176 matches
-
pini În Întunericul curților părăsite. Sitra de-itkasia: partea ascunsă. Continuă să meargă Încet, trecu prin fața clădirii Terra Sancta, În care nu se zărea nici o lumină, așteptă trei minute să se schimbe culoarea semaforului din Piața Paris, apoi Începu să-și târșâie picioarele spre centrul orașului, pe strada Regele George. Nu băga de seamă frigul cumplit care Îl pătrundea prin palton până la oase, nici umezeala șepcii ponosite de pe cap, nici puținii trecători pe care Îi Întâlnea, toți mergând cu pași rapizi, unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
-l va dezamăgi. Dar de unde trebuia s-o ia pe Annette? Sau pe Nina? Se pare că era nevoit să-l lase baltă astă-seară pe Jean Gabin. Un băiat și o fată, tineri, gălăgioși, Îl ocoliră pe Fima care Își târșâia cu greu picioarele pe lângă clădirea Beit Hamalot, nu departe de vechiul parlament. Băiatul spuse: —În regulă. Atunci renunțăm amândoi. Iar fata: Acum nu mai ajută la nimic. Fima grăbi pașii, Încercând să fure Încă o frântură din conversație. Fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
religioasă voliniană 1 sau galițiană, care cu toată șmecheria sa transparentă i se păru lui Fima naiv și bine intenționat. Fără Îndoială că, În felul său, se străduia și el să repare ceea ce nu putea fi reparat. Între timp trecu târșâindu-și picioarele prin fața unei tâmplării, a unei băcănii din care răzbătea un miros puternic de pește sărat, a unei măcelării care i se păru pătată de sânge și de crime, a unei prăvălioare Întunecoase În care se vindeau baticuri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Cantik, i-a răspuns Margaret, nu-i nevoie. Nu vrem să vă mai răpim nici o secundă În plus. — Ah, uite-l, e-aici! A arătat cu mâna În spatele lor, spre un tânăr subțiratic și Înalt care se grăbea pe culoar târșâindu-și picioarele strâmbe. Hei, Hendro! Bărbatul s-a răsucit fără să se apropie. Nu arăta a doctor, purta pantaloni maron de calitate și o cămașă În carouri, ca de cowboy, avea ochelari fumurii, dar nu chiar ca cei de soare
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
care era plin... auzeam tacâ murile clinchețind, clienții, cum intrau, pe mama râzând... toate astea se întâmplau dimineața, când eu eram dus în mansardă. Niciodată nu voiam să urc, pentru că jos se însuflețea o lume, se aglomera bucătă ria, se târșâiau tălpi pe prag, se spălau vase, se întâmpinau clienții cu brioșe proaspete și căni mari de ciocolată fierbinte..., încet-încet, toată casa se umplea de miros de pâine caldă, de lapte cu cacao, de cafea, de... — ...vanilie. Din tâmplă în tâmplă
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Te rog... te rog. Am înțeles. Îl simțise, înainte să-l vadă. Simțise cum se întâmplă. Își imaginase scena aproape în fiecare noapte, de la plecarea lui. Involuntar. Era coșmarul ei absolut. Dorit și detestat. De testat, detestat, detestat, dorit... Ivan târșâindu-și pașii pe stradă, într-o dimineață, devreme, apăsând clanța porții de la grădină, tra versând iarba verde, care la ora aceea (5 să fie, oare?) pare cenușie, poate desculț, poate nu... Pașii lui din ce în ce mai aproape, ochii ei căutându-l pe
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
mort, anonim și îmbibat de alcool al pescarului...Ce se cuvine să jelim, viața sau moartea lui? Capitolul IX îNTR-UNA DIN NOPȚI, CAROL SE sculă din pat ți începu să-și facă de lucru prin cameră, pe întuneric. își târșâi papucii până la ușa care dădea direct în stradă și-o deschise larg, simțindu-și fața izbită de lumina verde a farului. Undeva, în depărtare, câinii rupeau lanțurile prin ogrăzi, hămăind la luna plină. Inspiră adânc, de câteva ori, aerul tare
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
pentru că mi-a plăcut un nume asemănător, Strala..." Era și asta o cale. Oricum bună, mai bună decât să stea aici, în această cameră cu lumină puțină cu "cei care contau". Astfel, brusc motivat, se îndreptă puțin de spate, își târșâi puțin picioarele și, adresându-se purtătorului de cuvânt, zise: - Ai un nume care să te distingă de acești - arătă cu mâna spre ceilalți Troog de la masă - de acești prieteni ai tăi? Ochii mari se holbară. Gura mică rosti: - Toți avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
În buzunarul jachetei. Ochii Îi străluceau ca niște mărgele de sticlă. — Un prieten, zise. Sau asta nădăjduiesc să fiu. O țigară? — Nu fumez. — Bine faci. Din nefericire, n-am nimic altceva să-ți ofer, Daniel. Glasul Îi era nisipos, rănit. TÎrșîia cuvintele și suna stins și Îndepărtat, ca discurile de șaptezeci și opt de turații pe minut pe care le colecționa Barceló. — De unde știți cum mă cheamă? — Știu multe despre tine. Numele contează cel mai puțin. — Ce mai știți? Aș putea să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
locuința mea În care stătusem de vorbă cu Yaguchi. Numărul chelnerițelor Îl depășea pe cel al meselor și nici una dintre ele nu avea părul vopsit blond, nu purta șorțuri cu pete galbene sau roșii, și nici nu umbla de colo-colo târșâindu-și picioarele În teniși scâlciați. O băutură caldă servită cu un biscuit costa 1500 de yeni, iar sucul proaspăt de portocale, ornat cu gheață zdrobită, costa 2000 de yeni. Orezul cu curry de lângă locuința mea costa 750 de yeni. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
cu tocuri înalte, pe care picioarele ei subțiri se chinuiau dizgrațios. Pusese laptele într-un sac patchwork cu o curea foarte lungă care îi ajungea aproape de genunchi. Nu mă băga în seamă, mergea repede, fără să-și întoarcă vreodată capul, târșâindu-și picioarele pe asfaltul desfundat și atingând aproape pereții. Se opri în fața unui oblon. Atelierul era închis, pe o hârtiuță prinsă cu scotch era scris că se va deschide peste două ore. M-am gândit la mama ta, trebuia s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
s-o fac ! Nu pot ! Am nevoie de timp... — Saman... Îmi pliez telefonul, închizându-l. Mă simt slăbită. Îmi plesnește capul. Trebuie să beau niște apă. Dar la pub nu pare să fie deschis, și nu văd nici un magazin. Îmi târșâi picioarele pe șosea până când ajung la doi stâlpi înalți sculptați, decorați cu capete de lei. Uite o casă. O să sun la ușă și o să cer un analgezic și un pahar cu apă. Și o să întreb dacă nu există nici un hotel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
otrava până în capilarele degetului mare de la piciorul stâng. Cu mâna tremurândă, azvârli chiștocul în piscina goală, pe vremuri bazin de captare a apei de la arteziană, acum un simulacru. Îmi tremură planetarele, trebuie să-mi iau jocul! gândi el. Și plecă târșâindu-și picioarele spre știftul de cârciumă din colțul de est al pieței. Se așeză pe prag lângă câinele încovrigat, cu soartă asemănătoare boschetarului de lângă el. Când Luna se albise la față de oboseală, se încumetă și patronul cârciumii de doi bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Fruntea îi era încrețită și își încorda din când în când pumnul stâng. Purta un costum bleu închis pe care nu l-a mai dat jos de mult timp, șifonat și pătat în două locuri. Mergea cu capul în pământ, târșâindu-și ușor picioarele și uitându-se cu coada ochiului, ca un câine hăituit, la cei care se aflau la dreapta și la stânga sa. Străbătură lungul coridor dinaintea Scaunului și în timpul acesta trecu pe lângă o mulțime de persoane. Trecu pe lângă Perir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
să respiri ? Jemima nu-și clintește nici un mușchi. Lissy și cu mine ne uităm una la alta. — Jemima ! spune Lissy alarmată. Poți să respiri ? — Oarecum, spune aceasta Într-un final. O să fie bine. Foarte Încet, cu corpul total rigid, Își târșâie picioarele până la geanta Louis Vuitton, aflată pe un scaun. — Și ce faci dacă ai nevoie la budă ? zic, fixând-o. — Sau dacă te invită la el acasă ? spune Lissy cu un chicot. — E doar a doua noastră Întâlnire ! Nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
ușă: era cam ora când se retrage Anton de la scrisorile lui la culcare. Manevra păcălește pe oricine nu-l cunoaște: musai Tony se scoală după trei-cinci minute din așternutul pe care trupul n-a apucat încă să-l încălzească, își târșâie pașii afară din cameră la veceu pentru treaba mică, se întoarce abia acum pentru culcarea definitivă, uitând lumina la veceu aprinsă... Dacă la mine găsește lumină, mă trezesc cu el în cămăruță, râzând complice: Ce, generale, nici tu nu poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
operam așa, ca-n tranșee, din alte motive. Oricum, a fost pretextul de a rămâne pe front până aproape de capătul din 1989. Poate și pentru că, printr-un miracol, pacientul supraviețuise. Pasquale intra în blocul operator lovind ușile batante cu piciorul, târșâindu-și saboții de lemn, dându-se pe tărgile cu rotile, plesnind scurt peste fese vreo asistentă rătăcită, împărțind ordine și reproșuri. Își arunca buzduganul sonor-olfactiv - amestec de țigări Pescăruș și lavandă fină - cu mult înainte de a intra în sala de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
după câteva ore. Călătoria fusese epuizantă. Din cauza băuturii, a meciurilor de rugby, a sexului contorsionat cu Alan din ultimele trei nopți, Bull abia reușise să urce scările, asta după ce se târâse în sus pe deal de la gura de metrou. Își târșâise picioarele prin apartament și pășise pe holul dinspre dormitor, unde se prăvălise la pământ. Era prea obosit să se dezbrace. Aștepta să se cufunde în uitare. Numai că asta nu se întâmpla. Bull simțea berea în stomac. „Poate că trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
deasupra cotului, apăsându-i sânul cu încheietura mâinii. În spatele ei se afla radiograful pe pivotul lui înalt, iar pe podea șerpuiau cabluri grele. Îi simțeam încă mâinile puternice pe diverse părți ale corpului meu chiar și când, mai apoi, îmi târșâiam picioarele de-a lungul coridorului. Mersul în cârje mă obosea, așa că m-am oprit lângă intrarea în salonul femeilor, victime și ele ale accidentelor, și m-am sprijinit de zidul despărțitor al coridorului exterior. Avea loc o altercație între sora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
având mare nevoie de un Xanax, se repede ca să mă ridice în picioare și să-mi aranjeze rochia. — Chem coaforul și machiorul să te retușeze. — Incredibil, o aud foarte clar șoptind, în vreme ce ne trage către cartierul general al nunții. Mă târșâi fără un cuvânt, în spatele ei, ca un prizonier chemat din curte să intre înapoi în închisoare. Când să dăm colțul către apartament, mama aleargă către mine, trăgându-mă de lângă Mandy și învăluindu-mă în exact genul de îmbrățișare de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
cu o căutătură feroce. — Bucură-te cât ține, Claire, a rânjit ea disprețuitoare. Vocea îi era așa de înveninată încât, involuntar, mi-a scăpat un icnet. Nimeni n-a părut să sesizeze replica. Restul colectivului de la Grant Books s-a târșâit afară din sala de conferințe, fără să privească în direcția mea. Cum te simți, copile? Phil Stern și-a băgat capul la mine în birou. Probabil că era cam cu cinci-șase ani mai mare decât mine, dar pungile de sub ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
să mărșăluiesc înainte, ca un bun soldat. L-am îmbrățișat pe Phil cu compătimire. — Îmi pare rău, prietene. Încearcă să n-o iei ca pe un atac personal. — și eu îți spun ție același lucru. Înainte să înceapă să se târșâiască înapoi pe hol, către biroul lui, Phil a oftat. Eu am tras din nou aer în piept, mi-am împins toată greutatea trupului către ușa ca de seif a biroului lui Vivian și am pășit înăuntru. Climatul era arctic. Imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
cu sentimentul de vinovăție. Mi-am dușat și îmbrăcat trupul îndurerat, în vederea serviciului. Asta era, în mod clar, o zi de taxi-până-la-birou. Lupta cu mulțimile din metrou nu era o opțiune. — Neața, Claire, mi-a spus David când am trecut, târșâindu-mă, prin fața biroului lui, o jumătate de oră mai târziu. Te caută Vivian; te tot sună de pe la opt și jumătate. Pare să fie... David nu și-a terminat propoziția. Într-o dispoziție neagră? am adăugat eu sec. Vrei să spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
-mi puteam imagina pe cineva care să se simtă mai puțin în elementul ei într-un club de striptease. — Mă așteaptă acasă, pentru cină, a lămurit-o Sonny. Apoi și-a luat rapid la revedere de la amândouă și s-a târșâit în direcția ușii. — Ce fătălău, a râs amar Vivian. Soția mea mă așteaptă acasă, pentru cină! Dumnezeule. Ce fel de bărbat e ăla care pleacă dintr-un club de striptease fiindcă nevastă-sa a făcut drob? În orice caz, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
la mine în birou, a urlat intercomul groazei, înainte s-apuc să citesc vreun cuvânt. ACUM. Deci n-aveam să-mi încep ziua ușor. Furia mereu prezentă în vocea lui Vivian crescuse în intensitate cu vreo câteva octave. M-am târșâit pe coridor, mult prea amețită de diferența de fus orar, ca să mă sperii de masacrul care mă aștepta. — Bună, Vivian, am spus încet, pășind în biroul șefei. Ce s-a întâmplat? — Ce s-a întâmplat? a zbierat ea la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]