185 matches
-
zborului, spune cu un zîmbet larg. SÎnteți drăguță să vă asigurați că e Închis ? — A. Ăă... scuze. Evident că n-am voie să-mi folosesc mobilul. N-au zis-o decît de cincizeci și cinci de miliarde de ori. Ce tîmpită sînt. Oricum, nu contează. Totul e În regulă. Pun telefonul Înapoi În geantă și Încerc să mă concentrez asupra unui episod vechi din Fawlty Towers, care se vede pe ecran. Poate am să Încep iar să număr. Trei sute patruzeci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
sînt Încă pregătită să mă mărit. Dar, dacă Îl refuz, o să plece furios și-o să mă lase baltă. Shit. OK. Am să-i zic, Dumnezeule, Connor, am nevoie de puțin timp să... — ... să ne mutăm Împreună, termină el fraza. Ce tîmpită sînt ! Firește că n-avea de gînd să mă ceară de soție. — Ce zici ? spune, mîngîindu-mă ușor pe păr. — Îhm... Mă frec pe fața deshidratată, Încercînd să cîștig niște timp, incapabilă să gîndesc rapid. Să mă mut cu Connor. Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
care, Pete a murit Într-un accident de mașină. Iar Jack a fost atît de distrus, Încît s-a retras din lume și a zis că renunță la tot. Și, firește, acum că citesc asta, Încep să mă simt ditamai tîmpita. Trebuia să-l fi recunoscut pe Jack Harper. Zău. Pe Pete Laidler l-am recunoscut imediat. În primul rînd că arată - arăta - exact ca Robert Redford. În al doilea rînd, pentru că, atunci cînd cu accidentul, poza lui a apărut În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Îi spun lui Jack cu un zîmbet și apăs pe celălalt interfon. Nu se aude nimic. Aștept cîteva clipe, după care sun iar și apoi Încă o dată. Nu primesc nici un răspuns. OK. Deci... nu-i nici asta. Fuck. Doamne, ce tîmpită sînt ! De ce n-am verificat adresa ? Eram atît de sigură că țin perfect minte unde e. — S-a Întîmplat ceva ? zice Jack. Nu ! zic imediat și-i zîmbesc larg. Încerc doar să-mi amintesc exact unde... Mă uit În susul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Însă să spun politicoasă: — Deci... cam În cît timp credeți că ajungem ? — Cine poate ști ? Mă las să cad Înapoi pe banchetă, cu stomacul strîns de frustrare. Trebuia să fi mers undeva În Clerkenwell. Sau la Covent Garden. Doamne, ce tîmpită sînt... — Emma, nu-ți face probleme, spune Jack. SÎnt sigur că, odată ajunși acolo, o să fie perfect. — Sper, zic cu un surîs slab. Nu sînt În stare să schimb nici măcar cîteva vorbe cu el. Îmi folosesc fiecare fărîmă de energie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
de creier În capul ăla de găină ! Ușa e dată violent de perete și apare Lissy, cu ochii scoși din orbite. Ce naiba s-a Întîmplat aici ? Întreabă. Tocmai l-am văzut pe Jack ieșind ca o vijelie. Părea absolut devastat ! — TÎmpita asta a adus un ziarist aici ! zic În agonie, arătînd spre Jemima. Un nenorocit de ziarist de scandal. Și Jack ne-a găsit ascunși aici, iar acum crede... Dumnezeu știe ce crede... — Vacă proastă ce ești ! Lissy Îi trage o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
ascunși aici, iar acum crede... Dumnezeu știe ce crede... — Vacă proastă ce ești ! Lissy Îi trage o palmă zdravănă Jemimei. Ce-a fost În capul tău ? — Au ! O ajutam pe Emma să se răzbune pe inamic. — Nu e inamicul meu, tîmpito ce ești... Fac mari eforturi să nu izbucnesc În plîns. Lissy... ce mai pot să fac acum ? Ce ? — Du-te, spune și mă privește neliniștită. Încă mai poți să-l prinzi. Du-te. Mă năpustesc pe ușă, apoi În curte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
care a dispărut mașina lui Jack, apoi fac un efort să mă Întorc și să pornesc spre petrecere. Le găsesc pe Lissy și pe Jemima Încă În micul birou, Jemima mică de tot, iar Lissy vărsîndu-și furia pe ea. — ... o tîmpită egoistă și imatură ! Îmi faci greață, știi asta ? Am auzit odată pe cineva spunînd că, În sala de tribunal, Lissy e un adevărat Rottweiler, și n-am Înțeles deloc la ce se referă. Dar acum, cînd o văd cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
lipirea cu spatele de perete și înaintarea pe lateral, ca și cum ar călca pe o cornișă îngustă dincolo de care nu e decât hăul, pianul în care Izabela și-a îngropat toată tinerețea, toată energia, și pentru ce? Ca să dea lecții unei tâmpite, ca să stea sub lumina asta insuportabilă, ca să o doară toată coloana, ca să-i iasă pete de psoriazis peste tot, ca să nu mai vorbim de paralele amărâte pe care le câștigă și pe care le va face repede uitate într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
nu am plătit, am dat doar un aconto. E cerere mare, îmi dau banii înapoi dacă renunțăm. - Nu, e bine așa. Cel putin, scăpăm de gătit... - Ceva tot o să facem, nu putem lăsa masă goală. - Of, tu cu obiceiurile tale tâmpite! Aruncăm mâncarea degeaba... Oricum, mai sunt două săptămâni până atunci. Tu cum ești? - Bine, la serviciu e OK. Mi-au dat un proiect mare, un resort în Băli. - Oh, te duci acolo? - Hahaha... Nu cred. Se va duce arhitectul, probabil
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
din interes, dar de asta fug ca dracu’ de tămâie, știi bine. Offf! Cât de mult mi-am dorit să am copii, Doamne! - Și nu ai avut, din nefericire? Dar aventuri câte ai avut, dragă Laura? - Asta-i bună! Eram tâmpită la cap să accept așa ceva? Cum ți-a trecut ideea asta năstrușnică prin cap? - Uite, așa îmi veni mie... Dar la Sinaia cum a fost? Nu tu l-ai agățat pe bietul om? - Nuuu! Departe de mine gândul, fetițo! A
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
fost mai intelectual să-și fi îmbrăcat tricoul mov. Oricum nevărgat, necangrenat de crustele sărate ale transpirației. Genel se și înființă în inima ei, înhățîndu-i și palpîndu-i șoldul jilav. Palma îi era fierbinte, vocea de oficialitate plictisită să tot azvârle tâmpitele în închisoare. - Nu te strigă pe tine, către seară, golanii la portiță: "Nicolici C. Maria, treci afară ca să ne facem exercițiile de antiaeriană pe tine"? - Nu mă strigă, piui deznădăjduită fătoaca. Nu mai mă strigă nici unul... Care cum strigă, cum
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cardinale, i se îngăduia doar să-i urmărească platonic, de la distanță, silueta fibroasă, aproape ascetică. Pe revoltător de lungile coridoare de la École des Hautes Études din Sorbona sau pe cele ale Universității din Chicago. Coridoare remarcabile, dar și cu totul tâmpite, deoarece, deși se desfășurau în direcții părând benefice, până la urmă, la capătul lor nu se găsea nici un pat. Sudul în schimb (cît era el de sud) era un sud neguros și viril, nu-și pierdea vremea. Și când o prindea
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
păruiseră, bârfiseră și compătimiseră împreună, și ei, care crezuseră c-o vor iubi toată viața Crezuseră ei, dar uite că viața fusese prea scurtă și lor li se îngăduise s-o iubească extrem de puțin. Să fi încuviințat a se jertfi tâmpita de Tereza doar pentru a-l atrage în clădire și pentru a-l da pierzării pe asasin? Părea un banc prost. Cel mai prost. Și-o aminteau ca pe o colegă (totuși) cu boiul frumos (da, și trăsăturile mediocre încă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
facă de unul singur. Se mai întoarse o dată, căutând prin sertare niște capete de sfoară. Când ieși din nou, târa sacul plin după el. — Nu mi-l lua, strigă Melania, agățându-se de picioarele lui. — Da’ ce vrei să faci, tâmpito ? răbufni Golea, zvârlind-o cât colo. Să-l duci la medicină legală, lângă sula lui Terente ? Sau să aduci vreun popă să-l îngroape, să-l vadă lumea cu mătasea-broaștei la gură ? Săltă sacul pe umăr, ținându-l de băieri
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
trecuse. Polițistul cel nou, purtând trăsăturile celuilalt, îi arătă scaunul. Rada nu înțelesese de ce, ca să fie fotografiată, trebuia să se așeze pe taburet. Fața înainte, mâinile pe genunchi. Bărbia sus. Acum, capul într-o parte, într-o parte, am spus, tâmpito, nu te uita la aparat. De altfel, doar atunci îi ceruseră să privească înainte, lumina adunată într-un fel de umbrelă argintie, care se îndrepta spre fața ei, o orbea pur și simplu. În rest, ochii în jos, golanilor, la
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
respirația Îmi miroase a putregai... Când suntem Într-un loc public, Îmi spune să merg În față, ca să nu-l vadă lumea cu mine, pentru că Îi e rușine... Când Îi duc un mic cadou, dacă nu Îi place, Îmi strigă „tâmpito” sau „retardato”, Îl strică sau Îl aruncă furios la gunoi. Întotdeauna eu sunt cea care plătește oalele sparte. Zilele trecute i-am dus o felie de tort și, fiindcă i s-a părut cam mică, a aruncat-o și a
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
reduce la bârfe și insulte, în care furtul cu succes, fără a fi prins, din banii publici dă măsura competenței în afaceri și politică. Un nenorocit de dascăl zilnic stresat de grijile materiale, împovărat de sarcini utopice, dacă nu chiar tâmpite sadea, primite de la minister, presat mereu de termene limită în întocmirea unor rapoarte absurde și închistat într-o programă școlară greoaie devine, încetul cu încetul, un robot, dacă nu chiar un mecanism complet dereglat. Se transformă într-o mașinărie aiurită
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
în final, de obținerea titlurilor. Este, probabil, aici, un amestec de superbie și revoltă într-adevăr greu de măsurat/controlat. Liviu Antonesei: Este foarte posibil ce spui tu. Mai ales că a nimerit și într-o conjunctură istorică cu totul tâmpită. Când termina el liceul, tocmai se desființa sociologia, eu am fost ultima promoție cu o diplomă pe care acest cuvânt a mai fost scris până după 1990! E născut în 1957, deci e cu patru ani mai mic decât mine
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
de parcă și ea ar fi stat trează toată noaptea pe cocaină... — Acceptă asta. Rezolvă-ți problema, se răstește ea. Ai o soție, o fiică... nu-i așa? — Toate astea s-au dus... clatin eu din cap, a spus minciuni... minciuni tâmpite... — Cine? Amândouă... minciuni tâmpite, râdem noi, toate au mers prost. Se aplică aceleași reguli. Obișnuiam să fim foarte picepuți În munca noatră de polițai. Pun pariu că ți-au spus asta. Ei? — Mda, mi-au spus, zice ea fără nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
să nu te mai prind că visezi, că vrei toate fericirile și toate nenorocirile, că te zbați ca un pește turbat! Dacă nu poți să renunți la astea, atunci bagă-le pe hârtie, oricât de greu ți se pare scrisul. Tâmpito! 9 septembrie 1964 Multe au trecut prin sufletul și prin viața mea, dar tot acolo am rămas, culegând cea mai miraculoasă bucurie pe care ți-o poate da viața - dragostea. Și nu oricare, ci prima dragoste. Ce caraghioasă eram, ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
secretara lui Henry știu că o făcuse de oaie. — A fost chiar așa de rău? întrebă ea, prinzându-se cu mâinile de biroul secretarei. — Uau. Ce tupeu! — Tupeu? N-am vrut să fiu tupeistă. Încercam să fiu diplomată! Sunt o tâmpită. Nu-mi vine să cred c-am spus așa ceva. Doamne, Dumnezeule, opt ani de muncă s-au dus pe apa sâmbetei fiindcă nu pot să-mi țin gura. A fost chiar așa rău? întrebă Leigh din nou. Urmă o pauză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
dea seama că indignarea ei se datora doar În parte tachinărilor lui. Era supărată și pe ea. N-o deranja atât că leșinase, dar Îi și mărturisise că amestecase calmantele cu alcool, iar acum el probabil credea că e o tâmpită care nu știe să citească prospectul la medicamente. Stai liniștită, o să te simți imediat mai bine, zise Sam. Te-ai ridicat prea brusc, atâta tot. În timp ce-și aranja fusta pe genunchi, Începu să simtă că-i trece amețeala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
capul de pe sânul ei. Corectează-mă dacă greșesc, spuse el cu o mutră uluită, dar chestia asta nu prea sună a Ray Charles. Ruby Înghiți În sec, storcându-și creierii să găsească o explicație plauzibilă. —E un CD dintr-alea tâmpite, de le primești gratis la ziarele de duminică, se repezi ea. L-am ascultat alaltăieri, n-aveam altceva mai bun de făcut, dar numai din curiozitate. M-a făcut să mă gândesc la toți amărâții ăia care nu reușesc niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
să găsesc nimic de când s-a apucat mama să facă curat În bucătărie și s-o reorganizeze. Nu că m-ar deranja - de fapt Îi sunt chiar recunoscătoare - dar toată vremea mormăie și mă face să mă simt ca o tâmpită. Ruby Îi Întinse punga desfăcută. Fi luă un pumn de alune și se așeză. — Știi, Îi răspunse Ruby, te cred că e exasperantă, dar Încearcă și tu să te faci că nu auzi comentariile lui Bridget. Profită și tu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]