255 matches
-
în întregime de bombardamentul Armatei Roșii din ultima parte a lunii august 1944. Deja o parte dintre locuitori părăsiseră satul până în acel moment, inundațiile determinându-i și pe cei rămași să-l părăsească și să se stabilească, în special în Târlele Filiu, Ianca și Brăila. În anul 1973 au părăsit vatra satului ultimii locuitori, în marea lor parte bătrâni care nu doriseră să părăsească satul. Vatra satului a fost arată și transformată în teren agricol, în prezent mai putând fi vizibile
Comuna Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/300944_a_302273]
-
de „valea cea bună de păscut” oierii nordici s-ar fi decis să pună capăt transhumanței și să se sedentarizeze de-a lungul celor două văi mănoase ale Cristalinului. Apoi, din motive mioritice, cei doi s-ar fi certat scindând târla și moșia în părți ostile separate de pârâu. Fiecare și-ar fi luat neveste din sate apropiate întemeind familii puternice și cu descendențe fabuloase. Ulterior neamurile s-ar fi reconciliat și descendenții de la al patrulea rang s-ar fi căsătorit
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
de istorie și filologie. În 1924 universitatea a fost redenumită Universitatea de Stat din Leningrad după orașul omonim. În scopul de a suprima opoziția intelectuală față de puterea sovietică, o serie de istorici care lucrau la universitate, inclusiv Serghei Platonov, Evgheni Târle și Boris Grekov, au fost arestați în cadrul așa-numitei Afacerii Academice din 1929-1930 pe baza unor acuzații inventate de participare la o conspirație contra-revoluționară care viza răsturnarea guvernului. Alți membri ai personalului au fost reprimați în timpul Mării Epurări din 1937-1938
Universitatea de Stat din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/337643_a_338972]
-
Vladimir Smirnov, Solomon Mihlin, Iuri Linnik și Aleksandr Aleksandrov, fizicienii Boris Rosing și Vladimir Fock, astrofizicianul Viktor Ambartsumian, botaniștii Vladimir Komarov și Vladimir Sukahev, fiziologii Ivan Secenov și Kliment Timiriazev, filosoful și sociologul Pitirim Sorokin, istoricii Mahapandit Rahul Sankrityayan, Evgheni Târle și Boris Grekov, filologii Ivan Turgheniev, Ilia Ceavceavadze, Aleksandr Blok, Lev Șcerba, Vladimir Propp, Viktor Jirmunski, orientaliștii Vasili Struve, Joseph Orbeli și Boris Piotrovski, artistul Nicholas Roerich și alții. Romanciera americană Ayn Rând a urmat cursurile universității în perioada 1920-1924
Universitatea de Stat din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/337643_a_338972]
-
din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Ialomița-Balta și era formată din satul Reviga (după ce satele Cocora și Munteni-Buzău se separaseră recent pentru a forma comuna Cocora) și cătunele (târlele) Ghinica, Tumea și Răchițele, având în total 1255 locuitori. În comună funcționau o biserică și o școală cu 92 de elevi (dintre care 16 fete). La acea vreme, pe teritoriul actual al comunei mai funcționa în aceeași plasă și comuna
Comuna Reviga, Ialomița () [Corola-website/Science/301248_a_302577]
-
sunt ortodocși (96,14%). Pentru 3,52% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Borcea a județului Ialomița și era formată din satele Dichiseni, Coslogeni și Satnoeni, și din târlele Mandache și Putineiu, având în total 1181 de locuitori. În comună funcționau trei biserici (una în fiecare sat) și o școală mixtă cu 65 de elevi (din care nouă fete). Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna în plasa Fetești a
Comuna Dichiseni, Călărași () [Corola-website/Science/301110_a_302439]
-
fel de Capșa, eu cu ăla care a scris cartea... Gârlici (preocupat de câștig): E, păi de ce nu spui, e altceva! Invitați? Reta: Nevoie mare! De la Buc., maistrul Stepârță, Nae Prepuță... și-o mai fi careva... Îți dai seama? Din târla noastră, Ghecurcu, Carcalete și Țoi D. Țoi... Sau invers... Ai? Parcă așa îl cheama... Gârlici: Dracu mai știe! Dar de aici, din mahala? Reta: Ăi mai de vază! În primul rând eu! Gârlici: Altfel nici că se putea! Reta:...Apoi
ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Nicolae Bălaşa () [Corola-journal/Journalistic/93_a_109]
-
cârciuma „La Bordeiul Verde”, loc de popas binecunoscut de pe acest drum. Cârciuma era adăpostită într-un bordei acoperit cu pământ, pe care vara creștea iarba, săpat în movila Bordei-Verde, aflată la ieșirea de sud a actualului sat, pe drumul spre Târlele Filiu, în apropiere de intersecția acestuia cu DJ-211. Originea toponimului este confirmată de studii recente care arată că prima atestare documentară a numelui de Bordei Verde datează din anul 1861, fiind folosit în mod continuu din acel moment. Cârciuma reprezenta
Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/324430_a_325759]
-
Câteva repere importante în evoluția satului Bordeiul-Verde: sunt prezentate succint în continuare: La sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX, satul făcea parte din comuna Bordeiul-Verde, din plasa Balta a județului Brăila, împreună cu satul Crestezul, cătunele Mototolești și Druica și târlele Albuleț, Colțica, Vlădeni și Spânul. În jurul anului 1900, un tablou succint al satului arăta astfel: Modificări importante în structura satului aveau să apară în urma aplicării reformei agrare din 1921. Efectul principal, pe plan local, al acestei legi avea să-l
Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/324430_a_325759]
-
1888-1889.De-a lungul timpului, mulți bârsani s-au stabilit în „Regat”; în comuna Casimcea (Babadag) aproape toți locuitorii sunt mocani din Vama și Întorsura Buzăului, Sita Buzăului, Covasna, Poiana Sărată, Brețcu.Oierii din Poiană, din cele vreo 46 de târle, aveau numai două stâni în munți, restul cele mai multe în Crimeea (circe 30 de târle), în Basarabia, în județele Cahul și Ismail și în Balta Brăilei.85 După Sabin Opreanu, într-o târlă erau prin anii 1860 în tovărășie, cam 3000
Poiana Sărată, Bacău () [Corola-website/Science/300694_a_302023]
-
Casimcea (Babadag) aproape toți locuitorii sunt mocani din Vama și Întorsura Buzăului, Sita Buzăului, Covasna, Poiana Sărată, Brețcu.Oierii din Poiană, din cele vreo 46 de târle, aveau numai două stâni în munți, restul cele mai multe în Crimeea (circe 30 de târle), în Basarabia, în județele Cahul și Ismail și în Balta Brăilei.85 După Sabin Opreanu, într-o târlă erau prin anii 1860 în tovărășie, cam 3000 de oi, numărul lor scăzând la jumătate în 1930.Populația satului în acel an
Poiana Sărată, Bacău () [Corola-website/Science/300694_a_302023]
-
Oierii din Poiană, din cele vreo 46 de târle, aveau numai două stâni în munți, restul cele mai multe în Crimeea (circe 30 de târle), în Basarabia, în județele Cahul și Ismail și în Balta Brăilei.85 După Sabin Opreanu, într-o târlă erau prin anii 1860 în tovărășie, cam 3000 de oi, numărul lor scăzând la jumătate în 1930.Populația satului în acel an se apropia de 2000 de suflete - români 1600, unguri peste 160 iar restul flotanți (funcționari vamali, poliție de
Poiana Sărată, Bacău () [Corola-website/Science/300694_a_302023]
-
Cochirleanca este o comună în județul Buzău, Muntenia, România, formată din satele Boboc, Cochirleanca (reședința), Gara Bobocu, Roșioru și Târlele. Are o populație de aproximativ 5000 de locuitori și se află în partea de est a județului, în Câmpia Râmnicului. Comuna se află la de orașul Buzău și este cunoscută pentru Școala de Aplicație pentru Forțele Aeriene „Aurel Vlaicu” din
Comuna Cochirleanca, Buzău () [Corola-website/Science/300805_a_302134]
-
comunei este satul Cochirleanca, aflat la o distanță de față de orașul Buzău și la față de orașul Râmnicu Sărat, având o suprafață de , din care reprezintă terenuri agricole. Comuna cuprinde 5 sate: Cochirleanca (satul de reședință), Boboc, Roșioru, Gara Bobocu și Târlele. Se învecinează la nord cu comunele Ziduri și Bălăceanu, la vest cu comuna Poșta Câlnău, la sud cu comunele Săgeata și Vadu Pașii (toate din județul Buzău), iar la est cu comuna Galbenu din județul Brăila. Are un relief de
Comuna Cochirleanca, Buzău () [Corola-website/Science/300805_a_302134]
-
deservită de gara Boboc. La Gara Bobocu funcționează Școala de Aplicație pentru Aviație Aurel Vlaicu. În comună sunt trei școli cu clasele I-VIII (două în Cochirleanca și una la Boboc) și trei școli cu clase I-IV (Gara Bobocu, Târlele și Roșioru). Există și 4 grădinițe pentru preșcolari, în toate satele câte una (cu excepția satului Târlele). Vestigii arheologice au fost descoperite la Roșioru și ele aparțin culturii Sântana de Mureș (sec.III-V d.Hr.). Tot la Roșioru s-a
Comuna Cochirleanca, Buzău () [Corola-website/Science/300805_a_302134]
-
comună sunt trei școli cu clasele I-VIII (două în Cochirleanca și una la Boboc) și trei școli cu clase I-IV (Gara Bobocu, Târlele și Roșioru). Există și 4 grădinițe pentru preșcolari, în toate satele câte una (cu excepția satului Târlele). Vestigii arheologice au fost descoperite la Roșioru și ele aparțin culturii Sântana de Mureș (sec.III-V d.Hr.). Tot la Roșioru s-a descoperit și un tezaur de monede otomane. În zona actuală a comunei este atestat în secolul
Comuna Cochirleanca, Buzău () [Corola-website/Science/300805_a_302134]
-
Peste 200 de localnici din satele Găgeanu, Boboc și Roșioru au luptat în armata română în acest război, iar reforma agrară din 1921 a dus la împroprietărirea lor și a altor țărani stabiliți în zonă, care au înființat noul sat Târlele. În perioada interbelică, proprietățile țărănești s-au fărâmițat progresiv, sau au fost puse gaj pentru credite care nu au mai putut fi plătite, astfel că țăranii au redevenit dependenți de marii proprietari de moșii, ale căror pământuri le lucrau. În
Comuna Cochirleanca, Buzău () [Corola-website/Science/300805_a_302134]
-
Târlele este un sat în comuna Cochirleanca din județul Buzău, Muntenia, România. Se află în sudul acesteia. Satul Târlele este situat în Comuna Cochirleanca din estul județului Buzău, la o altitudine de 87 metri, față de nivelul mării. Se află aproximativ la
Târlele, Buzău () [Corola-website/Science/301046_a_302375]
-
Târlele este un sat în comuna Cochirleanca din județul Buzău, Muntenia, România. Se află în sudul acesteia. Satul Târlele este situat în Comuna Cochirleanca din estul județului Buzău, la o altitudine de 87 metri, față de nivelul mării. Se află aproximativ la 45 grade și 11 minute latitudine nordică și 27 grade, 1 minut longitudine estică. Accesul se face pornind
Târlele, Buzău () [Corola-website/Science/301046_a_302375]
-
minute latitudine nordică și 27 grade, 1 minut longitudine estică. Accesul se face pornind din satul Boboc, pe drumul comunal pietruit nr. 14, pe o distanță de . Denumirea satului are legătură cu stânele care existau aici înainte de construirea primei case (târlă = stână). Satul are 63 locuitori, din care 42 bărbați și 21 femei.Toți sunt de etnie română și de religie ortodoxă. Nu există biserică și nici cimitir, oamenii mergând la biserica din Boboc. Chiar și morții îi îngroapă tot la
Târlele, Buzău () [Corola-website/Science/301046_a_302375]
-
ortodocși (90,48%). Pentru 8,9% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna purta numele de "Cocargeaua", făcea parte din plasa Borcea a județului Ialomița și avea în compunere satele Cocargea, Buliga și târlele Nefelea și Renciu, având în total 2513 locuitori. În comună existau trei biserici și două școli una de băieți, cu 80 de elevi și una de fete, cu 31 de eleve. La acea vreme, pe teritoriul actual al comunei, mai
Comuna Borcea, Călărași () [Corola-website/Science/301104_a_302433]
-
Elena Cachi și urmașii colonelului Grigore Dimitrescu. Bucu devine comună după organizarea din anul 1863. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Ialomița-Balta a județului Ialomița și avea în compunere satele Bucu și Gheorghe Lazăr, precum și târlele Iezeru, Cășeria, Capu Moșiei și Ionești, având o populație totală de 2285 de locuitori. Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna cu satele Bucu, Gheorghe Lazăr și Sărățeni, cu o populație de 3011 locuitori. Satul Gheorghe Lazăr s-a separat în
Bucu, Ialomița () [Corola-website/Science/301233_a_302562]
-
este o localitate dispărută în județul Brăila, Muntenia, România. La sfârșitul secolului al XIX-lea, era o târlă componentă a comunei Osmanu aflată în plasa Balta a județului Brăila, având 36 de gospodării cu 160 locuitori. Satul era situat la circa 6 kilometri est de Bordei Verde, pe drumul spre Brăila, prin Silistraru. Satul a dispărut la începutul
Imina () [Corola-website/Science/327989_a_329318]
-
la circa 6 kilometri est de Bordei Verde, pe drumul spre Brăila, prin Silistraru. Satul a dispărut la începutul secolului XX, odată cu înființarea actualului sat Constantin Gabrielescu, prin crearea unui nou amplasament, pe platou și strămutarea locuitorilor din cătunele și târlele împrăștiate pe văile înconjurătoare (Crestezul, Mototolești, Vlădeni, Spânul, Burta-Encii și Imina). Satul nou creat se va numi "Șcheaua Nouă" și va avea un plan regulat, cu străzi drepte și perpendiculare pe drumul comunal ce face legătura cu Bordei Verde. Acțiunea
Imina () [Corola-website/Science/327989_a_329318]
-
pluguri trase de 4-6 boi, iar fertilizarea cu gunoi de grajd, deși nu se făcea îndeajuns din cauza dificultății de a-l transporta. Se practica în schimb târlirea (staționarea turmei de oi pe o anumită suprafață de teren, în așa numită târlă. Excrementele oilor devin un îngrășământ natural). Nevoia de terenuri agricole, determinate în bună măsură de sporul demografic, i-a silit pe oameni să despădurească versanții cu expunere sud-estică și declivitate mai puțin accentuate, folosind sapa de laz sau întreruperea activității
Molișet, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300884_a_302213]