314 matches
-
concret și neevoluat. Abstracțiunile sunt prea puțin accesibile acestei forme a gândirii, dar ele pot deveni treptat accesibile În procesul demutizării și trecerii la gândirea noțional verbală. Principalele operații logice pe care le Întâlnim la auzitor sunt prezente și la surdomut, dar sunt mai puțin dezvoltate tocmai din cauză că operează cu imagini și nu În cuvinte. Elementul de bază al gândirii și limbajului copilului cu deficiențe de auz este imaginea generalizată. Multiplicarea percepțiilor legate de un anumit obiect, conduce la o imagine
Ad-Studium Nr.1 2 by Ana Rotaru [Corola-publishinghouse/Science/786_a_1745]
-
lector univ. dr. Florea Barbu Universitatea din București Datele istorice arată că primii interpreți În limbajul gestual au fost lucrători religioși, asistenți sociali, profesori din școlile de surzi, copii sau rude ale acestora, deci persoane auzitoare care s-au simțit „surdomuți În suflet și gândire” datorită contactului frecvent și profund cu persoanele surde. Inițial, acești auzitori nu au primit nici o pregătire oficială pentru rolul lor și, probabil, au acționat mult timp În mod gratuit, ca avocați, prieteni, consilieri și sfătuitori, situație
Ad-Studium Nr.1 2 by Ana Rotaru [Corola-publishinghouse/Science/786_a_1745]
-
simbol al unei idei) sau indicatoare (gestul de a arăta spre ceva). Odată cu parcurgerea procesului de demutizare trecerea de la limbajul mimico-gestual la limbajul verbal sau abilitatea de a se exprima și labiolectura gândirea copilului surd devine noțional-conceptuală. Prin demutizarea elevului surdomut și dezvoltarea vorbirii hipoacuzicului, vocabularul se Îmbogățește continuu și se perfecționează pronunția, astfel Încât cuvintele Învățate Înlocuiesc, tot mai frecvent, exprimarea prin gesturi. Raportat la activitatea cu persoane deficiente de auz, atât specialiștii În domeniu cu viziuni diferite cât și persoane
Ad-Studium Nr.1 2 by Ana Rotaru [Corola-publishinghouse/Science/786_a_1745]
-
o persoană deficientă de auz care a Învățat să Înțeleagă ceea ce i se scria. La Începutul secolului al XIV-lea, Hieronimus Cardanus, ocupându-se de educarea persoanelor deficiente de auz, a dat preponderență limbajului scris : « noi putem face ca un surdomut să audă prin intermediul cititului și să vorbească prin intermediul scrisului «. (Ewing, I. R., Ewing, A. W. G., 1954 ). 6. Labiolectura este pereceprea vizuală a limbajului verbal sub formă orală după mișcările vizibile ale oraganelor fonatoare și după fizionomia interlocutorului. Indicații scrise
Ad-Studium Nr.1 2 by Ana Rotaru [Corola-publishinghouse/Science/786_a_1745]
-
nonverbală. În acest context, expresia facială are un rol deosebit de important: un zâmbet, o încruntare, fiecare spune altceva. Folosim gesturi și expresii faciale zilnic, uneori separat, alteori împreună cu vorbirea, pentru a împărtăși idei și sentimente și pentru a comunica. Pentru surdomut, comunicarea gestuală este fundamentală și, în același timp, bază a exprimării și a înțelegerii permițând chiar exprimare de idei abstracte. Comunicarea gestuală se perfecționează și se modifică în funcție de capacitatea psihică a subiectului, de specificul personalității, de capacitatea grupului cu care
[Corola-publishinghouse/Science/2155_a_3480]
-
gesturilor a arăta naturelui său pervers și intențiunile sale, va fi pedepsit tot ca și ceilalți. Alți stăpânitori zic că mutul trebuie să fie mai ușor pedepsit pentru că mărturiile traduse prin semne sunt supuse înșelăciunii; deosebindu-se numai cazul când surdomutul ar ști să citească și să scrie, căci în acest caz i s-ar putea cere să răspundă tot astfel. În acest caz se poate pedepsi chiar după lege; 46. Femeia care ar fi venit în apărătorul bărbatului său, chiar
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
patologice (grife mains bottes), tremurături caracteristice; modificările reflectă uneori tulburări generale (în icter, anemie, boala lui Addison, xantodermice sau bătrânețea). În psihofiziologia mâinii un element important este pielea. Fiziologia pipăitului este complexă; pipăitul este un simț educabil (profesional, sau la surdomuți), există o sensibilitate la căldură și la durere, cea legată de inervația părului, sensibilitatea musculară iar după unii autori, pielea ar avea și sensibilități la lumină. De asemenea există o asimetrie funcțională dreapta/stânga o superioritate a mâinii drepte (la
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
dezvoltării copiilor cu deficiențe psihice și cu legile, metodele și tehnicile educării și reeducării lor, a instruirii și adaptării lor la muncă". Oare defectologia se rezumă doar la copiii cu deficiențe psihice? Nu, autorul adaugă imediat: "Defectologia se ocupă de surdomuți, orbi și ambliopi, logopați, debili mintali și deficienți motori". Așa cum vom vedea, categoriile de subiecți de care se ocupă defectologia este chiar mai mare. După Emil Verza, "psihopedagogia sau defectologia este știința psihopedagogică ce se ocupă de persoanele handicapate, de
Fundamentele psihologiei speciale, Ediţia a II-a by GHEORGHE SCHWARTZ [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
unul sau mai multe simțuri) nu sunt noi. Și sentimentul de compasiune și ajutorare vine de demult. În mitologie, cunoaștem zei specializați în ocrotirea anumitor bolnavi și deficienți, în religie au fost adorați sfinți care puteau readuce speranțele orbilor, ale surdomuților, ale schilozilor etc., iar numeroase ordine monahale, precum și călugări acționând în mod individual, și-au dedicat viața unor asemenea misiuni. Aceleași preocupări apar și în scrierile unor autori din antichitate (cum ar fi Aristotel cu De Sensu et Sensibilibus Despre
Fundamentele psihologiei speciale, Ediţia a II-a by GHEORGHE SCHWARTZ [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
consecințele pierderii totale sau parțiale a auzului. Încă de la începuturile muncii pedagogice cu deficienții de auz, conștiința formării colectivelor optime de lucru a constituit o preocupare esențială. De pildă, specialiștii sovietici au realizat o analiză pe 1745 copii: alături de elevii surdomuți învățau în aceeași clasă și copii hipoacuzici. Lângă cei care și-au pierdut auzul din naștere sau în prima copilărie, se aflau și subiecți cu surditatea dobândită la vârste mai mari, atunci când vorbirea le era deja consolidată. În perioada aceea
Fundamentele psihologiei speciale, Ediţia a II-a by GHEORGHE SCHWARTZ [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
facilita integrarea cât mai lină și mai profundă în societate, în privința deficienților de auz vom insista, în primul rând, pe dezvoltarea limbajului; acesta, în calitate de suport al gândirii, contribuie apoi și la ușurarea adaptării, instrucției și educației. După cum se știe, copilul surdomut își va forma limbajul în funcție de momentul apariției handicapului și de răspunsurile pe care le percepe în urma emiterii sale de sunete. Dacă hipoacuzia / cofoza apare după ce vorbirea a fost însușită și exersată, limbajul verbal va continua să funcționeze, mai ales în
Fundamentele psihologiei speciale, Ediţia a II-a by GHEORGHE SCHWARTZ [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
patru tipuri de limbaj: • limbajul mimico-gestual; • limbajul dactil 98; • limbajul verbal articulat în urma deprinderii labiolecturii 99; • limbajul vorbit completat (L.P.C.). Cum limbajul mimico-gestual este cel mai ușor de însușit (mai ales prin imitare), el devine predominant într-o societate de surdomuți. Dezavantajul major îl reprezintă faptul că o asemenea formă de comunicare restrânge populația care o folosește la o comunitate de "ghetou". Surdomutul știe că nu poate cere în acest mod o informație de la un auzitor, fiindcă nu este înțeles. Așa că
Fundamentele psihologiei speciale, Ediţia a II-a by GHEORGHE SCHWARTZ [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
mimico-gestual este cel mai ușor de însușit (mai ales prin imitare), el devine predominant într-o societate de surdomuți. Dezavantajul major îl reprezintă faptul că o asemenea formă de comunicare restrânge populația care o folosește la o comunitate de "ghetou". Surdomutul știe că nu poate cere în acest mod o informație de la un auzitor, fiindcă nu este înțeles. Așa că își va acompania gesturile cu sunete pentru a căror articulare nu este pregătit și, deci, mesajul îi va rămâne nedescifrat. În plus
Fundamentele psihologiei speciale, Ediţia a II-a by GHEORGHE SCHWARTZ [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
știe că nu poate cere în acest mod o informație de la un auzitor, fiindcă nu este înțeles. Așa că își va acompania gesturile cu sunete pentru a căror articulare nu este pregătit și, deci, mesajul îi va rămâne nedescifrat. În plus, surdomutul care folosește exclusiv sau mai ales limbajul mimico-gestual va rămâne tot timpul un ins altfel decât ceilalți, fapt pe care-l va resimți din plin și care-i va îngreuna mult integrarea. De aceea, limbajul indicat este cel verbal articulat
Fundamentele psihologiei speciale, Ediţia a II-a by GHEORGHE SCHWARTZ [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
clasă trebuie să fie astfel realizată încât fața propunătorului să fie în permanență accesibilă privirii elevilor / elevului surd (de exemplu, băncile/mesele să fie așezate în semicerc). Unul dintre "punctele tari" pe care ne putem baza în activitățile cu copiii surdomuți este dat de teza lui Piaget: "Dacă limbajul e un auxiliar necesar determinării gândirii în măsura în care acesta constituie o inteligență interiorizată, el este cu toate acestea animat de inteligență, care îl precede sub forma sa senzorio-motrică105". Ceea ce înseamnă că și surdomutul
Fundamentele psihologiei speciale, Ediţia a II-a by GHEORGHE SCHWARTZ [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
surdomuți este dat de teza lui Piaget: "Dacă limbajul e un auxiliar necesar determinării gândirii în măsura în care acesta constituie o inteligență interiorizată, el este cu toate acestea animat de inteligență, care îl precede sub forma sa senzorio-motrică105". Ceea ce înseamnă că și surdomutul gândește folosindu-se de limbajul verbal și nu de cel prin semne, lucru foarte important atât pentru relaționarea cu el, cât și, mai ales, pentru propriul său sistem semiotic. Folosindu-ne de acest deziderat, vom putea să creăm un sistem
Fundamentele psihologiei speciale, Ediţia a II-a by GHEORGHE SCHWARTZ [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
discriminați. Asociațiile de profil pot avea un rol important în orientarea profesională, în rezolvarea unor probleme punctuale, precum și în apărarea drepturilor persoanelor lipsite de auz. Este lesne de intuit cine trebuie să facă parte din echipa necesară muncii cu copiii surdomuți. Din nou, defectologul va fi cel ce va coordona întregul colectiv, fără să poată suplini ajutorul colaboratorilor săi. Aceștia vor fi atât alți specialiști (logoped, psiholog, medic ORL-ist, personal calificat în adaptarea protezelor auditive), cât și familia, personalul școlii
Fundamentele psihologiei speciale, Ediţia a II-a by GHEORGHE SCHWARTZ [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
serie de termeni similari (audiomutitate, alalie prelungită, afazie congenitală, muțenia auzitorilor). După Launay și Hvatțev, alalia nu presupune deficit de intelect de tip oligofrenic, astfel vorbirea alalicilor nu se confundă cu lipsa de vorbire a deficienților de intelect sau a surdomuților, disartricilor. După S. Borel-Maisonny, inteligența alalicilor este aproximativ normală, dar există unele tulburări de percepție, întârziere și neîndemânare motorie. Un diagnostic diferențial în alalie poate fi făcut după împlinirea vârtei de 3-5 ani a subiectului și în condițiile în care
Fundamentele psihologiei speciale, Ediţia a II-a by GHEORGHE SCHWARTZ [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
cât se pierd mai timpuriu funcțiile celor trei analizatori, cu atât se poate realiza mai ușor procesul de educare. Ceea ce pare la fel de inexplicabil în constatările sale este faptul că educația și instrucția orbilor-surdomuți evoluează mult mai ușor decât cele ale surdomuților. Prin urmare, pierderea vederii nu agravează condițiile care influențează în aceste cazuri munca instructivă, ci, dimpotrivă. Sokoleanski nu a dat însă răspunsuri explicative complete asupra acestor fenomene obiective constatate la subiecții de care s-a ocupat. Cu privire la faptul că pierderea
Fundamentele psihologiei speciale, Ediţia a II-a by GHEORGHE SCHWARTZ [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
proces de comutare nervoasă rapidă, de la vechile modalități reflectorii la cele noi; de aici tatonări și întârzieri în procesul de recuperare. Și mai dificil de explicat ne apare faptul relatat de I.A. Sokoleanski că în procesul instructiv-educativ al orbului surdomut se obțin rezultate superioare și într-un timp mai scurt decât în instruirea și educarea surdomutului. Dacă această constatare ar putea fi generalizată și la alte cazuri (în afara cazurilor de care s-a ocupat Sokoleanski), atunci ipotezele ce s-ar
Fundamentele psihologiei speciale, Ediţia a II-a by GHEORGHE SCHWARTZ [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
întârzieri în procesul de recuperare. Și mai dificil de explicat ne apare faptul relatat de I.A. Sokoleanski că în procesul instructiv-educativ al orbului surdomut se obțin rezultate superioare și într-un timp mai scurt decât în instruirea și educarea surdomutului. Dacă această constatare ar putea fi generalizată și la alte cazuri (în afara cazurilor de care s-a ocupat Sokoleanski), atunci ipotezele ce s-ar emite ar trebui să vizeze, probabil, superioritatea modalităților tactil-motorii și a rolului mobilizator al energiei psihologice
Fundamentele psihologiei speciale, Ediţia a II-a by GHEORGHE SCHWARTZ [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
devenit recent primul oraș din țară în care s-a înființat un Centru de Consultanță în Surdocecitate, în cadrul Facultății de Psihologie și Științe ale Educației din cadrul Universității "Babes-Bolyai"186. Iată, fiind socotite a reprezenta cazuri senzaționale, reușitele în privința reintegrării orbilor surdomuți stârnesc și curiozitatea presei. Așadar, surdocecitatea intervine la una din 100.000 de nașteri. (...) Există peste 70 de cauze cunoscute ale acestei boli, care se pot încadra în două categorii: congenitale și dobândite. ▪ Cauzele congenitale Surdocecitatea congenitală se poate datora
Fundamentele psihologiei speciale, Ediţia a II-a by GHEORGHE SCHWARTZ [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
succes un subiect cu nevoi speciale, din punct de vedere tehnic, este nevoie de multe cunoștințe de specialitate, de o pregătire multidisciplinară, de o mare investiție de timp, voință, răbdare și... bani. De pildă, pentru a face dintr-un orb surdomut aflat în stare de "legumă", o ființă conștientă, rațională și responsabilă, nu unul, ci mai mulți profesioniști vor trebui să-și ofere o mare parte din timpul și din știința lor. Aceasta în condițiile în care se știe de la început
Fundamentele psihologiei speciale, Ediţia a II-a by GHEORGHE SCHWARTZ [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
conform cărora, odată ce au făcut cunoștință cu lumea și și-au descoperit propriile limite, vor fi tot mai nefericiți, din scrierile Helenei Keller răzbate o seninătate uimitoare. La rândul ei, Olga Skorohodova, făcând afirmațiile atât de paradoxale conform cărora orbul surdomut poate fi mai ușor învățat decât subiectul având un singur handicap senzorial sever, oferă și ea o speranță nebănuită nu numai pentru finalitatea eforturilor defectologului, dar și pentru propriul Weltanschauung. Și, dacă ne putem îndoi de multe dintre declarațiile unor
Fundamentele psihologiei speciale, Ediţia a II-a by GHEORGHE SCHWARTZ [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
1976. Păunescu, Constantin (sub redacția), Tulburări de limbaj la copil, Editura Medicală, București, 1984. Piaget, Jean; Inhelder, Bärbel Psihologia copilului, Cartier, 2005. Piéron, Henri Vocabularul psihologiei, Univers Enciclopedic, 2001. Popescu-Neveanu, Paul, Dicționar de psihologie, Albatros, 1978. Prundea, Mădălina, "Un orb surdomut a învățat să vorbească", în Evenimentul Zilei, 2 decembrie 2005. Rădulescu, Sorin, M.; Piticariu, Mircea, Devianța comportamentală și boala psihică, Editura Academiei R.S.R., București, 1989. Ribot, Théodule, Atenția și patologia ei, IRI, București, 2000. Rocheblave-Spenlé, Anne-Marie, Psychologie des Konflikts, Lambertus
Fundamentele psihologiei speciale, Ediţia a II-a by GHEORGHE SCHWARTZ [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]