940 matches
-
oare vreo limită ironia lui Vaughan? Când m-am întors de la bar, el stătea aplecat peste rama geamului, răsucind ultima dintre cele patru țigări de hașiș cu marfa pe care-o ținea într-o pungă de tutun în torpedou. Două târfe de la aeroport, puțin mai mari ca niște școlărițe, cu fețe pătrățoase, discutau cu el prin geam. - Unde naiba crezi că mergi? îmi spuse, luându-mi cele două sticle de vin pe care le cumpărasem. Apoi, răsucind țigara pe bord, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
a unui montaj posterior trunchiat. Mima încontinuu, în propriu-i comportament, egalitatea dintre linia unei mașini și elementele organice ale corpului său. Într-o zi, când urmăream o mașină de concepție italiană cu aripile din spate boante, gesticulațiile sale spre târfa de la aeroport care ședea între noi deveniră stilizate și exagerate, uimind-o pe femeia plictisită cu felul său grăbit de-a vorbi și cu mișcările umerilor. Pentru Vaughan, interioarele colorate ale Lincolnului și ale celorlalte mașini pe care începuse să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
său grăbit de-a vorbi și cu mișcările umerilor. Pentru Vaughan, interioarele colorate ale Lincolnului și ale celorlalte mașini pe care începuse să le fure pentru aproximativ o oră în fiecare seară stimulau cu precizie porțiunile de piele ale tinerelor târfe pe el le dezbrăca în vreme ce eu conduceam mai departe pe autostrăzile întunecate. Coapsele lor goale se modelau după panourile de vinilin pastel; difuzoarele conice adânci recapitulau contururile sânilor lor ascuțiți. Vedeam interiorul mașinii ca pe un caleidoscop de părți iluminate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
rutier de pe Western Avenue, umeri osoși dispuși la intervale de cincizeci de metri, recompuneau secțiuni ale fizicului plin de cicatrice al lui Vaughan. În cursul multelor săptămâni când i-am servit drept șofer, dându-i bani ca să plătească prostituatele și târfele cu jumătate de normă care-și făceau veacul în jurul aeroportului și-a hotelurilor lui, l-am privit pe Vaughan cum explorează fiecare stradă și fiecare cotitură a raportului sex-automobil. Pentru el, mașina era cel mai important și singurul loc adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Iată-mă, răsărind printre voi, cavaleri ai pocalului verde, prinți neștiuți la masa de umbre, sunt a voastră până se stinge dorința din carne, până sună ceasul din urmă, cade răceala și glasul cel stins nu mai știe să spună, târfa dansează pe spumă... și scutură dintr-un șal cu nuferi portocalii. - Taci, făăăă, taci dracului cu interbelisme de-astea, mi se-apleacă... Hai, mai bine, jos textilele! Muza se codește puțin, din principiu, dar se execută, își scoate mai întâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
deșert - dădu din cap. Nu-mi place Bulois ăsta... Înainte de a se face pirat era popă, iar eu nu pot să-i sufăr pe cei care-și schimbă ideile În halul ăsta. - Face liturghii negre pe trupul gol al unei tîrfe, transformîndu-i sexul În altar... Dacă Îl prind, nu scapă numai cu spînzurătoarea... Vor să-l ardă de viu. Iguana Oberlus se Întoarse din nou și Îl țintui cu ochii săi neliniștitori, care deseori păreau să-i iasă din orbite. - De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
amintesc să-mi fi petrecut mai mult de cîțiva ani din viață, puși cap la cap, acasă, dacă socotesc toate zilele În care am dormit acolo - se jucă În nisip. Femeile din satul meu urăsc marea... „Marea”, zic ele, „o tîrfă cu ochii verzi care ne fură bărbații...” CÎnd nu Îi devorează, Îi trimite Înapoi bătrîni, decrepiți și pe vecie melancolici... - Și mie-mi place marea, admise Oberlus. Urăsc vapoarele și marinarii, dar marea Îmi place... - Eu Îmi iubeam mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
devenise Oberlus, regele Insulei Hood și poate, Într-o zi, regele Arhipelagului Galápagos. Nu mai era nevoie să se scuze pentru aspectul și prezența lui, nici să-și petreacă nopțile treaz și aducîndu-i sacrificii Elegbei pentru a-i schimba trăsăturile. TÎrfa aceea de zeiță neagră putea să putrezească În mlaștinile pestilențiale din Dahomey, pentru că el, Oberlus, nu avea să mai ceară nimic nimănui. Nici măcar zeilor. Ceea ce dorea lua cu forța, iar pe cel care i se opunea Îl anihila. Și astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
venea în vizită. Mama fumează, și-n prima după-amiază când am venit acasă după o ședință foto mi-a întins o cutie de chibrituri și-a zis: — Ce-nseamnă asta? A zis: Te rog, spune-mi că nu ești o târfă la fel de mare ca sărmanul tău frate mort. În cutia de chibrituri era numele unui tip pe care nu-l cunoșteam și-un număr de telefon. — Asta nu-i singura pe care am găsit-o, a zis mama. Ce învârți? Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
cu Bizonul, Trisha Vânează la Lumina Lunii, numele astea sunt: Cristy A Băut Sânge Uman Roger A Trăit Cu Mama Moartă Breandy Și-a Mâncat Copilul Schimb canalele. Schimb canalele. Schimb canalele și uite alți trei oameni: Gwen Lucrează Ca Târfă Neville A Fost Violată În Închisoare Brent S-a Culcat Cu Tatăl Lui Cât e lumea de mare, oamenii își spun povestea dramatică și cum s-au străduit toată viața să depășească întâmplarea cu pricina. Acum viețile lor țin mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
mare, oamenii își spun povestea dramatică și cum s-au străduit toată viața să depășească întâmplarea cu pricina. Acum viețile lor țin mai mult de trecut decât de viitor. Apăs un buton și-i redau vocea lui Gwen Lucrează Ca Târfă pentru o gustărică sonoră de limbaj de prostituată. În vreme ce vorbește, Gwen dă formă poveștii cu mâinile. Se apleacă în față, ridicându-se de pe scaun. Ochii ei urmăresc ceva sus și la dreapta, afară din cadru. Eu știu că e vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
fi niște cercei de perle. — Când ajung la închisoare, își spune Gwen în monitor, sau când nu mai sunt atrăgătoare, unele fete folosesc lama-unghie ca să-și taie venele de la încheietura mâinilor. O fac din nou mută pe Gwen Lucrează Ca Târfă. Schimb canalele. Schimb canalele. Schimb canalele. La distanță de șaisprezece canale, o tinerică frumoasă într-o rochie cu paiete zâmbește și aruncă reziduuri organice într-o Fabrică de Snack Num Num. Eu și Evie, noi am făcut spotul ăsta publicitar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
baretă are bijuterii, smaralde uriașe pentru ochii ei prea verzi și-un schimb de accesorii, așa încât mai târziu să poată purta tot costumul ăsta la dans. O urăsc pe Evie. Cât despre mine, eu putrezesc în rochia asta de concubină, târfă travestită în Suzie Wong Rokyo Rose, fără nici o picătură de sânge, o rochie care era prea mare să încapă în coșciug, așa că au trebuit să prindă la spate cu ace tot ce era în plus. Moartă, arată ca un căcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
fețe zâmbărețe din rama argintie, Dia Rhea îi zice: — Nici una din astea nu-i ieftină. Dia Rhea ridică poza și mi-o întinde, trecutul privindu-mă în față, și Dia Rhea zice: — Așa, așa a vrut să arate Brandy, ca târfa aia de soră-sa. Asta a fost acum doi ani, înainte să facă operație cu laser pentru subțierea corzilor vocale și-apoi răzuirea traheii. Și-a făcut scalpul să avanseze cu trei centimetri ca să aibă linia potrivită a părului. Noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
mantaua străvezie purta un șal de mătase pestriț, târguit, probabil, din India. Ucenicii lui Simon vorbeau despre ea ca despre Întruchiparea Înțelepciunii și frumuseții feminine, În vreme ce pelegrinii creștini răspândiseră despre ea tot soiul de zvonuri, că era o curtezană, o târfă, o târâtură și o șarlatană care‑i trezise mila Însoțitorului ei șarlatan Într‑un lupanar din Siria. Simon n‑a tăgăduit niciodată aceste clevetiri. Trecutul ei de roabă și concubină Îi slujea drept pildă și Învățătură pentru cruzimea lui Iehova
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
dintr‑o nălucă În alta. Ea a fost fiica lui Lot, a fost și Rachela, a fost și Frumoasa Elena. (Grecii și barbarii au venerat deci o nălucă, atâta vărsare de sânge pentru o fantomă!) Ultima ei Întrupare fiind această târfă dintr‑un lupanar sirian. „Iar până atunci“, stăruia Simon, scuipând o Înghițitură din apa călâie, când zărise grupul pelerinilor În mantiile lor albe țâșnind din umbra caselor și recunoscând printre ei pe Petru cu ucenicii săi sprijiniți În toiege... „iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ști vreodată ce anume Îi va fi stârnit, ce pornire, din beție, din durere, din ură de clasă sau rom Jamaica, Încât să Încalce ordinul lui Bandura, că se porni o minunăție de rebeliune revoluționară, stihia răzmeriței deșarte: marinari și târfe de port, aprige soiuri, se apucară să smulgă cu furie, cu Înfocare, printre lacrimi și scrâșnet de dinți, gladiole domnești, să‑și sângereze palmele de la lujerii trandafirilor, să smulgă lalelele laolaltă cu bulbul, să frângă cu dinții garoafele, să și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
nu-mi mai spune domnule. Îngerului care-i mângâie țeasta cheală și pătată îi va spune: — Mă cheamă Brandon. Și apoi va aștepta. Și ea îl va rosti: Brandon. După care, desigur, se fut. Ea, răbdătoare și delicată. Madonă și târfă. Cu picioarele ei lungi, antrenate la yoga, desfăcute în fața acestei aschimodii despuiate și ridate. Ea, altarul și ofranda. N-a arătat niciodată la fel de frumoasă ca atunci, lângă pielea lui îmbătrânită, pătată, brăzdată de vene. La fel de puternică nu s-a simțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Își taie venele, nu poate fi acuzat de neglijență asemenea celor ce dorm cu gazul deschis. Toți o compătimeau pe tânăra văduvă și lăudau caracterul defunctului: un domn! Un dobitoc, zicea Alida Übelhart mângâindu-și nepoata. Iar fiica mea, o târfă! Nu știu cu cine seamănă. Să fie asta adaptarea? Se aplecă asupra ei și Îi sărută fruntea. Nu mai avea febră. Peste două zile va merge din nou la vitrinele ei. Stinse lumina și ieși În vârful picioarelor. Nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Clemente cerând răgazul unei nopți pentru a vedea acasă filmul deocheat. Numai după o dreapta judecată, zicea el, pot spune În ce fel poate fi iertat păcatul. Ea stătea bine cu păcatele. Atâta doar că, spre norocul ei, precum soldatul, târfa nu are viață personală și nici memorie: e doar o urnă mobilă de spermă. Violența imaginii Îi Îndrepta gândurile spre lucruri mai vesele. Macavei a anunțat-o că a primit de la șogorul Gheo o beretă bordoșă cum se poartă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ei singurătate cu care nici un bărbat nu s-a putut Împăca. Toți Îi socoteau zâmbetul provocator și se străduiau din răsputeri să i-l șteargă de pe față sau să Îl schimbe Într-un spasm dureros. O răsplată binemeritată pentru o târfă ca ea. Nimeni nu știa unde Începe și unde se sfârșește neobișnuita ei conviețuire cu sine Însăși. Ea nu era fericită, dar Împărțea tuturor fericire. Într-o zi Însă, gesturile ei simple s-au preschimbat În gesticulație, Într-o Încercare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
părul cu degete incredibil de ușoare. Liselle. Are dreptate Andreï Makine. Adevăratele franțuzoaice cunosc un mic secret. Două vorbe murmurate în clipa cînd le fotografiază cineva: pe-tite pomme, ca gura să capete un contur fermecător. Bosumflat, dar fermecător. Gură de tîrfă și de copil, à la fois. Fusese balerină, pînă s-a lăsat copleșită de un bărbat copleșitor și n-a mai urcat pe scenă. A vrut să mă învețe și pe mine să dansez, dar am avut două picioare stîngi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
care nu va reuși să scape nici peste o mie de ani, dacă ar fi putut i-ar fi pus pe toți cei responsabili cu fața la zid și le-ar fi împrăștiat cu mîna sa mațele pe jos, șacali, fii de tîrfe, lași. Totuși, recunoștea că n-ar putea niciodată să-și uite trecutul, să scuipe pe însemnele militare, mai sînt și oameni cu onoare pentru care merită luptat, chiar și după ce avea să fie trecut în rezervă, într-un fel sau
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
amintească toate ofertele care i-au fost făcute de-a lungul timpului, de la minciunile cu care comuniștii au venit la el pe cînd era un simplu sublocotenent, pînă la nebunia loviturii de stat militare a Regizorului. Fusese sau nu Armata tîrfa politicienilor de-alungul timpului? I se părea că da. Iar ce se întîmplase la Revoluție pusese capac la toate. Dacă ar fi putut, i-ar fi scos pe toți din morminte, regaliști, conservatori, țărăniști, liberali, comuniști, le-ar fi zdrobit oasele
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
majore în lectura unor texte fără valoare, Ion M. Mihai ne provoacă insatisfacții psihice majore. Sinceritatea unui roman din Dublin Mi-a sosit din Irlanda cartea de versuri a unui român stabilit la Dublin: Liviu Mircea. Cartea, intitulată șocant Fețele târfelor mele, cuvintele și publicată în 2006 la selecta editură Brumar din Timișoara, este scrisă cu aplomb și cu o evidentă dorință de a provoca. Autorul improvizează cu ușurință, dar mizează prea mult pe sinceritate. Pe o sinceritate brută, prozaică, fără
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]