477 matches
-
58,5%), cu o minoritate de romano-catolici (36,59%). Pentru 4,77% din populație, nu este cunoscută apartenența confesionala. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna Parincea era reședința plășii Șiretul de Jos a județului Bacău și era formată din târgușorul Parincea și satul Parincea cu 942 de locuitori. În comuna existau o școală mixtă cu 50 de elevi (dintre care 18 fete) și două biserici (ambele în satul Parincea), iar principalul proprietar de terenuri era Caton G. Lecca. La acea
Comuna Parincea, Bacău () [Corola-website/Science/300690_a_302019]
-
De aceea, de mai multe ori în decursul istoriei sale, a fost sediu administrativ pentru comunele din împrejurime. Din 1766 până în 1778 este comună (între 1766-1768 comună dublă : Hatzfeld-Landestreu), în cadrul domeniului de coroană a familiei Habsburg. Între 1778-1890 aparține ca târgușor de Comitatul Torontal cu capitala la Becicherecul Mare (azi Zrenjanin în Iugoslavia). De districtul Jimbolia, (Zsombolyai járás) (1890-1918) au aparținut : comuna "Zsombolya" (Jimbolia), "Grabácz" (Grabați) și "Vizezsdia" (Vizejdia). În perioada 1918-1924 Jimbolia a aparținut Iugoslaviei, județului Belgrad, sub numele de
Jimbolia () [Corola-website/Science/297076_a_298405]
-
în țară Moldovei și s-au silit s-o păstreze spre ofensă majestății sale. " Astfel, în 1365, a luat naștere cel de-al doilea stat românesc independent, cu capitală pe Siret. Bogdan a clădit o biserica în stil romanic în târgușorul Rădăuților. Regele a confiscat moșiile lui Bogdan din Maramureș, pe care l-a acuzat de răzvrătire, și le-a dăruit nepoților lui Dragoș, care au fost primiți la curtea regală.Succesul lui Bogdan se explică prin ajutorul diplomatic și probabil
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
de Constantin C. Giurescu și Dinu C. Giurescu se afirmă cu certitudine că localitatea a purtat în trecut și numele de "București". În realitate, denumirea este cea de "Bucureștii Mici" și a fost purtată (alternativ cu denumirile de "Buhușoaia" sau "Târgușorul") de târgul ce era reședința comunei Buhuși în secolul al XIX-lea. La sfârșitul secolului al XIX-lea, Buhuși era o comună rurală din plasa Bistrița a județului Neamț, comună formată din satele Buhuși, Bodești, Margina și Orbicu, având în
Buhuși () [Corola-website/Science/297006_a_298335]
-
Aliya” - „urcare”) în Palestina sau Țara Israelului și să reînvie uzul curent al limbii ebraice strămoșești. Membrii asociației și-au luat obligația de a vorbi între ei numai în ebraică și au promovat învățarea acestei limbi de către tinerii conaționali din târgușor. Din copilărie Ben Gurion a fost câștigat de trei pasiuni nemărginite: cea pentru cărțile Bibliei evreiești, pentru limba ebraică și pentru Țara Israelului. În anul 1904 David Grün s-a mutat la Varșovia, unde și-a câștigat pâinea din predarea
David Ben Gurion () [Corola-website/Science/304395_a_305724]
-
Prima dată Diosigul a fost menționat în înregistrările din 1278 (Gyozik), în legătură cu primii ei proprietari (familia Dorog din neamul Gutkeled) și în legătură cu mănăstirea Sfântul Egidiu. Localitatea era cunoscută ca și centru de proprietate împreună cu Săcuieni; astfel a devenit devreme un târgușor (și din cauza podgoriei sale care era celebră chiar din secolul XVI). Așezarea a primit numele de Bihar-Diószeg în 1910 ( denumirile mai vechi fiind Diószeg, Ér-Diószeg și Mező-Diószeg ). Denumirea română Diosig, există din anul 1925. Diosig a devenit proprietatea lui Gavrilaș
Diosig, Bihor () [Corola-website/Science/300853_a_302182]
-
a rușilor. În afară de aceste naționalități pe teritoriul orașului mai locuiau și ucraineni, polonezi și nemți. În 1861 în Edineț este deschisă prima școală. În 1867 este deschisă o școală cu patru clase pentru fete. În 1852 Edinețul este pomenit drept târgușor. În 1859 aici se deschide o școală, în 1861 - o școală parohială bisericească, iar peste un an - un punct de găzduire peste noapte. Din 1885 târgușorul Edineț se dezvoltă destul de furtunos pentru acele timpuri. Un rol important în dezvoltarea orașului
Edineț () [Corola-website/Science/297799_a_299128]
-
deschisă o școală cu patru clase pentru fete. În 1852 Edinețul este pomenit drept târgușor. În 1859 aici se deschide o școală, în 1861 - o școală parohială bisericească, iar peste un an - un punct de găzduire peste noapte. Din 1885 târgușorul Edineț se dezvoltă destul de furtunos pentru acele timpuri. Un rol important în dezvoltarea orașului o are și așezarea geografică a Edinețului. Prin Edineț treceau două magistrale centrale - spre Lipcani și Bălți. Loibman Șmil a construit clădirea muzeului și a filialei
Edineț () [Corola-website/Science/297799_a_299128]
-
turistică, de o popularitate care o egalează pe cea a marilor stațiuni din imperiul austriac, fiind frecventată, pe sezon, de peste o mie de oameni, afară de cei aflați în trecere sau în sejururi ocazionale, de sfârșit de săptămână. Solca reprezenta un târgușor tipic pentru vremurile Bucovinei istorice, iar Sanatoriul și Institutul Hidropatic ofereau “climă subalpină cu schimbări minimale de temperatură; aer curat, balsamic și bogat de ozon; saloane de inhalare cu aburi de molizi și de slatină din Solca; tot felul de
Solca () [Corola-website/Science/297214_a_298543]
-
consulii străini. Ca urmare a condițiilor economice și sociale, satul Hărpășești cunoaște o dezvoltare aparte la sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea față de satele vecine, la 15 august 1855 fiind citat în lista târgurilor și târgușoarelor mai însemnate din Ținutul Iași alături de Iași, Târgu Frumos, Poieni, Goești, ca târgușor în Ocolul Cârligătura. Fostul conac de la Hărpășești în care au fost adăpostiți și găzduiți miniștri și chiar consuli străini, din care în prezent a rămas doar turnul
Hărpășești, Iași () [Corola-website/Science/301281_a_302610]
-
dezvoltare aparte la sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea față de satele vecine, la 15 august 1855 fiind citat în lista târgurilor și târgușoarelor mai însemnate din Ținutul Iași alături de Iași, Târgu Frumos, Poieni, Goești, ca târgușor în Ocolul Cârligătura. Fostul conac de la Hărpășești în care au fost adăpostiți și găzduiți miniștri și chiar consuli străini, din care în prezent a rămas doar turnul, a fost probabil construit în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea
Hărpășești, Iași () [Corola-website/Science/301281_a_302610]
-
socrul său. În acea vreme el a întemeiat o asociație denumită „Tiferet Hadat” (Splendoarea religiei) care avea menirea de contribuie la perfecționarea vieții religioase a evreilor din Ternopol. Cel dintâi post rabinic l-a avut în 1911 că rabin al târgușorului Hlinyany, denumit de evreii majoritari în localitate - Galina. Shapira a păstorit acolo vreme de zece ani, înființând și o ieșiva numită "Bney Tora", a cărei construcție a început în 1920, sub administrația polona. Ieșiva cuprindea o școală Talmud Tora, un
Yehuda Meir Shapira () [Corola-website/Science/330074_a_331403]
-
al XIX-lea, proprietara moșiei Baia era boieroaica Luxița Paladi, care stăpânea și moșiile vecine Tâmpesti și Horodniceni. Această boieroaică era fiica hatmanului Constantinică Bogdan Paladi, care a murit de holeră în 1831, lăsând o avere considerabilă: 14 moșii și târgușoarele Ștefănești și Podu Iloaiei, unde funcționau 40 de crâșme. Luxița Paladi s-a căsătorit mai întâi cu logofătul Nicolae Cantacuzino-Pașcnu, de care s-a despărțit, și apoi cu Don Emanuel Acunia, marchiz de Bedmar, grande al Spaniei, senator și membru
Biserica Albă din Baia () [Corola-website/Science/308813_a_310142]
-
alcătuiesc o zonă protejată (arie de protecție specială avifaunistică) situată în Dobrogea, pe teritoriul județului Constanța. Aria naturală se află în partea central nord-estică a județului Constanța, pe teritoriile administrative ale comunelor Cogealac, Grădina, Mihail Kogălniceanu, Pantelimon, Săcele, Siliștea și Târgușor și este străbătută de drumul național DN22. Zona Cheilor Dobrogei a fost declarată Arie de Protecție Specială Avifaunistică prin "Hotărârea de Guvern" nr. 1284 din 24 octombrie 2007 (privind declararea ariilor de protecție specială avifaunistică ca parte integrantă a rețelei
Cheile Dobrogei (sit SPA) () [Corola-website/Science/332403_a_333732]
-
au stabilit aici. Marea majoritate a acestor coloniști era de religie romano-catolică. La 10 octombrie 1782, sediul trupelor de graniță se mută la Gura Humorului. În timpul ocupației austriece, Gura Humorului crește ca importanță, fiind ridicat pe rând la rangul de târgușor și centru administrativ-teritorial (1820), apoi la cel de târg (1880) și capitală de district (1893), iar în cele din urmă, în anul 1904, a primit statutul de oraș. Până la primul război mondial, numărul populației românești din localitate era destul de redus
Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Gura Humorului () [Corola-website/Science/320920_a_322249]
-
cu înlesniri pentru a strânge străinii. După reforma religioasă a "patriarhului Nikon" în Rusia din secolul XVII aici au poposit lipovenii, ruși de rit vechi, care s-au așezat în lunca Ciulucului. Conform unor date la 1817 în satul și târgușorul Telenești locuiau 140 de țărani cu gospodării mici și 283 de case de negustori, în această perioadă orașul se dezvoltă intens ca centru comercial. Datorită amplasării sale avantajoase, la hotarul dintre codri și câmpie, Teleneștiul a cunoscut o dezvoltare vădită
Telenești () [Corola-website/Science/305084_a_306413]
-
7,68% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna purta denumirea de "Buciumi", făcea parte din plasa Codrul a județului Iași și era formată din satele Buciumi, Păun, Bârnova cu Pietrăria, Vlădiceni și târgușorul Socola, având în total 2287 de locuitori. În comună funcționau două mănăstiri, patru biserici, două școli de băieți cu 85 de elevi, o școală de fete cu 51 de eleve, și o moară cu aburi. Anuarul Socec din 1925 o
Comuna Bârnova, Iași () [Corola-website/Science/301260_a_302589]
-
de copii (dintre care 44 fete), și o biserică, construită în 1891. Locuitorii se ocupau cu agricultura, desfăcându-și produsele la Ploiești. Celelalte localități făceau parte din comune și plăși diferite. Astfel, Moara Nouă făcea parte din comuna Ploieștiori (plasa Târgușorul), iar satul Corlătești era reședința unei comune din plasa Crivina, comună ce avea 431 de locuitori și o biserică datând din 1792. În perioada interbelică, s-a regăsit în plasa Ploiești a județului Prahova. În 1925, comuna Berceni fusese desființată
Comuna Berceni, Prahova () [Corola-website/Science/301644_a_302973]
-
Târgușor este o comună în județul Constanța, Dobrogea, România, formată din satele Mireasa și Târgușor (reședința). Numele comunei este dat de numele celui mai mare dintre localitățile componente și provine din limba tătară. În trecut a fost un sat tătăresc numit
Comuna Târgușor, Constanța () [Corola-website/Science/310379_a_311708]
-
Târgușor este o comună în județul Constanța, Dobrogea, România, formată din satele Mireasa și Târgușor (reședința). Numele comunei este dat de numele celui mai mare dintre localitățile componente și provine din limba tătară. În trecut a fost un sat tătăresc numit Pazarlî sau Pazarlîk însemnând "Târgul" sau "Satul cu târg". Martin Gruneweg din Danzig, azi
Comuna Târgușor, Constanța () [Corola-website/Science/310379_a_311708]
-
șase ori în Imperiul Otoman cu caravanele negustorilor armeni din Liov menționează că în satul tătăresc Bazarlîkoy din întinsa câmpie a văzut întâia oară cum se ara cu o cămilă albă ca zăpada. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Târgușor se ridică la locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (96,23%). Pentru 3,53% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt
Comuna Târgușor, Constanța () [Corola-website/Science/310379_a_311708]
-
unicul ei sat 711 locuitori, comuna Mândrișca 847, iar comună Valea Seaca 2000. În 1925, comuna Cucova a fost desființată, sătul Cucova trecând la comună Valea Seaca; iar comună Mândrișca a fost diferențiată în satele Mândrișca, Pălămida, Șoseaua Națională și Târgușor. În 1950, comunele Mândrișca și Valea Seaca au trecut în administrarea raionului Adjud din regiunea Putna, apoi (după 1952) din regiunea Bârlad și (după 1956) din regiunea Bacău, iar în timp comună Mândrișca a fost și ea desființată și inclusă
Comuna Valea Seacă, Bacău () [Corola-website/Science/310143_a_311472]
-
Valea Seaca au trecut în administrarea raionului Adjud din regiunea Putna, apoi (după 1952) din regiunea Bârlad și (după 1956) din regiunea Bacău, iar în timp comună Mândrișca a fost și ea desființată și inclusă în comuna Valea Seaca, satele Târgușor și Șoseaua Națională fiind și ele comasate cu satul Mândrișca. În 1968, comuna Valea Seaca a trecut la județul Bacău; tot atunci, satele Mândrișca și Pălămida au fost desființate și comasate cu satul Valea Seaca. Comună este traversata pe axa
Comuna Valea Seacă, Bacău () [Corola-website/Science/310143_a_311472]
-
copii ai unei familii evreiești înstărite din Kiev. Tatăl ei, negustor de cai, a dispărut înainte ca ea să-l cunoască. Primul război mondial a surprins-o în pruncie în timpul unei vizite la bunica ei și surorile mamei într-un târgușor de lângă Kamianeț Podilski. Din cauza ostilităților militare din zonă, copilul nu a putut să se întoarcă la Kiev, și a trebuit să-și însoțească mătușile în peregrinările acestora dintr-o localitate într-alta. În acei ani ea a fost martoră la
Ruth Klüger-Aliav () [Corola-website/Science/326400_a_327729]
-
mai mult de la bunăvoința cerului, de la mila elementelor lui. Două milioane și jumătate de țărani (cifră exagerată poate), populație în adevăr românească, lucrează pământul și dau singura producție reală în această țară, pe câtă vreme restul locuitorilor români, cei din orașe, târguri și târgușoare, populație amestecată din curcituri asimilate românilor, din străini neasimilați încă și din jidani neasimilați și neasimilabili, fac negustorie, speculă, camătă, ocupă miile de funcții publice, trăiesc din gheșefturi și din politică. Populația rurală în marea ei majoritate, mai ales cea
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]