270 matches
-
am iubit atâta putea-vei tu să ierți? Cu fața spre părete mă lasă prin străini, Să-nghețe sub pleoape a ochilor lumini, Și când se va întoarce pământul în pământ, Au cine o să știe de unde-s, cine sunt? Cântări tânguitoare prin zidurile reci Cerși-vor pentru mine repaosul de veci; Ci eu aș vrea ca unul, venind de mine-aproape, Să-mi spuie al tău nume pe-nchisele-mi pleoape, {EminescuOpI 128} Apoi - de vor - m-arunce în margine de drum
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Ar voi în a lui brațe să o țină-n veci de veci, Desghețînd cu sărutarea-i raza ochilor ei reci. Căci de piatră de-ar fi, încă s-a-ncălzi de-atît amor, Când căzîndu-i în genunche, i-ar vorbi tânguitor, Fericirea înnecîndu-l, el ar sta să-nnebunească Ca-n furtuna lui de patimi și mai mult să o iubească. Știe oare ea că poate ca să-ți dea o lume-ntreagă, C-aruncîndu-se în valuri și cercând să te-nțeleagă Ar împlea
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Coborâră racla în mormântul unde era îngropat și tatăl samuraiului, iar apoi o acoperiră cu pământ negru amestecat cu zăpadă și noroi. Samuraiul trimise un mesager la seniorul său Ishida înștiințându-l de moartea unchiului. Noapte după noapte, vântul sufla tânguitor peste zăpada înghețată din vale. Pe neașteptate sosi un mesager de la seniorul Ishida. Nici la moartea unchiului său, samuraiul nu primise nici un cuvânt de compătimire din partea seniorului Ishida, poate din pricină că Sfatul Bătrânilor îi poruncise să se înfrâneze. Riku își dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
erau împânziți prin ploaia de lumină; se înălțau, se aplecau, făceau să strălucească instrumentele grațios curbate ca un craiu nou, agitau o clipă deasupra capului un mănunchiu de spice. O femeie stătea cu mâinile în șold și începu un cântec tânguitor, îndulcit de depărtare. Se înălțară și alte capete înfășurate în broboade albe și-n frunze de brustur. Melodia conteni brusc. Rândul întreg făcu aceiași mișcare de aplecare asupra spicelor. Fusese observat. Femeile lucrează foarte harnic la secerat, își zise Lupu
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
stricat cu apă și miere, cărat cu chervanul în butoaie mari în care cârciumarul afundase și câteva lipitori de baltă, ca să se lipească mușteriii de vin. îngânau și țineau isonul unui taraf de balaoacheși, care îi dădeau zor cu cântări tânguitoare de iuboste și de inimă albastră. Bătrânul îi privi o clipă cu invidie pe acești bărbați știutori și umblați, care văzuseră de toate pe lumea asta, cu retina tocită și bătătorită ca o toacă de schit. Băiatul de prăvălie, cu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
de plumb. Când a atins sicriul pământul din fundul gropii, zgomotul a avut o nuanță ciudată: un plescăit special, prelungit și forte, ca o sărutare pe care ar fi dat-o Wotan Endei. Preoții au continuat multă vreme cântecele lor tânguitoare și nepotrivite pentru bătrânul Pandele. Ar fi fost mai bine, în loc de flori, să dea drumul unui butoi de vin pe țărna răscolită și, în preajmă, să se întindă un praznic monstru unde să se ghiftuiască mosafirii, căci boierului nu-i
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
dar ai impresia că nimic n-ar putea să o întunece, iar o moarte cât de apropiată nu i-ar furniza decât un nou prilej de a istorisi cu o bogăție de amănunte. Acum domnul Axente o cheamă tot timpul tânguitor, răsfățîndu-se, și-l auzi "cum uiți tu pe micul tău", "de mine nu vrei să știi nimic", și e anost să auzi astfel de scâncete din partea unui om bătrân, cu fața toată încrețită. Doamna Axente îl ascultă surâzătoare, cu înțelesuri
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
perversitate. Ne simțim obosiți. Zilele mai calde ca totdeauna și marea cuminte, legănîndu-se în cadență, ne influențează în această amorțeală. Câmpie care a fost odinioară plină de flori și de iarbă proaspătă, pe unde a trecut un uragan. Ioana spuse tînguitoare: - Cred că nimic nu s-ar mai putea întîmpla, că am ajuns la starea în care totul îmi este egal. Așa am dorit întotdeauna: să nu mă mai impresioneze nimic și să nu am nici o suferință prea mare. E drept
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
stricat cu apă și miere, cărat cu chervanul în butoaie mari în care cârciumarul afundase și câteva lipitori de baltă, ca să se lipească mușteriii de vin. îngânau și țineau isonul unui taraf de balaoacheși, care îi dădeau zor cu cântări tânguitoare de iuboste și de inimă albastră. Bătrânul îi privi o clipă cu invidie pe acești bărbați știutori și umblați, care văzuseră de toate pe lumea asta, cu retina tocită și bătătorită ca o toacă de schit. Băiatul de prăvălie, cu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
mai în urmă așa că a trebuit să încetinesc lăsând-o să creadă că mă va prinde, apoi eschivând, mi-am schimbat brusc direcția. Îi scăpasem chiar de sub nas și râdeam mândru de mine. Dă-mi picsssul înapoi Gonzalesssss!... îmi striga tânguitor, supărată un pic atât cât să se poată alinta copilărește. Eu scuturam din cap și-i răspundeam în felul meu: Neee... Parcă fugeam de toate grijile lumii și simțeam că fericirea se ascunde deseori în lucruri atât de mărunte. Alergam
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
ațintiți în tavan la tovarășul năcazurilor ei, pe care avea să-l crească dânsa, să-l ridice, să-l facă om, în lumea aceasta a suferinții. Nu văzu nici una din figurile vecinelor, românce, ori ovreice, n-auzi nici glasurile lor tânguitoare, șoptite: Eu, drăguță, să fiu ca tine, m-aș duce și i-aș lăsa plodul la ușă... Ea își ațintea mintea la duioase icoane dintr-un trecut depărtat; apoi, ca-ntr-un painjeniș de lacrimi, vedea înainte candela și iconița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
apoi cu cizmele-i uriașe prin noroiul uliții; porni îngânând moale pe nas cântecul nunții. În urmă-i Haia își lăsă capul pe genunchii ridicați și începu să plângă. Rifca zvârli pe-un scaun călțunul. Porni și ea cu voce tânguitoare: Iar începi, Haie? Liniștește-te... Nu mai plânge degeaba!... Ce fel de suflet ai tu, Haie? Cum vrei tu să fugi în lume și să ne lași pe noi?... Nu ți-e frică de blăstăm? Dacă nu ți-e frică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
bărbații care adulmecă. Bărbații care te asaltează folosindu-și fața și capul, fără să apeleze la mâini, împungându-te cu capul în gât, frecându-și fruntea de a ta, înainte de a te săruta în sfârșit - act însoțit uneori de sunete tânguitoare. Nu-mi plac deloc. Deloc. — Deci, când te întâlnești din nou cu acest potențial Mângâietor Delicat? a întrebat Jacqui. A rămas să-l sun când o să am chef, am spus cu un aer distrat. Totuși, m-a sunat el după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
mă luase din greșeală drept actriță. Eram poftită în cameră, Merrill îmi întindea un scenariu și m-am gândit, la naiba, de ce nu? Cumva părea mai simplu decât să încerc să le explic. Am studiat rapid pagina; părea o melodramă tânguitoare din Sud, imitație nereușită a lui Tennessee Williams, numită Soarele nu răsare niciodată. În camera prăfuită erau doi tipi cu barbă așezați la o masă rabatabilă. Merrill mi i-a prezentat ca fiind producătorul și directorul de casting. —OK, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
aveau să mă ducă la Aidan. Bun, puteam să plec acum! Dar am rămas pe loc. Fuseseră cu toții așa de drăguți încât am simțit că ar fi nepoliticos să plec. Și acum că eram acolo și camera răsuna de muzica tânguitoare de violoncel, am început să sper că ceva s-ar putea întâmpla. Vreau să spun, dacă te hotărăști să „îți faci apariția“ tocmai azi, și eu mă duc să-mi fac pedichiura? Capitolul 20tc " Capitolul 20" Primul mesaj a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
goală fusese legată la stâlpul infamiei, iar furnici uriașe i se urcau pe coapse îndreptându-se spre destinația lor. I-a auzit țipetele și a plutit mai departe. Un om ce își exersa vocea pe vârful unei stânci: voci înalte, tânguitoare, voci joase și grave, voci subtile, insinuante, voci stridente și dogite, voci îndulcite de durere, voci scânteind de râs, vocile păsărilor și cele ale peștilor. L-a întrebat pe om ce făcea îcum tot a trecut pe-acolo). Omul i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
în curând o să devină ca un fel de infecție ușoară, ca un sunet slab de clopoței în urechi. Nu va mai fi conștient de prezența lui decât în momentele de liniște totală. Acum persista ca o iritație, sâcâitoare, o aducere-aminte tânguitoare a profunzimilor infinite ale lumii. Se ridică în picioare și descoperi că era singur. Un moment de panică. Strigă numele lui Virgil în luminiș. Apoi, venindu-și în fire, auzi vocea din pădure. Vocea lui Virgil, groasă și enervată. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
muzicuță. Era singur, nu-mi dădeam seama ce făcea acolo. Avea ochelari negri, de orb. Bastonul alb al nenorocirii sale și-l atârnase de un braț al salciei. Cânta melodii pe care mi se părea că le știu de demult, tânguitoare și totuși zglobii în felul neobișnuit al bărbatului aceluia de a le chema sub salcie. Îl ascultam, fără gând, fără a mă interesa ce-i cu el, cum de ajunsese și el la acel capăt de Lume. Îl ascultam, lăsându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
impresia că se distrează sau sunt în căutare de plăceri. Acești oameni sunt pregătiți pentru ceva, așteaptă. La aproape o oră după apusul soarelui, începe un marș cam dezorganizat, protestatari cu ghirlande împungând aerul în zgomotul tobelor și al trompetelor tânguitoare. Lasă în urmă un val fără astâmpăr de bărbați și băieți, dornici de acțiune, de vreun lucru asupra căruia să se concentreze, ceva care să aducă greva la punctul culminant. Pe stradă este aprins un foc din niște resturi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Locul este în continuă schimbare, strălucitor. Fără să fie realizeze, Jonathan alunecă spre o versiune anterioară a sa, aranjându-și cravata, încercând să descifreze intrările și ieșirile haotice. Printre nenumăratele fețe albe înregistrează un număr disproporționat de chipuri negre, cântăreți ambulanți, tânguitori, din vreo țară latină, perechi de negri bine îmbrăcați, care-și croiesc drum prin mulțime ca pe propriul lor trotuar. Jonathan se scutură încercând să se decupleze de acest moment de regres. S-a ridicat odată deasupra tuturor lucrurilor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
le-au fost sparte lăzile cu provizii. Cei de pe punte n-au văzut nimic. Gregg ordonă o gardă permanentă și își petrec restul restul zilei certându-se despre ce ar trebui să facă în continuare. Când apune soarele, o voce tânguitoare se ridică peste tabără. Unii se adună pentru rugăciunile de seară și-și întind rogojinile pe pământul ars de soare, cu fața spre Mecca. Gittens, care stă la parapet, se uită la biserica năruită și se strâmbă. — Se pare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Dintr-o dată, Mitsuhide realiză că vorbea pe un ton foarte ascuțit și coborî glasul. Se gândea că poate ar fi trebuit să asculte el însuși de cuvintele cu care tocmai îl dojenise pe Yojiro. Vântul scotea un sunet mult mai tânguitor decât în timpul zilei. Dincolo de panta blândă se întindeau plantații și grădini de legume. La răsărit era Kuga Nawate; la miazănoapte, munți, la apus, Râul Enmyoji. Dar, în întuneric, numai licărirea palidă a stelelor strălucea peste câmpul de luptă. Nu trecuseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
capul lui Mitsuhide, pe care-l înfășurase într-o bucată de pânză și și-l agățase de șa. Întoarse privirea, trist. Sanjuro sări, cu violență, spre cal. În momentul când apucă în mâini capul lui Mitsuhide, scoase un țipăt prelung, tânguitor. După un timp, întrebă: Care au fost ultimele lui cuvinte? — A recitat o strofă care începea astfel: „Nu există două porți: loialitatea și trădarea.“ — Așa a spus? — Chiar dacă l-a atacat pe Nobunaga, fapta lui nu poate fi discutată ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Sfântul Ioan Evanghelistul stau de o parte și de alta a tronului; un fragment din vechea catapeteasmă - răstignirea. Crucea este mărturie a felului cum s-a sculptat și cum se picta în secolul al XVII-lea; Maica Domnului - Îndurătoarea sau Tânguitoarea, având alături pe Sfântul Ioan Evanghelistul. Icoana este din secolul al XVIII-lea; Domnul Iisus Hristos, icoană pictată în secolul al XVIII-lea cu motive florale de nuanță populară; Sfinții Trei Ierarhi (Vasile, Grigorie și Ioan), icoană pictată în secolul
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
frânte-n poartă.Sufletele nu mai pot culege visul și îl descarcă, fragil, ca pe un sfărâmicios obiect pe la colțurile străzilor, să-l cumpere trubadurii cu imaginea reflectată orbitor în peretele translucid al vieții. Un glas cutremurat, ca o salcie tânguitoare, îmi susură vorbe de alint în care nu am crezut când trebuia, și-n care aș crede dacă nu ar fi rostite. Pământul încă mai jelește stâlpii podului luat de apele învolburate. Ne afundăm pașii în răcoarea apelor repezi, alergăm
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]