755 matches
-
a stării de neascundere. Ca principiu general, se poate spune că neascunderea este accidentală, în vreme ce ascunderea este esențială, este starea obișnuită a lucrurilor. Întrucît problema limbii este însăși problema adevărului și a lumii, survenirea adevărului este în esența ei o survenire de ordinul limbii, iar cuvintele, propozițiile și toate formele fundamentale ale vorbirii trimit la un loc în care s-a strîns laolaltă istoria adevărului. Survenirea, adică "venirea pe deasupra", presupune pe de o parte "a ajunge dincolo" și, pe de altă
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
limbii este însăși problema adevărului și a lumii, survenirea adevărului este în esența ei o survenire de ordinul limbii, iar cuvintele, propozițiile și toate formele fundamentale ale vorbirii trimit la un loc în care s-a strîns laolaltă istoria adevărului. Survenirea, adică "venirea pe deasupra", presupune pe de o parte "a ajunge dincolo" și, pe de altă parte, "a primi ca moștenire", fiindcă altceva este adevărul despre ceva și altceva acel ceva. Omul se caracterizează prin efortul de a scoate lucrurile din
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
gîndit devine o indicație către ceea ce n-a fost încă gîndit, și astfel, ceea ce a fost scos din ascundere devine o indicație către ceea ce se ascunde, căci ascultînd ceea ce i se promite în chip ascuns, gîndirea îndrumă, prin interogare, către survenirea adevărului. Dar, prin saltul pe care îl face gînditorul dinspre ceea ce a fost deja gîndit către locul a ceea ce trebuie gîndit, semnificația cuvintelor și a propozițiilor se modifică și, în acest caz, gîndirea devine o luptă pentru cuvîntul ce exprimă
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
totul devine, o matrice de potențialități guvernată, adică ordonată de Conștiință. Vorba poetului : "Din haos toate s-au născut și s-or întoarce-n haos". Astfel, nimicul e totul, viu și armonic, fecund. Frumusețea doar este, dar intuirea frumuseții e survenire fundamentală, e, în același timp, un proces și un fenomen lăuntric și universal. Ființa este starea de neascundere care survine", cum spunea același Heidegger. Ființarea și omul se revelează. Astfel, lumea se umple de lumină și omul istoric asemeni, devenind
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
istoric asemeni, devenind "un loc de deschidere" luminatoare, capabil de cunoaștere întru ființă, de evoluție întru frumusețe. Frumusețea îi iese întru întîmpinare, pornind din nimic. Ea nu este "instituită" de om, ea îl instituie pe acesta, fiind adevăratul subiect în survenirea revelării lumii. În lumina lui ni se înrădăcinează destinul teandric. În concluzie, adevărata cunoaștere constă în intuirea frumuseții (și) manifestării nimicului. 1.5. TEOGNOZA PUTERII CA BUCURIE Nimeni nu poate lupta cu timpul, cu valurile sale maiestuoase și ritmul lor
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
cere instanței încuviințarea să înlăture ori să ridice ceea ce debitorul a făcut cu încălcarea obligației, pe cheltuiala debitorului, în limita stabilită prin hotărâre judecătorească 168. 4.1.4. Reevaluare judiciară a contractului profesional Reevaluarea contractului a fost argumentată și prin survenirea unor împrejurări ulterioare încheierii convenției și independente de voința părților, adică prin teoria impreviziunii cu motivarea că în prezent apar grave și surprinzătoare convulsii economice și financiare astfel încât poate apare un dezechilibru profund între prestațiile reciproce ale părților. În această
Drept profesional. Teoria generală a contractului profesional by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1415_a_2657]
-
considerat că și-ar fi asumat acest risc; d) debitorul a încercat, într-un termen rezonabil și cu bună-credință, negocierea adaptării rezonabile și echitabile a contractului. Impreviziunea este o chestiune care privește doar contractele în curs de executare; impreviziunea privește survenirea unor împrejurări imprevizibile și ulterioare încheierii contractului, independente de voința părților, care au creat un dezechilibru vădit între prestațiile părților; se referă tocmai la menținerea legăturii contractuale și la executarea contractului; există un eveniment ulterior și independent de voința părților
Drept profesional. Teoria generală a contractului profesional by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1415_a_2657]
-
îmbolnăvirilor iatrogene. În astfel de circumstanțe, alături de răspunderea echipei medicale, intervine și răspunderea unității sanitare în cauză. Curțile de justiție nu definesc cu claritate ceea ce se înțelege prin respectivele îmbolnăviri iatrogene avute în vedere, nici condițiile în care se constată survenirea acestora, însă consideră ca fiind infecție iatrogenă orice infecție care nu se dezvoltase încă în momentul acceptării pacientului în spital. Mai mult, sunt evidențiate cazuri când s-a stabilit răspunderea unui spital public, fără a se identifica vreo formă de
MALPRAXISUL MEDICAL by RALUCA MIHAELA SIMION () [Corola-publishinghouse/Science/1374_a_2741]
-
discuție pe Freud. Pe urmele acestuia din urmă, trăirea șocului (Chockerlebnis), element esen țial al esteticii lui Baudelaire, poate fi analizată în relație cu conceptul de experiență (Erfahrung): tocmai trăirea șocului de termină, cum voi încerca să arăt mai jos, survenirea dialec tică a experienței. Proust opune memoria involuntară celei voluntare: cea din urmă depinde de intelect, este intențională și punctuală, vizează elemente, obiecte sau fenomene perfect circumscrise ale trecutului; memoria involuntară este întâmplătoare, nein tențională și ascunsă în contactul cu
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
nihilism, în sensul unei constitutive ne gativități a istoriei. Ac țiu nea umană, ca de altfel orice deter minare temporală profană sunt, în logica acestui nihilism, certi ficate ca reale, autentice, esențiale, prin faptul că ele provoacă, în sens invers, survenirea alterității radicale: Mesia. Fără a-l anticipa sau cauza, clipa găzduiește posibilitatea eschatonului și deci propriul ei sfârșit. În relația cu lumea, Mesia nu este viclean, precum rațiunea he ge liană, cu care întreține aparente si milarități; el este, dimpotrivă
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
a tradiției. Nici tezaurizarea trecutului, nici „depășirea“ revoluționară a acestuia nu corespund înțelesului pe care Benjamin îl dă conceptului de „memorie“. În mod paradoxal, el presupune o maximă responsabilitate: aceea de a da consistență clipei prezente ca posibil loc de survenire a lui Mesia. Modul în care Benjamin îl descrie - metaforic - pe istoricul materialist poate să lămurească sensurile acestei surveniri. 2.3. Istoricul ca peticar (Lumpensammler/chiffonnier) Metoda istoricului materialist decurge din teologia politică schițată anterior. Gestul unui astfel de personaj
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
de „memorie“. În mod paradoxal, el presupune o maximă responsabilitate: aceea de a da consistență clipei prezente ca posibil loc de survenire a lui Mesia. Modul în care Benjamin îl descrie - metaforic - pe istoricul materialist poate să lămurească sensurile acestei surveniri. 2.3. Istoricul ca peticar (Lumpensammler/chiffonnier) Metoda istoricului materialist decurge din teologia politică schițată anterior. Gestul unui astfel de personaj nu este unul exclusiv teoretic: salvarea trecutului ca actualizare a potențialităților sale este de fapt realizată, „pusă în act
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
a istoriei, întrucât istoria este cea care conține deopotrivă sem nele căderii, dar și condiția de posibilitate a așteptării mesianice. Critica dreptului (a violenței sale constitutive) se realizează prin deconstrucția formei sale mundane: dislocarea instanțelor totalizante ale istoriei face loc survenirii, ca eveniment, a originii lor divine. Problema este aceea a modului în care o astfel de survenire poate fi gândită. Aici intră în joc cea de-a treia critică a lui Kant, cu teoria judecății estetico-teleologice văzută ca acord subiectiv
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
a așteptării mesianice. Critica dreptului (a violenței sale constitutive) se realizează prin deconstrucția formei sale mundane: dislocarea instanțelor totalizante ale istoriei face loc survenirii, ca eveniment, a originii lor divine. Problema este aceea a modului în care o astfel de survenire poate fi gândită. Aici intră în joc cea de-a treia critică a lui Kant, cu teoria judecății estetico-teleologice văzută ca acord subiectiv al facultăților, și nu ca sinteză intelectuală a unui obiect. Judecata estetică, spre deosebire de cea de cunoaștere, nu
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
nu un portret cât mai amănunțit al flaneu rului este urmărit, ci unul care să permită, prin această descriere, întruchiparea conceptului aflat în atenție. Într-o „genealogie“ a flaneurului este importantă observația pe care o face Benjamin cu privire la faptul că survenirea acestui personaj are loc în Parisul secolului al XIX-lea (și nu în Roma, completează misterios autorul). Nu se găsește în text o explicație elaborată a acestei situații, ci doar se men ționează în treacăt că, probabil, „caracterul național“ italian
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
relații (cu marfa și cu mulțimea), funcției sale politice constă în faptul că, în același moment, „empatia“ se transformă în diferență. Tensiunea relației sale cu marfa, caracterul mediat al acesteia, este, cum am încercat să arăt în capitolele anterioare, semnul survenirii unei experiențe istorice. Flaneurul este întruchiparea conceptului de marfă („Er führt den Begriff der Käuflichkeit selbst spazieren“), dar, în același timp, prin faptul că nu utilizează marfa pe care o privește în vitrină, este opusul acesteia. La fel ca și
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
herabströmten.“ Confruntarea spectacolului străzilor marelui oraș cu spectacolul alterității totale a naturii dezlănțuite dislocă imaginea lor tehnică, instrumentalizată. La fel se întâmplă și cu șaretele (ratternden Droschke) care duc spre gară, spre locul unde metropola își instituie o limită ritualică. Survenirea, în chiar inima spațiului urban, a naturii, a depărtării orizontului, a pericolelor sau frumuseților stihiale conferă profunzime percepției, fluidizând formele obiectelor și relativizându-le înțelesurile pe care folosirea lor cotidiană le instituie: leii de bronz de la intrare, cu ciocane de ușă
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
că istoria nu suportă, pentru Benjamin, o analiză strict imanentă. Conflictul între clase este de fapt efectul de suprafață al unui conflict de ordin es chatologic, între ceea ce Theologisch-politisches Fragment nu mește „ordinea profanului“ și „mesianic“. Ideologia progresului, tehnologia sau survenirea maselor ca subiect urban se instituie ca forme ale unui raport de forțe mundan căruia i se opune, după cum voi încerca să arăt, mișcarea regresivă a memoriei. In terpretarea eschatologică a conflictului se suprapune celei mar xiste, la fel cum
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
a) ca spațiu organizat rațional care „must thus repress all the physical, mental and political pollutions that would compromise it“; b) ca temporalitate transparentă, omogenă a unui prezent eliberat de opacitățile tradiției și de posibila diferențiere temporală calitativă; c) ca survenire a unui subiect anonim (orașul), căruia „it gradually becomes possible to attribute to it, as to its political model, Ho bbes’ State, all the functions and predicates that were previously sca ttered and assigned to many different real subjects-groups, associations
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
se traduce în faptul că memoria capătă funcția de a restaura trecutul văzut ca posibilitate uitată a ruinei prezentului și de a regăsi înțelesul temporalității ca durată plecând de la momentul actual al crizei. În sens larg, pentru Benjamin experiența determină survenirea absolutului în limitele derizorii ale detaliului material, ale gestului mărunt sau ale prezenței discrete și anonime. Ontologia slabă, fluidă a lumii urbane este premisa acestei experiențe prin care deplasarea devine o căutare a „Mumelor“, a conceptelor originare, fără ca acestea să
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
Failibilitatea clădirilor și a oamenilor este mascată de fațadele impozante și de rapiditatea mișcărilor, pericolul și întâmplările neobișnuite găsindu și locul apoi doar în paginile ziarelor. Presa cotidiană devine astfel un revelator al orașului în natura sa de eveniment, de survenire neașteptată a întâmplărilor și de caleidoscop al formelor vii care îl compun. Lumea ziarelor îi este străină copilului; în locul ei se insinuează lumea magică a spiritelor“ care se desprind din liniile drepte ale zidurilor, dând seamă de viața pietrelor care
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
de la scrierile despre drama barocă, trecând apoi prin teza lui Benjamin despre romantismul german și terminând cu scrierile sale zise „urbane“, aceste gesturi se compun în imaginea unei „asceze“ a subiectului și a structurilor sale constitutive pentru a lăsa locul survenirii obiectului în istoricitatea sa originară. Semnele acestei istoricități, arată Benjamin, se înscriu ca urme pe chipul lumii, transformând-o în alegorie. Imaginea dialectică este, pentru secolul al XIX-lea, ceea ce este alegoria pentru baroc. Descriind metropola ca imagine dialectică, Benjamin
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
la alteritatea celui străin sau cu totul depărtat, și apoi la cea proprie timpului sau istoriei, faptul transcendenței deschide însuși orizontul lumii. Astfel se constituie, clipă de clipă, ceea ce numim lume sau istorie omenească. Dar totul devine cu putință prin survenirea alterității absolute, a celei divine". (Ibidem, p. 7). 443 Ibidem, p. 5. 444 Ibidem, p. 75. 445 Ibidem, p. 106. 446 "Modul în care omul percepe transcendența, acel 'lucru ultim' pentru el sau pentru întreaga sa comunitate se reflectă atât
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
descentrare, urmată de multiplicarea punctelor fixate drept reper ori țintă, creează mișcarea rectilinie și, ca prim reflex, diferențierea la nivelul formei corpurilor în lumea mundană. S-ar deduce că tipul de mișcare a sufletului imprimă tipul legăturii cu materia (prin survenirea multiplicității) și schema corporală. Corpul, forma materială survin ca ex presie a mișcării interioare. Astfel, duplicarea presupune deja ma teria, prin prezența concomitentă a spațiului și timpului. Problema amplu dezbătută de medievali referitoare la posibilitatea existenței multiplului fără existența materiei
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
prin prima poruncă, și concentrarea, ca tehnică de meditație yoga, așa cum apare, de exemplu, la Patañjali. Ilustrările pot fi nenumărate. Important este, pentru noi, să indicăm mecanismul care stă ca temei pentru „unificarea“ și unitatea acțiunii interioare, având drept corolar survenirea mișcării circulare. Revenind la cele două tipuri de mișcare a corpurilor - trans lația (ca mișcare în spațiu) și devenirea (ca mișcare în timp) -, ambele țin, ca mod de manifestare, de matricea spațiu-timp care face posibilă materia (ca expresie a mișcării
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]