1,173 matches
-
luptă cu ploile, vânturile reci și norii grei, soarele câștigase. Acum domina cerul. Își întinse victorios razele strălucitoare peste pământul înghețat. Copiii bucuroși începeau să stea mai mult afară. Bătrâna iarnă nu plecase cu totul și încă le mai dădea târcoale, dar căldura soarelui o alungă, Veniră și păsările călătoare. Pe cerul albastru care se oglindea în apele limpezi venea un stol uriaș de rândunele, care umbrea pământul și acoperea seninul cer. Stolul se opri într-o poieniță. În timp ce păsările obosite
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
Mircea Mihăieș A venit vara și întrebarea presantă a intelectualului aflat înaintea vacanței începe să-mi dea târcoale: Ce voi citi în următoarele două luni?" În jurul meu, mormane de cărți ce-și așteaptă rândul îmi fac cu ochiul, oferin-du-se asemenea unor femei frumoase pe care nu știi cum ai face nici să nu le refuzi, nici să nu
Cartea la morman by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9487_a_10812]
-
care nu știi cum ai face nici să nu le refuzi, nici să nu le cedezi cu totul. "De ce ea, și nu alta?" - această întrebare filozofică a unui vechi profesor ardelean, în seara dinaintea căsătoriei la starea civilă, îmi dă târcoale de fiecare dată când încerc să-mi aleg o nouă carte. Deși mă strădui de câteva luni să stabilesc priorități, teancurile gata să se prăvale peste mine anulează orice posibilă ordine a lecturii. Să vă descriu - pentru a-mi limpezi
Cartea la morman by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9487_a_10812]
-
mai departe. Undeva, pe peronul unei gări părăsite, la care nici trenurile, nici privirile dresorilor nu mai ajung... Dar, ca în orice distopie, nu se poate ieși cu adevărat dintr-un spațiu-timp implacabil. Nu numai că îmblânzitorii de cobre dau târcoale și acestui ultim refugiu care este gara pentru cei doi. Ei înșiși simt și înțeleg că fuga de lume, ieșirea din timpul socio-istoric nu repre-zintă, în fond, o soluție. Rezistența individului, valoarea umanității lui se verifică și se măsoară la
Gară pentru doi by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9492_a_10817]
-
îi ținea piept cu țuici urmate de șprițuri, după ce mînca un cașcaval la capac și o tuslama regală. Apoi maiorul se suia într-o birjă, iar judecătorul își ambala îndelung motorul înainte de a porni încet spre casă. Buick-ul judecătorului dădea tîrcoale din prima zi în care el a fost în stare să-și conducă mașina unei anumite case din oraș. Era casa farmacistului. Fata lui, Cristina, se întorsese de la studii. Avea 25 de ani și urma să-i ia locul tatălui
Buick de holtei by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7723_a_9048]
-
din F e un capitol aparte), la moartea Mariei, este de o remarcabilă complementaritate realist-fantastică; și anunță, totodată, finalul lui Tică și al cărții. De fiecare dată când acest cal "nebun", straniu își bate copitele de caldarâm, nechezând, moartea dă târcoale, sfârșitul unui om este iminent. Moise știe cum să povestească trecutul, astfel încât să diminueze, în el, participarea sa malefică. Dorința lui imperioasă e să se facă ascultat (acum, când nu mai poate stăpâni prin frică și șantaj) de tabăra victimelor
Oameni de piatră (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9704_a_11029]
-
-a chestii, legea prezintă o lacună, care nu are altă scuză, decât că neexistând bordeluri, adolescenții n-au ce frecventa. Principial argumentul e just, realitatea e Însă alta. Tineretul, fără să fi ajuns ca să i se acopere regiunile sexuale, dă târcoale localurilor de prostituție. Altă dată am prezentat dovezi ample, În această chestie, prin numărul destul de ridicat al elevilor care au dobândit boli venerice (loc. cit. pag. 21ă. Legiuitorul prevăzător dacă voia să nu vorbească de bordel, trebuia să interzică prostituatei
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
Ce tot spui dumneata, mătușă? BABA LUȚA: Spune ea bine... Tu, fată hăi, tot ești vadană... BABA SAFTA: ... și gura lumii n-o astupă decât pământul! Unii și alții au început să clămpănească pe la dosuri cum că-ți cam dă târcoale ba jandarul Traian, ba dascălul Pitac, ba mai știu eu cine... BABA RADA: Așa că dacă se proțăpește cuvioșia sa aici, gata, le-ai pus pumnul în gură la toți! BABA FIRA: Apoi da! Și nici în pagubă nu poți fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
cunoșteau și l-ar fi dorit de ginere. Era un flăcău chipeș, un om delicat în purtări și vorbe. Venea pe la noi, stăteam seara târziu la poartă unde sporovăiam vrute și nevrute. De, ca tinerii, ne iubeam! În același timp îmi dădea târcoale și Costache. Eram fericită și într-un fel mândră că sunt curtată de doi cavaleri, ca orice fată ajunsă la vârsta când îi sfârâie călcâile. Eu însă îl îndrăgeam mai mult pe Culai. Ne socoteam, într-un fel, ca logodiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
Din când în când, la vederea unui bărbat chipeș, avea percepția unui sentiment deosebit, ca și cum întreaga ființă i-ar fi fost săgetată de o înfiorare, asemenea senzației atingerii unui fir electric neizolat. Era și ea tânără. Îi dădeau și ei târcoale chemările plinătății vârstei, pe care oamenii le numesc cu un termen generic dragoste. Dar nu avea semne că cineva i-ar fi urmărit pașii sau ar fi întors capul s-o vadă, măcar așa din curiozitate. Știa că nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
cui al îndoielii înfipt în sufletul ei. Era acum pusă sub semnul întrebăriii însăși conviețuirea lor. Deși nu avea încă toate datele pentru a elucida problema, care plana peste acoperișul căminului lor, Doina simțea cum o vagă bănuială îi dădea târcoale și știa bine că niciodată nu iese fum fără foc. În același timp, se mira ea însăși de răbdarea sisifică cu care își inocula în întreaga ființă credința că se mai întâmplă ,,să treacă caravane la care latră câinii... că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
bolnav om de pe toată fața pământului; cu siguranță că de la toate scandalurile astea nenorocite și acerbe mi se trage. Am probleme cu stomacul (cu toate că pot să spun că m-am obișnuit deja). De vreo doi ani încoace, tot îmi dă târcoale o formă blestemată de ulcer (ulcer peptic cred că se cheamă, sau dracu’ s-o ia, dacă se cheamă altcumva!). Trebuie să fiu calm, însă; este doar un diagnostic pus de mine, atât; prin urmare, poate că mă înșel în privința
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Ura! Ura” clasa a XII-a G. În mijlocul lor, se afla profesoara C. care le dădea ultimele indicații și făceau ultimele poze Împreună. Elegantă, distinsă, mereu cu zâmbetul pe buze, Încerca să-și ascundă cu grijă emoțiile ce-i dădeau târcoale. În sală, fiecare rând avea prinsă o hârtie pe care era trecută clasa respectivă. S-au așezat pe scaune În ordinea stabilită dinainte. Eu și profesoara C. am ocupat scaunele aflate lângă perete, ușurând astfel momentul urcării pe scenă. Primi
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Kant, Heidegger, Goethe, Schiller ș.a., mi-am format o altă gândire existențialistă. Aproape că evitam să mă Întâlnesc cu vreo măicuță pentru că nu știam ce să fac, cum să mă adresez. Mă străduiam, Îmi impuneam, dar ridicolul Îmi tot dădea târcoale. „Of! Grea caznă!” Îmi spuneam În gând. Și până la urmă... ducă-se cu Domnu!, de ce trebuie să mă frământ eu atât de mult?! Cum dormisem foarte puțin În noaptea dinaintea plecării, oboseala Începuse să-și spună cuvântul. Am venit În
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
de-a lungul vremii, el o ajută să intre în rezonanță cu peștera, cu pădurea în care locuiește, cu cerul pe care îl privește în fiecare dimineață și seară, cu vântul, zăpezile, ghioceii, cu veverițele și cu lupii care dau târcoale peșterii în serile lungi de iarnă. Uneori se naște o zarvă de nedescris în jurul ei, nu poate să mai cânte, nu mai aude sunetele, acestea nu-i mai pătrund în trup, nu o mai emoționează. În acele momente știe că
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
dată când s-a întors acasă. Durerea din ultima vreme este atât de mare, încât i se face greață de ea însăși, de viață, de toate câte le vede în jur. Se consideră foarte puternică, dar gândul sinuciderii îi dă târcoale, i se pare o soluție, nu mai poate îndura durerea insuportabilă care i s-a instalat în coșul pieptului. Greața îi cuprinde toată ființa, o simte ca pe ceva iremediabil, ca o apă care îi macină măruntaiele, natura și oamenii
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
să îl vadă pe Alex, se va plimba cu noua lui iubită printre oficialități, știa cât de bine se simte în acest rol, își acordează vioara în timp ce simte cum i se lichefiază trupul, o frică îngrozitoare de moarte îi dă târcoale, Aide intră în sală, frumoasă, cu zâmbetul acela amar peste care și-a lipit o mască senină, foarte convingătoare, chiar pare senină, numai că seninătatea ei e de suprafață, exact ca cinismul lui Sandei, două prietene, două femei rănite profund
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
dificultate din coatele care mă dor peste măsură. Hainele-mi sunt sfâșiate ca niște drapele rupte, abandonate. Mirosul pestilențial de vomă, care domină haosul din bucătărie, devine tot mai prezent. Simt că mă părăsesc toate puterile, că leșinul Îmi dă târcoale asemeni unui coiot flămând. Ajung În sfârșit la sticla mea de vodkă, epuizat. Cu cea din urmă sforțare, Îmi torn jumătatea de pahar de tărie aromată care se mai găsea În sticlă. O sorb cu Înghițituri largi, sonore, savurând până la
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ia o înghițitură din ceaiul de pe noptieră. Lichidul maroniu îi răcori stomacul... ar trebui să meargă la bucătărie, să-și facă de mâncare... dar poate vine Alma mai repede... o va aștepta cuminte și bolnav. Febra îi dădea din nou târcoale și ar fi putut adormi imediat... mai voia să stea treaz, să se uite la televizor cu ochii întredeschiși. Se lăsa întunericul și căldura plăcută din trupul său îl cufundă molcom într-o stare în care tot ce se petrecea
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
unele dintre aceste opere sunt și veritabile studii de moravuri, interpretări superioare ale modului de a fi al iranienilor, viziuni arhetipale ale unui popor care trăiește simultan în prezent și trecut, care are mereu presentimentul că stafia trecutului îi dă târcoale, că-i controlează și cenzurează evoluția. Pesimist ca Omar Khayyam, dar cu o luciditate sticloasă, Hedayat are o privire disperată pe care o poartă printre oglinzile deformante ale lumii - acest univers cu legi impenetrabile, absurde și crude, în care sufletele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
de os de ciozvârtele de oaie, plăcerea de a tranșa carnea macră în care se acumulase sânge mort, sânge închegat, gros ca noroiul și care se scurgea picătură cu picătură din gâtul animalelor și înroșea pământul. Câinele galben care dădea târcoale măcelăriei, craniul ăsta de bou căzut la pământ și toate aceste capete de oaie cu ochii învăluiți de moarte, toți văzuseră, toți știau. Înțeleg acum că devenisem un semizeu, cu mult deasupra nevoilor meschine ale oamenilor. Simțeam eternitatea curgând în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
cât stăteam mai mult să mă gândesc, cu atât eram mai convins că trebuie neapărat să dau o tură pe la serviciu. Poate că mândria mea era zgândărită mai mult decât voiam să recunosc, poate că o curiozitate teribilă îmi dădea târcoale, oricum simțeam nevoia să mă reped până acolo. O dată înșurubată această idee în mintea mea, trebuia să văd cum să fac să o pun în practică. În mod obișnuit aș fi ieșit din bloc, m-aș fi îndreptat spre stația
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
bibliotecă, saluta cu o voce aproape stinsă (ca și cum ar fi ascuns o supărare de nedestăinuit), se așeza la mescioara cu pricina și-și pregătea, după un ritual bine stabilit, hârtiile fără să întrebe de mine. Cu coada ochiului însă, dădea târcoale intervalelor dintre stativele cu cărți, ca și cum ar fi fost convinsă că eu aș fi fost pe aproape și că voi apărea numaidecât. Sau poate era numai o iluzie de-a mea. Nici acuma nu-mi dau bine seama. Orice s-
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
fericită, gândindu-mă la oamenii minunați pe care i-am cunoscut, care au fost și sunt Sponsorii mei pozitivi. Fără acei noi prieteni pozitivi, sunt convinsă că nu m-aș fi ținut pe poziție, pentru că tiparele vechii gândiri îmi dau târcoale în fiecare dimineață când mă trezesc. Dar eu nu le mai alimentez cu energie negativă și ele mor în fiecare zi, puțin câte puțin. Când mi se înt=mplă ceva mai puțin plăcut, pot să aleg între a fi o
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
meu. Nu mai pot să pronunț cuvinte negative sau critice și chiar dacă mai am momente când nu mă simt chiar în formă maximă, nu mă plâng și nici nu mă mai las doborâtă de frică sau incertitudine. Îmi mai dau târcoale vechile mele credințe, care încearcă să mă doboare, dar eu nu le mai alimentez cu energie și atunci ele se sting ușor-ușor și se pierd în vidul tăcut. Poate mie mi se întâmplă așa, poate ție ți se întâmplă altfel
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]