261 matches
-
cinstim după meritele lor”. Negustorilor poloni li se acordau aceleași libertăți ca și până acum. Ștefan accepta suzeranitatea regelui polon, promițându-i ajutor împotriva tătarilor. Se observă o restrângere a obligațiilor pe care le contracta de obicei domnul Moldovei față de suzeranul său: ajutorul militar nu se acordă împotriva tuturor, sau aproape tuturor dușmanilor regatului. Cea mai mare concesie, pe care a făcut-o Ștefan în tratatul de la Overcăuți, a fost aceea prin care se angaja să recunoască boierilor, care-1 slujeau pe
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
cel mai puțin periculos pentru independența sa politică. Cât va însemna această suzeranitate polonă, care este conținutul său real se va vedea cu prilejul jurământului de la Colomeea. Prin apropierea de Polonia, Ștefan urmărea consolidarea poziției sale în interior: recunoscut de suzeranul tradițional ca domn legiuit al Moldovei, nici boierii pribegi, nici pretendenții la scaunul Moldovei, nici adversarii dinlăuntrul Moldovei n-ar fi putut unelti cu sprijin polon împotriva sa. Mai mult decât atâta, asigurarea liniștii la hotarul de nord al țării
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
care l-a determinat pe Matei să-l oploșească la curtea sa pe pribeagul moldovean ar fi fost, după Bonfinius, cronicarul lui Matei și omul de curte al acestuia, faptul că Ștefan a refuzat să-l recunoască pe Matei ca suzeran. Deteriorarea relațiilor cu regatul ungar a fost interpretată fără nici un temei și ca o înrăutățire a relațiilor dintre Ștefan cel Mare și Vlad Țepeș. Încercarea lui Ștefan cel Mare de a cuceri Chilia în 1462 a fost privită ca un
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
în istoriografia noastră un motiv de lungi explicații, pentru a se demonstra că, prin ele, independența și considerația de care se bucura voievodul Moldovei, n-au fost știrbite cu nimic. Dar asemenea acte scrise, în jurisdicția relațiilor dintre vasal și suzeran, contează foarte puțin. Esențial în raporturile dintre senior și vasal era numai jurământul de credință depus de vasal în fața seniorului. Prezența fizică a vasalului, îndeplinirea gesturilor rituale prin care vasalul jura credință seniorului erau singurele care contau în relațiile feudale
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
incursiunea din 1469, se poate ca tătarii să fi făcut și una în 1471. Pentru întărirea hotarului de răsărit al Moldovei, Ștefan cel Mare ridică cetatea Orheiului. La 1 aprilie 1470 este menționat în documente, Gangur, pârcălabul acesteia. Între trei suzerani! După lupta de la Baia urmează o perioadă în care relațiile dintre Ștefan și Matei continuă să rămână încordate. Prinderea și uciderea lui Petru Aron, în 1469, lichidează una din cauzele dușmăniei moldo-ungare, creând condițiile unei apropieri dintre Moldova și regatul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
împreună cu cetatea Mangopului, să se opună turcilor. Domnul era dispus să plătească o mare sumă de bani ca despăgubire pentru daune făcute unor negustori genovezi, numai ca să se realizeze o alianță antiotomană. Recunoscând suzeranitatea regelui polon, genovezii vor urma politica suzeranului, care se afla în relații bune cu Poarta, deși „din martie, se știa că turcii vor ataca cetățile din Crimeea”. În timp ce se pregătea flota, oastea otomană se concentra sub comanda sultanului la Adrianopol. Domnul a cerut ajutor regelui polon: să
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
o singură concesie: nu se mai intitulează „domn prin grația lui Dumnezeu”, ci numai voievod și „dominus terre Moldaviensis”, adică stăpânul țării, a cărui autoritate nu-i este conferită de un rege (principe) față de care se află în relație de suzeran - voievod. În ochii lui, documentul din iulie avea sensul unei alianțe politice și militare. Relațiile dintre cei doi aveau la bază lupta comună antiotomană. De altfel, în timp ce regele Poloniei insista ca Ștefan să se prezinte în fața sa, pentru a depune
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
noastre”, iar la momentul potrivit, Ștefan va fi ajutat să-și recapete scaunul. Există o deosebire fundamentală între ceea ce-i cerea lui Ștefan cel Mare regele Cazimir și ceea ce se mulțumește Matei. Cazimir vroia ca Ștefan să-l recunoască drept suzeran, iar Ștefan o făcuse în scris. Atât nu era de ajuns. Conform regulilor după care se conducea societatea feudală, devenea vasal, în adevăratul sens al relațiilor vasalice, atunci când vasalul se prezenta în fața suzeranului, punea genunchiul pe pământ, spunea jurământul de
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
vroia ca Ștefan să-l recunoască drept suzeran, iar Ștefan o făcuse în scris. Atât nu era de ajuns. Conform regulilor după care se conducea societatea feudală, devenea vasal, în adevăratul sens al relațiilor vasalice, atunci când vasalul se prezenta în fața suzeranului, punea genunchiul pe pământ, spunea jurământul de credință, după care seniorul îl ridica și îl săruta. Matei îl numește pe Ștefan aliat și nu-i cere să se prezinte în fața sa pentru a presta jurământul de credință, așa cum a făcut
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
omagiul vasalic, în care intra jurământul personal (corporale juramentum). Domnul a amânat prezentarea în fața regelui, deși acesta se apropiase de granița Moldovei, pentru a primi jurământul de credință. În ierarhia feudală, jurământul de credință ca vasal este un contract bilateral, suzeranul și vasalul asumând obligații ce trebuiau respectate de ambele părți. Încălcarea lor de către una din părțile contractante anula raporturile dintre suzeran și vasal. Când, după 1484, Ștefan cel Mare s-a adresat regelui Ungariei și regelui Poloniei solicitându-le ajutor
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Moldovei, pentru a primi jurământul de credință. În ierarhia feudală, jurământul de credință ca vasal este un contract bilateral, suzeranul și vasalul asumând obligații ce trebuiau respectate de ambele părți. Încălcarea lor de către una din părțile contractante anula raporturile dintre suzeran și vasal. Când, după 1484, Ștefan cel Mare s-a adresat regelui Ungariei și regelui Poloniei solicitându-le ajutor, numai Cazimir s-a arătat dispus să-l sprijine cu bani și oameni. Dar, pentru a-i veni în ajutor voievodului
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
militar, prin abilitatea diplomației sale, Ștefan a reușit să asigure independența deplină a Moldovei până la 1485. Vasalii regelui Cazimir, știind că Ștefan cel Mare și regele polon nu stabiliseră raporturi de vasalitate reală, au refuzat să ia armele la cererea suzeranului lor, pentru că, neexistând asemenea raporturi, regele nu era obligat să-l apere pe voievodul moldovean. Scrisorile trimise de Ștefan și promisiunile lui repetate, dar mereu neîmplinite, de a depune personal jurământul de credință în fața regelui polon, nu aveau nici un efect
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
ajutat să-și recapete țara. La rândul său, Ștefan se obliga să-l sprijine pe rege cu toată puterea lui, împotriva oricărui dușman al regatului. Și, ceea ce nu promisese Ștefan până acum nimănui, voievodul se obliga să nu caute alt suzeran „să nu aibă, să nu recunoască și nici omagiu să nu facă” altcuiva. Ceea ce însemna, de fapt, renunțarea la alianța cu Matei Corvin. Lupta de la Catlăbuga În timp ce Ștefan cel Mare se afla la Colomeea, primește vestea că turcii au intrat
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
semnifica răscumpărarea păcii, se schimba atunci când devenea vasal sau era transformat în pașalâc. Cea mai importantă obligație a unui vasal era aceea de a merge la Înalta Poartă ca să fie investit ca domn de către sultan. Între statul vasal și cel suzeran se instituia o stare de nonbeligeranță, condiție esențială a vasalității. În 1476, nu poate fi vorba de închinarea Moldovei, din moment ce starea de beligeranță se prelungește, deoarece, după alungarea turcilor din Moldova, Ștefan cel Mare l-a ajutat pe Vlad Țepeș
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
în care-i dezvăluia intențiile sale. La primirea lor, Ștefan „a intrat în biserica cea mare, a pus să bată toate clopotele și a făcut o procesiune generală pentru a mulțumi lui Dumnezeu că a primit scrisori din partea principelui și suzeranului său natural; și, de asemenea, i-a scris scrisori, oferindu-i supunere și ajutor cu 30.000 de călăreți pe cheltuiala sa”. Interesante sunt aprecierile cronicarului: Ștefan stăpânea Moldova și Valahia; n-a depus niciodată jurământ de credință lui Matei
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
era să obțină statut de principe independent față de regele Poloniei. Era, probabil, și o chestie de orgoliu. Acceptase, deși după amânări de peste un sfert de secol, să se închine, să depună jurământul de credință în fața regelui Cazimir, dar, în loc ca suzeranul să se achite de obligația de a-l ajuta în recuperarea cetăților răpite de turci, urmașul lui Cazimir a urzit proiectul de la Levocea, cu scopul de a-l alunga din scaun. Era o trădare fără precedent, dacă ținem seama de
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
egalitate. Fiind înlăturată suzeranitatea polonă, Ștefan cel Mare acceptă suzeranitatea regelui Ungariei. Era o suzeranitate pur nominală și caracterul acesteia ne este dezvăluit chiar de Vladislav al II-lea. Cerându-i lui Ioan Albert să renunțe la pretențiile sale de suzeran, motiv pentru conflicte ulterioare, Vladislav îi scria fratelui său: „Iar acest lucru majestatea sa (Vladislav) nu îl cere pentru vre-un folos sau pentru censul pe care voievodul l-ar da majestății sale, ci pentru liniștea și pacea viitoare a
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
lui Vladislav și la fel a făcut-o și cardinalul Frederic și alți nobili poloni, plângându-se de nedreptățile și violențele comise de domnul român. Vladislav le-a răspuns că nu are nici un amestec și a promis să intervină ca suzeran al lui Ștefan, ca să-l îndemne să facă pace. La intervenția regelui Ungariei, Ștefan a acceptat fixarea unui nou termen pentru „cercetarea acelei bucăți de pământ” și a fost de acord să-și retragă trupele de la hotarul cu Polonia. Încercările
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
pe care îi numește în fruntea ducatelor și comitatelor. Prin legături personale, Carol cel Mare a încercat să asigure unitatea imperiului, între împărat și subordonații săi existând legăturile de vasalitate, care se bazau pe jurământul de credință al vasalilor față de suzeranul lor. Până la sfârșitul secolului al IX-lea, au existat 300 de comitate. Beneficiile pe care le oferă ducatele și comitatele se stabileau pe baza unui privilegiu acordat de împărat. Legătura de vasalitate era întărită și de faptul că suzeranul (împăratul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
față de suzeranul lor. Până la sfârșitul secolului al IX-lea, au existat 300 de comitate. Beneficiile pe care le oferă ducatele și comitatele se stabileau pe baza unui privilegiu acordat de împărat. Legătura de vasalitate era întărită și de faptul că suzeranul (împăratul) era „unsul lui Dumnezeu”. Aceste legături între vasal și suzeran dacă nu au salvat imperiul, au salvat regalitatea.” Beneficiul (ducatul sau comitatul) are un caracter viager. Supușii ducilor și comiților devin, chiar la recomandarea împăratului (847), vasalii acestora. Serviciul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
300 de comitate. Beneficiile pe care le oferă ducatele și comitatele se stabileau pe baza unui privilegiu acordat de împărat. Legătura de vasalitate era întărită și de faptul că suzeranul (împăratul) era „unsul lui Dumnezeu”. Aceste legături între vasal și suzeran dacă nu au salvat imperiul, au salvat regalitatea.” Beneficiul (ducatul sau comitatul) are un caracter viager. Supușii ducilor și comiților devin, chiar la recomandarea împăratului (847), vasalii acestora. Serviciul militar nu mai este datorat regelui, ci stăpânului local. Se produce
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
găsit sprijin la vecinii Moldovei, Ungaria și Polonia, iar din secolul al XVI-lea și în Imperiul Otoman. Regii unguri și poloni au susținut domni, care să le recunoască suzeranitatea, domni care se obligau să acorde sprijin militar și material suzeranului lor. După moartea lui Alexandru cel Bun, în 1432, i-a urmat la tron fiul său Iliaș, fiul cel mare, pe care îl asociase la tron. Iliaș a domnit doar 21 de luni, împotriva lui ridicându-se fratele său Ștefan
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
să judece pe oamenii din satele mânăstirii, ci numai egumenul și oamenii săi. Oamenii din satele mânăstirii erau obligați să meargă la oaste “când domnia mea va merge cu viața sa”. Când în Apus se acorda imunitate unui domeniu feudal, suzeranul renunța la toate drepturile sale, el nu mai putea să revină și să se amestece în viața domeniului. Acordarea privilegiului de la 27 august 1447 se explica prin schimbarea de domn, Petru voievod suindu-se pe scaunul Moldovei, ocupat până atunci
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
scutite de dări și de slujbe și satele Putnei, dar nu trebuie uitat faptul că domeniul mânăstirii este creat de domn, care cumpără sate și își înzestrează propria ctitorie. Nu este vorba, ca în Apus, ca stăpânul domeniului să impună suzeranului acordarea imunității domeniului pe care îl stăpânea el. Dar, esențial, pentru organizarea feudală a societății românești, este faptul că nici un domeniu laic (boieresc) nu primește scutire de dări și de slujbe în secolul al XV-lea, deci nu se poate
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
mare cutremur din secolul al XV-lea, care a afectat și alte țări vecine cu Moldova. Fiind un semn, care se adresa în principiu împăratului, monarhului universal, care pentru cronicarul nostru arată că “mesajul cutremurului ecumenic se adresa propriului său suzeran, pe care, prin urmare, îl socotea nu numai voievod și domn, ci, și împărat”. Dumitru Năstase a considerat că această interpretare este întărită de felul în care este primit Ștefan cel Mare la Suceava, după victoria din 10 ianuarie 1475
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]