3,370 matches
-
am văzut pe Mircea înfrînt, zguduit de o realitate pe care n-o mai putea controla. Vocea lui virila, cu o sonoritate unică și rîsul acela de bărbat care stăpînește lumea fără nici un efort se stinseseră cu totul în fatalitatea suspinului. Această imagine îndurerata și tăcută se înalță din semiobscuritatea bisericii către claritatea unui moment mitic. Asemenea lui Ghilgames, Mircea Nedelciu își plîngea prietenul cel mai apropiat (cel cu care a vînat împreună lei), dar simțea poate și el însuși cît
Un statuar tragic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17751_a_19076]
-
Andrei Neica Nimeni din rațiuni politice partizane, mai mult, nu acord acelui detractor de serie nici un credit moral, chiar dacă preopinentul defaimează numai din ostentație nonconformista. Răspunsul lui Petru Creția a rămas doar plângerea unui jeluitor care vrea să treacă puntea suspinelor politice fără un act rezolutiv de ăamor intellectualisă sau de mentalitate victoriana." Și mai jos, siluind și gramatică și adevărul: "Cu totul bulversant, pentru o curiozitate de suprafață, ramane situația paradoxala în care s-a aflat Petru Creția imediat după
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17737_a_19062]
-
Oriunde suntem acasă. Cand între fire și om s-a produs tocmai - sau este pe cale să se producă - ireparabilul, preludiu de apocalipsa, alarmă se iscă în însăși esență elementelor, în paralel cu pașii istoriei: Sfârteca ură, trufia coase, câte-un suspin,/ vibrează într-un trup cu cărnuri alese/ Încerc o poartă, închid, deschid/ nimeni nu intră nu iese" - Un mers împleticit. Sunt stări de cumpănă, împotriva cărora feminitatea, în condiția ei umană, lupta să-și salveze miracolul prezenței: "O zi se
Doina Ispirescu: Câmpul de sare by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17798_a_19123]
-
să-i spună ce se întîmplă cu fiul său, Clindor. Magicianul se apucă să depene o poveste care, încet-încet, prinde viață, pe scenă. Se naște un spectacol. O cavalcada de qui-pro-quo-uri nasc confuzii, tensiuni, îndrăgostiți de iubitele altora, oftaturi și suspine, părinți duri și păcăliți, dueluri, spade, farse, înșelăciuni. Cheia este Isabelle, o tînără de care sînt îndrăgostiți Matamore, căpitan gascon, Clindor - confidentul lui Matamore, si gentilomul Adraste. Dintre toți, Isabelle îl alege pe Clindor. Dar năravul din fire n-are
Aripa lui Strehler by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17816_a_19141]
-
poemul lui N. Nicoleanu, Secreta mea durere, și Melancolia lui Eminescu. Reproducem textul lui N. Nicoleanu: "Secreta mea durere se va-ngropa cu mine/ Și nimeni nu va plînge la capu-mi arzător,/ Un plîns de vecinic doliu, de vecinice suspine,/ căci vieața-mi fu o lungă oftare de amor/ Zadarnică, perdută ca și cum n-ar fi fost!// Căci razele speranții și glasul mîngîierii/ Nu și-au vărsat lumina pe sufletu-mi tăcut,/ Și rătăcind ca dorul pe stîncile durerii/ În sînul meu
Contemporani cu Eminescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17208_a_18533]
-
rămîne, inevitabil, Erich Kastner. Harry Potter este o carte excepțională, și încerc să fiu cît mai cumpănită aruncînd astfel de superlative. Personajul este un copil orfan (voilà Dickens și o lungă tradiție de tragedii și dramolete care smulg scîncete și suspine, dar cîtă diferență aici!), cu necazurile lui, care niciodată nu se plînge, deși locuiește într-un dulap sub scări, are niște oribili părinți vitregi în persoanele unchiului și mătușii sale (voilà Mark Twain, dar cu accentul modificat) și află, din
Fantasticul de pretutindeni by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17341_a_18666]
-
ales pentru că se pricepea să facă. Oamenii de acțiune practică în cultura sînt puțini și, daca nu blamați pentru ceea ce fac, obiect de invidii de unde nu se așteaptă. De obicei, cînd asemenea oameni dispar, imediat după aceea se aude un suspin colectiv de recunoștință. Nu pentru ceea ce au făcut, cît pentru că nu mai pot face nimic. Recunosc că deschizînd Apostroful sperăm mai mult să aflu cîte ceva nou despre personajul de tip Papahagi, îngrozitor de puțin reprezentat în viața de toate zilele
Papahagi în viată by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/18079_a_19404]
-
agresiv anti romantic. Vorbăria despre melodia acompaniata ca unică dexteritate a compozitorului Chopin, incapabil să rezolve nici o problemă compoziționala "noua". Nu am cum să introduc aici multele subtilități de adâncime ale scriiturii chopiniene. Așa că italianismul acestui slav (nu este numai suspinul lui Bellini ci și un "sfumato" à la Leonardo, ceea ce nu-i tocmai la îndemîna oricui). Sentimentalitatea că păcat s-a extins, în comentariu, asupra întregului patrimoniu chopinian transformând picătură de ploaie din Preludiul nr. 15 (povestea lui Georges Sand
Moartea calului alb by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17559_a_18884]
-
pe tine piatră din capul unghiului aruncată iar și iar în picioarele porcilor. Și iar repusă, de fiecare dintre noi, cu fiecare vers, cu fiecare cuvânt nesmintit, la locul său, în capul unghiului. Ție mă rog lui Dumnezeu, ba prin suspine negrăite, ba prin versuri, ba pre limba ierbii de acasă, din Osicata mea. Ție mă rog lui Dumnezeu, piatră din capului unghiului: A căzut ploaia, au venit râurile mari, au suflat vânturile și au bătut în casa aceasta, în țara
Minima argheziană. Rugăciunea de la Gorj by Marian Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/2483_a_3808]
-
a arătat încîntat sau numai s-a prefăcut că este. (Întrucîtva, meseria lui era să se arate încîntat). Mi-a spus că poeziile mele erau de o rară gingășie, că el, la vîrsta mea (la acest punct, a scos un suspin, ca de invidie) nu scrisese versuri tot atît de frumoase și, dacă nu aveam nimic împotrivă, avea să mă recomande editorului său. Mi-am dat acordul aproape cu lacrimi în ochi. Ulterior, după multe dubii, regrete, variante nu tocmai fericite
Umberto Saba - Domnul în alb imaculat by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/2490_a_3815]
-
versului, mlădierea și stăpânirea poetei s-au numărat și importanți prelați Doamnă a sublimului copilăriei noastre. unei limbi pline de rezonanță sunt atuai Bisericii Ortodoxe, care, fie în vizită, 13 D Lestine iterare azi ați rostit bisericii din suflet,JURNAL suspinul de iubire. Alaltăieri, Noiembrie și-a așternut genunchiul,am scris un e-mail vieții mele celei duse, pe chipul vostru vremuit de dor,harfă cu geană de femeie și trup de zaț același vals vă bântuie amorul,rămas în cafeaua de
Elena Farago, o poetă cu „viaţă de roman şi subiect de dramă“. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by George Baciu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_70]
-
mai apar și alte specii, dar niciuna atît de compătimitoare și empatică precum plopii (cu „sărăcia” de har a cărora Ada se identifică; dar și cu propulsia lor spre cer). Chiar și-n plină dramă de amor, printre ofuri și suspine radicale, dacă - și cît - stă în natură, Ada se pierde în reverii: „Sub poale de sălcii,/ Cu ochiul deschis,/ Aievea mă fură/ Un limpede vis” etc. (Sub poale de sălcii...). Estetica de peisaj e sumară, firește, cu descripții naive și
Fete pierdute - Năpăstuita din Coștilă (Ada Umbră) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2432_a_3757]
-
dezvăluiri în cazul elevei de la Liceul Jean Monnet din Capitală care și-a acuzat de viol profesorul de sport. Tânăra a mărturisit procurorilor că a a făcut sex cu profesorul pentru ca acesta să nu o lase corigentă. Printre lacrimi și suspine, Oana a mărturisit pentru prima oară de la începutul scandalului, că, în excursia de la munte, s-a culcat de două ori cu dascălul ei, potrivit libertatea.ro. Cu o zi înainte de presupusul viol, profesorul ar fi amenințat-o că o lasă
Eleva de la Monnet: Am făcut sex cu profesorul ca să nu mă lase corigentă () [Corola-journal/Journalistic/24208_a_25533]
-
poate spune despre două domnișoare romanțioase, debutate de revista buzoiana, cărora orice poștă a redacției le-ar fi răspuns deocamdată nu. Mai citiți. (Mostră: "În luntrea vieții tale/M-ai așteptat să vin,/ Să plutim alături/Și-n valuri de suspin/ Să regasești speranța" etc. etc.). v Că la orice revista care se respectă, paginile de mijloc au o pondere aparte. În ambele numere, ele sînt semnate de prof. Alexandru Gaița de la Arhivele Naționale Buzău. Cercetînd cu acribie documentele, coroborîndu-le cu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18174_a_19499]
-
armură a singurătății, ritualul într-o umbră ce bate înainte pe un pavaj pietruit cu chipuri de sfincși: "Și acum în seara hărăzită trec/ Hohotind de gânduri, însetat de chin/ Nemișcat în forma zeului petrec/ Îmbătat de rouă în etern suspin"... George Virgil Stoenescu, Fratele meu, versuri, cu o prefață de Eugen Negrici și o postfață de Lidia Vianu, Editura "Univers enciclopedic", Buc., 2000
Un sapiențial vitalist by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16698_a_18023]
-
îl leagă de locul copilăriei sale. Parisul, pe care Aciman îl adoră, nu e Parisul real, ci un oraș fictiv pe care copilul Andre și-l închipuise citindu-i pe Stendhal și Proust. Roma este un fel de tărîm al suspinelor, un spațiu al evocării și dorinței: cînd e la Roma, Aciman suspină după Paris, cînd e la Paris de asemenea suspină, pentru că știe că va pleca la un moment dat înapoi spre Roma. Iar New York-ul e prin definiție o
Viitorul amintirilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16723_a_18048]
-
al evocării și dorinței: cînd e la Roma, Aciman suspină după Paris, cînd e la Paris de asemenea suspină, pentru că știe că va pleca la un moment dat înapoi spre Roma. Iar New York-ul e prin definiție o vale a suspinelor, căci de îndată ce ajunge pe malul rîului Hudson îi lipsesc laolaltă Sena, Tibrul și Mediterana. Dar, spre deosebire de Ulisele antic care își regăsește în final Penelopa, Aciman nu-și dorește cu adevărat să se întoarcă. Nu un punct fix de destinație îl
Viitorul amintirilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16723_a_18048]
-
Pavel Șușară Recenta expoziție pe care Alexandra Nechita a deschis-o la București - și mai apoi la Cluj -, ambalată în nesfîrșite extazieri oficiale și în suspinuri mediatice pline, cum se spunea, pînă nu demult, ,,de aleasă simțire românească", a readus în discuție gravele noastre probleme de psihologie și de comportament. Acest eveniment ne-a dezvăluit, așadar, încă o dată, acele bizare trăsături de caracter care ar stîrni
O bingotă: Alexandra Nechita by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17077_a_18402]
-
cu pricina, nu ca în Poiana lui Iocan, oamenii, uniți în spirit și-n simțire cu cetățeanul nostru, vin, își plîng amarul și oftează după Ceaușescu. După vremurile de atunci. Muzeul nu e gol. E animat mereu, iar discuțiile și suspinele se poartă chiar sub zîmbetul cinic al dictatorului. Eu sînt liniștită. Spiritul unor orori date uitării este pe mîini bune. Țineți-l tovarăși în garaj, la Malovăț, și nu-i mai dați drumul în veci să bîntuie! Țineți-l acolo
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15786_a_17111]
-
ușă cu palma ei de traficant de sclavi negri. Fratele meu își lipi urechea de perete, ținându-și respirația pentru a putea desluși cel mai mic semn de viață din camera de alături, și în cele din urmă scoase un suspin de ușurare. - S-a făcut - zise. Nu se aude decât marea. Ne pregătirăm gustarea puțin înainte de unsprezece și coborârăm la plajă cu doi cilindri de oxigen pentru fiecare și încă doi de rezervă, mai înainte ca Fulvia Flaminea să apară
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
istoria e înlănțuirea unui șir de cauze. Sau istoria e o metaforă. Sau istoria e un fapt, o stare a minții. Sau istoria e istorie. Sau omul n-are nimic din toate astea. Sau istoria se reduce la un singur suspin. Sau istoria poate fi descifrată după cum dorim - mare descoperire". Și această serie de variațiuni tautologice și absolut banale pe aceeași temă ar putea fi o mise-en-abyme, între atîtea altele, ale textului. În rest, "cu cît mergi mai mult spre munte
Urcușul muntelui spre sine by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15775_a_17100]
-
o geometrie elementară, pe fovii temperamentali și pe impresioniștii cu suflet feminin, evanescenți și imponderabili. În timp ce afară va intra în contact natural cu reacțiile la impresionism, cu asidua aspirație către natura primitivă, frustă, necoruptă de sclifoselile de buduar și de suspinele efeminate și false. În mod sigur, nu îi vor scăpa, în această perioadă, nici încercările de înlocuire a hedonismului de tip art nouveau, confortabil și decorativ, cu o atitudine frustă, cu exprimări directe și cu caractere susținute de energii elementare
Camil Ressu, la o nouă privire (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16493_a_17818]
-
cu stări de tânguire și incertitudine specifice adolescenței. Lamentația lacrimogenă pare să-l fi copleșit pe poetul în formare: "Văd eu bine că durerea nu se curmă-n al meu sân/ Doruri triste-umilitoare nu se-alină ci rămân" (p. 36). Suspinele, dorurile, lipsa de speranță, amenințarea morții, chinul, mâhnirea au pus stăpânire pe sufletul adolescentului. Nopțile, plâng până și florile, "încinse în lacrimi" (p. 44). Cad stele palide, ce răspândesc confuzia între viață și moarte (p. 45). Râsul este învins de
O datorie anacronică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11839_a_13164]
-
un fel, al întregii povești, nemuritorul care adăpostește povestea unor muritori. Este comentatorul vizual al modificării și intensificării relațiilor, al dramatismului lor. Toată atmosfera acestui spectacol de operă are ceva cehovian, în tipul de suferință, de abandon, de tăcere și suspin, de visare continuă, de absență a deciziei. "La Moscova, la Moscova!" Charlotte nu l-a izgonit clar niciodată pe Werther. Îl amăgește, îl vrea lîngă ea, îi spune cînd să plece și cînd să revină. Werther se întoarce de fiecare
Charlotte by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11982_a_13307]
-
venind parcă din alte veacuri să se închine prezentului. Însetat de libertate și aspirații depline, poetul pășește pe potecile biruinței. Soarbe vremelnicia din pocalul adevărului căutând să o definitiveze printr-o baladă a frământărilor. În calea sa curg râuri de suspine, iar pașii îi sunt călăuziți de doinele frumuseții răvășitoare. În ochii săi blânzi s-au furișat doruri și suferințe care caută să evadeze spre lumile dreptății, spre puritate și împlinire. Măreția sonetului său este covârșitoare. Poetul contemplă o lume care
MUZICA VERSULUI DIVIN de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382676_a_384005]