1,239 matches
-
Dan Lungu, Sorin Stoica și Bogdan Suceavă pot fi aduși în discuție. Din păcate, Blazare pierde prin comparație cu fiecare dintre scrierile acestora: nu are problematica existențială limpede și tragi-comicul din Circul nostru vă prezintă : , nici ingeniozitatea, minimalismul plin de tâlc și decupajul cinematografic din Ce se știe despre ursul panda, nici mizerul dur însă emoționant din Cheta la flegmă, nu recuperează nici savoarea povestirii faptului mărunt și a cotidianului din O limbă comună sau Dincolo de frontiere și nu are nici
Un roman cu loseri ratat by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11853_a_13178]
-
alt metru propriile realizări și aspirații. Odată cu schimbarea mediului și a perspectivei, cad măștile construite în timp, cu migală, ies la iveală incongruențele, nepotrivirile, se destramă prieteniile și cuplurile. Narațiunea alertă, înțesată cu dialoguri cu substrat ideologic, alternează scene cu tîlc, răsturnări de situație, fără a schița judecăți, dar, subliminal, invită la meditație asupra soluțiilor extreme. Singura "cochetărie" a cărții, scrisă în italiana standard, mizînd pe incisivitatea denotativului, este reprezentată de titlurile capitolelor, în fapt, fraza de început a fiecăruia din
Noutăți literare italiene by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11870_a_13195]
-
o carte de joc, ascunsă pe jumătate în manșetă, prin care o poetă își ia, în fața lumii, revanșa. În căderea penetului multicolor e, dacă știi s-o cauți, frumusețea deschiderii. Despre ea stă mărturie emblema lui René, cocoșul de munte, "tîlcul" numelui său. Pe el, poate, îl visează soția, ca pe o "pasăre cu capișon negru, alb și albastru, pe care o țineam strîns în mînă, ascultîndu-i bătăile inimii." El e străinul, atît de cunoscut totuși, căruia nu-i poate vedea
Străinul din vis by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11973_a_13298]
-
povestire inclusă într-un articol mai vechi numit Despre scriitori); copiii îl ațâță, maturii îl acoperă cu ocări: "Golgota lui Bikinski era asfaltul." Bikinski, pictorul de icoane care printre atâta vorbărie în dodii mai scapă și câte o vorbă cu tâlc, ar putea face figura unei rude mai sărace cu duhul a lui Zacharias Lichter sau întruparea stradal-mioritică a unui Palomar, dacă n-ar suferi de o ușoară autofilie (pictează chipul lui Iisus cu propriile trăsături), de halucinații, accese de paranoia
Fantezii în fond by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11946_a_13271]
-
Călinescu un carton cu următoarea întrebare versificată: "Călinescu, vreau să fiu / Proletarul cel dintîi! / Să pun în picior opincă / Și să strig cîte-o lozincă! / Spune-mi ce ar fi mai bine / Ca s-anunț vreme ce vine?!" și semnează, cu tîlc, "Gaettany". Călinescu îi răspunde imediat, aderînd la dispoziția ludică a lui Rosetti : "Orice-ai pune în picioare/ Ești o floare, ești o floare, / Nu poți fi un Ics sau Zet, / Fiind de veacuri un Rozet!". Semnează, la rîndu-i, "Bietul Ioanide
Februarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11994_a_13319]
-
poartă însemnele unui păcat de care nu are unde fugi, la fel Pinhasl (în travesti), ori Breh din Pribeagul. întreagă această lume ajunge să se elibereze din cercul strîmt al greșelii într-un singur mod - rostirea, fie că �întîmplarea cu tîlc" e adusă la lumină de un martor din trecut, fie că eroul însuși se confesează: mătușa Ghenendl (Orbit de iubire), Copl-Șutitorul (înmormîntare pe ocean) și mătușa Iendl (Logaritmi) față-n față cu Reghina Kozlov ( Capcana), Alfred Reisner (Impresarul) și doctorul
Europa de lîngă noi by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16047_a_17372]
-
acceptat să i se folosească romanul de mare succes apărut în 1998 drept punct de pornire: "La Mathieu există ceva esențial care nu se întîlnește la mulți regizori francezi și anume dorința de a spune o poveste cu un puternic tîlc social și filosofic. Ne preocupă pe amîndoi violența, impulsul distructiv al omenirii care generează atîtea orori. Aceasta este de fapt tema centrală în Rîuri de purpură." Totul decupat pe fundalul zăpezii imaculate a înălțimilor pentru a conferi măreție aparte acestui
"Contaminări" transoceanice by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16104_a_17429]
-
în bucate“, spune cea mică, nemulțumindu-l pe împărat, care o alungă din ținut. După ce ajunge nora împăratului megieș, fata cea mică își poftește tatăl la masă, ospătându-l cu bucate pe care le-a „sărat“ cu... miere și zahăr. Tâlcul acestui basm, ca și perenitatea unor obiceiuri, zicale și proverbe sunt mărturii ale însemnătății pe care sarea a avut-o din cele mai vechi timpuri în viața oamenilor. În tradițiile românești, aceasta apare de obicei alături de pâine, ca semn al
Agenda2003-15-03-c () [Corola-journal/Journalistic/280905_a_282234]
-
Totul li-l dau zeii, nemărginiții,/ Aleșilor lor pe de-a-ntregul./ Toate bucuriile, fără margini,/ Toate suferințele, fără margini, deplin.” Cum Groszinger este un ales care nu prea se poate folosi de tainele pe care le pătrunde, versurile își au tâlcul lor.
Fiecare la locul lui by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2703_a_4028]
-
o rădăcină dublă. Este, pe de o parte, o rece cerebralitate neomodernistă, înclinată spre evazionism, cultivând metafora rară și prețioasă. Pe de alta, o referențialitate postmodernă, deturnată uneori în parabola metafizică, în care realismul și cotidianul par să implice un tâlc mai mult sau mai puțin codificat. Deși a părut atras de lirica „abstractă”, conceptuală, poetul a reușit până la urmă să-și impună nota personală în maniera cealaltă. Când a publicat în 2011 remarcabilul volum intitulat Însemnări din ținutul misterios, cu
La aniversară by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2707_a_4032]
-
o răpiseră aceștia, înfășurând-o într-un covor. Nu întâmplător, autoarea a ales pentru fata salvată, numele de Luminița. La cules de prune intervine și un alt personaj, Prietena soției bolnavului X, aceasta având un rol episodic. Povestea are un tâlc, pe care îl descoperim în Actul III, când Luminița și Florian, care se întâlnesc în parc și descoperă taina florilor. “Florian: Acum înțeleg taina florilor. E dragostea. Atunci când le îngrijești cu dragoste nu se ofilesc niciodată. Eu nu am cunoscut
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
Dumnezeu este inclus într-un plan, uneori un plan greu, că totul este un dar, un dar pe care nu-l vedem, nu-i cunoaștem sensul, finalul, îl cărăm greu, dar rămâne un dar.”. Alte și alte secvențe pline de tâlcuri sunt și următoarele: Mă caut, pe mine, cea de ieri. Nu mă găsesc, Carmen.”; ,, Am avut o inimă tare curată și primitoare”; ,,Eu eram Trigorin, din ,,Pescărușul” lui Cehov. Fără să vreau.”; ,,Prostul! Habar n-avea că nu aveam ochi
Cristina Mihaela BARBU sau… TAINA tainelor tăinuite în Poveste [Corola-blog/BlogPost/93938_a_95230]
-
PNL, sub titlul „Nevoile județului nostru”, în fine, că-n numărul din decembrie 1942 publica mesajul către români al lui Ion Antonescu și un articol al lui Ion Pillat intitulat „Ctitorii”. De reținut și o caricatură de la „pagina veselă” cu tâlc politic în care Stalin mărturisește: „Părinte, ca să-mi dovedesc credința, n-am aprins numai o candelă, ci întreaga biserică...” Printre colaboratori se numără M. Lungianu, Emilia Șt. Milicescu, N.N. Bobancu, avocat Tică Popescu, prefectul județului, Marin Diaconescu, preot, Horia Furtună
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94105_a_95397]
-
rând trebuie să nu te minți pe tine însuți, apoi pe cei cărora le propui creațiile tale, acestea trebuie să te reprezinte cu toate stările, senzațiile, trăirile, conceptele tale, în așa fel ca acel ”conglomerat” să exprime o semnificație, un tâlc și să transmită un mesaj! Sigur, sunt și situații în care, după o muncă asiduă ”în figurativ”, ajungi la o exprimare nonfigurativă, dar nu poți ”să arzi etapele”! Când privești un copac, o scoică ori un zid, trebuie să vezi
“… un recurs vizual dramatic al imaginilor mărginirii” De vorbă cu pictorul Adrian Samson [Corola-blog/BlogPost/94161_a_95453]
-
filtrul minții și a sufletului, să o trasformăm în artă! Uneori reușim, alteori nu. Arta nu e o copie fidelă a naturii. Noi nu ne substituim Divinității, doar luăm din natură ceea ce ne folosește și o încărcăm cu semnificație, cu tâlcuri noi, o transfigurăm. Dorina - Care sunt cele mai importante aspecte în munca ta de creație? Este arta un act umanitar? Crezi că există o responsabilitate a creatorului? Ar trebui arta să fie în măsură să afecteze omenirea, în sensul de
“… un recurs vizual dramatic al imaginilor mărginirii” De vorbă cu pictorul Adrian Samson [Corola-blog/BlogPost/94161_a_95453]
-
măceș înflorit, e lăsat să-l bată soarele și să-l fluiere vântul, se trage apoi la sticlă și se varsă, pe înnoptate, cu multă închipuire proaspătă, în urechea copiilor. Nimic mai simplu’’. După această sarabandă șugubeață, dar plină de tâlcuri, comentatorul conchide: ,, Scrierea unei povestiri devine un joc, dar tot un joc rămâne și scrierea despre scrierea povestirii. ,,Rețeta’’, combinația elementelor diafane, este doar în aparență la îndemâna oricui. De fapt, este numai la îndemâna celor cu har. ,,Bucătăria’’ povestașului a devenit
DAN LUPESCU despre… FĂNUŞ NEAGU – Povestirile magice , de Viorel COMAN [Corola-blog/BlogPost/94141_a_95433]
-
vorbește despre starea deplorabilă a căilor ferate române, despre tenis, despre comerțul cu ciuperci, despre arestări, despre situația politică a zilelor noastre. Și, ca orice jurnalist, e totdeauna bine documentată, doar că datele sunt printre rânduri și gânduri alese cu tâlc și nu “matter of fact” ca într-un articol de ziar obișnuit. In fond, Lucia ne dezvăluie și “România tăcută, autentică și profundă” (p. 148), de dincolo de interfața vizibilă “cu politicieni gălăgioși, afaceriști corupți și dive siliconate!”, despre o țară
Lucia Olaru Nenati: o scriitoare puternic implicată în prezent [Corola-blog/BlogPost/94208_a_95500]
-
la poeme de o substanțialitate evidentă, în care personalismul energetic (atât de bine definit de Constantin Rădulescu-Motru) se manifestă în deplină libertate. Poemele cu substrat filosofic ale Marianei Didu - multe dintre ele ,,croșetate’’ pornind de la motive descifrate în haloul de tâlcuri și mistere ale unor plasticieni renumiți la scară planetară, precum: Brâncuși, Picasso, Dali, Modigliani... - ilustrează că aceasta este conștientă de provocările și riscurile pe care și le-a asumat, în demersul său editorial de țintă înaltă, elevată. Putem plasa în
,,Poemele fiinţei’’ de Mariana DIDU [Corola-blog/BlogPost/93548_a_94840]
-
de lumină a Jiului, în comuna Podari, la nici 7 km de centrul Craiovei -, Ștefan Andrei și-a început rememorarea printr-o acoladă, care i-a surprins pe mulți dintre auditori, dar care, dincolo de ineditul informației, ascundea un fagure de tâlcuri. Cu un surâs abia perceptibil, regretatul (de acum) ministru de externe a precizat că, în 1988, a efectuat o vizită în Etiopia, prilej cu care a vizitat Biserica ,,Sfânta Treime” din Addis Abeba, ale cărei picturi murale trec în eternitate
Portret în linii fugoase de Ştefan ANDREI: ,,TITULESCU este foarte actual, astăzi!” (I) [Corola-blog/BlogPost/93621_a_94913]
-
în corelație, pentru a nu-i ,,știrbi” din prestanță, din farmec și din decență, din bun simț și simț al măsurii, din delicatețea deloc fragilă, deloc supusă efemerului, a Cumințeniei Pământului, a cărei smerenie ne grăiește despre măreția și fermitatea tâlcurilor străvechi, despre respectarea unor coduri morale, cutume și datini, obiceiuri și pravile păstrate, respectate, perpetuate cu strășnicie peste veacuri multe. Evident, cine ne-ar pretinde așa ceva nu poate fi decât un novice, un ignorant sadea, care nu a auzit de
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93615_a_94907]
-
suspină în vreme. Și poate-i mai bine să plec și să uit... Lumea nu are nici pic de iubire. Ea conjugă iubirea la timpul trecut. Ia-mă de mână, iubite, și spune-mi, Cuvinte eterne cu rost și cu tâlc Ochii tăi mari mereu să mă cheme În liniștea dragostei să te ascult. Nici nu mai știu de e toamnă târzie Sau de dat îmi mai e să mă iubești, Destinul îmi cere întruna iubire Iar mâna mea scrie versuri
MURMURUL TOAMNEI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382245_a_383574]
-
treburi pe aici, că nu te cunosc! Nyk Gărdean se luminase la față de cum îl văzuse. - Nici n-ai avea de unde, moșule. Nu-s de pe aici! Caut școala generală din sat! Sunt noul profesor de geografie! - He-he-he, râse bătrânul cu tâlc, îi spusem eu mai dăunăzi domnului director Cârpaci c-ai să vii! E al treilea an de când tot așteaptă! Să fie într-un ceas bun! Cum ziceai că te cheamă? - Nyk. - Mie îmi spune Argint! - Se vede treaba că am
URMEAZĂ-ȚI VISUL ( ROMAN FOILETON ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382243_a_383572]
-
Revin în...priză directă, în salonul „Nicolae Tonitza”. Domnul Roca și-a încheiat speech-ul într-o notă veselă, tonică. Ne-am amuzat teribil cu George Roca atunci când ne-a recitat două fabule scrise de domnia sa, ambele foarte expresive, cu tâlc, și cu...evident, morală! Mulțumim, Mariana Cristescu, mulțumim tuturor celor care au pus umărul la construirea ediției a III-a a „Punților de lumină”! Sursă: CUVÂNTUL LIBER Ion Drăgan
Punţi de lumina SPOR DE LUMINĂ LA ECHINOCŢIU [Corola-blog/BlogPost/93095_a_94387]
-
efemerului peste fondul unei bănuieli mai adânci. Descumpănit, privitorul oscilează ades între lacrimi și veselie iar în final depune armele, abandonându-se firesc râsului irezistibil. Nu-ți ajunge o săptămână pentru a le vizita pe toate, ca să le înțelegi îndeajuns tâlcul ascuns! Gândul că rodul muncii de un an al artiștilor de-a dreptul geniali va fi sacrificat fără drept de apel și va dispărea fără urme, mistuit de flăcările nopții lui San Juan strânge inima în menghină. Cu cât e
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93107_a_94399]
-
și „patriotismul” șefilor statului român postdecembrist „există, dar lipsesc cu desăvârșire!”. Nu se ridică nici la nivelul sandalelor lui Ceaușescu! „Ne sutor ultra crepidam!” „O lume nebună, nebună, nebună!” Zilele trecute, un amic bucureștean mi-a povestit o întâmplare cu tâlc. V-o spun și dumneavoastră, stimați cititori. Nu de alta, dar să facem puțin haz de necaz: „În apropierea Casei Poporului un șofer a fost nevoit să oprească mașina. Se produsese un ambuteiaj. Așteptând, cineva i-a bătut în portieră
„Confecţionez haine din pielea clientului…” [Corola-blog/BlogPost/93072_a_94364]