509 matches
-
îngerilor în putrefacție îți luminează, prințe, în priviri. Printre trupurile trecătorilor cerșetorii indică un Dumnezeu în retragere. *** Crivățul Un anchetator, pălmuind cu zăpadă Cristul de tablă din marginea de sat. RAPORTUL DE ONOARE Cuviincios, fără să tulbure liniștea publică ascultă tânguirea luminii în marile lazarete de raze. Viața lui e o pauză de efect. Este mai inutil ca un protest împotriva calviției. Flăcările și-ar sterpezi dinții cu pomana trupului său. *** Toamnă cu maniere de femeie fatală. Praful s-a ales
CARTEA CU PRIETENI XXX- CONSTANTIN FIERARU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 362 din 28 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351149_a_352478]
-
și de unul singur? Firește că se poate face pocăință și în acest mod, dar acest fel de pocăință nu este nici completă și nici mântuitoare. Ce s-ar fi ales de fiul risipitor, dacă ar fi rămas numai la tânguirea ce-o făcea de unul singur în țara păcatului? El simte nevoia de a se mărturisi, trebuință care, o știm cu toții, este în firea omului. „Noi credem că adevărata pocăință este un act bilateral. O parte a ei o reprezintă
PILDA FIULUI RISIPITOR – EVANGHELIA DE LA LUCA – CAP. 15, VERSET. 11-32. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 788 din 26 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352068_a_353397]
-
un personaj din Kobo Abe / o porțiune de palmă, de încheietură,/ un nor subțire peste fața lunii / la ceasul cînd se crapă de ziuă / aș putea oare să nu mă simt fermecată ? / un suspin, ai zis, nu eram sigură.../ precum tînguirea muezinului / în dimineți care ard cu atăta sfială / încheietura de taină a gîndurilor” (Dincolo, pînă la marginile timpului). Și nu întîmplător acest procedeu al nuanțării extreme întrebuințează atît de frecvent termeni de comparație din artele plastice : răsuflarea dragostei ca „o
HIMERE DE PHAROS de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355919_a_357248]
-
Gheorghe Pârlea Publicat în: Ediția nr. 455 din 30 martie 2012 Toate Articolele Autorului Prin veacurile trecerii fugare, Cu noi în legea vieții prins, El sparge liniștea din zare Dând grai metalic bocetului stins. Prin el strămoșul meu uitat - Cu tânguiri de bronz în glas Și răsuflarea-i rece - și-a strigat Cuvântul frânt de bun-rămas. Prieten bun a fost și cu bunicul Căci despicând în două valea, Mai lesne boii-i trăgeau dricul, Mai lină parcă-i era calea. Cât
CLOPOTUL de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 455 din 30 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354821_a_356150]
-
Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 608 din 30 august 2012 Toate Articolele Autorului E toamnă și a căzut brumă, Pe unde mi-au murit părinții, Măi vino, gandule, si du-ma, Ca să mă rog pe la toți sfinții. În tânguirea lor eternă Și umbră lor parcă mă mustra. E-atat de dulce și de terna, Aceasta liniște lacustra. Doar timpul cade peste dealuri Și umerii mi se-ncovoaie Și vine vremea valuri-valuri Cu vântul și cu spic de ploaie. Și sufletul
E TOAMNĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 608 din 30 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355319_a_356648]
-
și pesimismul, iubite postacule, de moderezi pe nechezolii de ambe spețe sătul de atâta Caragiale, că oricât de răzeș sau mazil vajnic ar fi un nou basarabean la Paris, ca Paul Goma sau ca, tot exilat, Alecu Russo, de scrise „tânguirea intitulată Cântarea României“, te doboară bășcălia, la băutură și călărire în zori pe zare, pe orizontul de așteptare al rozătoarelor televizionare, chiuind c-un surogat de euforie postmodernistă, rinocerizată ca râsul la mormânt, cum sunt rânjite kantian și rândurile de
POSTROMÂNISMUL (2) – NECHEZOLII DE AMBE SPEŢE ŞI POSTACUL INTELECTUAL PUBLIC de CAMELIAN PROPINAŢIU în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355287_a_356616]
-
BUN VENIT, TOAMNĂ! Autor: Daniela Pătrașcu Publicat în: Ediția nr. 292 din 19 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Firavă, ca o crăiasă Ne-a părăsit blânda vară, Numai în suflet și-n casă A rămas caniculară. Urlet jalnic în cascadă, Tânguiri de vânt grăbit Se strecoară lent din stradă, Toamna iar ne-a înrobit. Zbucium crud de frunză arsă Din sufletul toamnei reci, În urma ploilor varsă Rugina peste poteci. Fierbe vinul în butoaie, Fum din coșuri se ridică, Curge timpul în
BUN VENIT, TOAMNĂ! de DANIELA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356584_a_357913]
-
lumina cu greu va putea ajunge la profan, pentru că la un moment dat însăși umbra lui îl va părăsi. Dacă în primul catren Bacovia alternează, prin rimă, al doilea și al patrulea vers, sugerând neîmperecherea, ca fapt al venirii și tânguirii omului, în cel de-al doilea catren poetul apropie această alternanță, sudând prin idee sugestivă, rezultatul neînțelegerii adevăratei misiuni a omului pe Pământ. Este, poate, tocmai ceea ce am crede că ar fi dorit să transmită prin poezie, ca un mesaj
ARTĂ A SENSULUI CODIFICAT ÎN POEZIA BACOVIANĂ ASTFEL de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346169_a_347498]
-
multe ori ca un rezultat al unui fiind de excepție, care se tânguia și dispera de toată întâmplarea naturii. De undeva, poetul îi urmărește întreaga sa evoluție, însă nu îl compătimește pentru că este dreptul divinității să îi audă cu adevărat tânguirea. El este singur între semenii săi solitari, poetul sugerând ideea că divinul nu îl părăsise, pentru că îl lasă să vadă umbrele de oameni în noaptea care poate deveni veșnicie. Cerul de plumb „domnea”, se spune în poezie, iar imperfectul verbului
ARTĂ A SENSULUI CODIFICAT ÎN POEZIA BACOVIANĂ ASTFEL de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346169_a_347498]
-
a inimii încântare Când în pieptu-mi e mai mare? E mai tare de când te-a văzut, Că te-avea în ea a recunoscut, Ieșind din ea precum o antenă Măsluind spre tine fără catenă.. Ochii prin meditație ți adoră, În tânguire lungă scapără, Să se-ncarce ca raza de soare, Că de nu are soare, moare.. Cu ochii-ți atât de profunzi, Privirea ce-n adânc te scufunzi Să explorezi și sensul mirării, În al imensului sens al întrebării. Cum ochii
VRĂJESC.. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1905 din 19 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368882_a_370211]
-
băiatul abia ieșit din această perioadă, salvat la propriu de către fratele.., întocmai la această vârstă a lor să mulțumească cu atâta candoare pentru cel mai de preț lucru al lor în această perioadă - viața. De fapt, mulțumirea este o îndelungă tânguire, o observare atentă a suferinței adulților ce-i înconjoară..este, în fapt, vorba despre învățarea vieții.. Învățarea ultimul efort al ei și a părților nu prea plăcute... Cel mai afectat îmi închipui că este băiatul salvat direct... el, în acel
FRATELLO.. (II) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1773 din 08 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369043_a_370372]
-
cerul vinețiu, cu vânt / care aleargă norii-n cale / plutesc și îngeri fulgurii, / cu-aripi desprinse din petale. Plouă mărunt și ceața-i plină / de-nchipuiri de vise mute / peste pământ, norii scatii / rămân adesea în loc s-asculte: S-asculte tânguirea florii, / care visează iar la vară / s-asculte ploaia cea măruntă / cerneală într-o călimară.” (“Tablou de toamnă 2”) Întâlnim, în aceleași tablouri “pictate” din condei, asocieri sensibile între anotimp și timpul de suflet: “Plouă mărunt ca-ntr-o iubire
PARFUM DE TEI (TRILINGV: RO-FR-EN) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370766_a_372095]
-
a ieșit afară, o pornire ciudată îl îndemna să facă o plimbare prin jurul casei. Parcă trebuia să meargă undeva, cineva îl chema. Nu deslușea nimic concret, dar simți o bucurie în suflet, ca o ușurare. Acel țipăt devenea acum o tânguire, „nu, nu ești normal”. „Da, nu sunt normal”. Așa a fost să fie, nu e vina mea. Așa a vrut cel de sus. O vede pe Măriuca în fața lui. Acum, îmbrăcată în negru, parcă e și mai frumoasă. Nu mai
UN GRĂDINAR ŞI O FLOARE ÎNTRE FLORI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370916_a_372245]
-
Autor: Valentina Becart Publicat în: Ediția nr. 671 din 01 noiembrie 2012 Toate Articolele Autorului Nu mă striga din toamnă sunt prinsă în jocul frunzelor de aramă și fascinată plâng - culorile amurgului - o! n-am să mă opresc s-ascult tânguirea șoaptelor venind din crâng ce prefăcute-n zâmbet în jocul nostru se strecoară ... ... știu ... e seară ... și poate ultima - din jocul frunzelor de aramă o, cerule! se clatină o lume în ochii tăi și-n stinsele văpăi nici urmă de
NU MĂ STRIGA DIN TOAMNĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 671 din 01 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/369858_a_371187]
-
vorbă cu mine și astăzi, Mă cert pentru-a mea vină din noapte-n zi. Mintea îmi pierd și-ncerc s-o regăsesc, Pe tărâmul cel pustiu iarăși poposesc. Mi-s vinovată pentru-a mea iubire, Pentru a sufletului meu tânguire. Ajuns-am ca papagalii să-mi repet, Să nu te-astept. Mă lovesc de-un parapet. Parapetul iubirii mele, ce nu mă lasă a pleca, Înca aștept o rază pură să pătrundă pe ușa mea. Vino de mă ridică, genunchii
A MEA VINĂ de MARIA CRISTINA PÂRVU în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370087_a_371416]
-
Acasa > Poezie > Amprente > GLAS DE STEA Autor: Gabriela Docuță Publicat în: Ediția nr. 1879 din 22 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Plâng stele triste-n noapte incetișor Și-mi bate-n geamul visului un vântișor Ce-a cules tânguirea-n cântece de dor, Nu-s luate-n seamă,păcat de strălucirea lor! Praful de stele e trezit prin magie Din carbon și ape-și creează feerie, Oare când moare una-n galaxie, Se naște pe pământ o alta vie
GLAS DE STEA de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370673_a_372002]
-
cu mult curaj. Spun doar adevărul! -Continuă femeie! spuseră alții iar cei din grupul lui Fahim spuseră și ei la fel. Femeia își reluă istorisirea. Unii își acopereau fața cu mâinile încât nu-l puteau privi și a început o tânguire fără seamăn printre unii dintre noi. O tânguire de neînțeles! Noi ceilalți însă ne-am bucurat de vederea feței sale și cel Prealuminat ne-a scos din văgăuna Șeolului trăgându-ne undeva în sus cu o forță ca a vântului
AL DOISPREZECELEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369513_a_370842]
-
spuseră alții iar cei din grupul lui Fahim spuseră și ei la fel. Femeia își reluă istorisirea. Unii își acopereau fața cu mâinile încât nu-l puteau privi și a început o tânguire fără seamăn printre unii dintre noi. O tânguire de neînțeles! Noi ceilalți însă ne-am bucurat de vederea feței sale și cel Prealuminat ne-a scos din văgăuna Șeolului trăgându-ne undeva în sus cu o forță ca a vântului. Atât am vrut să-ți spun.” mi-a
AL DOISPREZECELEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369513_a_370842]
-
de dragoste să-ți fiu și sfetnic în noaptea de veghe! Undeva Sunt aerul ce vuiește în strigăt agățându-se de tot ce-i iese în cale pentru a căpăta un răspuns, un adevăr, o taină adâncă-adâncă!... Undeva - departe-aproape Auzeam tânguirea sfâșietoare, dureroasă, a ceva neîmplinit, nedefinit... Ce era ?! Pentru tine: Nimic! Pentru mine - Strigătul și Răspunsul se despărțeau pentru totdeauna, fără să se fi întâlnit! Un culcuș pentru cuvinte În noaptea timpurilor pierdute din răsuflarea zorilor răscolesc prin umbrele frunzelor
UN CULCUŞ PENTRU CUVINTE de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368226_a_369555]
-
Cu brațele dezgolite, un băiețel cu păr blond, cârlionțat, irumpse prin ușa de la intrare, strigând: - Prinde-mă! Prinde-mă! Tot privind înapoi se împiedică și căzu. Prin ușa întredeschisă, o voce plină de dojană se auzi ieșind alene, ca o tânguire, spre cel căzut: - Te-am rugat să fii cuminte! Cât ai să mă mai chinuiești? Băiatul se ridică brusc, îmbufnat. Își șterse cele câteva fire de iarbă strivite de pe genunchi, apoi o porni sărind de pe un picior pe altul spre
HAVUZUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362733_a_364062]
-
din fața casei. Aici se opri o clipă, după care tot atât de brusc pe cât ieșise din casă, se urcă pe balustrada de beton, continuând să sară de-a lungul havuzului, când pe un picior, când pe celălalt. - Costele, astâmpără-te, Costele!, veni tânguirea prin ușa întredeschisă. - M-am săturat să stau în casă! M-am săturat! Auzi? strigă băiatul continuând să alerge ca un ied pe conturul betonat și învechit al bazinului. Atunci, ușa se deschise cu încetineală, cu un scârțâit de metal
HAVUZUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362733_a_364062]
-
toate acelea ce completau Frumosul dinamicii muzicale și Grația doamnei, a întregului corp, transformat el însuși într-un instrument numai bun de executat completul muzical format în mentalul cântareței. Tot era ca pentru o revelație profundă, că o închinare de tânguire demnă, încât simțeai chiar fericirea execuției, Frumusețea ei cât și captarea publicului d.p.d.v. energetico-artistic. Concentrarea euforiei pentru artistă se transforma în ceea ce avea să aducă un plus de energie necesară continuării recitalului, iar publicul primea energie și în plus - relaxare
AM VĂZUT...PIANUL VIU ! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1253 din 06 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370216_a_371545]
-
dimineața, deoarece sunt sfințite de șapte ori. În timpului Postului Mare au fost spuse și rugăciuni specifice acestuia: „Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul” și „Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul.” „Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul” este o amplă tânguire alcătuită din 250 de strofe în care omul căzut în păcat, simțind că sfârșitul îi este aproape se roagă pentru mântuirea sufletului pentru a se putea bucura de Învierea Mântuitorului și a putea intra în Împărăția Cerurilor. Se adresează propriului
RITUALUL PASCAL ORTODOX de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1193 din 07 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354058_a_355387]
-
care o poți citi în ochii unui condamnat la moarte... - N-am primit nicio veste! Mai durează 2-3 zile până când vor fi identificați toți... și brusc s-a ridicat în picioare și a fugit în hol. Plângea! Îi auzeam plânsul, tânguirea și neputința... - Mamă! Vino înapoi, te rog! Îți aduci aminte ce îmi spuneai în salvare? Să fim tari și să credem că totul va fi bine! S-a așezat pe pat lângă mine și copil și ne-a ținut strâns
“ZI FATIDICĂ... MADRID, 11 MARTIE 2004” (FRAGMENT DIN ROMANUL “VIAŢĂ FURATĂ”) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 437 din 12 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354525_a_355854]
-
Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1047 din 12 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului E toamnă și a căzut brumă, Pe unde mi-au murit părinții, Mai vino, gândule, și du-mă Ca să mă rog pe la toți sfinții. În tânguirea lor eternă Și umbra lor parcă mă mustră. E- atât de dulce și de ternă Această liniște lacustră. Doar timpul cade peste dealuri Și umerii mi- se-ncovoaie, Și vine vremea valuri-valuri Cu vântul și cu spic de ploaie. Și sufletul
E TOAMNĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1047 din 12 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347237_a_348566]