. Am pus-o pe Andromanda să-l cheme. E în odaia de-alături. Are și instrumentele care-i trebuie. Pregătește barcazul pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ar duce către nori, {EminescuOpI 9} LA BUCOVINA N-oiu uita vreodată, dulce Bucovină, Geniu-ți romantic, munții în lumină, Văile în flori, Râuri resăltînde printre stînce nante Apele lucinde-n dalbe diamante Peste cîmpii-n zori. Ale sorții mele plângeri și surâse, Îngînate-n cânturi, îngînate-n vise Tainic și ușor, Toate-mi trec prin gîndu-mi, trec pe dinainte, Inima mi-o fură, și cu dulci cuvinte Îmi șoptesc de dor. Numai lângă sînu-ți geniile rele, Care îmi descântă firul vieții mele, Par-că dormita
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
de greu Din jalea mea adâncă, Și cât de mult îmi pare rău Că nu mai sufăr încă! Că nu mai vrei să te arați Lumină de-ndeparte, Cu ochii tăi întunecați Renăscători din moarte! {EminescuOpI 185} Și cu acel smerit surâs Cu acea blândă față Să faci din vieața mea un vis Din visul meu o vieață. Să mi se pară cum că crești De cum răsare luna, În umbra dulcilor povești Din nopți o mie una. Era un vis misterios Și
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
aude de undeva din capătul străzii, după care, tăcere. O ușă se izbește cu zgomot, În apartamentul de deasupra. Primul care rupe tăcerea este bărbatul: -Preotul vorbește În biserică despre castitate, sărăcie, supunere, și credință În Dumnezeu, cu un veșnic surâs Încremenit pe buze. -De ce ți se pare că are un veșnic surâs pe buze? -Nu știu să-ți spun, dar așa mi se pare. Se Îndepărtează amândoi de fereastră, ținându-se de mână. El apasă comutatorul și, lumina plăcută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
spune el. Întreabă-l pe el. — Ce înseamnă Lol? — Laugh out loud. Ești nouă pe aici? — Prima oară. Alte ponturi? — Sigur. : - ) înseamnă fericit. : - ( înseamnă nefericit. ; - ) înseamnă că faci cu ochiul, dar asta se mai face și cu <w>, <g> înseamnă surâs, <s> înseamnă zâmbet și ROFL înseamnă că te tăvălești pe jos de râs. — Mersi, tastează Geraldine. ; - ) ― Doamne, e uimitor. Sunt complet năucită. ― E un cu totul alt limbaj. Pot să încerc și eu? Geraldine îmi dă mouse-ul, iar eu îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
din încăperile ei private, unde înfloreau trandafiri de toamnă. Ofițerul începu să-i vorbească în șoaptă. Gajus, aflat în preajmă, văzu că ea îl asculta și înclina capul; apoi se oprea, înălța capul, îl privea pe ofițerul credincios; pe neașteptate, surâse. Gajus vru să se îndepărteze; mâinile îi tremurau. Nu se întoarse. După o tăcere interminabilă, o auzi pe Antonia chemându-l. Elius Sejanus intrase triumfător în Curie și constatase că toți senatorii ajunseseră înaintea lui. Însă nu vedea grupuri, discuții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mână; toți crezură că voia să închine în sănătatea lui. El însă îi șopti: — Ce-ai putut să afli despre mesajul de la Iunit Tentor? La gât purta, ostentativ, celebrul lanț de aur. Împăratul privi în jur, la oaspeții săi, și surâse. — Ți-am spus, și știi și tu, că puterea e un tigru... Puterea ești tu, răspunse Herodes patetic. — Un tigru ghemuit singur pe o stâncă, spuse Împăratul privind din nou spre oaspeți, care îi întorceau zâmbetul, în timp ce o haită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Dumnezeu în ajutor, nu i-ai făgăduit niciodată nimic? - Ba da, o dată, cred. - În timpul unui naufragiu? - Da, dacă vrei. Și d'Arrast își trase mâna brusc. Dar, în clipa în care vru să pornească înapoi, întâlni privirea bucătarului. Șovăi, apoi surâse. - Pot să-ți spun, deși e un lucru fără însemnătate. Cineva trebuia să moară din vina mea. Mi se pare că atunci l-am chemat pe Dumnezeu în ajutor. - I-ai făgăduit ceva? - Nu. Aș fi vrut să-i făgăduiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
prinse barba cu amândouă mâinile. Ochii îi străluceau. - Ești un adevărat căpitan. Casa mea e și a ta. O să mă ajuți să-mi țin făgăduiala. Are să fie ca și cum ai fi făgăduit tu însuți. O să-ți fie de ajutor. D'Arrast surâse. - Nu cred. - Ești mândru, căpitane. - Cândva am fost mândru, acum sunt doar singur. Dar ia spune-mi, bunul Iisus ți-a răspuns întotdeauna la chemare? - Nu întotdeauna, căpitane. - Și atunci? Bucătarul izbucni într-un râs proaspăt și copilăresc. - E liber
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
negri îi pătrunde Și vrăjește lin din frunze, și vorbește aiurind. Pe un vârf de munte negru rari în lună stau stejarii, Iar Traian pare că vede răsărind prin ei Cesarii, Salutând a Romei semne cu-a lor mort, adânc surâs; Și încet ei trec prin aer privind lung cetatea Dacă, Binecuvântând oștirea spre Apus ei iarăși pleacă, A lor șiruri luminoase împlu aerul de vis. Inrădăcinată-n munte cu trunchi lungi de neagră stâncă, Răpezită nalt în aer din prăpastia adâncă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ea varsă cristalicul vin. Stau în jurul cupei cu cifre de maur Obscunse vrăji scrise... Ca sânge de taur E vinul și totuși e clar ca rubin. "Bea - zice - atunci somnul din muri se coboară Și ochii-ți sărută cu dulce surâs; Atunci tu grumazu-i cu brațu-nconjoară, El aripa lui și-o ridică și sboară, Te duce cu dânsul în lumea de vis". Și Junele bea și adoarme. De-odată Pe ochi buze calde și moi a simțit. El brațul și-ntinde
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]