180 matches
-
emigrase în Basarabia, a devenit membru al Eteriei și a participat efectiv la activitățile ei. Spre deosebire de el, Miloš Obrenović era total necooperant. În această perioadă, oborcneazul ducea o politică de colaborare cu guvernul otoman; scopul lui principal era ca puterea suzerană să-i recunoască oficial titlul pe bază ereditară. Întreaga chestiune a devenit implicată și în conflictele interne. În iulie 1817, cînd Karagheorghe s-a întors în Serbia, Miloš a pus să fie executat. Capul lui a fost apoi trimis sultanului
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
înființat o armată, numită Adunarea Poporului, a cărei bază era constituită din șase sute de panduri care i-au sărit prompt în ajutor. Să observăm că mișcarea lui Vladimirescu nu era îndreptată împotriva Porții. El și suporterii lui îi cereau puterii suzerane să restabilească "vechea ordine", cu alte cuvinte revenirea la vremurile anterioare domniilor grecilor fanarioți. Tudor a apelat de asemenea la ocîrmuirea otomană ca să trimită un reprezentant care să cerceteze condițiile din Principate și să pună capăt abuzurilor și suferințelor poporului
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
dreptul de exprimare a opiniei, cel de adunare și libertatea presei. Serbia a trecut deci între 1815 și 1869 de la statutul de provincie semiautonomă la cel de stat cu o autoguvernare aproape totală. Teoretic, Imperiul Otoman era în continuare puterea suzerană căreia îi era plătit un tribut. Practic însă, Poarta depunea puține eforturi de influențare a afacerilor interne ale Serbiei. Un amestec mai mare se înregistra în politica externă, dar acest lucru nu l-a împiedicat pe Mihail să-și continue
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
forma dorită de liderii liberali români. Cea mai îndîrjită opoziție împotriva programului unirii și a numirii unui domnitor străin au manifestat-o Imperiul Otoman și Austria. Poarta vedea în orice modificare a statutului provinciilor încă o încălcare a drepturilor ei suzerane. Războiul Crimeei fusese teoretic purtat mai degrabă pentru apărarea imperiului decît pentru dizolvarea lui. Monarhia habsburgică se temea în acest moment și va avea și pe viitor temeri legate de faptul că o puternică unitate a românilor ar fi exercitat
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
că între 1856 și 1875 fuseseră făcuți pași importanți înainte în domeniul programului național al românilor, așa cum fusese el enunțat mai ales de Partidul Liberal. Moldova și Valahia erau unite, iar pe tron se afla un domnitor străin. Nici puterea suzerană, nici cele protectoare nu reușiseră să împiedice România să obțină o mai mare autonomie. Pe plan intern, fusese instituit un guvern constituțional și se făcuseră cel puțin unele încercări de rezolvarea a chestiunii țărănești. În acești ani, principala susținătoare a
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
restabilirii situației anterioare războiului. În ciuda faptului că guvernul bulgar nu a obținut nici un cîștig în urma victoriei, puterile au fost forțate să recunoască faptul că unirea trebuia să fie acceptată. Marea problemă era impunerea aplicării termenilor Tratatului de la Berlin. Ca putere suzerană, Poarta ar fi trebuit să transpună în viață orice măsură militară luată, dar nici un guvern nu era de acord cu intrarea trupelor otomane în zona respectivă. Pe lîngă aceasta, atitudinea sfidătoare a bulgarilor față de Rusia a dus la schimbarea atitudinii
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
ce timp se cere asemine concursu (subl.ns.)”. Până la urmă, se pare că băierile mărinimiei hușenilor se deschiseseră poate și datorită unei propagande susținute a autorităților timpului care prezentaseră sacrificiile seculare fără număr făcute de poporul român În beneficiul puterii suzerane de la Stambul. Tot prefectura trimisese poliției În luna iulie adresa nr.5707, prin care i se atrăgea atenția șefului instituției asupra a „...două putini cu brânză În care se află 100 ocă (cam 125 kg., n.n.)” și invitându-l pe
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
de bunul simț deoarece, cui i-ar fi convenit să mai plătească și taxe atunci când „objectele” erau donate din toată inima? Un alt mod de a se mai strânge fonduri pentru bunul mers al stării de război cu fosta putere suzerană, Imperiul Otoman, era acela folosit de un brav și mare patriot ofițer cu gradul de locotenent colonel pe numele său D. Papazoglu (În original, Papasoglu). Acesta va bombarda, literalmente, prefecturile din țară cu numeroase lucrări litografiate ce reprezentau scene din
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
parțială a „afacerii Strousberg”, Carp s-a implicat În problemele de politică internă, susținând măsurile luate de guvern. Fiind preocupat de dezvoltarea țării a afirmat În diferite ocazii că idealul la care trebuie să tindă România era independența față de puterea suzerană și că acest deziderat se putea realiza mai Întâi În plan economic și că Poarta Otomană trebuia să Înțeleagă că tratatele sale comerciale nu se puteau aplica statului român. La 1 noiembrie 1874 a fost trimisă din Constantinopol o depeșă
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
constituirea statului unitar „daco-român“ (cuvintele incriminate au fost înlocuite apoi prin: „domnul României“); Turcia era și ea iritată de faptul că România bătea monedă cu efigia principelui Carol, semn al suzeranității statale, și cerea înlăturarea acestui „abuz“, netolerat de „puterea suzerană“ temătoare de mani festările de independență din ce în ce mai numeroase ale tânărului stat de la gurile Dunării. anul 1873 [Apele de la Văcărești. Circul Suhr. Moartea prințului Alexandru Cuza. Diverse. Statuia lui Mihai Viteazul. Teatrul.] apele de la văcărești La 1 ianuarie [stil vechi] vine
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
arătat - o necesară atitudine de independență (nu numai economică) a României, în preajma dobândirii independenței politice depline, fapt pe care cea mai mare parte a liberalilor (cu excepția lui Ion Ghica) nu l-au înțeles în profunzime. Neținând seama de pretențiile puterii suzerane (Imperiul Otoman) care refuza tânărului stat român dreptul de a încheia tratate comerciale cu alte țări, România a semnat, la 10/22 iunie 1875, la Viena, convenția comercială româno austro-ungară, care, pentru a intra în vigoare, trebuia să fie aprobată
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
România cu mica ei oștire de 40 000 oameni? Pe de altă parte, Turcia, cunoscând pericolul, se adresează guvernului român întrebându-l care i va fi atitudinea în caz de război și dacă este hotărât să stea leal alături de puterea suzerană. Nicolae Ionescu, ministrul de Externe, răspunde printr-o notă ce a făcut pe vremuri zgomot, în care a întrebuințat o expresiune căreia nimenea nu i-a putut descoperi înțelesul: Nicolae Ionescu - retorul, cum îi spunea Maiorescu - scria că situația este
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
întrebuințat o expresiune căreia nimenea nu i-a putut descoperi înțelesul: Nicolae Ionescu - retorul, cum îi spunea Maiorescu - scria că situația este de o nedefinită practică.97 În același timp ministrul nostru cerea Porții să îndeplinească datoriile sale de putere suzerană, aducând în România o armată de 200 000 oameni cu care să poată fi apărat teritoriul român.98 Această notă a fost foarte mult criticată și zeflemisită, dar mai ales osândită, fiindcă, dacă Turcia ar fi dat ceea ce i se
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
către țara mea de Dimitrie Brătianu, București, 1877, p. 15). Istoria cu retragerea în munți a armatei române e fantezistă. 110. Dintre fruntașii liberali, în afară de Dumitru Brătianu, se pronunțau pentru o politică de neutralitate sau chiar de fidelitate față de puterea suzerană Ion Ghica, D.A. Sturdza, Nicolae Ionescu ș.a. Politica de cooperare cu armata rusă, care ar fi îndepărtat teatrul războiului de teritoriul nostru a fost preconizată de I.C. Brătianu și C.A. Rosetti, care, în această privință, au realizat o perfectă
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
din 1828-1829, a încheiat pacea avantajoasă de la Adrianopol (1829). Pentru Principatele Dunărene, această pace marchează un moment de cotitură. Confirmarea statutului de autonomie a Moldovei și Țării Românești a fost însoțită de instituirea unui condominium otomano-rus, Înalta Poartă fiind puterea suzerană, iar Rusia puterea protectoare. Dată fiind debilitatea Imperiului Otoman, acest condominium s-a transformat într-un protectorat rus asupra celor două Țări Românești. Deși astăzi, după căderea comunismului, mai poate fi invocată dialectica, acest protectorat apare ca o unitate a
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
Cartea se deschide cu un Argument, menit să fixeze într-o succintă judecată, bizuită pe temeiuri esențiale, semnificația termenilor Teatrului cel Mare și Teatrului Național. Logica lor interioară în individualitatea istoriei începuturilor, punctată cu privirea grea a balanțelor: puterea turcească "suzerană", "protectoare" cea rusească, și mizeria morală a unora de pe la noi, care întindeau un fel de nadă pentru promovarea ideii că Teatrul Național fundamentează trăiri estetice și rămășaguri cu nesupunere elementară la gospodărirea străină în țara noastră. Structura secțiunilor cărții imprimă
Din istoria Teatrului Național by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13661_a_14986]
-
a fost construită acolo în secolul al X-lea. În 1070, un grup de benedictini, veniți din Calabria (Italia), au construit acolo o biserică și o stăreție, pe terenurile donate ca uzufruct de contele de Chiny, Arnoul I. Spre 1076, suzerana, Matilda de Toscana, contesă de Briey, a trecut prin regiune și a ratificat donația făcută de vasalul său călugărilor benedictini. În acea epocă a avut loc celebrul incident al inelului căzut într-o fântână și reapărut în mod miraculos. De la
Abația Orval () [Corola-website/Science/298509_a_299838]
-
până în cele din urmă să cucerească și ultimele posesiuni cruciate din zonă. Ludovic a făcut o alianță cu mamelucii și din noua sa bază din Acra a început să refacă celelalte orașe cruciate. Deși Regatul Ciprului pretindea că este puterea suzerană în zonă, Ludovic era conducătorul "de facto". Ludovic a negociat și cu mongolii, care își făcuseră simțită prezența în răsărit, încurajat de legendele Regatului Nestorian. ("Vedeți și": Preotul Ioan). În același timp, și musulmanii negociau cu mongolii, nimeni nesesizând faptul
Cruciada a șaptea () [Corola-website/Science/306831_a_308160]
-
1478 și Tverul în 1485. Moscova și-a extins puterea asupra celei mai mari părți ale teritoriilor locuite de ruși până pe la anul 1480, când Hoarda de Aur a tătărilor a încetat în mod oficial să mai fie puterea feudală suzerană, (vezi și Îndelungata așteptare de pe râul Ugra). Prin moștenire, Ivan a obținut o parte a provinciei Riazanului, iar cnejii Rostovului și Iaroslavlui s-au subordonat de bună voie Moscovei. Orașul Pskov a rămas independent în această perioadă, dar fiul lui
Cnezatul Moscovei () [Corola-website/Science/302233_a_303562]
-
a fost descrisă ca fiind unică în Moldova. În centrul parcului este situat unul dintre cele mai vechi monumente din istoria modernă a țării, Obeliscul cu lei, ridicat după planurile lui Gheorghe Asachi în cinstea domnitorului moldovean și a puterilor suzerane și protectoare sub a căror influență se aflau Principatele Române. Grădina - dominată de tei ale căror flori sunt un simbol recurent în poezia eminesciană, găzduiește Teiul lui Eminescu și un muzeu închinat poetului. Parcul este prezent inclusiv în literatura contemporană
Parcul Copou () [Corola-website/Science/302104_a_303433]
-
denumirea de "„Monumentul Regulamentului Organic”". Edificiul este amplasat în centrul grădinii, în apropiere de Teiul lui Eminescu. El a fost construit între anii 1834-1841 după planurile lui Gheorghe Asachi și ridicat în cinstea noului domnitor Mihail Sturza și a puterilor suzerane și protectoare sub a căror influență se afla Moldova. Fondurile pentru realizarea obeliscului, însumând 2.225 de galbeni, au fost obținute prin subscripție publică de la marea boierime și de la înaltul cler. Edificiul a fost lucrat în piatră de Șcheia de către
Parcul Copou () [Corola-website/Science/302104_a_303433]
-
delegau o parte dintre atribuțiile suverane, pentru că guverna împreună cu domnul titular. În Țara Românească domnul a fost confirmat de sultan încă din prima jumătate a secolului al XV-lea. După instaurarea regimului dominației otomane la mijlocul secolului al XVI-lea, puterea suzerană, Poarta a numit domnii dintre membrii familiilor domnitoare, acordându-i însemnele puterii: caftanul, buzduganul, calul și steagul. Boierii au fost nevoiți să accepte schimbarea impusă de puterea suzerană. Datorită faptului că toți descendenții familiilor domnitoare aveau dreptul la tron, luptele
Domn () [Corola-website/Science/302171_a_303500]
-
-lea. După instaurarea regimului dominației otomane la mijlocul secolului al XVI-lea, puterea suzerană, Poarta a numit domnii dintre membrii familiilor domnitoare, acordându-i însemnele puterii: caftanul, buzduganul, calul și steagul. Boierii au fost nevoiți să accepte schimbarea impusă de puterea suzerană. Datorită faptului că toți descendenții familiilor domnitoare aveau dreptul la tron, luptele pentru tron au fost o caracteristică permanentă a vieții politice a Țărilor Române. Chiar și domniile lungi și autoritare s-au confruntat cu pretendenți sprijiniți de o parte
Domn () [Corola-website/Science/302171_a_303500]
-
cunoscuți cu numele de "Partidul Lituanian". La inițiativa acestui partid, conducătorii orașului l-au invitat pe prințul Mihail Olelkovici să devină cneazul lor. Guvernul Novgorodului a semnat o alianță cu Marele Duce Lituanian Casimir al IV-lea. Perspectiva schimbării puterii suzerane a produs mari frământări în rândurile oamenilor de rând ai republicii. Autoritățile moscovite s-au folosit de aceste frământări și au atacat Republica Novgorodului. Armata Moscovei a ieșit învingătoare în bătălia de la Șelon din 1471, victorie care a grăbit eliminarea
Republica Novgorodului () [Corola-website/Science/302211_a_303540]
-
14 spre 15 decembrie 1467. Chiar și regele a fost rănit și o parte a oastei a pierit în luptă. Victoria lui Ștefan i-a permis acestuia să tranșeze relațiile cu boierii infideli, care au fost uciși după bătălie. Puterea suzerană, Polonia, nu a intervenit direct în conflict, ci doar pe plan diplomatic, cerând explicații regelui maghiar care a dus o campanie împotriva unui vasal al său. S-a apelat la Scaunul Papal împotriva regelui maghiar. În anul următor Ștefan a
Politica externă a lui Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/302618_a_303947]