249 matches
-
Ioan, capitolul 9, unde se relatează cum Isus a vindecat orbul: "A scuipat jos și a făcut tină din scuipat și a uns cu tină ochii orbului. Și i-a zis: Mergi de te spală în scăldătoarea Siloamului (care se tâlcuiește: trimis). Deci s-a dus și s-a spălat și a venit văzând". Jidovul încearcă să repete gestul sacru, fără a face minunea ("n-am dreptul să fac minuni"871), pentru ca lucrul să corespundă numelui ("Acum semeni cu adevărat cu
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
să se întoarcă îndărăt, când primi de la Sciți o stranie solie. Un trimis scit remise regelui o pasăre, un chițcan, o broască și cinci săgeți, cu ordinul de a le lăsa fără ai da nici o explicație. Mândrul rege al Persiei tâlcui această solie după dorința inimii lui, anume că Sciții supuneau lui pământul, apa, aerul (sub forma păsării) și armele lor. Un servitor însă de a lui Darius, Gobrias, care cunoștea limba simbolică a Sciților, dădu acestei solii o cu totul
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
ar lămuri mai bine despre acest mare Sfânt și vorbitor de Dumnezeu. Iată ce spunea Sfântul Isidor Pelusiotul despre el: Noaptea târziu, când grijile scaunului arhieresc nu-l mai tulburau, Sfântul Ioan se închidea în camera sa de lucru și tâlcuia epistolele Sfântului Apostol Pavel. Camera nu avea alt mobilier decât un pat modest, o masă și un scaun, iar ca podoabă sfintele icoane, între care icoana Sfântului Pavel; la această icoană își îndrepta necontenit privirile când zăbovea asupra înțelesului dumnezeieștilor
Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur1 by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/179_a_161]
-
icoană își îndrepta necontenit privirile când zăbovea asupra înțelesului dumnezeieștilor cuvinte ale apostolului neamurilor. Dăduse dispoziție să nu fie tulburat de nimeni în timpul lucrului său; nimeni să nu intre la el și nici să treacă pe dinaintea ușii lui. După ce a tâlcuit o parte din epistolele Sfântului Pavel, Sfântul Ioan a fost cuprins de oarecare îndoială. Oare îi va plăcea lui Dumnezeu tâlcuirea sa? A înțeles el bine cuvintele marelui apostol? Și s-a rugat stăruitor lui Dumnezeu să-i arate într-
Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur1 by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/179_a_161]
-
afirmă că opera de creație are mai mulți sorți decât opera de analiză. Unui critic îi cere să aibă acea „intuiție sintetică” prin care să se transpună, oarecum în felul unui poet, în inima textului pe care vrea să-l tâlcuiască. Dacă, sub anumite aspecte, B., adept și el al ideologiei poporaniste, calcă pe urmele lui Ibrăileanu, în câteva privințe se deosebește de maestrul său. Acordă, astfel, o atenție mai mare scriitorilor de tranziție, zăbovește asupra realizării artistice a unei scrieri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285833_a_287162]
-
noi. În acest sens, În Sfânta Scriptură citim că, după Învierea Sa din morți, pe drum spre Emaus, El se arată celor doi ucenici - Luca și Cleopa (Luca 24, 13‑32). Ei nu L‑au cunoscut, cu toate că Bunul Mântuitor le tâlcuia locurile din Scripturi care vor‑ beau despre El. Când „s‑a făcut” că pleacă mai departe, cei doi L‑au rugat stăruitor să rămână la ei. Stând la masă, a binecuvântat pâinea, a frânt‑o (ceea ce la evrei numai stă
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
A tradus mult, îndeosebi din literatura rusă și sovietică, publicând în „Ilustrațiunea română”, „Adevărul literar și artistic”, „Universul”, „Sfarmă-Piatră”, „Viața Basarabiei”, „Porunca vremii”, „Ideea liberă”, „Vremea”, „Gazeta Basarabiei”, „Universul literar”, „Timpul”, „Seara”, „Viața”, „Papagalul”, „Magazinul copiilor” ș.a. Autorii din care tâlcuiește sunt, printre mulți alții, Arcadii Avercenko, Konstantin Balmont, Al. Blok, Ivan Bunin, F.M. Dostoievski, Ilya Ehrenburg, Serghei Esenin, Konstantin Fedin, Vsevolod Garșin, Vl. Kataev, Al. Kuprin, D. Merejkovski, V. Nemirovici-Dancenko, Lidia Seifulina, Mihail Zoscenko, dar și Karel Capek, Fenimore Cooper
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286828_a_288157]
-
a fi mărturisitoare a adevărului Ecclesiei. Reprezentările acestui tip specific de intelectualitate se subsumau unor principii ecleziologice fundamentale: Pravile; Predania; Învățăturile lor, în prelungirea tradiției patristice - această elită devenea păstrătoarea și continuatoarea tradiției inaugurate de Sfântul Vasile cel Mare care, tâlcuind pe Sfântul Apostol Pavel, sfătuia comunitatea creștină că: tot ce este de demult, de la Sfinții Părinți predanisit, cinstei este vrednic. Iară adăosăturile cele nouă sunt foarte fără de cale și neputincioase. În situația în care dogmele se interpretau, liturghiile se revizuiau
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
nu se câștigă ușor. Doar gândul la afurisita de comoară îl mai face pe om să uite de munca istovitoare din fiecare zi. Faptul că visul se îndeplinește, îl scoate pe acesta din ale sale. Aceeași gură clevetitoare a naratorului tâlcuiește schimbarea: Așa-i firea omenească: stă ascunsă până ce n-a ajuns omul în largul lui, ea se dă apoi de gol. (...) sunt rari oamenii care-și păstrează firea în toate împrejurările. Pierdute sunt echilibrul sufletesc, bunul-simț și chiar inteligența țărănească
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
în aceeași măsură, marcate de istorie. Această condiționare, datorată unei temporalități secvențiale, nu șterge pecetea eonică a revelației din Scripturi. Înrădăcinată într-un „topos” angelic, revelația Scripturilor transcende temporalitatea necrofilă a lumii căzute și pregătește desfășurarea finală din eshaton 1. Tâlcuiește inspirat Scriptura nu cel capabil să-i refacă contextul cultural și politic, ci cel plasat în cutia de rezonanță metaistorică a revelației. Interpretul va pune atunci în lumină nu crizele logosului apofantic, ci infinitatea hiperbolică a doxologiei. Pentru aceasta e
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
sau burdușindule spinările cu cizme, după cum îi lăsa inima. Cu părintele Agaton, în timpul acestor alergări pe Golgota, când se simțea mai bine, ședeam de vorbă, întărindu-ne nădejdea în purtarea de grijă a lui Dumnezeu. Sfinția sa cu orice prilej îmi tâlcuia înțelesurile sfinte din învățăturile Sfinților Părinți, ale martirilor și mai ales despre rugăciunea isihastă despre care eram foarte dornic să aflu cât mai mult, fiind ca mierea pentru sufletul meu. Simțea câteodată nevoia pentru umilință, și-mi mărturisea că nu
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți” (Matei, 22, 38). Iubirea aproapelui stă la temelia tuturor merilor acțiuni sociale ale Bisericii. Mântuitorul Hristos nu ne dă o definiție a iubirii față de aproapele, dar din aplicările în care-și tâlcuiește porunca se înțelege sensul ei, redat de către Sfântul Apostol Pavel în imnul iubirii la I Corinteni. Iubirea înseamnă dăruire reciprocă de bunuri personale, izvorâtă din adâncul ființei umane. Iubirea, încercând să-i dăm o definiție, este virtutea în temeiul căreia
Rolul familiei în asistenţa social - pastorală a copiilor abandonaţi by Adriana Nastasă () [Corola-publishinghouse/Science/91710_a_93179]
-
ideile lor stau Înăuntru. În minte este, prin urmare, puterea de-a se folosi bine sau rău de ele. Căci folosirea greșită a ideilor este urmată de reaua Întrebuințare a lucrurilor (Sfântul Maxim Mărturisitorul, Capete despre dragoste). CITAT RETRAS!!! Să tâlcuim, să medităm și să chibzuim un pic la ideile dense din rândurile de mai sus. Există, prin urmare, un hotar care desparte (dar care și aduce laolaltă) interioritatea și exterioritatea: mintea omenească. Aici se plămădesc ideile, realitatea ia o altă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
că vorbești cu vreun preut, vei avea o mare scîrbă. Păduchi în vis însemnează bani. Se crede că dacă visează cineva că mănîncă pîne proaspătă i se va întîmpla ceva nepriincios. Se zice că dacă visează cineva ceva ce-și tîlcuiește că este rău și împărtășește aceasta altei persoane, acea persoană se zice că ceea ce a visat e semn a bine, și apoi acel vis se va împlini în bine. Șerpele în vis arată vînt; peștele, ploaie; ouăle arată zăpadă. Vită
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
fiecare dintre aceste capitole. Capitolul 2: visul regelui În al doilea capitol al Cărții lui Daniel este relatat un vis al regelui Nabucodonosor, pe care nici unul dintre magii de la curte nu l‑a ghicit și nici nu l‑a putut tâlcui. Episodul este un midraș la Geneză, cap. 41, când Iosif este chemat să tâlcuiască un vis profetic al lui Faraon. Capitolul este alcătuit din trei părți: vv. 1‑13 (Nabucodonosor cheamă magii de la curte și le cere să îi descopere
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
lui Daniel este relatat un vis al regelui Nabucodonosor, pe care nici unul dintre magii de la curte nu l‑a ghicit și nici nu l‑a putut tâlcui. Episodul este un midraș la Geneză, cap. 41, când Iosif este chemat să tâlcuiască un vis profetic al lui Faraon. Capitolul este alcătuit din trei părți: vv. 1‑13 (Nabucodonosor cheamă magii de la curte și le cere să îi descopere visul și tâlcuirea lui), vv. 14‑45 (Daniel povestește visul și îi dezvăluie semnificația
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
ϑ∀ - 8,23). În capitolul 8,14, întrebarea primise deja răspuns (prin cuvintele unui sfânt): „Două mii trei sute de seri și dimineți”, adică 1150 de zile. Capitolul 9 pornește de la profeția lui Ieremia despre „ruinele Ierusalimului” („șaptezeci de ani”) care este tâlcuită de arhanghelul Gavriil în felul următor (9,24‑27): Șaptezeci de săptămâni au fost rânduite pentru poporul tău și pentru cetatea ta cea sfântă ca să se împlinească păcatul și să se pecetluiască păcatele (ϑ≅¬ ΦΛ<ϑγ8γΦ2↑<∀4 :∀ Δϑ∴∀< 6∀ℜ
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Muntele Măslinilor, în contrapunct cu Înălțarea lui Cristos. Ieronim explică Dan. 11,45 (et figet tabernaculum suum Apedno inter maria super montem inclytum et sanctum; et ueniet usque ad summitatem eius; et nemo auxiliabitur ei) în felul următor: Iată cum tâlcuiesc ai noștri ultimul fragment al acestei vedenii despre Anticrist. În timp ce se va lupta cu egiptenii, libienii și etiopienii, distrugând aceste trei coarne din cele zece, el va afla că se ridică împotriva lui război dinspre Orient; va alerga cu oștiri
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
îi întrece cu mult, în înțelegerea și tâlcuirea scrierilor profetice, nu numai pe Hipolit, ci pe mulți alți autori. [...] Într‑un cuvânt, el se numără printre cei mai buni exegeți și nu este ușor să găsim pe cineva care să tâlcuiască mai bine ca el. Se poate ca și alții să vorbească într‑o limbă limpede și să descopere sensul a ceea ce este cercetat, dar să se exprime cu atâta concizie, să nu se piardă în digresiuni sau în demonstrații de
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
aceștia unii vor fi puternici, iar alții foarte neînsemnați. El a arătat deja toate acestea în viziunea statuii, căci fragmentul: „Ea avea zece degete la picioare, o parte de fier, iar alta de lut” (Dan. 2, 41) a fost astfel tâlcuit de fericitul Daniel: „Regatul va fi parte tare, parte șubred” (Dan. 2,42). Este limpede că cele două viziuni au aceeași semnificație. „Și avea zece coarne. M‑am uitat cu luare aminte la coarne, spune el, și iată un alt
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
spiritului” genialului artist: „trecerea plin clipa iubirii / sărutul ca o victorie / odihna înțelegerii... / zămislirea perfectului...”, „pecetea tacită a acceptării...” (Pecetea) Versul lui Tudor Gh. Calotescu vizualizează sonoritățile de daltă, de ciocan și de fierăstrău care, în mâna lui Brâncuși (re)tâlcuiesc formele ancestrale, „geometrie înaltăși sfântă” (Lucian Blaga). „Cu barda-i de rege dac” (Petre Pandrea) artistul „șlefuiește aripă / măiastră pasăre ce arde...” (Sub daltă) Acesta să fie aventurare sau ritual celest?! Poetul surprinde acest limbaj al spațiului, ritmicitate a unei
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
ca un Privatdozent consacrat. Este demn de remarcat, de asemenea, că, înainte de triumful constantinian, învățătorul creștin risca nu doar marginalizarea socială, ci chiar martiriul. Fără să fie neapărat preoți sau episcopi, cateheții creștini erau implicați în activitățile liturgice ale Bisericii, tâlcuind Scripturile sau recitând din Psalmi la adunările festive ale credincioșilor. Învățătorii creștini păstrau însă relația și cu „fiii îndoielii”, situați în afara Bisericii. A fost cazul eminențelor cenușii ale Alexandriei, între care Panten, Origen sau Clement, care au activat într-un
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
somnolente a sinelui, a răsfățului propriu, a divorțului mut față de ceilalți, a sofismelor inteligenței, a capriciilor și tabieturilor personale de tot felul. Căsătoria trăită în Biserică depășește stadiul estetic, deci simpla experiența adjectivală a iubirii. Monahismul vine doar să-i tâlcuiască ritmurile, din perspectiva celui care a căzut „în mrejele unei iubiri îndelung răbdătoare”. Convergența celor două drumuri e totală atunci când călătorii și-au înțeles bine chemarea. Căci, la urma urmei, toți pașii lor nu măsoară decât insomnia unei iubiri fără
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
între tradiție și Scriptură, precum și suprapunerea acestora cu viața Bisericii creștine în toată suflarea ei. Secole la rând, Scriptura n-a fost propovăduită credincioșilor și necredincioșilor decât prin viu grai, de la amvon. Această vestire a cuvântului lui Dumnezeu a fost tâlcuită, mai ales în mănăstiri, în acord cu tradiția Părinților purtători de Duh. Vastele posibilități tehnice de astăzi ar permite nu doar indicarea zilelor liturgice corespunzătoare diferitelor lecturi scripturistice, ci chiar ilustrarea lor iconică (pentru marile sărbători). S-ar obține astfel
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Augustin a știut că adevăratul sit hermeneutic al teologiei este liturghia Bisericii. Tâlcuitorul Scripturii nu este decât ucenicul lui Hristos, după chipul celor doi străini aflați în drum spre Emaus: „Și începând de la Moise și de la toți prorocii, le-a tâlcuit lor, din toate Scripturile cele despre El. Și s-au apropiat de satul unde se duceau, iar El se făcea că merge mai departe. Dar ei Îl rugau stăruitor, zicând: Rămâi cu noi, că este spre seară și s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]