209 matches
-
măsura clipele de zbucium nebun după o himeră. O himeră care încolțește în sufletul unei femei cultivate, dar care își lasă sufletul să plutească pe nisipul disperării, conturând un nisipos traiect erotic, la limita răbdării, „pe culmile disperării”, înclinând spre surpate și prăpăstioase maluri ale ilogicului. „Sufletul ei își cerea dreptul la dragoste”, pare firesc, dar ea se amăgește clădind pentru sine, inconștient sau nu, „un castel de nisip”, o nisipire în mrejele unei iubiri iluzorii. Se agață, cu disperare, de
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
Pleșu o numește pe d-na Mona Muscă "vedeta momentului", referindu-se la multele deconspirări ale acestei perioade. Reiau, aici, un fragment: "Vedeta momentului rămîne Mona Muscă. Uneori îmi e milă de ea, așa cum îți e milă de orice prestigiu surpat, de orice țintă, prea la îndemînă, a injuriei generale. Foarte surprins nu pot spune că am fost. Simțisem, încă de cînd era ministru, că talentul ei politic era mult mai mare decît competențele ei reale, că excela la capitolul prezență
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
aducea aminte să-l fi văzut până atunci, și nici să fi auzit pe cineva vorbind despre el. — Gherasim, ieromonahul Gherasim, parcă așa spunea Ștefan că-l cheamă. Când m-oi întoarce, l-oi trece în pomelnic la mânăstire la Surpatele. Ieromonahul Gherasim, mai spuse ea o dată, fără să-și dea seama că vorbește singură. Se uită după soare, pentru că pierduse noțiunea timpului și-i era teamă să nu-l prindă tânguitul muezinilor pe drum. Trecuse de amiază și până seara
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mulțimii de maghernițe amărâte unde zac atâtea familii sărace, adăpostite prost, culcate pe pământul gol și decimate de febră; când mergi pe străzile acestea întortocheate unde dai la fiecare pas peste o râpă; când te lovești de grămezi de ziduri surpate, de zăplazuri care se dărâmă și de mormane fetide din tot soiul de resturi, cloace bogate în emanații morbide: atâtea lucruri inutile și atâta sărăcie! atâta lux și atâta mizerie! cu-adevărat, sufletul e mâhnit și iluzia dispare. Singurul monument
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
se simtă. Se aplecă pe brațul fotoliului. Reuși să-și acopere urechile cu palmele. Dar n-ar fi vrut să adoarmă. Trebuia să se mențină trează, să gândească. Excelența ținea să pară mai slab, dar și mai demonic decât era. Surpat, însă, de momente reale de prăbușire, bine ascunse, între cele simulate ; greu, imposibil să le separi. Bolnav, furios, ca un copil. De fapt, doar un unchi, iepuraș cabotin și naiv ? Gata să spună, într-o clipă de amiciție sau de
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
apoi spune: O Ștefan! tu ești mare și la mormântul tău! {EminescuOpIV 58} ANDREIU MUREȘANU Tablou dramatic într-un act Persoane: MUREȘANU, MORS, GENIUL LUMINEI (Scena înfățișează un peisagiu de-o romanticitate sălbatecă în munți. Pe de o parte stânci surpate - unele țepene, altele răsturnate? de alta brazi acățați de vârfuri de stânci, unii frânți și răsturnați de vijelii și torente. În fund se văd ruinele încă fumegânde a unui sat de colibe - risipite ca cuiburi mari în dosul stîncelor. Mai
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
talazuri mândre înnalță și întinde, Și nourii ca sloiuri de ghiață aruncate, Sfărmîndu-se de-a sferei castele înstelate - Cerul din rădăcină nălțîndu-se decade, Târând cu sine timpul cu miile-i decade, Se-nmormîntează-n caos întins fără de fine, Sburînd negre și stinse surpatele lumine. Văd caosul că este al lumilor săcrii, Că sori mai pâlpâi roșii gigantice făclii Și-apoi se sting. - Nimicul, lințoliu se întinde Pe spațiuri deșerte, pe lumile murinde! Văzând risipa, Satan, vei crede c-ai învins! Căci dacă ești
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
fantom; Tu, ce scrii mai dinainte a istoriei gândire, Ce ții bolțile tăriei să nu cadă-n risipire, Cine ești?... Să pot pricepe și icoana ta... pe om. Fulgeră-n norii de secoli unde-ngropi a ta mărime, Printre bolțile surpate să mă uit în adîncime: De-oiu vedea a ta comoară nu regret chiar de-oiu muri. Oare viața omenirei nu te caută pe tine? Eu un om de te-aș cunoaște, chiar să mor mi-ar părea bine. Dar
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
întinde, Că prin acele neguri demoni-n stoluri sboară Și lumea din adâncuri o scutură ușoară Ca pleava... Cerul cu sorii lui decade, 160Tărînd cu sine timpul cu miile-i decade, Se-nmormîntează-n chaos întins fără de fine, Căzând negre și stinse surpatele lumine. Neantul se întinde Pe spațiuri deșerte, pe lumile murinde. Văzîndu-te strigare-aș de-un dor nebun cuprins: "Mărire ție Satan, de trei ori ai învins! "Atuncea mă primește prin îngerii peirei, "Mă-nvață și pe mine cuvântul nimicirei "Adînc
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
„Dragă amice ireversibil, Volumul răsfoit de mine mi se pare un vehement protest împotriva unui eșafodaj ideologic surpat. Este o excelentă predică la parastasul comunismului, un osuar cu articulațiile intrate în putrefacție, un inventar acid al limbajului ce încearcă să peticească o manta făcută ferfeniță. Totul la modul ironic și macabru. Mult timp după lectură se simte duhoarea
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93054]
-
mici Adama și Șeboim. Ce-a mai rămas din toate zace acuma sub apă. Și Iordanul se varsă în ea: s-a oprit acolo, la Marea Moartă. - Ce Mare Moartă? întrebă Auta mirat. - Apele râului s-au scurs peste cetățile surpate și nici peștii nu pot trăi în apele ei. De aceea i s-a spus Marea Moartă. Așadar urgia a răscolit și pământul, făcând o groapă uriașă în calea râului... Abraam auzise de la feluriți păstori despre uriașul turn în care
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Paul Garnier / știrbe de ace” „sperietoarea de ciori / străjer pe uitări” „În cutia cu monede / câteva frunze” „pe-o singură frunză / toată zăpada” „din ce În ce mai mari / urmele pisicii” „o floare fără nume / În gardul de spini” “cuibul berzei gol / pe-acoperișul surpat” “covata crăpată / plină cu soare” Substantivul central este În toate cazurile de mai sus mult mai bine determinat: localizat, cuantificat, calificat, chiar angrenat aluziv Într-o anume acțiune. În alte cazuri Însă, este surprins un fapt făcînd apel la un
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
care atinge zidul casei În ruină. Contrastul evident dintre construcția-n paragină și izbucnirea impetuoasă a primăverii (evocată doar prin crenguța de liliac doar presupus Înflorită) a fost suficient pentru a-l face să resimtă mai acut compasiunea pentru casa surpată, compensată Însă brusc de năvalnicul avînt al anotimpului. Un singur cuvînt, sprijină, a deturnat imaginea de la rolul ei de simplă descriere naturistă și decorativă, făcînd-o aptă să simbolizeze o stare de spirit. Realitatea ușor modificată, concretul transfigurat atît cît să
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
menire, aceea de fi locul În care se aude doar ca ecou vuietul stins al mării. Merii În floare - am totul dinainte pe masa goală Tabloul nunții... În rama de lemn goală cuib de păianjen Cuibul berzei gol pe-acoperișul surpat. Mușchiul verde pe scări Cochilii goale - vuietul stins al mării locuindu le Dar absența poate fi numită și prin adjective care semnifică golul Într-un mod particular, potrivindu-se doar cu unele lucruri, respectiv substantive: Copaci desfrunziți - În paragina verii
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
înaintarea contra curentului. Pentru Gajus, Aegyptus era - deși, dată fiind cultura sa greacă, Zaleucos vorbise despre el cu superioritate - un tărâm de vis. Ceea ce văzu însă de-a lungul marelui fluviu fură câmpii devastate de jafuri, necultivate, copaci tăiați, maluri surpate, diguri în ruină. Pe alocuri, mici sate prădate fără milă, urme ale incendiilor, ruine îngropate în nisip, țărani cu câteva animale, câte o turmă. Marea revărsare anuală a Nilus-ului se potolea treptat în nenumăratele brațe ale deltei, dar în canale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
printre bălării, iar dincolo de această gârlă, În partea opusă, era lăcașul de pioasă retragere a cărnii În rugăciune și claustrare. Noi mergeam pe o potecă pe partea de dincoace a văii, o potecă șerpuitoare ce ne conducea pe malul Înalt surpat al Oltului, de unde ne lăsam să alunecăm pe nisipul roșu-Încins, de la douăzeci de metri Înălțime, exact În locul unde apa era mai adâncă, plonjând și lipăind cu burta peste materia lichidă. Nu știam să sar bine, dar aveam plămânii cei mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
care ducea spre stadion. Jim Îl auzi pe Tulloch protestînd, dar apoi vasul cu vin fu trecut peste volan. Depășiră În viteză primele cazemate de pămînt și șanțuri pentru puști care păzeau fostul cartier general japonez. Șiruri de șanțuri antitanc, surpate, traversau cîmpurile, pantele lor fiind pline de harnașamente și cutii de muniții. Jim stătea culcat pe balotul de mătase de parașută. Știuse tot timpul că vederea stadionului olimpic se va dovedi o tentație prea mare. De la sosirea lui În lagărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
duceai pantofii în bucătărie, sub aragaz, lângă perechile părinților. Și, pe lângă eroism, mai trebuia să pui și respectul. Cu cât ți-era mai greu, cu-atât știai că trebuie să te respecți mai mult. Rezistai. Undeva înăuntru, poate prin cotloanele surpate ale minții, poate prin dezechilibrele sufletului, ceva conta, te păstrai unic, valoros, important pentru tine și pentru cei care știau să te recunoască. Sensul se-afla acolo, gravat în certitudinea utilității. Erai cineva, pentru că știai împotriva a ce să lupți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
prin care „călătorul” e condus de o incertă „călăuză”: „Insula-Nălucă”, Patmos, poate „pământ al apocalismului”, - dar rareori în înțelesul său terifiant-exhatologic, ci mai ales ca teritoriu al revelațiilor ultime, de dincolo de neliniști și spaime, sub semnul „luminii perpetue”: Pe malurile surpate stăteau frumos păturile albiturile timpului, Lumina perpetuă, Un vânt roz ca o scoică șlefuită de aurore Îmi spală sângele cald Lumină clară. (Întâia apariție) Poemul întreg își desfășoară vastele panorame în acest regim vizionar, de la „frontierele somnului”. Sentimentul înstrăinării rămâne
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
împietrise. Era abstractă, plată, mică și imponderabilă, precum Alaska. Am ieșit la aer. Deasupra capului aveam brazi înalți, uscați, care se luptau, se frângeau între ei. Dimineața se pârlise pe buzele verii, după-amiaza sângera în poala toamnei. Mergeam pe sub malul surpat, mestecenii canadieni șuierau deasupra. Stuful se apleca peste apa verde. Pe un tăpșan - un crucifix din lemn de mesteacăn, lăsat de cercetașii care își ridicaseră cortul acolo. Copacii răspândeau raze lungi și roșii. Aerul vuia de un zgomot sălbatic, un
Prefață. In: Transilvania reintoarsă [Corola-publishinghouse/Science/84986_a_85771]
-
cât voi sta închis. Prezența mea în castel, în anumite perioade, devenea, se pare, indezirabilă. Când mi se da drumul, mama, întotdeauna obosită, șovăitoare în mișcări, cu glasul abia șoptit, îngâna rugăciuni interminabile de iertare. Pete vinete îi împodobeau obrajii surpați, gâtul alb, brațele rotunde. Mă obișnuisem. Sufletul meu căpătă, încetul cu încetul, crini, flamuri, coifuri, turnuri, îngeri, lumină. Îndeosebi o nesfârșită lumină răbdătoare; mănunchi de raze subțiri bănuind, căutând, pipăind, posedând puritatea grea, candoarea misterioasă a unei copilării perlate echivoc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
rucsac, a început să râdă și a zis că nici măcar nuți penal să fii Coelho dacă poți să scoți dintrțo căcărează de călătorie ratată în Munții Orăștiei Marele Drum. Careți problema? După ce a stat puțin pe gânduri în fața tăcerii mele surpate și a privirii ce mi se aburea încet după lentile, a adăugat senin că altceva așteaptă de la mine, fiindcățmi cunoaște potențialul de zărgheală șițn viață, șițn scris, numai bun pentru trendul ce agită massa jună: direct din stomac sau din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
duminicii camion lipit de peretele de chirpici, platforma lung peste osiile din spate, turle brîie împletite, la Budăi trenul trage la biserică, peste DN 28, în fîșîit de cauciucuri, curburi Bălțați, turnul silozului, stațiunea pomicolă spinări de dealuri fructifere, morman surpat lădițele de lemn, pe linii de siloz vagoane-tip de cereale, dar gloria locului este aschimodia imposibilă care le agață, cutie cu roți, mecanicul abia intră, i-a croit falsă caroserie de locomotivă cu aburi, au rîs și la vopsit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
se ucide din priviri, cum se mimează umilitatea, cum se exercită puterea cu consimțământul tandru al victimei, cum se obține compasiunea, cum se cere iertare, cum se smulge o promisiune, cum se calcă o promisiune, cum se salvează un mariaj surpat, cum se poate obține orice pe bază de blândețe și farmec. Misterul feminității - care include, între altele, misterul discreției, al slujirii, al sacrificiului - ar trebui să se reverse dincolo de sfera domestică, pentru a modela nițeluș moravurile comunitare. Așadar, stimați compatrioți
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
b. ... 2. Pășunatul este cu desăvârșire oprit: a) În pădurile tratate în codrul grădinărit în care s'a adoptat o rotațiune mai mică de cincisprezece ani; ... b) În pădurile de protecție prevăzute la art. 1, lit. f; ... c) Pe terenurile surpate sau cari sînt supuse a deveni surpătoare prin faptul pășunatului. ... Articolul 17 În pădurile particularilor nesupuse regimului silvic pășunatul este permis cînd pădurea are vîrstă de zece ani, afară numai de pădurile de salcie și alte specii albe unde pășunatul
COD SILVIC AL ROMÂNIEI*) din 9 aprilie 1910. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/125377_a_126706]