148 matches
-
trăiristă, autenticistă etc. la termenul ultim atins prin Urmuz (precedat de Caragiale și I.A. Bassarabescu) de gîndirea artistică. Într-adevăr, ce se mai putea scrie cu un personaj devenit obiect?”. Ultimele două romane ale lui G. Călinescu, maestrul prozatorilor „tîrgovișteni”, sînt citite de Radu Petrescu în cheie urmuziană. Prin Călinescu, declarat anticipator al lui.... Beckett, „O evoluție care, cu Urmuz, părea să se fi epuizat, redevine activă prin descoperirea, în personajul mecanomorf, a vechilor caractere ale secolului al XVII-lea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
campania de contrazicere în care s-a lansat prozatorul, dar seamănă foarte puțin cu ceea ce se aștepta să fie. Este, altfel spus, un jurnal necanonic. T. torpilează normele documentului autoscopic, în speță ale jurnalului de scriitor de tip interbelic sau târgoviștean, având în gena sa culturală jurnalul gidian. Există fără îndoială o serie de pasaje care trădează fixații creatoare (de pildă, rescrierea). Accentul nu cade însă niciodată pe ele. Ora oficială de iarnă nu consemnează istoria scrierii unor romane, ci experiența
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290051_a_291380]
-
și ardelenesc... Dacă cineva din Chișinău ar face constatarea, adevărată, că Tîrgoviștea a dat, ea singură, mai mulți scriitori de valoare decât orice oraș - pe Eliade, pe Cîrlova, pe Gr. Alexandrescu, pe Brătescu-Voinești -, nu va fi, credem, învinuit de regionalism târgoviștean. Dar dacă acest adevăr l-ar spune un publicist din Târgoviște, nu-i așa că... "regionalism" etc.? Dar subsemnatul are la activul (ori la pasivul) său lucruri care, dacă îl pot "pune bine" cu Muntenia, îl pot strica cu Moldova și
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
urmează la Târgoviște școala primară și Liceul „Ienăchiță Văcărescu”, absolvit în 1948. Rămâne orfan de tată la vârsta de zece ani. Are preocupări literare precoce, cu înclinare către avangardism, experimentalism, parodie etc. Împreună cu Radu Petrescu, Costache Olăreanu și alți adolescenți târgovișteni, redactează reviste-manuscris într-un singur exemplar („Apollo”, „Carnet literar”, „Cântece noi”, „Cloșca cu pui”, „Colorado”, „Oraș de nikel”, „Metru cub”, „Mogador”, „Spada” ș.a.) și plachete de versuri, dezbat chestiuni stilistice, își comunică proiecte literare, își comentează lecturile. Este momentul de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289687_a_291016]
-
întrucât opera caragialiană, bazată pe "jocuri cu mai multe strategii"4, se dovedește generoasă în elemente anticipatoare, pe de o parte ale absurdului estetic prefigurat în "paginile bizare" urmuziene, pe de altă parte, ale "postmodernismului românesc"5 anunțat de scriitorii târgovișteni 6. De altfel, nu doar aceste două tipuri de raporturi nu au beneficiat de analize care să umbrească utilitatea demersului de față. Din câte cunoaștem, nici un alt studiu nu s-a ocupat de diseminarea caragialismului și împlicit a comicului și
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de ce anumite componente ale caragialismului au fost cultivate cu predilecție în diferite perioade literare: contaminări de la nivelul expresiei artistice sunt mai frecvente la autori de la începutul secolului trecut, recurențe tipologice și tematice sunt identificabile cu deosebire în perioada interbelică, scriitorii târgovișteni și apoi poeții și prozatorii optzeciști valorifică elementele de "inginerie textuală" caragialiană, mare parte din publicistica actuală apelează la autoritatea ironiei sau la zeflemeaua caragialiană. Astfel încât, se poate vorbi de o maleabilitate a caragialismului care își păstrează în timp esența
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Pe de altă parte, Caragiale a devenit la rândul său pretext hipertextual, "model" și prilej de reciclare omagială prin paștișare ludică la Al. O. Teodoreanu (Un gazetar de rasă, Margareta Popescu, Obligații, Costică, S-au supărat profesorii, Manevre), la prozatorul târgoviștean Mircea Horia Simionescu (cu deosebire în nuvela Acceleratul complimentelor) și în paginile poeților și prozatorilor optzeciști (Ioan Lăcustă, Ion Stratan, Mircea Cărtărescu și mulți alții), care se plasau cu deferență "la ușa" sa. Un veritabil "labirint de lentile" dezvăluie textul
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de la coerența și veridicitatea "autobiografiei" ale cărei nenumărate variante îl covârșesc pe receptor și revelează prin inversiunea comică de situații (anchetatorul terorizat de cel interogat), absurdul sistemului bazat pe control prin îndosariere de existențe. Apropiată de utilizarea dată de prozatorii târgovișteni pare ironia din romanul lui Mircea Nedelciu, Tratament fabulatoriu, care a reușit să vadă lumina tiparului în 1984, datorită unui tertip al autorului dezvăluit în ediția a doua din 1996: a atras atenția cenzurii printr-o prefață care necesita corecturi
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
unele lucrări din dramaturgia și proza interbelică, prefigurează prin anumite aspecte care țin de construcția lor aparte "noneroul" farsei tragice, regăsindu-se mai târziu resemnificate, în lumina noilor circumstanțe social-politice, la Ion Băieșu sau Teodor Mazilu, și chiar la prozatorii târgovișteni. Astfel, în variantă benignă, de "pușlama simpatică", a cărui pehlivănie se manifestă exclusiv în plan discursiv, prin recursul la calambururi și flori de spirit, tipul Mitică înveselește atmosfera unor schițe ale lui A.O. Teodoreanu, un autor de descendență caragialiană
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Costache Olăreanu, Arta pișicherului român se profilează drept sinteză fiziologică a acestui caracter mereu actual. Contemporaneitatea sa, mai ușor de constatat decât de explicat 82, face din viziunea literară a lui Caragiale un punct de reper identificabil și la prozatorul târgoviștean. "Pișicherul român", recunoscut deopotrivă în "gentleman-ul comunismului"83 și în cel care "ne face suportabilă tranziția"84, este moștenitorul de drept al unui Mitică arhicunoscut caragialesc, înrudindu-se îndeaproape cu politicienii de familie bună "de la 48, la 34, la
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
se desprind și cei trei coautori. Pentru a reveni la problematica posterității pe care o putem identifica în cazul acelor elemente care țin de arta caragialiană, trebuie să precizăm că asupra diverselor aspecte ale caragialismului în tendințele și căutările prozatorilor târgovișteni vom insista în partea finală a lucrării. Referindu-ne deocamdată la descendenții posibili, recrutați din contingentul optzeciștilor, pornim de la un articol al lui Sorin Preda în care descifrăm o dare de seamă a moștenirii caragialiene în privința coordonatelor de pe axa expresiei
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și o atitudine dialectică, emblematică atât pentru Caragiale, cât și pentru ilustrul său descendent, Eugen Ionescu. 4.4.6. Lista O altă practică scripturală inaugurată de Caragiale și recuperată în textele prozatorilor optzeciști care au¸ în acest sens și exemplul târgoviștenilor Mircea Horia Simionescu și Costache Olăreanu, este "lista", emblematic utilizată în bucata Moșii (Tablă de materii), în care avalanșa de concepte denotează direct complexitatea vieții. De multe ori regăsim sugestia caragialiană în inventarierea noțiunilor care se pot înlănțui de la sine
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
direct evocatoare, de tipul "Căldură mare"2, la cele mai subtile, vizând patentarea anumitor experimente scripturale sau prelucrarea și recontextualizarea unor personaje, dar, mai ales, recuperarea invariantelor caragialiene prin pastișarea deliberată și asumată constructiv, încadrează decisiv căutările și tendințele prozatorilor târgovișteni printre reperele traseului literar postcaragialian. Amprenta caragialismului marchează vizibil proza jucăușă și deconcertantă a lui Mircea Horia Simionescu precum și romanele, pseudotratatele și miniaturile umoristice ale lui Costache Olăreanu, dar mai puțin sesizabil jurnalele și romanele cerebrale ale lui Radu Petrescu
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
dezvăluirea ostentativă a strategiilor scripturale, fac din Caragiale "primul nostru poietician"22, atât în planul producției literare, cât și în cel al teoriei, expusă direct în Câteva păreri și O bună lectură. În concluzie, caragialismul se manifestă în proza scriitorilor târgovișteni în primul rând prin asimilarea constructivă a unor intuiții "textualiste" precum mozaicarea discursului, inventarierea și fărămițarea continuumului ficțiunii, indeterminarea, ambiguizarea sau transparența textuală, conștientizarea actului creativ. Experimentul caragialian devine model stimulativ, exercitând, cum am văzut, o influență productivă concretizată într-
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de originalitate în peisajul extrem de diversificat al literaturii române la cumpăna deceniilor șapte-opt și cu mare putere germinatoare în spațiul literar al optzeciștilor "postmoderniști". 6.2.2. Personajul care "viază" Un alt domeniu de manifestare a caragialismului în paginile scriitorilor târgovișteni este cel tipologic. Așa cum anticipam în capitolul median, Miticii, amicii, semidocții, politicienii, pristandații, "rinocerii", încornorații "magnifici" care populează inconfundabila lume caragialiană, își transmit genetic trăsăturile prin urmașii lor dintr-un univers ficțional cu alte coordonate istorice și de idiostil. Am
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
trecând definitiv în patrimoniul valorilor atestate și reciclate printr-o activitate productivă de resemantizare, în afara oricărei intenții epigonice. În capitolul respectiv anunțam că exemplificarea recurenței acestor personaje epitom în literatura postcaragialiană poate fi completată cu ipostaze ficționale din proza scriitorilor târgovișteni. În cazul acestora se poate observa că ceea ce se prelucrează este, de fapt, un construct deja modelat de complicatul aparat al criticii și al receptării operei, astfel că personajele nu se vor regăsi ca atare, ci aluziv, prin atributele asignate
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de modalități, de la calmul andante, la precipitatul allegro, izbutind să redea, prin extinderea analogiei sonore, însăși mișcarea în progresie a "strașnicei invenții, trenul". Ca pasiune comună celor doi scriitori melomani, muzica este cel mai bun conductor al fluxului imaginației prozatorului târgoviștean înspre universul armoniei caragialiene. Sonata lui Beethoven idolul dramaturgului este tradusă printr-o sinestezie specială, în așa fel încât anumite sunete și teme trezesc sentimente și creează instantaneu imagini, scene vii în care instrumentele devin activate prin personificare. Discursul melodic
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
dreptul caragializat, întruchipându-i simultan pe gazetarii "scârța-scârța pe hârtie" și pe tribunii gen Cațavencu, Farfuridi, Dandanache, dar și eminescianizat, în postura unui "Mitică sumbru, corect gramatical"46. Cristalizarea locului geometric al caragialismului în această scriere simbiotică, justifică încadrarea autorului târgoviștean într-o posibilă direcție literară postcaragialiană. Mircea Horia Simionescu face dovada, astfel, că și-a însușit opera maestrului și că o poate continua exemplar, pe cont propriu. 6.2.4. Reciprocitatea datoriei textuale Depistarea elementelor de caragialism în proza scriitorilor
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
într-o posibilă direcție literară postcaragialiană. Mircea Horia Simionescu face dovada, astfel, că și-a însușit opera maestrului și că o poate continua exemplar, pe cont propriu. 6.2.4. Reciprocitatea datoriei textuale Depistarea elementelor de caragialism în proza scriitorilor târgovișteni presupune un exercițiu de marcare a transcendenței textuale în ansamblul operelor analizate. Hipotextul caragialian se configurează atât ca prefigurare a unor tehnici scripturale "clasicizate" prin contribuția "Școlii de la Târgoviște", cât și ca sursă de modele tipologice și de limbaj, resemantizate
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
bio-bibliografic, integrat în finalul romanului Licitația, dar și de către Costache Olăreanu 48, Caragiale este îndatorat, în schimb, "ucenicilor", pentru demersul reinterpretativ și de revalorificare de pe poziții moderne a operei sale. Între ramurile bogatului arbore genealogic literar caragialian, Urmuz și scriitorii târgovișteni sunt astfel atestați drept primi descendenți ai căror continuatori Eugen Ionescu, respectiv poeții și prozatorii generației '80 -, înnobilează prin creații de prestigiu nu doar numele marelui înaintaș, ci și sintagma "literatură românească". Concluzii Ne aflăm la momentul bilanțului când va
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Jurnalul literar, serie nouă, an XV, nr. 13-18, iulie-august 2004, p. 8. Ilie, Loredana, "Universul tipologic caragialian", Buletinul Universității Petrol-Gaze din Ploiești, vol. LVI, seria Științe Umaniste, nr. 1/2004, pp. 53-62. Ilie, Loredana, "Caragialism în tendințele și căutările prozatorilor târgovișteni", Jurnalul literar, serie nouă, an XVI, nr. 5-10, martie-aprilie-mai 2005, p. 16. Ilie, Loredana, "Hipotextul caragialian la Mircea Horia Simionescu", Buletinul Universității Petrol-Gaze din Ploiești, vol. LVII, seria Filologie, nr. 1/2005, pp. 126-133. Ilie, Loredana " Cântăreața cheală o comedie
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
putea pune alături dadaismul de duzină al lui Urmuz, cu marea artă a lui Caragiale?" (Lipatti, Valentin, Valori franceze. Studii și articole, ESPLA, București, 1959). 1 V. articolele publicate pe această temă: Ilie, Loredana, "Caragialism în tendințele și căutările prozatorilor târgovișteni", Jurnalul literar, serie nouă, an XVI, nr. 5-10, martie-aprilie-mai 2005, p. 16 și Ilie, Loredana, "Hipotextul caragialian la Mircea Horia Simionescu", Buletinul Universității Petrol-Gaze din Ploiești, vol. LVII, seria Filologie, nr. 1/2005, pp. 126-133. 2 În jurnalul lui Costache
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și le asumă, un bucureștean „get-beget”. Urmează Școala Primară nr. 7 „Sfântul Silvestru” (1937-1941) și Liceul „Mihai Viteazul” (1941-1949), cu o întrerupere în 1946-1947, când, instalat, din motive de sănătate, la o rudă din apropierea Târgoviștei, se pregătește în particular; sejurul târgoviștean i-a oferit material de inspirație pentru romanul Caiet pentru... (1984). Student al Facultății de Litere a Universității din București (1949-1950), G. se vede obligat să o părăsească, punându-i-se în vedere că i se pregătea excluderea (fără îndoială
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287217_a_288546]