1,044 matches
-
de trupul Irinei, simțindu-i amețitoarele forme, prelungi, rotunde și tari. Nu cumva pleci? Nu. Putem pleca amândoi. Nu. Lasă, mamă, du-te și te culcă. Bine-bine, odihniți-vă! Hai, mamă! Capul mecanicului zăcea, cu ochii micșorați și pupilele sticloase surpate în valul de albeață, atât de aproape, că-l putea atinge. Își privi brațul legat cu-o feșă neagră, ca o banderolă, cu acul înfipt. Rămase lungit pe spate, nemișcat, cu fața-n sus, privind în tavan. Pulsul! O sută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
albeață, atât de aproape, că-l putea atinge. Își privi brațul legat cu-o feșă neagră, ca o banderolă, cu acul înfipt. Rămase lungit pe spate, nemișcat, cu fața-n sus, privind în tavan. Pulsul! O sută douăzeci... Tavanul se surpă într-o zvârcolire spasmodică. Puzderie de pete galbene, portocalii, roșii și albastre veniră peste el. Tencuiala plesni, se bulbucă și se-mbucă în pâlpâiri rotunde, închipuind un cer negriu. Totul se roti prăbușindu-se fără să-l atingă, jucând în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
mânăstirii) dar și a primilor regi ai României, Carol I și Ferdinand. Balada Monastirea Argeșului spune că Manole a zidit în pereții acestei magnifice mânăstiri pe Ana, soția sa, deoarece, în mod inexplicabil, tot ce era construit în timpul zilei se surpa noaptea. 3.3. Obiectivele cultural - artistice și științifice Aceste obiective sunt valoroase prin arhitectura construcției, prin exponatele pe care le pot adăposti și impactul emoțional pe care îl generează. Cunoscute sub numele de muzee, case memoriale, biblioteci, monumente istorice și
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
un moment dat, ilustrând înfricoșătorul "teatru gol" (scenă goală). Reiterarea unor versuri întregi ne îndreptățește să credem că Emil Botta practică un lirism circular care centripetează, în zonele de suprafață, forța poemului. În adâncime, însă, îndărătul cuvintelor, aceste forțe se surpă, creând un gol care se agită pentru a-și găsi acoperirea. Poetul reconstituie mintal imaginea unui lucru, dar și imaginea unui sentiment. Bazându-se pe ceea ce a păstrat memoria, el își ajustează gesturile, și le reconsideră până când ele corespund sentimentului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
care a rămas o rădăcină firavă în pământul plin de otravă. La rochia de crinolină mai pot visa, purtată de bunica mea. Natura s-a supărat pe noi, oriunde ne-am roti privirea dincolo de ocean, în Alaska și în Japonia surpată în dezastre și-a pierdut firea. Parcă Sfântul Ilie nu mai trece în carul lui de foc să-i apere pe cei nevinovați, deschizând cerurile celor fără noroc. Bunica închidea fereastra și se-nchina și parcă ne apăra sfântul proroc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
important de făcut. Dar ce anume, nu știu. Și de fapt mă doare-n șpiț de treburile pe care le am de rezolvat, pentru că acum exiști doar tu și nimic altceva. Cum e posibil ca toate teoriile mele să se surpe în halul ăsta. Tot ce-am clădit timp de ani de zile. Toate regulile și toate teoriile alea solide, care spun clar cum trebuie să fie prima întâlnire și-a doua și-a treia și-așa mai departe și cunoașterea
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
Cavanosa. Lent și constant. Ca și cum zidurile ar aluneca pe o magmă clocotitoare. Bărbatul fără față pare indiferent. De parcă zidul din spatele lui nu l ar putea atinge. Mâna mea ezită deasupra frunții lui Cavanosa. Degetele mele tremură ușor. Zidu rile se surpă și cad. Cavanosa și bărbatul fără față se privesc în continuare. Ura din pieptul lui Cavanosa se mărește. Cavanosa nu înțelege de ce simte atâta ură. Devine conștient că volumul trupului său se modi fică. Cavanosa crește și se înalță. Acum
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
unde pășim, ca să nu cădem în lava care clocotea în adâncuri. Ardeau focuri, peste tot. Și din când în când, auzeam câte o explozie. Am văzut un zgârie-nori prăbușindu-se. Iar tu erai foarte calm. În timp ce mergeam, pământul ni se surpa sub picioare, iar tu mă luai de mână și mă ajutai să sar peste o pră pastie. Mergeai hotărât, iar mie mi se părea că nu ți-e frică de nimic. Eu eram speriată de tot ce vedeam în jurul meu
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
dar au trecut ani și ani, până s-a luat această hotărâre. În romanul Morminte străvezii (1999!), am pus în discuție cazul Catedralei și am scris tocmai despre o construcție imposibilă, nefinalizată sau care, imediat după terminare, începe să se surpe, ca-n legenda mănăstirii Meșterului Manole, deci, să nu mai corespundă menirii ei. Nu mai reamintesc scenariul fantastic imaginat acolo, fiindcă am făcut lucrul acesta cu alte prilejuri. Despre romanul Pasărea orbilor (Editura Albatros, 2001), în care iau în discuție
Dan Stanca - "Adevărata miză a cărților mele este erosul, nu logosul" by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/8705_a_10030]
-
epocă mărginită; ei sunt tipici. în închegarea lor intră ceva și din sufletul omenesc din toate vremile, dar intră totodată și prea multe lucruri legate de niște împrejurări restrânse, ce tind să dispară cu desăvârșire. Primenirea aceasta a moravurilor noastre surpă însemnătatea comediilor lui Caragiale. Limba chiar în care sunt scrise este închegarea unei limbi desfigurate, dintr-un moment dat și în anumite pături sociale (s. ns.)/.../ în cincizeci de ani nu va mai rămânea nici cea mai mică urmă din
Bietul Caragiale by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8832_a_10157]
-
le exprima. Suta de ani a trecut și niciun rând din Scrisoarea pierdută nu are trebuință de vreun comentariu. Și asta nu pentru că limba română n-ar fi evoluat, ci pentru că "primenirea moravurilor", care nu s-a produs, n-a "surpat însemnătatea comediilor lui Caragiale." Dimpotrivă, eroii lui Caragiale sunt mai vii ca oricând. O confirmă Rezultatele monitorizării posturilor de radio și televiziune privind folosirea limbii române. Spicuim doar două exemple. în Două loturi citim: "- N-ai fost tu /.../ la madam
Bietul Caragiale by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8832_a_10157]
-
Agresivitate gestuală și imagistică, depășind cu mult parada juvenilă și propunându-ni-se ca o formulă constitutivă. Poemele produc stări tensionate, liminale, explozive, "unde nici vad și nici scăpare nu-i", în care "tabloul vomită peisajul", în care "ora se surpă" și timpul "se crapă". Duminica e "spartă", soarta însăși e "spartă", poezia se sparge și ea. Sângele e o prezență obsesivă în toată poezia dinesciană. Gesturile invocate sunt bruște, smucite, tăioase. Ziua "biciuiește" sau e biciuită, "cuțitul e înfipt în
Mai scrie poezii, Mircea Dinescu! by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/8838_a_10163]
-
apă murdară, Nu te scalzi a doua oară. Ceva mai departe, podul Miorița, aflat în reparație; pe sub care noaptea e oprită orice urmă de circulație. Ar fi trebuit să i se zică Podul lui Manole ("Ce ziua lucra, noaptea se surpa"). A doua zi iar, a treia zi iar, scria și-n ziar... În Piața Gemenii, câteva bănci poartă falnic inscripția "Primăria sectorului 2". Nu mult mai departe, pe Eminescu, fostul cinematograf "Viitorul" zace aproape în ruină. Parcă ieri se proiectau
Întâmplări de martie by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/9830_a_11155]
-
plonjeul metafizic: "Acesta să fie locul/ Aceea să fi fost secunda apariției din senin a stolului/ de păsări argintii, pe bolta de pâclă și agat?" (Acum douăzeci și cinci de ani), ori "Deodată, din senin, nouă, unsprezece păsări albe,/ înotând sub bolta surpată-n pământ, spintecând-o cu niște solzi șuierători de cometă..." (Lumină). Irumperea altei dimensiuni în contingenîă este semnalată nu printr-un limbaj diferit de cel utilizat până atunci, ci printr-o schimbare de registru imagistic, printr-o sublimare și relativizare
Desprinderea de sine by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8967_a_10292]
-
al imaginii. Melancolic sau nu, revoltat și eroic sau mîhnit și întunecat de compasiune, Baba este acum stăpînul unei materii ordonate și al unei lumi, atît cît se poate, sigure. Chiar dacă nu întotdeauna fericită, ba din contra, de cele mai multe ori surpată în sine pînă la suferință, această lume este, totuși, una perfect definită și incontestabilă în realitatea ei nemijlocită. în cea de-a doua parte a albumului materia se dezagregă, chipul determinat se surpă în expresia generică, forma se topește în
Chipurile lui Corneliu Baba by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9259_a_10584]
-
fericită, ba din contra, de cele mai multe ori surpată în sine pînă la suferință, această lume este, totuși, una perfect definită și incontestabilă în realitatea ei nemijlocită. în cea de-a doua parte a albumului materia se dezagregă, chipul determinat se surpă în expresia generică, forma se topește în tușele ei componente și portretul se varsă, asemenea unui rîu aproape secat, în albia mare a existenței colective unde orice fizionomie se pierde. Melancolia se preschimbă și ea în disperare, contemplația în strigăt
Chipurile lui Corneliu Baba by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9259_a_10584]
-
purtători de bască, prin cenușa imperiului de litere ce-și are centrul în Moldova secolului al șaptesprezecelea, poate fi citită chiar mai cu folos decât acum douăzeci de ani. Groșan a scris o superbă parabolă a descompunerii lumii comuniste românești, surpată de propria prostie și nemernicie. Finalul cărții e el însuși de-o actualitate șocantă. Risipirea românilor în cele patru vânturi, revenirea și plecarea în numele unei neașezări fără leac constituie o descriere sfâșietoare a destinului pe care nici nu ni-l
O vară fără politicieni by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9285_a_10610]
-
putut scăpa decît prin două supape: dragostea față de femeie și admirația față de natură. Fără întîlnirea cu cele două femei ce țin capul de afiș al romanului - Octavia și Ana -, și fără contactul viu cu natura Ardealului, Blaga s-ar fi surpat lăuntric sub vexațiunile îndurate. De aceea, descrierile de natură și scenele erotice ale cărții cîntăresc cît tot atîtea leacuri prin care filozoful încerca să se rupă de prăbușirea socială a României anilor '50. Fraza lui Blaga curge în același ritm
Iremediabil liric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9358_a_10683]
-
notele lor diferențiale, particularitățile care să ne izbească, diferențierea de care vorbea Lovinescu. Fără un accent individual, specific, fără o anumită forță expresivă și cognitivă a poemelor pe care ei le scriu, fără o valoare intrinsecă, întregul construct generaționist se surpă ca un castel din cărți de joc ușoare și aducătoare de ghinion. Miza majoră a literaturii, a fiecărei pagini de literatură autentică, este pentru mine una personală și personalizată, profund și intens individuală, forțând limitele reprezentării până la pragul la care
Milenarism by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9376_a_10701]
-
să ghicim poetul, căci pictura este poezie... Constantin Ostap Acuarelă și Text de Vasile Ilucă Mănăstirea Galata, Str. Mănăstirii, Nr. 4. Petru Șchiopul ridică această biserică ̀ n 1584 după ce, ̀în 1579, zidise „Galata din vale" care s-a surpat și din care se mai păstrează doar clopotul dăruit de ctitor. Zidul înconjurător se termină cu un turn clopotniță impunător, iar din fosta casă domnească mai există doar parterul și pivnița. Biserica „...reprezintă tranziția ̀ ntre arhitectura rațională a lui
Hoinar în jurul Iaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1200_a_2073]
-
parte, și adevărul nostru, pragmatic-constructivist, de cealaltă parte. „Școala vieții”, concept central în opera gânditorului V. Fetescu, se cere a fi prin excelență „ecologică”, holistică. Gândirea tehnologizată ca putere, chiar supraputere, a omului asupra naturii, capabil de a-i rupe, surpa echilibrul ei intim se dovedește într-un fel indirect imorală, sinucigașă pentru om și specie. Brutal, naturii i s-a luat identitatea, autoritatea. Omul se vede „emancipat” de natură. Ba chiar și de el însuși. Se înregistrează în fel și
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
vom face în octombrie anul acesta 15 ani de la momentul lansării, și asta într-un loc sterp ca Basarabia - sterp în "mijloace de producție", în salahori, nu în "materie primă" - un loc în care totul parcă e făcut să se surpe, fără strălucire, ca într-un mit degradat. Am mai colaborat în acești ani cu diferite cotidiene din România - cele care mai manifestă, ocazional, interes pentru tematică basarabeană și ex-sovietică în general, nu este cazul acum -, și bineînțeles cu revistele literare
Vitalie Ciobanu:"România este o foaie albă pe care urmează să scriem ceva. împreună." by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7710_a_9035]
-
mai repede. Cu picioarele și pumnii. Nu e singura fraudă la care suntem părtași. Pompând până la refuz imagini și informații apocaliptice, televiziunile induc ideea că întreaga țară a înebunit, că, de la nord la sud și de la est la vest, ne surpăm sub gravitatea ambuteiajelor. În realitate, e vorba de cazurile cronicizate ale DN1 (care leagă Bucureștiul de Valea Prahovei și de stațiunile din zona Brașovului), pe timp de iarnă, și de autostrada "Soarelui", care-i poartă pe aceiași bucureșteni spre mare
Cum v-ați petrecut sărbătorile de iarnă? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7726_a_9051]
-
se reduce, în ultimă instanță, întregul nostru univers. Cu o cultură plastică impresionantă și cu o cultură generală profundă și discretă, el recompunea, asemenea unui paleontolog, întregul unei imagini pornind de la un singur element ori, dimpotrivă, era în măsură să surpe, dintr-o singură privire, ceea ce părea a fi un întreg, doar pentru a salva un solitar accent autentic pierdut sub avalanșa atîtor stimuli parazitari. Uscat și auster ca un contabil, de o timiditate pe care doar lentilele reușeau, oarecum, să
Singurătatea lui Florin Mitroi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8174_a_9499]
-
fel, răsfrînt într-însa ca-ntr-o oglindă, ori se lasă configurat imagistic de răsfrîngerea epocii în apa simțirii sale. Mai curînd am putea vorbi de-o specularitate reciprocă: "nu văd nimic, e ceață, în schimb aud: inima/ cum se surpă-ncet ca o bisericuță șubredă/ toamna, părăsită-n cîmpie.// ce harababură e-n creierul meu. satiri, îngeri eronați, torționari/ și clovni care se hrănesc hămesiți cu literele din aceste/ cuvinte. fiecare/ urlă în altă limbă, fiecare susține altceva și îl
Un afectiv cerebral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9632_a_10957]