224 matches
-
ruginită de tuci, precum și numeroase oale sau lighene metalice sparte ce zac împrăștiate peste tot. Crispat, trage încetișor baioneta din teacă. Protejat de întuneric, continuă să aștepte într-o imobilitate totală. Tăcerea grea a nopții îi mătură în rafale creierul surescitat, adâncind și mai mult tensiunea ce se deșiră de-a lungul venelor lui ca un ghem de sârma ghimpată. Pulsul începe să-i devină și mai grăbit atunci când umbra în mișcare a unui soldat cu cască model german intră în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Marius își dă seama că dacă nu face ceva, orice, foarte curând va apare breșa prin care nemții vor pătrunde în clădire. Iar urmarea nu este greu de închipuit. Anihilare totală. Cuvintele unui instructor militar răsună dur în creierul lui surescitat. "Cea mai bună apărare este atacul!" Coboară în fugă la parter și aproape se împiedică de trupurile câtorva soldați români morți. Ajunge în holul central tocmai când una dintre uși sare în aer. Suflul îl izbește violent de zid. Ghemuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
să ies pe poartă, ea era deja departe, urcându-se într-un taxi. - Ce s-a întâmplat? am urlat. Unde te duci? Prin portiera deschisă, ea mi-a răspuns ceva, dar taxiul care demara i-a acoperit vorbele. Era foarte surescitată și bănuiam că se întâmplase o nenorocire. Am rămas descumpănit în mijlocul parcării, neștiind ce să fac. Am așteptat o vreme, nu s-a întâmplat nimic, apoi, fiindcă se făcea târziu, am hotărât să mă întorc acasă. Andreei urma să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
copii morți. Imaginea m-a zguduit, era vorba de feminitatea mea sterilă. Serile obișnuiam să mâncăm și să bem împreună într-un restaurant mic, înainte ca Simon să plece la hotelul lui din Mangalia. Mă durea tot corpul din cauza nervilor surescitați - beam prea mult, într-un fum de țigări și un zumzăit de oameni de nedescris. Deodată a intrat o femeie cu părul roșu ciufulit, băuse mult, s-a oprit la masa noastră și a citit ca profeții în aer: - A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
scânteietoare și un povestitor înțelept, atoateștiutor, care făcea cu substanța fără substanță a istorisirilor lui mii de scamatorii delicate. Odată intrat din nou în conspirația ruletei, nu se putea să nu mă izbească imediat, ca un val din ce în ce mai fierbinte, mai surescitat, știrile despre noile reguli ale jocului impuse tacit de personalitatea copleșitoare a Ruletistului. După ce repetase de încă două ori ruleta cu două cartușe, acesta se văzu atât de bogat și atât de angrenat în zeci de branșe ale industriei țării
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
încercăm la Salonul spaniol...?), am așteptat jumătate de oră la Continental ca să ni se spună că nu se servește nimic fără mâncare (Gina răsturnând solnița, eu reproșîndu-i destule), apoi, la Muntenia, bere neagră, dulce, muzică, eu trăcănind despre orice, din ce în ce mai surescitat, ea făcând mutre, umblîndu-i ochii spre indivizii aceia cocoșați peste măsuțe umplute cu pahare, sticle, brichete, mâini cu țigări, și apoi iarăși prin ploaie, ea îmblînzită sub umbrelă, ținîndu-se cu amândouă mâinile de brațul meu, alintîndu-se, apoi în hol (Never
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
comod pentru ce-mi trebuie mie. I se zice însă Nana, și cum cei care îi spun astfel fie că nu l-au citit pe Zola, fie că nu le pasă, totul reintră în normal. Mă învîrt prin odaie, din ce în ce mai surescitat. Labele, ghearele, pântecul meu transparent umplu camera, care sticlește tot mai stins în amurgul de iarnă, în baie a încetat de mult dușul, dar ea nu iese. Se aude din când în când un zgomot de sticluță pusă pe etajeră
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
De câteva ori reluă la saxofon (marea lui dramă era lipsa unei pianine, pe care oricum n-ar fi avut unde s-o pună) cele câteva fraze ale melodiei, care la acest instrument barbar și totuși rafinat sunau inedit, pătrunzător. Surescitat, își notă în jurnal că "același maniac" reușise bizara performanță de a reinventa, notă cu notă, prin cine știe ce intuiție parapsihologică, partitura singurului imn orfic care ne-a parvenit din Antichitatea grecească. Trebuie într-adevăr, scrise mai departe Profesorul, să fie
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
spune tata Încîntat. Ești o minune de fată ! — Se spune că e o excursie destul de OK, spune Kerry cu un zîmbet condescendent. Cazare de cinci stele... bucătarul șef are trei stele Michelin... — Nu-mi vine să cred, zice mama. Răsfoiește surescitată broșura. Uite ce piscină ! Și ce grădini ! Felicitarea mea florală zace, uitată, pe hîrtia de ambalaj. Și, brusc, simt că mai am un pic și-mi dau lacrimile. Știa. Știa. — Kerry, știai foarte bine ce am de gînd, izbucnesc, incapabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
vii puțin să ne uităm pe niște cifre ?“, În traducere liberă :„O ștergem și noi puțin la Starbucks?...“ I-am spus de codul de care ne folosim ca să băgăm chiul la slujbă. Mă uit cît pot de intens la chipul surescitat al lui Katie, străduindu-mă să fac cumva să-i transmit mesajul. Taci. Nu-mi spune că vrei să te uiți pe niște cifre cu mine. Dar ea nu se prinde. — Ăă... voiam să... Își drege glasul foarte profi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
bubuie să-mi sară din piept. Dosarul Leopold. Era doar o scuză ca să scăpăm un pic de la birou... E un cod secret. Vrea să mă vadă. O, Doamne. O, Doamne. N-am fost În viața mea mai Încîntată și mai surescitată și mai Îngrozită. Toate la un loc. Mă așez și rămîn cîteva clipe cu ochii la ecranul gol. Apoi, cu degete tremurătoare, iau un dosar gol. Aștept pînă cînd Artemis Îmi Întoarce spatele, apoi scriu “Dosarul Leopold“ pe cotorul acestuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
am și eu haine, să știi. — Bine. OK. Atunci distracție plăcută. Lissy și cu mine așteptăm pînă cînd nu Îi mai auzim țăcănitul pașilor pe coridor și pînă cînd ușa de la intrare e trîntită fără drept de apel. — Așa ! zic surescitată, dar Lissy ridică o mînă. — Stai. Rămînem amîndouă nemișcate preț de cîteva clipe, după care auzim ușa de la intrare deschizîndu-se, cu grija de a nu face zgomot. — Vrea să ne prindă asupra faptului, șoptește Lissy. Bună ! zice, ridicînd vocea. Cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
locul numit cotul șoselei, o parcare largă, lîngă rîpa din care țăranii luau lut pentru case, pînă ce un camion a oprit și l-a luat spre gara din Roman. Nu, n-a fost frondă nici faptul că, în vreme ce toți, surescitați, discutau pe lîngă Universitate ce și cum trebuia făcut la teza abia terminată, el stătea pe trepte, mînca ce mai rămăsese din pălării, împărțind cu generozitate și altora. "Muică, fir-aș al dracului, tu ești oltean de-al nost', din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
căști, crampoane, pioleți. Se așezaseră imediat la masă: pe o latură, un cuplu de alpiniști de Înalt nivel, Lionel Lefèvre și Catriona Randall, consoarta lui, Îmbrăcată Într-o rochie de vară care o făcea irezistibilă, amîndoi debordînd de energie, vorbăreți, surescitați, În plină formă, destupînd sticle ce conțineau un excelent vin alb pe care-l aduseseră de la Bolzano, și apoi, singur În fața lor, mai vîrstnic, chinuit, nervos, strivit de căldura acelor ultime zile de vară de la Paris, el, musafirul lor, François
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
trecem mai bine la fondul problemei; spuneți-mi: de ce ați publicat acest articol? Doar la fiecare cuvânt e o calomnie; așa că, domnilor, cred că ați comis o josnicie. — Dați-mi voie!... — Stimate domn! — Asta... asta... asta... se auzi corul musafirilor surescitați. Cu privire la articol, spuse Ippolit cu voce țipătoare, cu privire la acest articol v-am spus deja că eu și alții îl dezaprobăm! El l-a scris (arătă spre boxerul care ședea alături), l-a scris indecent, de acord cu dumneavoastră, l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Cine-i? Lizaveta Prokofievna continuă să-l privească încă vreo două secunde; în cele din urmă, porni cu pași repezi și apăsați spre casa ei, urmată de toți ceilalți. Exact peste un minut pe terasa prințului reveni Evgheni Pavlovici, extrem de surescitat. — Prințe, chiar nu știți ce înseamnă asta? Nu știu nimic, răspunse prințul, stăpânit și el de o încordare extremă și bolnăvicioasă. — Nu? — Nu. — Nici eu nu știu! râse deodată Evgheni Pavlovici. Zău, n-am avut nici un fel de relații cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
îl combat numai pentru că liberalul rus nu este liberal rus, ci liberal nerus. Arătați-mi un liberal rus și mă sărut cu el în fața dumneavoastră. — Numai dacă o să vrea el să te sărute pe dumneata, spune Alexandra Ivanovna, neobișnuit de surescitată. Chiar și obrajii îi erau mai îmbujorați decât de obicei. „Uite-așa, se gândi în sinea ei Lizaveta Prokofievna, ba doarme de n-o mai poți trezi, ba se ridică din pat o dată în an și-ți trântește niște vorbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
generalul, făcându-se alb la față și înaintând un pas către el. — Doar că e de-ajuns să deschid gura ca să... începu deodată Ganea să zbiere, dar nu termină ce avea de spus. Stăteau față în față, peste măsură de surescitați, mai ales Ganea. — Ganea, ce-i cu tine? strigă Nina Alexandrovna, repezindu-se să-și oprească fiul. Toți spuneți prostii! le-o reteză Varia furioasă. Ajunge, mamă! spuse ea, apucând-o de mână. — Te cruț numai de dragul mamei, rosti Ganea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
d-ta? Asta ți-e voinicia?... Când ți-am spus să te cauți și să... ― Câte ceasuri sunt, doctore? șopti Bologa cu o presimțire tristă. ― E dimineață, prietene... Ce-ți pasă? Stai liniștit, nu-i nimic grav... nimic... Epuizare și surescitate nervoasă, atît! Dar îți trebuie liniște multă, multă liniște... Pleoapele lui Apostol se împreunară ca și când s-ar fi umplut de plumb. În suflet simți o zdruncinare, urmată de o dorință vagă de nimicire. Peste un răstimp murmură de-abia mișcând
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
citești o carte a doua oară, e ca și cum ai străbate o potecă prin pădure, între timp au mai crescut lăstari, plante noi, dar e ceva care pare cunoscut, sigur, în tot cazul, nu mai înaintezi cu prudență. El o asculta surescitat. Își privea degetele, le mișca. Și ieri? o întrebă de îndată ce femeia termină fraza. Ieri, la serviciu, am avut ședință. Ce s-a discutat? Nu prea știu, am citit în timpul acesta un articolaș dintr-o revistă literară, ceva despre stres sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
dus În cabina de pilotaj. — Ted s-a Întors, anunță Ted, cu un zâmbet larg. Și are ceva noutăți. — Și noi avem, spuse Beth. — Ale voastre mai pot aștepta, replică Ted. — Dar... — ... Știu care era destinația acestei nave, spuse Ted surescitat. Am studiat rezumatul datelor de zbor și câmpurile stelare și am aflat unde se află gaura neagră. — Ted, Îl Întrerupse Beth. Sfera s-a deschis! — Da? Când? — Acum câteva minute. Pe urmă s-a Închis la loc. — Ce au arătat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
decât o pasiune pasiunea Laurei. Furtuna era, cumva, viciul ei. Se purta ca o posedată atunci, cu toate simțurile, instigate de furtună, în delir. Întreg sufletul îi vibra, iar trupul i se transforma într-un cântec. Pâlpâia ca o flacără surescitată și după fiecare furtună rămânea parcă istovită, cu nervii arși. Și dacă la Marta am prețuit calmul, întîlnirea cu Laura mi-a dat o altă optică asupra furtunilor. Fiecare dragoste cu pedagogia ei. Dar și aici și-a spus cuvântul
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
pe care le-am detestat? Ce-ai mai vrea să...?“ Stai o clipă! Acum stai tu o clipă! Ai vrut să afli din nou totul, nu-nțeleg ce anume-mi reproșezi. „Da, ai dreptate. M-am înfuriat inutil. Sunt prea surescitată. Eu ți-am cerut. Ce-a mai fost? N-o să te mai întrerup. Ce-a fost mai departe?“ Adică să continui, spui, și s-a răsucit cu o singură mișcare pe partea cealaltă, iar în vis s-a ridicat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
să rezerv o cameră pentru părinții mei - s-ar putea să vină la Lunghua. Am să rezerv o cameră și pentru dumneata, domnule Tulloch. — Jim ... Jim... Tulloch Își puse mîinile pe capul lui Jim, Încercînd să-l liniștească pe băiatul surescitat. — E timpul să-l găsești pe tatăl tău, băiete. Războiul s-a terminat, Jim. — Dar războiul următor, domnule Tulloch? Ai spus că o să Înceapă În curînd. Mecanicul de la Packard Îl ajută pe Jim să urce pe podeaua camionului. — Jim, trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
auzit doi tipi discutând despre un ciudat pe nume Thomas Cormier și despre animalele rău mirositoare pe care le ținea în spatele casei lui de pe Carondelet. Unul dintre ei le-a enumerat: nevăstuici, dihori, viezuri, vidre și wolverine. Coleman a devenit surescitat, a sunat la Thomas Cormier - tot cu pretextul falsului sondaj - și a aflat că omul lucra noaptea la grădina zoologică din Griffith Park. În noaptea următoare, înarmat cu o lanternă, le-a vizitat pe wolverine și s-a îndrăgostit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]