985 matches
-
-lea Plantagenet, ducele Normandiei este stapânitorul Angliei, Normandiei, al Aquitaniei și al Anjoului. Henric II încercat să se elibereze de sub tutela Bisericii Catolice și a dispus asasinarea lui Thomas Becket, episcop de Canterbury, dar a fost înfrânt și a acceptat suzeranitatea papală. La moartea sa, a lăsat regatul moștenire lui Richard I Inimă de Leu, iar celuilalt fiu, Ioan fără de Țară Plantagenet, i-a lăsat moștenire bogațiile coroanei. Richard I a participat la cruciade și a murit în 1199, pe tronul
Regatele scandinave () [Corola-website/Science/330962_a_332291]
-
erau deasemenea multinaționale, „Vlahii” fiind doar una din componentele populației acestor state. Marile Puteri vecine Țărilor Române: Regatul Ungariei, Regatul Poloniei și Imperiul Otoman au exercitat presiuni asupra domnitorilor români pentru a-și impune stăpânirea politică. Au pretins drepturi de suzeranitate asupra domnitorilor, pe care îi considerau vasali. Relațiile suzerano-vasalice erau stabilite pe baza tradiției și pe baza puterii politice și militare. Titlurile înalte de regi, duci sau împărați trebuiau recunoscute nu doar de supușii din interior, ci și de conducătorii
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
Române s-au aflat în punctul de întâlnire a sferelor de influență a celor trei mari puteri ce și-au disputat dominația în regiune. Domnitorii au echilibrat pretențiile suzerane ale acestora, asigurându-și o durată mare a domniei. Pretentile de suzeranitate erau văzute ca drepturi naturale de către rege, moștenite din generație în generație. Suzeranitatea otomană s-a legitimat prin autoritatea puterii. Țările Române au fost învinse, nu cucerite, iar domnitorii români au fost nevoiți să se închine sultanului pentru a nu
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
celor trei mari puteri ce și-au disputat dominația în regiune. Domnitorii au echilibrat pretențiile suzerane ale acestora, asigurându-și o durată mare a domniei. Pretentile de suzeranitate erau văzute ca drepturi naturale de către rege, moștenite din generație în generație. Suzeranitatea otomană s-a legitimat prin autoritatea puterii. Țările Române au fost învinse, nu cucerite, iar domnitorii români au fost nevoiți să se închine sultanului pentru a nu pierde domnia și țara. Soluția de compromis a fost benefică românilor, care au
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
se duceau delegații să depună omagiul în locul domnitorului). Regele trebuia să-și apere vasalul, sub forma unei intervenții militare, fie diplomatice, să-i asigure garda personală permanentă. Se încheiau alianțe antiotomane în anumite forme, de vasaliate. Dacă domnitorii nu recunoșteau suzeranitatea regilor maghiari erau catalogați ca necredincioși, trădători și răzvrătitori, erau acuzați de complot, de încălcarea credinței și regii considerau că aveau dreptul de-ai înlătura sau pedepsi. Din pespectiva poloneză, vasalitatea Moldovei de exemplu, era recunoscută pe plan internațional prin
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
vasal erau sprijinul militar, să aducă sfat și să-l înștiințeze pe suzeran de pericolele externe, să plătească tribut și nu avea voie să-și schimbe suzeranul. Supușii moldoveni nu aveau drept de apel la scaunul de judecată al regelui, suzeranitatea nu era reflectată în titulatură, iar drapelul Moldovei se află între însemnele heraldice ale regilor polonezi. Suzeranul polonez trebuia de asemenea să-și apere vasalul politic și militar. Din perspectiva otomanilor, Țările Române erau țări prietene. Condiția era plata unui
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
practicarea comerțului fără restricții vamale între Ialomița și Siret. Cuceririle sudului Moldovei au deschis drum comercial către gurile Dunării, unde se aflau centrele comerciale genoveze. Privilegiile au fost însă anulate de domnitori în anii următori, intrând într-o perioada de suzeranitate maghiară. Odată cu moartea lui Nicolae Alexandru la 16 noiembrie 1364, a urcat fiul său la tron, Vladislav I Vlaicu. A consolidat legăturile cu patriarhia din Constantinopol, înființând a doua mitropolie, în Oltenia. A luat o serie de măsuri care au
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
problema Vidinului, atacându-l în iarnă următoare, profitând că Dunărea era înghețată. În 1369 s-a ajuns la un compromis, fiind restaurat țarul Stracimir în Bulgaria de la Vidin, cu garanția domnitorului român și a lui Dobrotici al Dobrogei. A recunoscut suzeranitatea maghiară și a primit banatul de Severin și ducatele Făgărașului și al Almașului din sudul Transilvaniei. Între timp, apăruse o nouă putere militară, o nouă forță cu care românii vor avea de furcă în secolele următoare-Otomanii.În 1369 s-a
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
a murit, domnitorul a fost înmormântat în incinta bisericii domnești de la Curtea de Argeș într-un bogat mormânt. După moartea lui Ludovic, izbucnește o altă criză politică în Ungaria. Ceea ce i-a permis noului domnitor să ocupe Banatul Severinului fără să recunoască suzeranitatea reginelor Ungariei. Fiu al fostului domnitor Radu și fratele lui Dan I , Mircea cel Bătrân a stăpânit un vast teritoriu, pe care îl organiza, după principiul centralizării, sub autoritatea domniei stabilite în cetatea Argeșului. S-a autoproclamat "" Io (titlul medieval
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
apropierea cu regele Poloniei cu care a încheiat un acord în 1389 pe poziții egale, prin care se promitea un sprijin reciproc împotriva dușmanului comun. Determinat de succesele Imperiului Otoman, și-a reorientat politică externă. Pentru a contracara pretentile de suzeranitate ale regatului maghiar, a continuat politică de autonomie. Însă, regele Poloniei, Vladislav al II-lea al Poloniei și regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg, au ridicat pretenții reciproce asupra coroanei , ambii moștenitori ai lui Ludovic. Și-a dorit să-și extinsă
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
Cluj. După ce s-a întors în Transilvania, voievodul Stibor a mobilizat o nouă oaste cu care a intrat în Țară Românească în iarnă 1396-1397,capturandu-l pe Vlad Uzurpatorul și înscăunându-l pe Mircea. În acest context, Mircea a acceptat suzeranitatea regelui maghiar. Cu ocazia dietei de la Timișoara, regele maghiar a organizat armata, a constituit un sistem de state tampon între regatul Ungariei și Imperiul Otoman, Serbia și Bosnia, pentru a stopa atacurile otomanilor în timp ce își mobiliza armata maghiară. Fidelitatea principilor
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
absolută a Țării Românești. Însă, pacea a fost încheiată printr-un tratat la Lublin în 1412 între regele maghiar și cel polon. Astfel, Țară Românească a rămas sub sfera de influență maghiară, Mircea fiind trădat de regele polon. Mircea recunoaște suzeranitatea și primește cetatea Bran și confirmarea privilegiilor comerciale ale brașovenilor. În Moldova a fost instaurat un "condominium", prin care domnitorul Moldove era obligat să participe la campaniile antiotomane. În anii 1415-1416, când se desfășurau tratate de armistițiu cu noul sultan
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
Albă. A murit la 1 ianuarie 1432 după ce s-a îmbolnăvit în timpul luptelor dintre Polonia și Ungaria. În 1448, Ioan de Hunedoara l-a înscăunat pe Bogdan al II-lea, devenind suzeranul ambelor țări românești. Polonia a revendicat dreptul de suzeranitate asupra Moldovei, și într-o expediție din 1451, a încercat să-l înlăture pe Bogdan. Dar acesta i-a învins. A fost însă asasinat de un alt pretendent, Petru Aron. În timpul domniei sale, a acceptat să plătească tribut turcilor. Fiu al
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
cetatea Romanului, iar pe frontieră estică, a ridicat Soroca și Orhei. A stabilit relații externe, care să asigure independența și suveranitatea țării. A încheiat la 4 aprilie 1459 o convenție cu regele polonez, Cazimir IV Iagello, prin care îi recunoștea suzeranitatea și îi lasă cetatea Hotin sub stăpânire. Un an mai târziu, a reînnoit și privilegiul comercial de care se bucurau negustorii polonezi din Liov pentru comerțul cu Moldova. S-a îndepărtat de Ungaria și Țară Românească. A încercat să cucerească
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
-se. Este ulterior ucis la Liov în 1582. După ce turcii au cucerit Belgradul în 1521, aceștia aveau o largă deschidere spre Europa. După Bătălia de la Mohacs din 1526, Ungaria nu a fost transofrmata în pașalâc, ci într-un stat supus suzeranității otomane. Ambii pretendenți, Ioan Zapolya și Ferdinand de Habsburg au fost încoronați ca regi ai Ungariei, desfășurându-se un război civil. Ioan Zapolya s-a impus cu ajutorul nobilimii, turcilor și al lui Petru Rareș. A făcut un act de supunere
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
cetatea Giurgiului a fost ocupată, obținând prăzi bogate de război. Muntenia era însă ruinată. Mihai a depus eforturi de reconstrucție. Nu mai putea continuă la nesfârșit lupta cu otomanii, astfel, a acceptat tratative cu Poartă, încheindu-se pacea, în schimbul acceptării suzeranității otomane și plata tributului, iar sultanul îi recunoștea domnia pe durata vieții. Pe 9 iunie 1598, la Mănăstirea Dealu, Mihai a încheiat un tratat cu Casa de Habsburg. S-a anulat tratatul cu Bahtory. Chiar și înalta Poartă a ripostat
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
și de împăratul bizantin. În 1359 a fost fondată mitropolia Ungrovlahiei, dependență de patriarhie, iar ierarhii erau numiți de această. Abia din secolul XV erau aleși mitropoliții dintre autohtoni. În 1370, când Vladislav-Vlaicu stăpânea Banatul de Severin, după ce a recunoscut suzeranitatea maghiară, a fost înființată a două mitropolie la Severin. Primul mitropolit a fost Antim, iar succesorul sau, Athanasie. Mitropolia Severinului avea jurisdicție în Oltenia și în Severin și era subordonată celei de la Argeș. Au fost fondate două mitropolii pentru a
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
României de către trupele sovietice, ultimul rege al țării, Mihai I, a fost silit să abdice în data de 30 decembrie 1947. Ascendența din 1859 a lui Alexandru Ioan Cuza în funcția de Domn al Moldovei și al Țării Românești sub suzeranitatea nominală a Imperiului Otoman a unit o parte a națiunii române în jurul unui singur conducător. În 1862 cele două principate s-au unit formal sub numele de România, cu capitala la București. Pe 23 februarie 1866 o așa-numită "Monstruoasă
Regatul României () [Corola-website/Science/297113_a_298442]
-
I cel Mare, părere infirmată de însuși regele maghiar care, într-un act datat 29 august 1359, spune că după 1341 a trimis în mai multe misiuni eșuate pe Dimitrie, episcopul de Oradea pentru a negocia readucerea Țării Românești sub suzeranitatea angevină. Istoricul Constantin C. Giurescu este de părere că întrevederea din 1343 a avut drept scop reluarea relațiilor diplomatice între cele două state, întrerupte în urma conflictului din 1330, precum și purtarea unor discuții cu privire la campania împotriva tătarilor din Bugeac care va
Nicolae Alexandru () [Corola-website/Science/298712_a_300041]
-
domnitorului ce stăpânea de facto aceste teritorii. C-tin C. Giurescu este de părere însă că brașovenii au cerut doar o garanție suplimentară suzeranului maghiar că nu vor păți nimic pe teritoriul vasalului său, Nicolae Alexandru. Voievodul muntean renunță la suzeranitatea ungară în 1359. Până la sfârșitul domniei lui Nicolae Alexandru se pare că nu s-au ameliorat raporturile între el și regele ungar, căci imediat după suirea pe tron a fiului său, Vladislav I, Ludovic îl apostrofează afirmând că a urmat
Nicolae Alexandru () [Corola-website/Science/298712_a_300041]
-
Guvernul lui ‘Umăr era un guvern mai mult sau mai putin unitar, în care autoritatea politică suverană era califul. Imperiul sau a fost împărțit în provincii și câteva teritorii autonome, ca în unele regiuni din Azerbaidjan și Armenia care acceptaseră suzeranitatea califului. Provinciile erau administrate de guvernatori sau walī iar selecția acestor era făcută personal de către ‘Umăr, care era foarte pretențios în alegerea lor. Provinciile erau mai apoi împărțite în districte, fiecare fiind condus de un guvernator junior, de obicei numit
Umar () [Corola-website/Science/319336_a_320665]
-
dispute întâietatea. În tot acest timp, printre principii cruciați sirieni cel mai puternic era principele Antiohiei, care anexase comitatul Tripoli și încheiase o alianță avantajoasă cu regele armean, a cărui fată o luase în căsătorie. Faptul îl îndreptățește să revendice suzeranitatea, dar nimeni nu-i lua în serios pretențiile, deși Munke își începuse ofensiva, fără să mai aștepte ajutorul cruciaților, de care, de altfel, nici nu avea nevoie, iar din aliat putea deveni un dușman la fel de periculos ca mamelucii din Egipt
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
care, împreună cu Acra, rămâneau încă stăpâniri cruciate, dar Baibars nu le scăpa din planul său de ofensivă viitor. Deocamdată considera mai importantă să se îndrepte spre Mecca, să aducă mulțumiri lui Allah și o dată cu vizitarea orașului sfânt să-și impună suzeranitatea asupra întregii lumi arabe în vederea deplinei unificări musulmane. Situația devenea mai mult decât gravă pentru cruciați. Papa trebuia să organizeze neîntârziat o cruciadă dacă voia să mai salveze ceva, dar un război în Siria apărea imposibil pentru europeni, dacă nu
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
Norvegiei, în Bătălia de la Nesjar, și în doar câțiva ani puterea sa atinsese un nivel fără precedent în istoria regalității norvegiene. Anihilase toți "regișorii" din sud, zdrobise aristocrația, obligase poporul să accepte creștinismul peste tot în regat, și-a întins suzeranitatea asupra Insulelor Orkney, condusese o expediție de pradă încununată de succes în Danemarca, și reușise să încheie pace cu regele Olof Skötkonung al Suediei prin Țorgnýr Legiuitorul, și pentru câtva timp chiar a fost chiar logodit cu fiica acestuia , Prințesa
Olaf al II-lea al Norvegiei () [Corola-website/Science/308608_a_309937]
-
Marin Sebastus a fost un membru al dinastiei Sergio din Ducatul de Neapole și al familiei Capuano din Amalfi. El a avut titlul bizantin de "sebastos" atunci când a fost ales ca duce al Republicii Amalfi în 1096, în opoziție cu suzeranitatea normandă. Sub conducerea lui Bohemund de Taranto și a lui Roger I al Siciliei, normanzii au atacat Amalfi, însă au fost respinși. Cu ocazia acestui asediu, Bohemond s-a întâlnit cu războinici plecați pentru a participa la Prima cruciadă, convingându
Marin Sebastus de Amalfi () [Corola-website/Science/328237_a_329566]