285 matches
-
căpestre pentru cai sau funii numite „legături”, care se treceau prin samar pentru a lega povara de cal. Câteodată, la gura vetrei, soția sa, Riku îi spunea povești fiului lor mai mic, Gonshirō. Samuraiul asculta de fiecare dată tăcut, rupând surcele. Erau povești despre scoaterea duhului de vulpe, sau despre bărbați ce fuseseră înșelați de vulpi pe care samuraiul le auzise și el în copilărie povestite de bunica și de mama sa, amândouă răposate acum. Nimic nu se schimba câtuși de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
înșiruiau munți peticiți cu granit, ca și cum ar fi fost presărați cu sare, iar în fața lor se întindea un câmp sălbatic pe care creșteau cactuși uriași. Se vedeau și niște case țărănești sărăcăcioase, făcute din pământ, cu acoperișuri de frunze și surcele. Erau casele băștinașilor indieni. Un băiat mai mult gol văzu convoiul și se ascunse repede în casă. Japonezii rămaseră uimiți de cele câteva animale negre cu păr lung pe care le mâna băiatul. Asemenea animale le erau necunoscute, după cum necunoscuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Samuraiul căuta în van un sprijin, căci își simțea sufletul năruindu-se înlăuntrul său. Răpăitul ploii îi aduse aminte pe neașteptate de anotimpul ploios din vale. Zi după zi închiși în casă din pricina ploii, aerul dinăuntru greu de atâtea mirosuri, surcelele fumegând în vatră, copiii tușind, pământul surpându-se din pricina ploii... — Mai gândește-te, Hasekura! Samuraiul privea la imaginea omului atârnat în perete. Pe vas, cât timp au traversat oceanul cel întins, negustorii au ascultat în fiecare zi povestirile lui Velasco
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
între sat și portul San Juan de Ulúa. Nici un preot sau călugăr de la mănăstire n-a luat parte. N-au vrut să fie de față la înmormântarea unui om care săvârșise un păcat de moarte luându-și viața. Din două surcele am făcut o cruce și am înfipt-o în movila de pământ. Lumina dimineții poleia crângul. Chiar alături, câțiva copii indieni goi pușcă și cu degetele în gură se uitau la noi uimiți. Nishi se ghemuise la pământ, iar Hasekura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Stăpânul? murmură Matsuki compătimitor. Stăpânul este el însuși cârmuirea! Cerul era cu totul acoperit de nori. Din când în când, păduricea se înfiora și de pe frunze cădeau stropi mari de ploaie. În pădurice, un țăran îmbrăcat cu o pelerină tăia surcele. Lângă vatră, samuraiul rupea și el surcele uscate. Alături de el, unchiul se uita țintă la focul din vatră. Rupte în două, ramurile uscate scoteau un trosnet ascuțit. Samuraiul le arunca în vatră. Flăcările le înghițeau ca niște limbi mici. „De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
însuși cârmuirea! Cerul era cu totul acoperit de nori. Din când în când, păduricea se înfiora și de pe frunze cădeau stropi mari de ploaie. În pădurice, un țăran îmbrăcat cu o pelerină tăia surcele. Lângă vatră, samuraiul rupea și el surcele uscate. Alături de el, unchiul se uita țintă la focul din vatră. Rupte în două, ramurile uscate scoteau un trosnet ascuțit. Samuraiul le arunca în vatră. Flăcările le înghițeau ca niște limbi mici. „De acum încolo trebuie să vă purtați ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
despre ce avea să se petreacă de acum înainte. Îi făcea pe plac purtându-se de parcă nu se întâmplase nimic. Dar câteodată tocmai pentru că înțelegea blândețea ei, sufletul îl durea și mai tare. Seniorul Ishida... Într-o seară, pe când rupea surcele alături de unchiul său, acesta îl întrebă nemaiputând îndura: — Seniorul Ishida n-a dat încă nici un semn? — Acum e vremea culesului și la Nunozawa. Fără îndoială că o să mă cheme când o să isprăvească. Cu toate că era suzeranul său, seniorul Ishida nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
picioarele Lui. Iar El i-a zis: Pentru lacrimile tale, iertate îți sunt toate păcatele. Tatăl cunoaște jalea și durerea ta. Nu-ți fie teamă.” De undeva se auzi o pasăre țipând înnebunită o dată, apoi de două ori. Rupse câteva surcele și le aruncă în vatră unde flăcăruile se întinseră leneșe începând să muște din frunzele uscate. Samuraiul și-l închipui pe omul cu părul împletit în cozi scriind aceste cuvinte pe foaie în coliba sa din Tecali. Poate că nopțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cu toporișca și doborând trunchiuri de copaci cu ferăstrăul. Era mulțumit că atunci când muncea doar cu trupul, nu se mai gândea la nimic. Pe drumul de întoarcere către casă împreună cu Yozō și cu supușii, fiecare cu câte o sarcină de surcele tăiate în spinare, samuraiul murmura cuvintele seniorului Ishida la fiecare pas. „Neștiut de nimeni, nebăgat de seamă! Neștiut de nimeni, nebăgat de seamă!” În timpul lucrului, ca și cum și-ar fi adus aminte de ceva, samuraiul arunca uneori câte o privire înspre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ne socotim binecuvântați că neamul Hasekura n-a fost zdrobit și că Yozō și ceilalți supuși n-au fost pedepsiți. Din ziua aceea, samuraiul începu din ce în ce mai des să rămână singur după ce toți ceilalți adormeau și să privească flăcările ce înghițeau surcele. Oare ce mai făcea Nishi? Fără îndoială că primise și el aceeași poruncă, dar nici nu încăpea vorba să ia legătura cu el în vreun fel. Prin spatele pleoapelor închise îi treceau una câte una priveliștile văzute în timp ce străbătuse Nueva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
capul căzut în piept. „Am străbătut două mări întinse și am mers până în Spania ca să mă întâlnesc cu un rege. Dar în loc să mă întâlnesc cu regele, l-am văzut peste tot numai pe omul acela”, își zise samuraiul în timp ce rupea surcele. Apoi samuraiul își aduse dintr-o dată aminte că în țările străine îl numeau „Domnul” pe omul acela. Totuși în timpul călătoriei nu înțelesese de ce îi ziceau „Domnul” sau „Regele”. Ceea ce înțelesese era doar faptul că soarta îl adusese față în față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
nu avea decât s-o păstreze. Am Înjumătățit apoi diferența și i-am zis că voiam monstruozitatea de cutie doar ca să depozitez niște articole pe care le cumpărasem și n-aveam unde să le pun, urmând apoi să fac coșciugul surcele pentru foc. „Poți depozita o groază Înăuntru“, a Început să-l laude proprietarul crescând puțin miza. Eu am emis cel mai adânc suspin de care eram capabilă și i-am atras atenția să se asigure că oamenii lui Îl livrează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
o parte, pe o platformă din piatră. De la gât i se scurgea Încă sângele, iar o parte din el fusese deja strânsă Într-un vas mare și lăsată să se Închege. Pe un grătar se găsea o grămadă impresionantă de surcele care ardeau. Doi bărbați se pregăteau să Înceapă să curețe porcul, cu cuțitele și gălețile la Îndemână. Într-un colț, niște femei tinere alegeau verdețurile din coșuri. La stânga era o casă din chirpici. Un bărbat ieși din interiorul Întunecat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
el?... întrebă. — Bineînțeles! Trebuie să-l ducem înăuntru. Canzianus se întoarse către Balamber să-l întrebe, însă acesta, care ascultase ce-și spuneau ei, îi făcu un semn lui Khaba. Războinicul cel corpolent îl ridică pe Inisius ca pe o surcea și-l puse cu ușurință, de parcă ar fi fost o legătură de cârpe, pe umărul celui mai robust dintre războinicii ce urmau să-l însoțească, apoi o porni către sihăstrie, în urma celor doi călugări. în vreme ce Balamber dădea porunci oamenilor săi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
a nuvelei. Scriitorul i-a cunoscut pe adevărații bordeieni pe moșia boierului George Moțun de la Ichimeni-Dorohoi. Fiica scriitorului spune că, în afară de personajul Niță Lepădatu, personajele împrumută nume reale: „până și Colțun, câinele în care aruncă moșneagul Tentea cu paie și surcele, a trăit cândva la Ichimeni“. G. Ibrăileanu și Eugen Lovinescu nu au acordat prea multă atenție acestui volum, în schimb G. Călinescu a fost impresionat de adunarea „oamenilor cu taine“ de pe moșia substrasă civilizației, un adevărat „spectacol de Americă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mișcare neglijentă a mâinii. Apoi apucă ceasul bogat ornamentat (folosit de Fielding pentru măsurarea timpului de evoluție a stripteuzelor) și dădu cu el de pământ. Se aplecă și își întinse o mână pe birou, gata să măture cu ea toate surcelele alea așa de performante. Își ridică repede privirea și-i văzurăm fața plină de o bucurie anticipativă. Fielding se ridică hotărât în picioare. — Ușurel, Nub, spuse el. — Asta a fost o scenă de furie, corect? spuse el cu o voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
electrică sau bormașina, amenințându-l că-i vor tăia trunchiul de la rădăcină, nu Înainte Însă să-i bortelească burta ca să extragă inima din ea, Oliver nici nu va clipi din ochi. Nu aveau decât să-l transforme În leațuri și surcele. Cu cât mai repede, cu atât mai bine. Oliver va arde etapele una după alta, trecând din stadiul intermediar de arbore și pasăre În stadiul de materie amorfă. Iar dacă vreunul mai căpos se va apuca să-i dea foc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
sentiment ciudat... parcă aștept ceva... parcă se apropie cineva... - Și eu, spuse Erina. E primul atac al Moldovei după Înfrângerea de la Valea Albă. - Spune-mi... - Călărimile coboară la galop... săbiile scoase... trec printre spahii ca și cum n-ar fi decât niște surcele... Ucid tot... taie tot... e o luptă sălbatică! - Trupele lui Mahomed? - Se strecoară prin văi, spre voievod. E un semicerc. Mulți ieniceri. - Firește. Spahii se mișcă mai greu În păduri. Cât de mulți? - Greu de numărat. Mulți. Sunt peste tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
o dată. - Iartă... iartă-mă... nu trebuia... fusăi acolo... . - Unde fusăși, oltene? Ce... văzuși? - Văzui o fantomă, căpitane... un om... de Îl Îmbrățișă Alexandru... și Îi zise fratele meu... omul ăla... care omorâ vreo sută de spahii... Îi tăie ca pe surcele... umbra... - Umbra? - Umbra... spuse Vasile, Încă răsuflând greu. Oană se ridică și privi Întrebător spre Pietro. Pietro plecă ochii. Apoi Își dădu seama că ceea ce se Întâmplă e prea important ca să aștepte sfârșitul bătăliei. Dacă sfârșitul bătăliei avea să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
câțiva ani buni să-mi edific această oază de liniște și tihnă”. Pe tatăl interlocutorului meu, tehnician horti viticol, îl cunoșteam din copilărie, iar vrednicia și priceperea lui le-am admirat și prețuit de-a lungul timpului. Se spune că surcica nu sare departe de trunchi. Adevărul acestei zicale s-a confirmat în cazul de față, dar în ce măsură își mai dovedește valabilitatea azi, când este vorba de muncă și de calitățile definitorii ale unei personalități umane împlinite? Cu spiritul iscoditor al
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
familia la păzit butelia. De multe ori căpătau la schimb una numai pe jumătate plină, dar nu ziceau nimic, era bine și așa, aveau cu ce găti și nu mai trebuia să facă focul și să ardă tot soiul de surcele și ciocălăi pe care Îi păstrau pentru iarnă ca să aprindă focurile de sub plite și din sobe. Șoferul se pricepuse să mituiască pe cine trebuia, numai oameni În funcții Înalte din partid și din Miliție, nu se zgârcea la dar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și‐ alergând cu drag pe luncă După tatăl tău la muncă, Tânăr voinicel, prin casă Mamei de‐ajutor! Uite‐l ici și‐ntr‐ altă parte, Ochii‐n cap îi fug; Îl trimiți și‐i și departe S‐ aduci poala cu surcele. ș‐ aduci apa cu cofița, Tatei să‐ i deschizi portița Când se‐ ntoarce, frânt de trudă Seara de la plug! O, de te‐ aș vedea eu mare, Să mă duc și eu La amiazi cu demâncare Unde‐ ți fi, la plug
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
umbra copacilor, care se înălțau la cincizeci de metri mai în față. Deodată, în întuneric, izbucniră zgomote de bambuși călcați în picioare și mormăielile unui animal sălbatic. Tatewaki, care-și mâna calul înaintea lui Mitsuhide, privi, instinctiv, înapoi. Gardul din surcele al unei colibe cufundate în umbra desișului de bambus era mărginit de întuneric. La vreo douăzeci de metri mai în spate, silueta lui Mitsuhide se continua clar, stând pe loc. — Stăpâne, îl chemă Tatewaki. Nu primi nici un răspuns. Bambușii tineri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
vinuri, doar știi. Ca să scape... credea că scapă, vinul e un combustibil mereu necesar. Și în vremuri de urgie, mai ales în vremuri de urgie. Uită-te în jurul nostru, cum se înghesuie toți la cozile pentru vinul ăsta puturos, din surcele și gunoaie. Recepționerului de hotel Vancea nu-i pasă dacă scapă sau nu! Nu-mi pasă de nimic, ține minte. Dar lui îi păsa. Filozof, Sorbona! Când a înțeles ce îl așteaptă în raiul unde se întorsese, s-a pitit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Ca să am lemne, plătesc totul: bonul transportul, tăiatul... Mă gândeam că n-ar fi rău dacă ai contribui cu ceva la Încălzit... - Da ce: io fac focu’? Era adevărat: nu ea făcea focul - chiar când erau la gura sobei lemne, surcele, hârtie, sticla cu gaz, de aprins... Zicea că ea se arde; și că ea se nămânjește; și că fotoghinu’ pute... - Nu-i nimic, focul Îl fac eu, ca și până acum, nu-i mare scofală, dar ziceam că lemnele costă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]