479 matches
-
merge mai departe), avea naintea ochilor pe.... când au scris pe Tartufe. Dar în orice caz în revista sa nu este citat nici un nume, nu se descrie întru nimic o persoană singulară, ci tipul general al femeii cochete care-și târâie bărbatul pretutindeni și-și aruncă ochii către toți. Poate cumcă unii cititori prepun pe persoana cutare, alții pe cutare, nimeni nu [ar] putea susținea cu certitudine cine este, asupra cui se 'ndreptează persiflajul revistei. Un domn, al cărui nume nu
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
teamă): Nu cumva ai să mori și vrei să fii iertat, ca să... știi tu, cu pedeapsa... Cel mare (hotărât și blând): Dimpotrivă, noi toți avem viața veșnică și chiar cel care moare, nu moare... Băiatul: Vai de mine : să ne târâim toată veșnicia aici, pe pământ, ba animal, ba copac, ba om și tot așa, ce ai înnebunit ? E drept că m-ai bătut și m-am supărat, da' și eu te-am bătut, așa că suntem chit. Gata ! S-a terminat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
am menționat anterior, ajutorul de comisar Botez. Camioanele n-au putut cuprinde atât de multe cadavre câte s-au descărcat din vagoane -În apropierea gării erau Împrăștiate sute de cadavre, numărul lor crescând ăe măsura ce țiganii reușeau să le târâie Într-un spațiu de concentrare din afara gării, În apropierea intersecției cu șoseaua și a primelor vagoane, unde se afla locomotiva. Dacă mai adăugăm că și pe șosea s-au descărcat cadavre, formându-se mormane de 1,2-2 m Înălțime, obținem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
lor de a suferi de dragul unor de lucruri de furat. Una era să dezbraci de haine un evreu executat de curând - cum s-a Întâmplat cu cei uciși În sinagogă, În afara ei și lângă linia ferată -, și alta era să târâi pe o distanță de sute de metri cadavre În descompunere. Când se umplea un camion, cadavrele erau acoperite În general (nu toate) cu o rogojină, pe care se cățărau Botez, doi soldați infanteriști și doi polițiști, toți și Înarmați - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
podea. Nici un viu? Niciunul?... Muncă de pomană. Mai bine stau pe loc și nu mă mai epuizez... Aud deodată: «Toți cei vii coboară, se Închid vagoanele». Încerc să-mi trag un picior - merge greu - apoi altul, Însfârșit sunt eliberat. Mă târâi până la marginea vagonului și «baff» la pământ. Zăresc de cealaltă parte a șinelor pe sub vagoane, o baltă stătută din ploi, dau să trec dar o baionetă mi se Înfinge În burtă. Stai! Nu mă emoționez, trec mai departe și trec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
trei săgeți valahe înfipte în spate, care-i penetraseră apărătorile omoplaților și plămânii, aducându-i șiroaie de sânge pe gât, până în pragul unei văgăuni adânci, crăpată strategic într-un mal de pământ, acoperit cu buruieni și tufărișuri. Continuînd a se târâi în grotă, cavalerul depusese, pe un bolovan aplatizat, cu pioșenie, o cutie cizelată în filigran de aur și argint, nădăjduind fanatic, cu ultimele sale forțe, că obiectul aflat în interior nu-l va lăsa să se stingă, susținându-i miraculos
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
sau indieni, care grăbesc pasul, ascunzându-se În umbra protectoare a unui camion. Strada e largă, iar numerele caselor nu pot fi citite În lumina galbenă a lampioanelor. Agenții trec pe lângă mașinile parcate În dreptul containerelor și pe lângă un ucenic care târâie În stradă doi saci negri plini cu resturile unui restaurant. Ajung În Piața Vittorio fără să fi descoperit numărul 17. Trec pe lângă colonade, din parc se aud ecourile unei Încăierări și sunete de cioburi sparte. Intră din nou pe strada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
viitor și la moarte. Era ud leoarcă, neliniștit și speriat. Nu putea pierde alegerile. Înfiorătoare perspectivă. Aș deveni țapul ispășitor. M-ar sfâșia, m-ar rupe bucăți: Roma nu-și iartă Învinșii. Te slăvesc, te preamăresc, ți se Închină, se târâie la picioarele tale - iar după ce cazi te uită, te anulează, te refuză. Telefonul nu mai sună. Numele nu-ți mai este pronunțat. Te evită ca pe un lepros. Singurătatea pe care Roma ți-o dăruiește când ești Înfrânt e grandioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
pe lângă bustul decapitat al unui martir al Republicii Romane, Sasha Își spuse că orașul acesta Îi aparținea acum și lui. Cea mai potrivită cale de a poseda un oraș era să-ți consumi În el propriile speranțe și să-ți târâi prin el propriile dureri. O, Roma, cu sobrietatea ta atât de măreață și atât de primitoare... Sufletul tău atât de nepăsător și de Înțelept, esența ta indescifrabilă, capacitatea ta de a rezista, de a persista și de a dura - mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Nici nu-și amintește cum o chema. Sau unde o fi, nu știe. Plecase. Agentul principal Își dorește ca ea să fie plecată atât de departe, Încât să numai poată fi găsită. De pe scări se ivește un brancardier, gâfâind, care târâie după el o targă. Se pregătește să-i spună să-și tragă răsuflarea, pentru că oricum nimeni nu are nevoie de el. Au sosit deja coșciugele. Dar acela trece pe lângă el, gâfâind, și imediat după aceea, la fel de agitat, trece pe lângă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de Îndurat. Mai bine Încerci să dormi pe plajă, ajungi sigur În arestul miliției, care are acolo un pat bun să-l Împarți cu cinci recalcitranți. Spre seară cobori În Eforie și o vreme cutreieri plaja, privind cum vapoarele se tîrÎie greoi spre port. E ora de filozofie. Unele lucruri merg prost uneori, dar treaba asta de aici e Întotdeauna la fel, Îți zici, privind cum se sting ultimele pîlpîiri roșietice pe linia mării și stele se aprind una cîte una
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
gol. Era prăfuit tot, blana de pe piept și burtă i se făcuse smocuri Încleiate și Împuțite. Din bot i se prelingeau bale tulburi care se Încurcau și atârnau În barba ciufulită. Coada, groasă la rădăcină precum cea de bou, se târâia prin țărână În urma carului. Pămătuful din vârful ei făcuse țurțuri de nămol uscat și scotea clinchete de cădelniță la fiecare hop. Coada lăsa În pulbere o dâră tremurată pe care oamenii o priveau cu teamă și cu scârbă. Pe obraji
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
reume, Își ia apă de la un izvor aflat la dracu-n praznic. Desigur, ați băgat de seamă că astăzi am fost ceva mai trist - mă potopește amărăciunea și nu-mi dă pace crunta slăbiciune: m-am Întâlnit ieri cu Tatapopii. Târâia căruțul În care bidoanele erau pline și se Îndrepta către casa lui de la padină. Îi căzuseră toți dinții din gură, Îi albise un ochi, iar celălalt era plin de urdori. Șchiopăta, era Îmbrăcat În zdrențe și se sprijinea Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
bună ziua la toată lumea”, venea să-l ajute pe profesor să se salte de pe scaunul de lemn pe care Înțepenise și să-l conducă până la ieșire. Apoi Încuia sala de clasă și Întreaga școală. Foiște Își aminti toate acestea În timp ce se târâia la deal pe coasta dinspre Dunăre a satului, asuda și icnea din rărunchi. Nu găsi de cuviință să bage În seamă oboseala care aproape Îl dobora, căci era prea prins de zbuciumul dinăuntru și de teama pe care Își Închipuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Un neant învestit cu sens absolut. Iată: „Neantul, o versiune mai pură a lui Dumnezeu” (III, 163). În fine, Cioran rămâne, astfel, oglinda cea mai fidelă a propriei țări, sigiliul ei inconfundabil. Își spune: „Am întors spatele «patriei» mele, dar târâi după mine, departe de ea, toate obsesiile pe care mi le-a lăsat moștenire, pe care mi le-a inoculat de la naștere, ba chiar dinainte de ea” (III, 321). I-a întors spatele?! Da, dar în același timp îi rămâne credincios
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
o lașitate să mă gîndesc la a trăi. / Ci slujitorii-mi or să spună celor ce întreabă, / Dacă precum un nobil Ælla a trăit, așa cum nobil Ælla a căzut răpus. [Își înjunghie pieptul". "Mai am doar puțin timp să-mi tîrîi viața ceasta; Povestea mea fatală, precum un fatal clopot, / Răsună în urechile aceleia pe care mi-am dorit-o de soție". Goddwyn. A Tragedy / Goddwyn. O tragedie - "Ea auzit-a glasul morții"; "glasul ascuțit al cruntei suferințe"; "Războiul cel cu
[Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
Se aude din nou soneria. Ieșind din cameră, cu săpun pe bărbie, și luându-și prosopul de la gât.) Dacă mai sunați o dată, eu nu vă deschid"63. În acest început de vodevil, servitorul va deschide ușa fără tragere de inimă, târâindu-și picioarele. Folosind "on", el arată că nu se simte responsabil pentru acțiunea pe care o va face, o acțiune oarecare. În schimb, de îndată ce proferează o amenințare ("Dacă mai sunați o dată, eu nu voi deschide"), adică un act de vorbire
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
Din prima frază nu ați reținut aproape nimic. Nu vă puteți face o imagine a femeii și nici nu puteți să vă imaginați cum se simte ea. Propoziția modificată vă spune mai multe. Femeia se simte împovărată; mai degrabă se târâie decât merge. Cândva a avut bani - are un birou și boluri de cristal pentru desert -, dar, aparent, norocul i s-a schimbat, pentru că biroul miroase a praf; femeia nu își permite, așadar, o menajeră. Fraza autorului utiliza paisprezece cuvinte pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1896_a_3221]
-
hotărăște a primi fără nicio condiție pacea dictată de Traian. El vine în persoană înaintea împăratului, însoțit de doi mari demnitari ai curții sale, și cade în genunchi la picioarele Romanului. Din dărătul lor o mulțime nenumărată de popor se târâie în genunchi implorând iertarea învingătorului. Pacea impusă de Traian și primită de Decebal stipulă că «regele dac, să înapoiască toate armele, mașinile și meșterii primiți de la Romani, să predea dezertorii, să dărâme toate cetățile, să părăsească toate cuceririle făcute în afară de
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
precis / de aurum potabile sonor, în stare / să dea realitate unui vis:/ un exorcism capabil să-mi aducă în brațe vaporoasa ta nălucă.// Cuvintele - ce sunt și cui slujesc:/ urechii surde, ochilor sau minții?// Cumplit și tandru, magic lămurit / se târâie sub bolta suferindă / destinul meu - acest poem înmărmurit / de haruri, incapabil să surprindă / prezența Ta imaginară din oglindă” - Poemul exorcist, text final al celor trei volume din ediția Opere, publicate cu un an înainte de eliberarea definitivă de iluzia trupului). Mistrețul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286816_a_288145]
-
specific omenesc. "Creața", cu pielea de culoare roșu închis, era cârlionțată pe spate. Și ea, o creatură de nădejde. Era tovarășa de atelaj a "Roșcovanei". O ușoară șchiopătură (urmarea unui panarițiu netratat la copita stângă din spate) o face să târâie puțin copita, însă n-o împiedică să trudească. Să tragă la plug, la cositoare, la carul plin cu fân pe dealurile cele mai abrupte. Mă impresionează tăria, forța motrice a vacilor, mă doare când le văd trudindu-se, vara, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
a-l opri. El i-a scris țarului rus în 1895, referitor la francezi, că: Republicanii sunt revoluționari de natura. Sângele Maiestăților acestora este încă deasupra acelei țări. A fost ea vreodată fericită sau liniștită de atunci? Nu s-a târâit dintr-o vărsare de sânge în alta? Nicky, crede-mă pe cuvânt, blestemul lui Dumnezeu a lovit acel popor pentru totdeauna. Noi, regi și împărați creștini, avem o datorie sfântă care ne este impusă de Cer, și anume de a
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
tratată abundent. Povestea bolii, epopeea însingurării matematicienei, imaginile cu cîinii (Corbu și Șarona au urmași în timp), interviurile cu vecinii. Cîteva zile, bătrînii care azi nu se ajung cu pensia, deși și-au lăsat sudoarea în cîmpul muncii socialiste, își tîrîiau sacoșele goale prin hypermarketuri îngăimînd un „S-a dus, săraca, mult a suferit“. S-a dus, Dumnezeu s-o ierte! O rugăciune de-o clipă, ca înaintea oricărui creștin care se ridică la Ceruri. Atît! Deși răposata a făcut parte
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
au avut loc drame de familie, pe seama existenței sale cetățenii au visat că libretul CEC de 5 000 de lei cu dobîndă și cîștiguri în autoturisme îi va ferici într-o bună zi. Astăzi, o privim cu îngăduință cum se tîrîie pe banda întîi, cocoșată sub poverile cu care o încarcă amără ștenii. Pe vremuri, toată lumea avea Dacie și îi punea portbagaj deasupra, pentru a o face la nevoie camion sau chiar basculantă. Românii suflau vîrtos în jiglere, pentru că benzina, cu toate că
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
al verbului (sintagmei, propoziției)-predicat. Ca predicat sintetic, predicatul narativ se realizează prin: • verbe de acțiune: „Bolnav în al meu suflet, în inimă bolnav, Cu mintea depravată și geniul trândav, Închin a mea viață la scârbă și-ntristare Și-mi târâi printre anii-mi nefasta arătare.” (M. Eminescu) „Nimic nu înrăiește poate mai mult decât zădărnicia.” (O. Paler) • verbe de percepție (a vedea, a auzi, a simți etc.): „Pribeag, cum sunt, / Mă simt azi cel mai singuratic suflet.” (L. Blaga) • verbe
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]