248 matches
-
Israel, lui Ieroboam, a dat ! Lui Solomon fiu și urmaș, ROBOAM : "cel lărgitor" L-a tot așteptat poporul, să-i fie liberator... Împărăți "șapteșpe" ani ; Iuda făcând ce este rău Pierzând vistierii din Templu și supărând pe DUMNEZEU... ABIIA, se tâlcuiește : "IAHVE este TATĂL meu !" Muri, că tatăl Ieroboam, l-a supărat pe DUMNEZEU... ABIAM, fiul lui Abia, la fel ca și tatăl său Ca Împărat peste Iuda, L-a întristat pe DUMNEZEU... ASA, e : "vindecător" ; 4 decenii a domnit Ierusalimul
DE LA SOLOMON LA ILIE de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 2215 din 23 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371752_a_373081]
-
iudeii de pe vremea lui Zaharia; Halal Împărat! - vor fi gândit fariseii și cărturarii de acum 2000 de ani; Halal Dumnezeu mai aveți și voi, creștinii! - vor gândi și acum deștepții lumii noastre. Și totuși proorocia s-a împlinit întocmai, magistral tâlcuită de Sf. Ioan Gură de Aur, patru veacuri mai târziu. Acesta ne încredințează ca mânzul asinii pe spinarea căruia Iisus Hristos a fost purtat spre Ierusalim nu simbolizează altceva decât Biserica cea nouă a creștinilor, iar asana, mama acestui mânz
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI DESPRE PRAZNICUL INTRĂRII DOMNULUI IISUS IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM – DUMINICA FLORIILOR [Corola-blog/BlogPost/362092_a_363421]
-
ideile lor stau Înăuntru. În minte este, prin urmare, puterea de-a se folosi bine sau rău de ele. Căci folosirea greșită a ideilor este urmată de reaua Întrebuințare a lucrurilor (Sfântul Maxim Mărturisitorul, Capete despre dragoste). CITAT RETRAS!!! Să tâlcuim, să medităm și să chibzuim un pic la ideile dense din rândurile de mai sus. Există, prin urmare, un hotar care desparte (dar care și aduce laolaltă) interioritatea și exterioritatea: mintea omenească. Aici se plămădesc ideile, realitatea ia o altă
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
rămâne expresivitatea limbii, îndeosebi în De obște gheografie; expunerea se colorează pe alocuri afectiv, împrumutând aspectul unor note de călătorie (ca în secvențele ce se referă la Italia, de pildă). În fine, cucerit de valoarea didactică a cărții, A.H. „tâlcuiește” Aritmetica lui Alessandro Conti (din 1730), în Elementi aritmetice arătate firești, cu stăruința de-a o adapta cerințelor școlare de la noi. Nu pregetă a se documenta din varii surse pentru a introduce noțiuni de geometrie cu caracter aplicativ, e ispitit
AMFILOHIE HOTINIUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285317_a_286646]
-
le verbe " a se însufleți " font pârtie du même champ sémantique. La traduction littérale de la métaphore source est " l'esprit de la verdure ". Le traducteur recrée la figure dans la langue cible, ce qui apporte un surcroît de poéticité. " [...] un uliu tâlcuiește/rotire de soarta. " " [...] un autour interprète/le rond de destinée. " (Peisaj trecut/Paysage d'antan) (Miclău, 1978 : 345) ; " [...] un autour interprète/la roue du destin. " (Paysage d'antan) (Poncet, 1996 : 128). Și la traduction de Paul Miclău est littérale, celle
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
A tradus mult, îndeosebi din literatura rusă și sovietică, publicând în „Ilustrațiunea română”, „Adevărul literar și artistic”, „Universul”, „Sfarmă-Piatră”, „Viața Basarabiei”, „Porunca vremii”, „Ideea liberă”, „Vremea”, „Gazeta Basarabiei”, „Universul literar”, „Timpul”, „Seara”, „Viața”, „Papagalul”, „Magazinul copiilor” ș.a. Autorii din care tâlcuiește sunt, printre mulți alții, Arcadii Avercenko, Konstantin Balmont, Al. Blok, Ivan Bunin, F.M. Dostoievski, Ilya Ehrenburg, Serghei Esenin, Konstantin Fedin, Vsevolod Garșin, Vl. Kataev, Al. Kuprin, D. Merejkovski, V. Nemirovici-Dancenko, Lidia Seifulina, Mihail Zoscenko, dar și Karel Capek, Fenimore Cooper
DONICI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286828_a_288157]
-
tîrîndu-se în genunchi, ba chiar în patru [labe], îl lasă să lunece și nici unul din ei nu însoțește piciorul lui ce poticnește în jos. ZUGRAVUL Așa se-[n]tîmplă de regulă. Mii de icoane morale pot să ți arăt Care tâlcuiesc aceste repezi loviri ale norocului Mai cu tipar decât vorba. Totuși bine faci că arăți lui Timon că ochi de rând au văzut piciorul mai sus decât capul. (Trîmbiți. TIMON intră cu alai, UN SERVITOR al lui VENTIDIUS vorbește cu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
mod de esprimare vuia mereu o logomachie și insipidă, și plină de contraziceri, și fără nici un rezultat hotărât. Voiau să aprofundeze neaprofundabila ființă a lui Dumnezeu și, fiindcă nimeni nu pricepea cum, fiecine se credea în drept de-a o tâlcui cu vorbe goale, cari erau recunoscute de toți de adânci adevăruri. Cine nu credea că vorbele sânt adevăruri descoperite era eretic, deci scos din biserică și pedepsit cu asprime. Puținii oameni mai cuminți și mai nepreocupați recunoșteau aceasta și o
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Acum el semnalează și existența românilor sud-dunăreni, „rumâni din rădăcina cea bătrână”. Un lapidar vers al psaltirii din 1673 („Limba îm voi face condei de scrisoare”) pare a prelungi ecoul Cuvântului de introducere al mitropolitului, mărturisind osârdia de a fi tâlcuit psalmii „vreme-ndelungată, precum am putut mai frumos”, în scopul cointeresării cititorului („să poată trage hirea omului către cetitul ei”). Propunându-și a face din cuvânt instrument de expresie, D. întrezărea, nu doar intuitiv, scrisului său o finalitate estetică. În
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
fiecare dintre aceste capitole. Capitolul 2: visul regelui În al doilea capitol al Cărții lui Daniel este relatat un vis al regelui Nabucodonosor, pe care nici unul dintre magii de la curte nu l‑a ghicit și nici nu l‑a putut tâlcui. Episodul este un midraș la Geneză, cap. 41, când Iosif este chemat să tâlcuiască un vis profetic al lui Faraon. Capitolul este alcătuit din trei părți: vv. 1‑13 (Nabucodonosor cheamă magii de la curte și le cere să îi descopere
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
lui Daniel este relatat un vis al regelui Nabucodonosor, pe care nici unul dintre magii de la curte nu l‑a ghicit și nici nu l‑a putut tâlcui. Episodul este un midraș la Geneză, cap. 41, când Iosif este chemat să tâlcuiască un vis profetic al lui Faraon. Capitolul este alcătuit din trei părți: vv. 1‑13 (Nabucodonosor cheamă magii de la curte și le cere să îi descopere visul și tâlcuirea lui), vv. 14‑45 (Daniel povestește visul și îi dezvăluie semnificația
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
ϑ∀ - 8,23). În capitolul 8,14, întrebarea primise deja răspuns (prin cuvintele unui sfânt): „Două mii trei sute de seri și dimineți”, adică 1150 de zile. Capitolul 9 pornește de la profeția lui Ieremia despre „ruinele Ierusalimului” („șaptezeci de ani”) care este tâlcuită de arhanghelul Gavriil în felul următor (9,24‑27): Șaptezeci de săptămâni au fost rânduite pentru poporul tău și pentru cetatea ta cea sfântă ca să se împlinească păcatul și să se pecetluiască păcatele (ϑ≅¬ ΦΛ<ϑγ8γΦ2↑<∀4 :∀ Δϑ∴∀< 6∀ℜ
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Muntele Măslinilor, în contrapunct cu Înălțarea lui Cristos. Ieronim explică Dan. 11,45 (et figet tabernaculum suum Apedno inter maria super montem inclytum et sanctum; et ueniet usque ad summitatem eius; et nemo auxiliabitur ei) în felul următor: Iată cum tâlcuiesc ai noștri ultimul fragment al acestei vedenii despre Anticrist. În timp ce se va lupta cu egiptenii, libienii și etiopienii, distrugând aceste trei coarne din cele zece, el va afla că se ridică împotriva lui război dinspre Orient; va alerga cu oștiri
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
îi întrece cu mult, în înțelegerea și tâlcuirea scrierilor profetice, nu numai pe Hipolit, ci pe mulți alți autori. [...] Într‑un cuvânt, el se numără printre cei mai buni exegeți și nu este ușor să găsim pe cineva care să tâlcuiască mai bine ca el. Se poate ca și alții să vorbească într‑o limbă limpede și să descopere sensul a ceea ce este cercetat, dar să se exprime cu atâta concizie, să nu se piardă în digresiuni sau în demonstrații de
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
aceștia unii vor fi puternici, iar alții foarte neînsemnați. El a arătat deja toate acestea în viziunea statuii, căci fragmentul: „Ea avea zece degete la picioare, o parte de fier, iar alta de lut” (Dan. 2, 41) a fost astfel tâlcuit de fericitul Daniel: „Regatul va fi parte tare, parte șubred” (Dan. 2,42). Este limpede că cele două viziuni au aceeași semnificație. „Și avea zece coarne. M‑am uitat cu luare aminte la coarne, spune el, și iată un alt
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
să se căsătorească cu alt bărbat.” 177 Dar recăsătorirea - spusese Apostolul - trebuie să se facă „în Domnul”, adică în chip cuviincios și după o bună alegere. Văduva trebuie să evite „rănile” pe care le poate produce „a doua nuntă” (căci tâlcuind zisele Sfântului Apostol Pavel, Ioan Gură de Aur crede că „a doua nuntă” fără a fi rea, este mai prejos decât văduvia, la fel cum căsătoria nu poate fi pusă pe același plan cu fecioria) să-i rămână fidelă primului
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
domniei Științei Adevărate - cea bazată pe principiile rozicruciene. Confessio îndeamnă erudiții să recitească atent Sfânta Biblie. Vor descoperi că acolo „fiecare literă sau semn” îndeamnă la cercetare științifică. Sfânta Scriptură îndeamnă, de asemenea, la cunoașterea filosofiei. Iar cei care o tâlcuiesc altfel și condamnă filosofia și științele nu fac decât să blasfemieze Cartea Cărților. Aceasta o fac în primul rând papistașii. Dar: ...în Germania, toate ticăloșiile și tertipurile lor urâcioase au fost dezvăluite, astfel încât, prin aceasta să li se umple măsura
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
suita narativă Din povestirile unui vânător de lupi (1912), cam simpluță altminteri, e înviorată de buna intuiție a sufletului infantil. Povestind, autorul își exercită pornirea de a instrui, de a lămuri pe cei înțeleniți în neștiință. Și, totodată, de a tâlcui întâmplările pe care se apucă să le depene. Copilăria, cu ingenuitățile și șăgălniciile ei, este evocată în volumul Zori de iulie (1912) cu un surâs cât duios, cât amuzat (Din vacanțele de iarnă, La cireșe, Din vremea răcanului, Varga domnului
POPESCU-23. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288944_a_290273]
-
ca un Privatdozent consacrat. Este demn de remarcat, de asemenea, că, înainte de triumful constantinian, învățătorul creștin risca nu doar marginalizarea socială, ci chiar martiriul. Fără să fie neapărat preoți sau episcopi, cateheții creștini erau implicați în activitățile liturgice ale Bisericii, tâlcuind Scripturile sau recitând din Psalmi la adunările festive ale credincioșilor. Învățătorii creștini păstrau însă relația și cu „fiii îndoielii”, situați în afara Bisericii. A fost cazul eminențelor cenușii ale Alexandriei, între care Panten, Origen sau Clement, care au activat într-un
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
somnolente a sinelui, a răsfățului propriu, a divorțului mut față de ceilalți, a sofismelor inteligenței, a capriciilor și tabieturilor personale de tot felul. Căsătoria trăită în Biserică depășește stadiul estetic, deci simpla experiența adjectivală a iubirii. Monahismul vine doar să-i tâlcuiască ritmurile, din perspectiva celui care a căzut „în mrejele unei iubiri îndelung răbdătoare”. Convergența celor două drumuri e totală atunci când călătorii și-au înțeles bine chemarea. Căci, la urma urmei, toți pașii lor nu măsoară decât insomnia unei iubiri fără
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
între tradiție și Scriptură, precum și suprapunerea acestora cu viața Bisericii creștine în toată suflarea ei. Secole la rând, Scriptura n-a fost propovăduită credincioșilor și necredincioșilor decât prin viu grai, de la amvon. Această vestire a cuvântului lui Dumnezeu a fost tâlcuită, mai ales în mănăstiri, în acord cu tradiția Părinților purtători de Duh. Vastele posibilități tehnice de astăzi ar permite nu doar indicarea zilelor liturgice corespunzătoare diferitelor lecturi scripturistice, ci chiar ilustrarea lor iconică (pentru marile sărbători). S-ar obține astfel
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Augustin a știut că adevăratul sit hermeneutic al teologiei este liturghia Bisericii. Tâlcuitorul Scripturii nu este decât ucenicul lui Hristos, după chipul celor doi străini aflați în drum spre Emaus: „Și începând de la Moise și de la toți prorocii, le-a tâlcuit lor, din toate Scripturile cele despre El. Și s-au apropiat de satul unde se duceau, iar El se făcea că merge mai departe. Dar ei Îl rugau stăruitor, zicând: Rămâi cu noi, că este spre seară și s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
dat lor. Și s-au deschis ochii lor și L-au cunoscut; și El s-a făcut nevăzut de ei. Și au zis unul către altul: Oare, nu ardea în noi inima noastră, când ne vorbea pe cale și când ne tâlcuia Scripturile?” (Luca 24, 27-32). Entuziasmul cu care Yannaras îmbrățișează tezele lui Heidegger despre teologia creștină aruncă într-un con de umbră tocmai poetica doxologică a creației - o sarcină de care atât Părinții greci, cât și Părinții latini ai primului mileniu
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
din Kronstadt, Liturghia, cerul pe pământ, Sibiu, 1996; Sfântul Ignatie Brianceaninov, Plângerile unui monah, București, 1997, O ofrandă monahilor contemporani sau Binecuvântare pentru ospățul mirelui, București, 2002; Ioan Kovalevsky, Fericiți nebuni, pentru Hristos, București, 1997; Sfântul Teofan Zăvorâtul, Rugăciunea Domnească tâlcuită de Sfinții Părinți, București, 1997; Evgheni N. Trubețkoi, Trei eseuri despre icoană, București, 1999; Serghei Bulgakov, Rugul care nu se mistuie, București, 2001. Repere bibliografice: Traian Filip, Boris Buzilă, „Mărturii în amurg”, CRC, 1974, 16; Adriana Iliescu, „Mărturii în amurg
BUZILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285974_a_287303]
-
colective, tăria sufletească cu care știe să-și stăpânească bărbătește durerea (...)”. *** Dan COSTA 61: „Hotărât, cu poezia de dragoste nu stăm prea bine. Și asta n-o spune critica, deși ar fi trebuit s-o spună demult și s-o tâlcuiască bine. N-a făcut-o însă pentru că... nici cu critica nu stăm prea bine. Iată însă că au spus-o cititorii și au recunoscut-o poeții înșiși (...). Pare curios, dar așa e: poeții noștri au socotit și mai socotesc și
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]