697 matches
-
scria el așa, concentrat, adâncit în apa literelor, se auzi în aer un susur. Tocmai scrisese: LA ÎNCEPUT, DUMNEZEU A FĂCUT CERURILE ȘI PĂMÂNTUL. Aceste cuvinte mărturiseau un adevăr: că Dumnezeu era un Dumnezeu creator. Tocul zbura pe hârtia simplă. Susurul auzit se transformase parcă în cuvinte care i se lipeau pe creier, repetându-se cu ecou: - KANISASSIKI AH! MATAKIASSI AH! Era greu de ghicit ce însemnau aceste cuvinte. Dar se simțea fericit, atât de fericit încât, uitând toate certurile, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
se oprea și privea atent printre trunchiurile subțiri, înainte de a merge mai departe. Vasilică venea și el imediat în urma lui, încercând să nu-i scape nimic din ce făcea inspectorul. Acoperind zgomotul pașilor, începu să se audă mai întâi un susur slab, apoi sunetul apei ce curgea la vale deveni tot mai puter nic. Se apropiau de o porțiune unde solul se ridica abrupt în jurul unor stânci de dimensiuni uriașe aruncate alandala. Se cățărară amândoi deasupra și se opriră pe culme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
opri în loc. Așteptă cu urechea ciulită să mai audă și alte zgomote. Poate că Burcilă nu se dusese la culcare așa cum crezuse el ci dăduse o raită printre copaci iar acum se întorcea în tabără. Liniștea însă era deplină, în afară de susurul apei ce curgea la vale, nu se mai auzea nimic. Își văzu mai departe de treabă, atent totuși la zgomotele din jur. Focul se întețise și acum ardea cu flacără puter nică, trosnind din când în când. Dinspre pădure se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
desprinsese de gura minei și începuse a se rostogoli încet către ei. Protuberanțe scurte se alungeau înainte, palpând terenul din față. Greierii care umpleau poiana cu țârâitul lor amuțiseră. Nici un ciripit de pasăre nu se mai auzea acum. Până și susurul pârâiașului se estompase. Calistrat îl prinse de cot, făcându-l atent: Știe că suntem aici, șopti el la urechea lui Cristian. Să nu scoți o vorbă și mai ales să nu te miști! Rămâi pe loc, lângă mine! Sfera vineție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
înverzit, două făgașe de pe care iarba dispăruse călcată de roțile grele se întindeau mai departe. Își continuă drumul până ce ajunse lângă un perete stâncos. Îl ocoli și trecu dincolo de pintenul de piatră din fața sa. De undeva, din dreapta, se auzea un susur slab de apă, semn că pe acolo curgea un pârâiaș de munte. Imediat ce trecu de pintenul care ieșea din munte Cristian își dădu seama unde se afla. Cele mai negre presimțiri ale sale se adeveriseră, era exact la peștera vâlvei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Muntele Rău. Stânca Adevărului era chiar dedesubt, o vedea ridicându-se din marea de iarbă care unduia ușor. Impropriu spus că o vedea, știa că e acolo, simțea apăsarea colosală a greutății ei pe piatra muntelui, scrâșnetul rocii măcinate și susurul apei din pânza freatică din adânc. De o parte și de alta, pădurea se întindea întunecată, pierzându-se în depărtare. Țârâitul timid al unui greiere îi gâdilă plăcut auzul. În clipa aceea îl și văzu. Un gândăcel negru, pitit sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
tot nu se trezeau. Surzi, cu auzul pecetluit de plumbul somnului și de catranul beznei, zăceau neclintiți, privind În bezna lăuntrică, În bezna vremii veșnice care le Împietrise inimile adormite, care le oprise respirația și contracția plămînilor, care le Înghețase susurul sîngelui În vene. Numai că, dăinuind În jilăveala grotei și În tihneala trupului, Înfundați În cenușa uitării și În vîltoarea vedeniilor, lor le creștea părul, ca și barba, ca și puful de pe trup și de la subsuori, iar pe nevăzute, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
și ele. 2. Cel mai tînăr, cel care avea trandafirul În inimă și care zăcea Între păstorul Ioan și prietenul său, Malhus, se va deștepta primul, dintr-odată, ca pălit de adierea timpului și a cugetului. Mai Întîi va auzi susurul apei din bolta grotei, mai Întîi va simți ghimpele din inima sa. Scăldat În tihnă, cugetul său de adormit trudnic, cugetul său cufundat În bezna jilavă a grotei nu se putea dezmetici numaidecît, căci trupul i se vlăguise de atîta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
degetele uscate și vlăguite piatra jilavă și Înghețată a grotei, zadarnic Își dilata pupilele, zadarnic se atingea cu degetele, ca sa se Încredințeze dacă era vis sau nălucire liniștea străpunsă de picătura din bolta nevăzută a grotei, negura mistuită de un susur firav, zadarnic Își Încorda auzul să deslușească sunetele muzicii, să audă cîntările pe care le retrăia aievea, pe care și le amintea făptura sa. Nimic, doar ecoul surd al Închipuirilor sale, ca și liniștea stridentă a grotei; sunetul liniștii, tihna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
În treacăt fie spus, doamna Nina Roth-Swanson a bătut cîmpii. „În limbaj poetic un torent de apă semnifică anume refulări onirice, iar asociația cu o apă curgătoare, mai degrabă presimțită - este expresia sunetului abisal ce sugerează deopotrivă murmurul vorbelor și susurul urinei.“ (Aici, Într-adevăr, s-a Întrecut pe sine.) Deci domnule, Mendel Osipovici n-a fost soțul meu, mi-a pecetluit Însă existența, iar eu i-am „ușurat pătimirea“. (A se vedea poeziile geminate „Fiul rătăcitor“ și „Geo și Afrodita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
ca să nu vorbim de japonezi, care ar umbla acum îmbrăcați toți în albastru dacă nenorocirea li s-ar fi întâmplat lor. La ora unsprezece piața era deja plină, dar în acel moment nu se auzea decât imensa respirație a mulțimii, susurul surd al aerului intrând și ieșind din plămâni, inspirație, expirație, alimentând cu oxigen sângele acestor vii, inspirație, expirație, inspirație, expirație, până ce deodată, să nu încheiem fraza, acel moment, care, pentru cei care au venit aici, supraviețuitori, încă urmează să sosească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
tot ostenit, s-a-ntins lângă apă, Aici, lângă mine, neînțelesul copil regăsit. Teama-i ecoul pe care l-am urmărit până la fiica securității, Acum suntem fețe și voci... prea curând și asta o să apună, Șoptind vorbe de-alint peste susurul eternității... Tinerețea fiind banul cu care am cumpărat Încântare din lună.“ O POEZIE TRIMISĂ DE AMORY LUI ELEANOR, INTITULATĂ DE EL FURTUNĂ DE VARĂ „Vânturi subțiri, un cântec pierit și frunze căzând, Vânturi subțiri și, departe, un râset pierit... Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
nicăieri, M-alintă mama cu silabe de mângâieri ... De unde vin și unde-am ajuns - Am oboist să-mi dau un răspuns ... Mi-aduc aminte ca-n treacăt C-am fost botezat în miroznă de brad, În răcoare de plop și susur de mesteacăn ... Din dealul Cărții cu sfinti îmi pare că văd O lume de tihnă și una de prăpăd; C-a venit tata acasă cu bani și cu griji S-a pomenit de datorii și faliment, De industrii cu risc
POEZII DE ION GEORGESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 939 din 27 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364284_a_365613]
-
sunt, cu micile defecte, Prietenă-ți voi fii, lansând replici imperfecte. Alintă-mă cu vorbe care să-mi spulbere-ndoieli, Că a iubi aș fii în stare, supusă-s la greșeli? Întreabă-mi nopțile-ntre zile de ce oare te iubesc Susur de ape cristaline-n cascade ce te amăgesc. Sărută-mi zâmbetul sprințar, ce-ascunde al meu gând, Opac pentru acei ce-n van, să-l înțeleagă viața-și vând. Dezmiardă-mi trupul frământat de o tainică chemare, De dorință subjugat
TE SIMT de LĂCRĂMIOARA STOICA în ediţia nr. 2241 din 18 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364370_a_365699]
-
dar niciun sân de oriunde, nu a fost pentru cântecele interpretei Viorica Flintașu sânul mamei! Numai sânul Crișanei a fost! El a rămas și va continua să fie cel ce i-a redat artistei căldura, apărarea și dragostea, iar publicului, susur și deopotrivă vuiet de dragoste, frumusețe, energie, suavitate. Timpul, cel mai doveditor element al adevărului că nimic nu este o creație în sine în univers evocă azi pe artista Viorica Flintașu drept cea care l-a încununat cu florile spirituale
VIORICA FLINTAŞU. CÂNTECELE CRIŞANEI, ÎNMIRESMATE ŞI ILUMINATE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1853 din 27 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364446_a_365775]
-
Dacă știi această piesă, pune-te pe genunchi și cântă aceste versuri că o rugăciune. Apoi multumeste-I Tatălui Ceresc pentru această DRAGOSTE EXTRAORDINARĂ, arătată în Fiul Său. "M-atingi acum cu mâna Ta, fiorul Tău îmi umple inima, Esti susur blând ce inima-mi alină îmi umpli viața de LUMINĂ, Domnul meu"... Ioan Ciobota Referință Bibliografica: Eseu - Să moară un Rege în locul meu / Ioan Ciobota : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 284, Anul I, 11 octombrie 2011. Drepturi de Autor
SA MOARA UN REGE IN LOCUL MEU de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364462_a_365791]
-
Autorului Se știe că la un festival de la Istanbul, cântăreața Florica Bradu a interpretat o incantație despre ploaie și s-a pornit ploaia! O fi surâs norilor, artista cu gropițe în obraji, i-o fi fermecat cu vocea ei de susur de fântâniță din care norii iau apă de sete și lacrimi de bucurie, jale și iubire, iar de aceea, ei au vărsat o ploaie caldă în răsunetul doinelor de catifea! „Florica Bradu”, spune maestrul Benone Sinulescu, „dacă a chemat norii
FLORICA BRADU. ÎN ALIPIRE AFECTIVĂ CU CERUL SUFLETULUI… de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1759 din 25 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/364451_a_365780]
-
de Halloween 21 pe cărări albe frunze purtate de vânt - pustiu de toamnă 22 floarea volburei - doi fluturi întârzâiați încing o horă 23 croncănit de corb - doar vechile ruine tac și ascultă 24 podul de piatră- lină rugă spre ceruri susurul apei 25 grâul în pârgă - picături grele de apa scutură macii 26. laptele cald - copilul căprarului și-alungă umbra 27. piaptănul de os - bunica și părul ei alb în zori de iarnă 28. iarăși mângâind poza copilului plecat - mâinile mamei
HAIKU,2010 de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361440_a_362769]
-
puteți scufunda definitiv în Lethe. NIKY Din fericire, nu mai există nici un cocoș. ELA: Nu ne uita! Redă-ne dreptul la timpul netrăit. EL: Nu-l voi uita în primul rând pe Bob, pe el îl voi auzi întotdeauna în susurul izvorului și-l voi zări în adierea vântului printre frunze. Nici pe tine nu te voi uita, surioară, deoarece roua de pe florile dimineții îmi va aminti de ochii tăi catifelați. (Îi dau lacrimile; scheunatul devine tot mai puternic; din spate
PARTEA MEA DE CER, DRAMĂ DE CONSTANTIN GEANTĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362830_a_364159]
-
gheța ce le-mbracă să prelingă stropi de apă. Cade acum o picătură și alta se pregătește, gheața râului în raze și cristale-ncet plesnește. Zăresc peștii curcubeu, aurii și argintii, ce-și pun solzii în valoare, fluturând din aripioare. Susur duios se aude - „simfonii de primăvară”, și pe maluri, dalbe flori scot căpșorul din zăpadă. Tot privești și nu ai crede că gingașii ghiocei, cu lăncile din smarald, scot clinchet de clopoței. O boare de vânt ușoară va purta mireasma
„SIMFONII DE PRIMĂVARĂ” de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 1896 din 10 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363410_a_364739]
-
a improviza, de a colora povestirea și a-i întinde firul printre întâmplări. Privea frumos natura, se interioriza în ea. Cânta într-un chip melodios, întrucâtva înnădușit, ca pentru sine, ca un murmur. Nu producea o melodie gâtuită, ci un susur melodios. La optzeci de ani când încă mai bătea coasa sub un nuc fredona vechi cântece dobrogene, poate descântece. Era o fire extrem de emotivă. Nu mă lăsa să îl înregistrez. Zicea că se „fiește” și uită, că nu știe ce
ŞTEFAN VLAD, NUFĂRUL DOBROGEI. MITUL FLORII DE NUFĂR. de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363389_a_364718]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > FRUMOSUL PRINCIPE CERCEL Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1433 din 03 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului În vremea în care pâraiele-n susur Curgeau dinspre munte spre Dunărea lină, Se naște-n palat în orașul lui Bucur, Fecior lui Pătrașcu din milă divină. Se-nalță și crește ca ramul cu rodul Bogat, strâns din seva acestui pământ, Creștin botezat și-aplecat spre norodul
FRUMOSUL PRINCIPE CERCEL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362405_a_363734]
-
în versuri... De-ar fi să scriu în versuri, tot ce prin cap mi-ar trece, Aș umple pagini albe, spunând goale cuvinte... Aș insulta hârtia. Și-n ceasul treisprezece Aș fi... „Poeta Nimeni”... Și n-aș lua aminte La susurul de apă ce-mi limpezește gândul, Sau la parfumul florii ce simțul îmi trezește, Aș lâncezi-n uitare... Și-ar trece ani de-a rândul Fără să fiu prezentă în Timpul meu...! Firește Aș trece peste toate minunile din Suflet Cătând
MARIA CIUMBERICĂ [Corola-blog/BlogPost/362436_a_363765]
-
să scriu în versuri...De-ar fi să scriu în versuri, tot ce prin cap mi-ar trece,Aș umple pagini albe, spunând goale cuvinte...Aș insulta hârtia. Și-n ceasul treisprezeceAș fi... „Poeta Nimeni”... Și n-aș lua aminteLa susurul de apă ce-mi limpezește gândul,Sau la parfumul florii ce simțul îmi trezește,Aș lâncezi-n uitare... Și-ar trece ani de-a rândulFără să fiu prezentă în Timpul meu...! FireșteAș trece peste toate minunile din SufletCătând prin false slove
MARIA CIUMBERICĂ [Corola-blog/BlogPost/362436_a_363765]
-
-i place, să vrei cu ea să plutești, așa cum nu ai plutit toată viața! Să vrei să-i simți în vene murmurul iubirii, îmbătat de sunetele ei de dragoste, să vrei să simți cum freamătă și cum palpită, să simți susurul bucuriei și cum plăcerea vă inundă! Să vrei să te răscolească cu respirația ei sacadată, cu geamătul iubiririi să te readucă la viață, să vrei să te privească cu ochii ei mirați, de diamante negre, să vrei să-ți șoptească
SECRETUL TIMPULUI (POEZII) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361075_a_362404]