264 matches
-
semnifica răscumpărarea păcii, se schimba atunci când devenea vasal sau era transformat în pașalâc. Cea mai importantă obligație a unui vasal era aceea de a merge la Înalta Poartă ca să fie investit ca domn de către sultan. Între statul vasal și cel suzeran se instituia o stare de nonbeligeranță, condiție esențială a vasalității. În 1476, nu poate fi vorba de închinarea Moldovei, din moment ce starea de beligeranță se prelungește, deoarece, după alungarea turcilor din Moldova, Ștefan cel Mare l-a ajutat pe Vlad Țepeș
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
în care-i dezvăluia intențiile sale. La primirea lor, Ștefan „a intrat în biserica cea mare, a pus să bată toate clopotele și a făcut o procesiune generală pentru a mulțumi lui Dumnezeu că a primit scrisori din partea principelui și suzeranului său natural; și, de asemenea, i-a scris scrisori, oferindu-i supunere și ajutor cu 30.000 de călăreți pe cheltuiala sa”. Interesante sunt aprecierile cronicarului: Ștefan stăpânea Moldova și Valahia; n-a depus niciodată jurământ de credință lui Matei
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
era să obțină statut de principe independent față de regele Poloniei. Era, probabil, și o chestie de orgoliu. Acceptase, deși după amânări de peste un sfert de secol, să se închine, să depună jurământul de credință în fața regelui Cazimir, dar, în loc ca suzeranul să se achite de obligația de a-l ajuta în recuperarea cetăților răpite de turci, urmașul lui Cazimir a urzit proiectul de la Levocea, cu scopul de a-l alunga din scaun. Era o trădare fără precedent, dacă ținem seama de
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
egalitate. Fiind înlăturată suzeranitatea polonă, Ștefan cel Mare acceptă suzeranitatea regelui Ungariei. Era o suzeranitate pur nominală și caracterul acesteia ne este dezvăluit chiar de Vladislav al II-lea. Cerându-i lui Ioan Albert să renunțe la pretențiile sale de suzeran, motiv pentru conflicte ulterioare, Vladislav îi scria fratelui său: „Iar acest lucru majestatea sa (Vladislav) nu îl cere pentru vre-un folos sau pentru censul pe care voievodul l-ar da majestății sale, ci pentru liniștea și pacea viitoare a
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
lui Vladislav și la fel a făcut-o și cardinalul Frederic și alți nobili poloni, plângându-se de nedreptățile și violențele comise de domnul român. Vladislav le-a răspuns că nu are nici un amestec și a promis să intervină ca suzeran al lui Ștefan, ca să-l îndemne să facă pace. La intervenția regelui Ungariei, Ștefan a acceptat fixarea unui nou termen pentru „cercetarea acelei bucăți de pământ” și a fost de acord să-și retragă trupele de la hotarul cu Polonia. Încercările
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
pe care îi numește în fruntea ducatelor și comitatelor. Prin legături personale, Carol cel Mare a încercat să asigure unitatea imperiului, între împărat și subordonații săi existând legăturile de vasalitate, care se bazau pe jurământul de credință al vasalilor față de suzeranul lor. Până la sfârșitul secolului al IX-lea, au existat 300 de comitate. Beneficiile pe care le oferă ducatele și comitatele se stabileau pe baza unui privilegiu acordat de împărat. Legătura de vasalitate era întărită și de faptul că suzeranul (împăratul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
față de suzeranul lor. Până la sfârșitul secolului al IX-lea, au existat 300 de comitate. Beneficiile pe care le oferă ducatele și comitatele se stabileau pe baza unui privilegiu acordat de împărat. Legătura de vasalitate era întărită și de faptul că suzeranul (împăratul) era „unsul lui Dumnezeu”. Aceste legături între vasal și suzeran dacă nu au salvat imperiul, au salvat regalitatea.” Beneficiul (ducatul sau comitatul) are un caracter viager. Supușii ducilor și comiților devin, chiar la recomandarea împăratului (847), vasalii acestora. Serviciul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
300 de comitate. Beneficiile pe care le oferă ducatele și comitatele se stabileau pe baza unui privilegiu acordat de împărat. Legătura de vasalitate era întărită și de faptul că suzeranul (împăratul) era „unsul lui Dumnezeu”. Aceste legături între vasal și suzeran dacă nu au salvat imperiul, au salvat regalitatea.” Beneficiul (ducatul sau comitatul) are un caracter viager. Supușii ducilor și comiților devin, chiar la recomandarea împăratului (847), vasalii acestora. Serviciul militar nu mai este datorat regelui, ci stăpânului local. Se produce
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
găsit sprijin la vecinii Moldovei, Ungaria și Polonia, iar din secolul al XVI-lea și în Imperiul Otoman. Regii unguri și poloni au susținut domni, care să le recunoască suzeranitatea, domni care se obligau să acorde sprijin militar și material suzeranului lor. După moartea lui Alexandru cel Bun, în 1432, i-a urmat la tron fiul său Iliaș, fiul cel mare, pe care îl asociase la tron. Iliaș a domnit doar 21 de luni, împotriva lui ridicându-se fratele său Ștefan
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
să judece pe oamenii din satele mânăstirii, ci numai egumenul și oamenii săi. Oamenii din satele mânăstirii erau obligați să meargă la oaste “când domnia mea va merge cu viața sa”. Când în Apus se acorda imunitate unui domeniu feudal, suzeranul renunța la toate drepturile sale, el nu mai putea să revină și să se amestece în viața domeniului. Acordarea privilegiului de la 27 august 1447 se explica prin schimbarea de domn, Petru voievod suindu-se pe scaunul Moldovei, ocupat până atunci
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
scutite de dări și de slujbe și satele Putnei, dar nu trebuie uitat faptul că domeniul mânăstirii este creat de domn, care cumpără sate și își înzestrează propria ctitorie. Nu este vorba, ca în Apus, ca stăpânul domeniului să impună suzeranului acordarea imunității domeniului pe care îl stăpânea el. Dar, esențial, pentru organizarea feudală a societății românești, este faptul că nici un domeniu laic (boieresc) nu primește scutire de dări și de slujbe în secolul al XV-lea, deci nu se poate
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
mare cutremur din secolul al XV-lea, care a afectat și alte țări vecine cu Moldova. Fiind un semn, care se adresa în principiu împăratului, monarhului universal, care pentru cronicarul nostru arată că “mesajul cutremurului ecumenic se adresa propriului său suzeran, pe care, prin urmare, îl socotea nu numai voievod și domn, ci, și împărat”. Dumitru Năstase a considerat că această interpretare este întărită de felul în care este primit Ștefan cel Mare la Suceava, după victoria din 10 ianuarie 1475
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
să amintim că, atunci când regele Vladislav al II-lea îi cerea lui Baiazid al II-lea să îi restituie lui Ștefan Chilia și Cetatea Albă, sultanul a răspuns că cetățile au aparținut Basarabilor și îi revin de drept lui, ca suzeran al domnului Țării Românești ! Ținând seama de rezultatul ultimelor cercetări trebuie să acceptăm ideea că, acordarea titlului de țar (împărat) lui Ștefan cel Mare nu este o eroare involuntară a autorului Letopisețului scris în timpul domniei marelui voievod. Ștefan cel Mare
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
acum primește un loc în pustiu ca să întemeieze un sat. În Occident, între 1050 și 1150, este epoca stăpânilor de castele - a castelanilor - care, la adăpostul unor ziduri puternice, ce nu puteau fi dărâmate cu armele de atunci, sfidau puterea suzeranilor lor. În Moldova nu au existat asemenea castele, singurul care stăpânea cetăți, în stare să reziste asediului unor armate străine, era domnul. Erau cetățile de pe malul Nistrului, Hotin, Soroca, Tighina și Cetatea Albă. Domnul ridică cetatea de la Orhei, punct de
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
s-a conformat d. Ristici. Pașii puterilor în sensul pacificării se vor face în comun. Poarta va fi întrebată dacă și sub ce condiții voiește pacea, iar condițiile definitive se vor stabili de cătră puterile garante, fără ca Serbia, ca stat suzeran, să aibă vot la formarea lor. Congresul pentru rezolvirea Cestiunei Orientului se va ținea la Brusella. [18 august 1876] {EminescuOpIX 186} TEATRU ["CÎND AM AFLAT... "] Când am aflat că d-nii Luchian, Bălănescu și Galino au luat direcțiunea teatrului pentru iarna
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
totor opiniunilor, totor credințelor să se închiză onorabilităților cari vor să o viziteze ca vecini amici, fără nici o ură, fără nici un spirit de dezordine, pentru că aceștia nu se închină panslavismului și arată simpatie reformelor liberali în Orient, simpatie bunului nostru suzeran, cu care suntem în cei mai buni termini, cu cari tractatele și voința națională cere să fim amici? Noi credem că acești nobili pelerini ar fi putut trece prin Moscova și Petersburg fără să li se facă insulta ce li
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
delimitată prin Carte și Pacte. Prin sancționarea acestora, numite ulterior Constituția țării (Landesverfassung, Constitutiones regni), se va obține statuarea autentică a drepturilor și libertăților: din punct de vedere formal ele constituie extensiuni succesive ale contractului feudal, în sensul că același suzeran individual negociază cu o colectivitate vasalică; din punct de vedere material, conțin aceeași reciprocitate de drepturi și obligații, sarcini și privilegii, dar ele aparțin aproape exclusiv dreptului public și, foarte rar, fac aluzie la relațiile juridice private. Acesta este caracterul
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
susținea că acest tip de monarhie era singura modalitate de a evita tirania: "reprezentanții diverselor clase ale națiunii contrabalansau regalitatea, iar pentru a evita tirania era suficient de reveni la instituțiile dintr-un trecut destul de recent"202. Regele devenea din suzeran, suveran. Ce se urmărea ? În principal restabilirea echilibrului între monarhie și stările privilegiate, adică repunerea instituției Statelor Generale, cu rol activ și efectiv, în guvernare. Aceste idei, care au inspirat deputații Stării a treia în adunarea Statelor Generale de la Tours
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
se opune regelui și de a refuza plata impozitelor cerute. Deși măsurile luate de "rege în Parlamentul său" (sechestrarea domeniilor celor ce nu se supuneau) au trecut drept victorii ale însuși Parlamentului, în fapt înfățișau cel puțin la început un suzeran puternic, care impunea vasalilor superioritatea sa morală și materială. Precedentele create de monarhi se vpr întoarce ulterior în beneficiul parlamentarismului. Nu același lucru se poate spune despre deputații comitatelor, Capitlurilor sau ai orașelor. Cel ales, ca orice supus, datora regelui
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
autonom al Transilvaniei. Accentuarea autonomiei după anul 1526 este semnificativă pentru țările din fostul regat al Ungariei. Stările Croației, de pildă, s-au reunit în anul 1527, la Cetinje. Dieta a declarat Croația independentă de coroana maghiară și a recunoscut suzeran pe Ferdinand de Habsburg 779. Dietele Transilvaniei desfășurate în anii 1541 și 1542 au consfințit statutul politic de Principat autonom al acesteia 780. Pe baza informațiilor documentare, se știe că la 4 și 5 septembrie 1541 a avut loc în
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
și în importanța propriei lor inițiative. Cât despre popoarele din Balcani, care secole la rând (și, de fapt, în întreaga lor existență) nu au simțit niciodată ce este libertatea și propria lor alegere, pentru care „istoria” este totuna cu opresiunea suzeranilor și cu propria lor nenorocire - pentru ele este imposibil ca istoria să aibă semnificație, astăzi mai puțin decât oricând. Sens are doar ceea ce eludează categoriile istoriei, anume puterile veșnice, care se manifestă în mituri și povești, poezie și muzică; iar
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
Cu alte cuvinte, există tot atîtea moduri de reprezentare a spațiului cîte grupuri. Atenția se poate fixa pe limitele proprietăților, pe drepturile legate de diferitele porțiuni de sol, se poate distinge între locurile ocupate de stăpîni și de sclavi, de suzerani și de vasali, de nobili și de plebe, de creditori și de debitorii lor, precum și între zonele active și pasive, de unde se propagă sau asupra cărora se exercită drepturile acordate sau retrase persoanei. Ne putem gîndi, de asemenea, la amplasamentele
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
1848 încoace? Mai întâi de toate domnilor,să ne facem întrebre: ce am fost înainte de declararea răzbelului? Fost-am noi dependenți de turci? Fost-am noi provincie turcească? Fost-am noi vasali ai Turciei? Avut-am noi pe sultanul ca suzeran? Străinii au zis aceasta, noi nu am zis-o niciodată. Noi nu am fost vasali. Sultanul nu a fost suzeranul nostru. Însă era ceva. Erau niște legături sui-generis, niște legături care erau slabe când românii erau tari; niște legături care
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
dependenți de turci? Fost-am noi provincie turcească? Fost-am noi vasali ai Turciei? Avut-am noi pe sultanul ca suzeran? Străinii au zis aceasta, noi nu am zis-o niciodată. Noi nu am fost vasali. Sultanul nu a fost suzeranul nostru. Însă era ceva. Erau niște legături sui-generis, niște legături care erau slabe când românii erau tari; niște legături care erau tari când românii erau slabi. Așa dar domnilor deputați, nu am cea mai mică îndoială și frică de a
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
orașul (pe care romanii o numeau chiar Urbs) și Imperiul Roman. Regatul, prin urmare, este nucleul sau embrionul unui posibil imperiu, iar imperiul este extensiunea geografică, politică și administrativă a unui regat, aflat sub autoritatea (lat. imperium) unui suveran (sau suzeran) care s-a autointitulat "împărat", e.g. așa-numitul "Imperiu Ashanti", după numele unui trib din Ghana de azi. Dacă astăzi China nu mai este un imperiu, deși vastitatea teritoriului ar putea sugera acest lucru, este numai pentru că țara s-a
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]