806 matches
-
fi stat trează toată noaptea pe cocaină... — Acceptă asta. Rezolvă-ți problema, se răstește ea. Ai o soție, o fiică... nu-i așa? — Toate astea s-au dus... clatin eu din cap, a spus minciuni... minciuni tîmpite... — Cine? Amîndouă... minciuni tîmpite, rîdem noi, toate au mers prost. Se aplică aceleași reguli. Obișnuiam să fim foarte picepuți În munca noatră de polițai. Pun pariu că ți-au spus asta. Ei? — Mda, mi-au spus, zice ea fără nici o urmă de interes. Păi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
discuție „strict medicală”, așa cum spui tu. Nu spun să discutăm acum, în clipa asta, dar peste ceva vreme. Sunt convins că te-aș putea ajuta. Am început să râd. — Pentru prima dată de când te cunosc constat că poți fi și tâmpit. Palmer mă privi cu blândețea studiată a medicului de profesie. Am băgat de seamă că în spatele lui șirul de stampe japoneze fusese înlocuit. — Ceea ce tu consideri a fi tâmpenia mea este pur și simplu nevoia mea. Nu vrem să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
avea fostul nostru profesor de atletică cu cele Întâmplate, dar mă gândeam că-i mai bine să mă retrag din peisaj. Tinerii ne aruncau priviri ucigașe și prietenul meu nu prea ținea la băutură. Când se simte provocat, cel mai tâmpit lucru pe care poți să-l faci e să-l Întărâți. Mânuie cuțitul ca un zeu Întunecat. Și tu ce mai zici? După câteva clipe de tăcere, Anton lăsă paharul din mână, ștergându-și gura de spumă. Mâna Îi tremura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
acum te rog să-mi spui ce făceai de fapt la doamna aceea. — Ne-am Întâlnit acum câțiva ani, am Început În silă, coborând vocea. Dar apoi mi-am dat seama că nu prea mai conta. Având În vedere contextul tâmpit, aș putea la fel de bine să-i povestesc lui Anton despre cele Întâmplate. — De fapt, Într-un hotel, am adăugat, ridicând tonul. Dora era mai specială. Mult timp i-am spus doar „Madame“. — E una din aia cu biciul În mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
alinătoare de lângă ușa strivită, lângă o masă cu un scaun, stătea singurul sfinx pe care-l cunoșteam personal. Traversând curtea, razele de soare, reflectate și multiplicate de ferestrele deschise, Îmi stârniră un vârtej inutil În cap. Sincer, mă simțeam destul de tâmpit. Încercând să mă conving că puteam să mă simt și mai rău, m-am apropiat de Else. Aveam nevoie de răspunsuri la dilema mea, și dacă trebuia să aștept până ne Întâlneam la Apollo, ar fi durat ceva. Colega mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
loc atât de Îndepărtat Încât, preț de o clipă, am crezut că-mi vorbește din sala de spectacol de la Apollo. Dar de unde era să știu? În orice caz, mi-am promis că, dacă reușesc cumva să ies din Încurcătura asta tâmpită - poate dacă aș fi adormit; poate dacă aș fi adormit pur și simplu, cu spatele la ei - o să apreciez fiecare moment din viața mea de acum Încolo, oricât de neînsemnată și placidă ar fi. Ce mă interesa că nu se mai Întorceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
fredonează un cântec de dragoste pentru mine și numai pentru mine. Cine-o să rămână cu mămica pentru totdeauna? Eu. Cine-o s-o urmeze pe mămica oriunde o să meargă ea în lumea asta mare? Păi, eu, desigur. Ce întrebare tâmpită - dar nu mă-nțelege greșit, o să respect regulile jocului! Cine a păpat de prânz cu mămica, cine merge cu autobuzul în oraș, ca un băiețel cuminte, cu mămica, cine intră în magazinul cel mare împreună cu mămica... și tot așa și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
puțină vreme: — Tu ești ignorantul! Tu ești ăla! — Alex, strigă soră-mea dând să mă apuce de mână, de parcă i-ar fi teamă ca nu cumva s-o ridic împotriva lui. — Da’ asta e! Cu tot căcatul ăsta de epopeea tâmpită! — Liniște! Taci! Destul! strigă Hannah. Du-te la tine-n cameră... Între timp taică-meu își târșâie picioarele până la masa din bucătărie, cu bărbia în piept, încovoiat, de-ai zice c-a încasat o grenadă în stomac. Și chiar a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
moral. — Umanitarul lu’ pește! strigă ea. Care are meseria de a-i apăra pe pârliții de amărășteni împotriva proprietarilor hapsâni! Tu, care mi-ai dat să citesc USA! Din cauza ta mă dau peste cap ca să fiu mai mult decât gaura tâmpită și proastă a cuiva! Iar acum te porți de parcă aș fi vreo boarfă, să te folosești de mine - să te folosești pentru toate perversiunile tale smintite - și, cică, tu ești intelectualul superior! Care apare în căcaturile alea de emisiuni educative
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
cu Newark News în mână, deschis la pagina de decese. — Ce s-a mai în tâmplat, dom’le? Ea scoate un țipăt ascuțit (ăsta-i răspunsul ei) și arată cu degetul sub scaunul meu. — Ce-i asta, musiu, vreun banc tâmpit, de licean? mă ia tata la trei păzește - ce caută chestia aia neagră, de plastic, pe dușumeaua din bucătărie? Nu-i din plastic, zic eu izbucnind în hohote de plâns. E chiar a mea. M-am umplut de sifilis, de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
de cap, cum deschid și eu gura, imediat faci mutra aia - vreau să zic că n-apuc să-ți spun nici cât e ceasul că, deja, hop, privirea aia: căca-m-aș, iar scoate din ea vreun text tembel și tâmpit, pizdulicea asta cu creier de bibilică. Îți zic „e șapte fără cinci“ iar tu, în sinea ta, îți spui „Ce cretină poa’ să fie!“ Ei bine, n-am creier de bibilică și nici pizdulice nu sunt numai și numai fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
prea luxos, o putem face și pe jos. — Un contact sexual? ripostă ea. Cu tine? — Da! Cu mine! Proaspăt picat din sistemul meu esențialmente injust! Cu mine, complicele! Da! Cu imperfectul Portnoy! — Domnule Portnoy, iartă-mă, dar între bancurile dumitale tâmpite, dacă despre așa ceva e vorba... Aici a urmat o mică încleștare în timpul căreia am împins-o până-n marginea patului. Am întins mâna să-i ating un sân, la care ea mi-a tras un cap zdravăn, de jos în sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
tu ai avut ce învăța de la tat-tu!... Măcar tata a avut bun simț să recunoască asta și m-a dat să învăț de la alții, mai deștepți ca el, nu m-a considerat geniu prin naștere. Și-ai învățat pîn-ai tîmpit, mare brînză! Iei mai mult ca mine cu cinci sute, pe care le dai la doctor. Fiecare-și tratează organul cu care a muncit mai mult în anumite perioade ale vieții pufnește soțul, vrînd să încheie discuția, simțind că deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de babă: să-i cer cărțile? Nțt! Aia cu cățelul, dacă-i soția lui Bujoreanu, înseamnă că-i soacra lui Săteanu. Dacă mă spune? Am de crescut un copil... Copil! Că parcă ai fi singurul... Ba cred că altul mai tîmpit ca mine, care să-și lase soția în ultima lună, ultimele zile și să plece după afișe și programe... Înnebunesc cînd mă gîndesc că am în față o noapte atît de lungă, întreagă. Și cum crezi c-ai s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
naibii petrecerea! se înfurie Mihai. E prea tîrziu și-ar fi murdar, nea Toadere. Una-i să faci o greșeală la furie, și mata ai destule probabil, și alta-i să premeditezi o murdărie. Dacă ăla-i tîmpit, va rămîne tîmpit și după ce-i arăți fotocopia, și atunci la ce bun osteneala?! Iar dacă nu-i tîmpit, pedeapsa cea mai cruntă pentru el e Doina, fata lui, pe care n-a vrut s-o crească, s-o vadă. Căci vine, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
naltă, pieptul..., picioarele..., mijlocul..., părul dat dezinvolt într-o parte, ochii puțin arcuiți din cauza sprîncenelor ce se încruntă a nedumerire cînd vrea să te seducă... Citea toate astea din declarația lui Corneluș Vrabie, care reținuse ce memorie bună de om tîmpit! tot ce-i povestisem. Deștept tipul ăsta, procurorul, care mă luase la întrebări; mi-a zis exact cum o cheamă pe cucoană, unde stă, ce familie are, ba mi-a relatat și cum s-a purtat cu mine, exact ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
răspunse plutonierul prompt, dar încet, cu ochii mereu la cei care coboară din cursă. Știi unde-i Sălcii? întreabă ofițerul. Da, să trăiți! Știi la cîți kilometri e cel mai apropiat sat? Nu, să trăiți! Opt kilometri. Numai un hoț tîmpit, bolnav, nebun de-a binelea făcea asta surîde ofițerul. Cine ți-a spus? Aia în capot? Da, ea, tovarășe ofițer. Vezi că i-am pus cătușele. A început să-l pocnească pe unul, zice că-i soțul ei, tot spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cărui influență fusese supusă, era suficient pentru a-i permite să vorbească despre sentimentul de alienare față de Dan în termeni specifici jargonului feminist, dar era prea lipsită de personalitate pentru a formula astfel de critici. Așa că pentru ea, nefiind neapărat tâmpiți sau șovini, bărbații nu erau nici „falocentriști“ și nici nu aveau forța pe care o poate da doar „hegemonia falică masculină“. Iar femeile, pe de altă parte, nici vorbă să fie deprimate. Și nici „alienate“. Nu cumva să afirme cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
atâta întuneric și mai ales tăcere ca să se desprindă de unde e ascuns, un om cu ochi fosforescenți care plutește într-un sac negru, invizibil, o bucată de întuneric mișcătoare, cel mai bine e să-i ardem una peste bot, BauBau tâmpit, marș din scrisoarea asta în care Matei doarme în care cocorii încă mai zboară prin sufragerie în care Oneață Augustin nimerește bara fără să-l observe cineva în care Anglia e atât de departe printre cețuri și lumini de reflectoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
în pat, el să se suie pe mine, iar apoi să ne rostogolim, cu rostogolitul mai era cum era, dar când se punea pe mine era mai nasol, era greu, ciolănos și mă sufoca, i-am spus asta, ce joc tâmpit, însă el ținea musai să continuăm, murea să fie taică-su, apoi l-am auzit pe tataia la ușă, suna ca disperatu’, o fi avut plase, era încărcat, tataia ăsta era un tataie rău, am văzut asta după disperarea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
merge mult mai bine, nu încercam să-l contrazic, mai ales că eram de aceeași părere, aș fi vrut însă să-i spun să se ferească, să nu se mai ia în halul ăla de Bau-Bau (îl făcea jigodie, rânjit, tâmpit, dihanie parșivă), putea s-o pățească în orice clipă, știa și el asta și cică se pregătise, într-adevăr, n-a durat mult și din tăcerea aia țiuitoare, mai exact din colțul umbros al camerei lui tata, s-a desprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
contemporani, printre care și-o bucată de marmură, spartă-ntr-un colț, care-ar fi, zicea artistul, potretul lui. Paul e și el regalist convins. - Numai Regele ne-ar fi putut garanta stabilitatea, ne-ar fi scos din caruselul ăsta tâmpit al alegerilor, ne-ar mai fi spălat fața... Mai avem noi astăzi diplomație? Hai să fim serioși! Diplomația e, amice, pentru aristocrație, pentru ăia care știu de pe oliță câteva limbi străine, nu pentru calicimea care se-ajunge. L-ai luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
nu? Glumesc... - Ștefane, ce-i cu tine? Nu e flatant, dar arăți ca dracu’, un drac bolnav de ulcer... Ce-i? Să mă bucur că mă vede sau mă-nfurii că mă vede c-arăt jalnic? - Na, o zi mai tâmpită, am băut ieri cam mult, încă mai scârțâi. Nu-i nimic, termin cafeaua și plec. Nici nu trebuia să dau buzna. Voiam să te văd, nimic altceva. Sunt obosit, obosit de toate, fată dragă, nu prea mai știu de ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
pumnul în masă, nu o gargară inutilă sau sloganuri. Cu materialele pe masă! N-am văzut nimic, nici o emisiune, nu mai deschid televizorul de mult. Dau din cap a prezență. - Dacă nici acum nu se trezesc tinerii, înseamnă că-s tâmpiți! Întotdeauna am spus că speranța e în ei... Dar unde-s? Să se vadă! Să se afirme! Să-și ceară drepturile! Iar o să se ducă pensionarii în locul lor, ăștia-s disciplinați, întâi la biserică, dup-aia la votare și pun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
a îngrijit de ea în ăia doi ani? Sari la ai mei dormind în patul lor peste munți și deșerturi, departe de aici. Sari la ei și la telefonul lor și cu ani în urmă la un nebun, un pervers tâmpit și cârâitor, sunându-i și strigând că fiul lor e mort. Fiul lor pe care nu-l voiau, Shane, el era mort de SIDA și omul ăla nu voia să spună unde și când și apoi a râs și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]