596 matches
-
de cânepă, acestea fiind biodegradabile; VEZI ȘI: O localitate din Spania reduce rata șomajului prin cultivarea de marijuana Primul model de mașină “Ț” pentru Henry Ford mergea pe gazolina extrasa din cânepă, mașina însăși fiind realizată din cânepă. Mașină avea tăblii de plastic obținut din cînepă, care erau de 10 ori mai rezistente față de oțel. Din cânepă se pot face medicamente. Să nu uităm că în trecut, Asociația Medicală Americană sprijinea tratamentele pe bază de canabis, care sunt mult mai naturale
La ce se foloseşte marijuana () [Corola-journal/Journalistic/66036_a_67361]
-
formarea URSS! Nu, aici nu e nicio diversiune retro-politică, ci doar strângerea la lingurică produsă de cutezanța de a încerca să te apleci puțin peste parapet, ca să vezi abisul ce se cască. Deloc prevederi speciale de siguranță, ci doar simple tăblii cu rugămintea să nu urci pe parapet, pentru că e periculos, e... abis și - s-a zis! Iar după cina de la cafeneaua La Bohème - o promenadă à pied (odată ce suntem între însemne și accente franțuzești) pe Strada de Nord, pietonală, spre
Jurnal de Armenia by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/4958_a_6283]
-
din bucătărie și nu se mai mișcă, nici nu-și mai ridică privirea, ca și cum ar fi ațipit, până ce simți un miros aspru de leșie și săpun și corpul ei atingându-l ușor pe al lui. Freca cu o cârpă udă tăblia mesei. Întâi văzu mâinile roșii și umede, brațele goale; apoi, cu o neliniște crescândă, tremurul ușor al sânilor, sub bluza învechită, clătinându-se ritmic în timp ce freca. Se duse la sobă și se întoarse cu cafetiera și o farfurie cu pâine
JULIÁN RÍOS - Cortegiul umbrelor () [Corola-journal/Journalistic/4411_a_5736]
-
doña Manuela au hotărât că sosise vremea să învăț să cos. La paisprezece ani, am început cu ce era mai simplu: bride, surfilat, însăilat ușor. Au urmat butoniere, tighele, tivuri. Stăteam și lucram pe scaune mici de răchită, aplecate peste tăbliile de lemn de pe genunchi; pe ele țineam lucrul. Doña Manuela se ocupa de cliente, croia, proba, rectifica. Mama lua măsuri și făcea restul: cosea tot ce era mai delicat, împărțea treburile, controla realizarea lor, impunând ritm și disciplină micului batalion
María Dueñas - Iubirile croitoresei () [Corola-journal/Journalistic/5689_a_7014]
-
și Cioran și terminînd cu Dragomir, nu dădeau doi bani pe confortul lor exterior. Toate isprăvile prin care fusese mutată din loc cultura unei țări sau a unei epoci luaseră naștere îndeobște pe o masă oarecare (dacă nu pe o tăblie sprijinită pe genunchi), pe caiete cu hîrtie proastă, mîzgălite cu pixuri amărîte și creioane prost ascuțite. I-am văzut pe unii trăind aproape în mizerie (pe Noica la Păltiniș sau pe Țuțea în garsoniera din spatele Cișmigiului) și nici unul dintre ei
Alexandru Dragomir, destinul deturnat al unui filozof by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Memoirs/13242_a_14567]
-
se strîng în jurul lor ca o cămașă de forță bucuria unor emisiuni stupid de omenești la televizor mama își întîlnește fiica părăsită acum treizeci de ani și lacrimile nu am să mai scap niciodată doamnă nora și unghiile care zgîrie tăblia mesei ca pe o ușă care nu se deschide eu trăiesc pe o altă planetă doamne ce venin atroce ai pus în mine ca să mă distingi de surorile mele ca să mă ridici la tine și să-mi dai acest insuportabil
cînd nu înțeleg mă joc by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/13459_a_14784]
-
Simona Tache Mi-am luat suport de laptop și sunt supermulțumită de el. O singură problemă am: de când îl am, stau mai mereu cu antebrațele rănite. Îmi prind pielea între tăblia pe care se ține laptopul și așa-zisele “picioare”, care sunt pliabile. Prin urmare, mâinile mele arată mai mereu așa: Mă gândesc să încep să folosesc și niște mănuși.
Răni profesionale by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19282_a_20607]
-
o ordine de invidiat. În cea de a doua încăpere în care se ajungea printr-o arcadă unde atârna o draperie din catifea groasă colorată violet, era un adevărat sanctuar. Într-un capăt al încăperii exista un pat dublu, cu tăblii metalice, pictate cu desene reprezentând cupidoni cu arcurile întinse, țintind spre pieptul nor nimfe sau amorezi, o masă cu două scaune curbate și pe masă tot ce trebuia pentru servirea unui cuplu: pahare pentru șampanie, carafe cu încrustații fine din
ROMAN ÎN LUCRU CAPITOLUL X de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382414_a_383743]
-
să răspundă tuturor scrisorilor pe care le primea, iar dăscălițele cereau de multe ori cărți pentru școlile în care profesau, ceea ce savantului îi făcea deosebită plăcere, fiind foarte generos cu astfel de daruri. Am fost profund impresionați de patul cu tăbliile înalte de la cele două capete care creau iluzia optică de dimensiune redusă, făcându-i să întrebe dacă în acest pat chiar putea să încapă un om de talia savantului, au fost deasemenea impresionați de exponatele din muzeul de etnografie, în
O CĂLĂTORIE DE STUDIU de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1382 din 13 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383541_a_384870]
-
într-o altă încăpere, camera copiilor, a lui Neculai și a lui George, având ca bază documentară opera memorialistică a savantului. Ambianța adecvată preocupărilor intelectuale precoce este sugerată de o etajeră cu cărți, un birou tip ,,sécrétaire'', un pat cu tăblii de fier și îngeri pictați, mai multe tablouri de familie dominate de singura fotografie din copilărie: Nicolae și George Iorga în anii de liceu. În 1967 a luat ființă Biblioteca documentară ,,Nicolae Iorga", care conține primele ediții ale operei lui
ACTIVITATE INSTRUCTIV –EDUCATIVĂ EXTRAŞCOLARĂ VIZITĂ LA CASA MEMORIALĂ ,,NICOLAE IORGA de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383542_a_384871]
-
răspundă tuturor scrisorilor pe care le primea, iar dăscălițele cereau de multe ori cărți pentru școlile în care profesau, ceea ce savantului îi făcea deosebită plăcere, fiind foarte generos cu astfel de daruri. Elevii au fost profund impresionați de patul cu tăbliile înalte de la cele două capete care creau iluzia optică de dimensiune redusă, făcându-i să întrebe dacă în acest pat chiar putea să încapă un om de talia savantului, au fost deasemenea impresionați de exponatele din muzeul de etnografie, în
ACTIVITATE INSTRUCTIV –EDUCATIVĂ EXTRAŞCOLARĂ VIZITĂ LA CASA MEMORIALĂ ,,NICOLAE IORGA de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383542_a_384871]
-
acasă, nu mai aveam nevoie de încă o curvă, aveam două și cu tine trei....n-ai înțeles?...niciodată nu o voi considera copilul meu, n-o iubesc, pleacă cu ea de aici. Și cu furie izbește cu piciorul în tăblia patului. - Dar uite ce frumoasă este, e copilul nostru, trebuie să o iubești la fel ca pe celelalte, când o să vrea Dumnezeu o să avem și un băiat, spuse femeia lăcrimând. -Niciodată, auzi?... niciodată, pentru mine nu există, spuse Alexandru după ce
ÎNCHISORILE SUFLETULUI-DESTINUL MAGDALENEI- CAPITOLUL I de ANA PODARU în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382941_a_384270]
-
acolo ultima dată, însă acum parc-aș fi intrat întâi! O fereastră micuță cu gratii se-adăpostea îndărătul unei verzi perdele străvezii. Sclipirea mătăsii da privirii curioase frumusețea deplin-a grădinii de-afară. De-a lungul unui perete, patul cu tăblii vopsite în culoarea aguridei îți arăta din medalioane aurite poze bucolice, odrăslite în culori de curcubeu, prelungind mii de tonuri în ochi și în minte. Pe lângă peretele din fața crivatului, o ladă-nflorată cu lalele și maci îi ținea tovărășie acestuia
CASETA CU BIJUTERII de ANGELA DINA în ediţia nr. 1997 din 19 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385328_a_386657]
-
uită, comentase cu discreție Olimpia, mai întremată după ce inspirase aer proaspăt, mare minune, Sașa s-a înduplecat să ne facă cinste!... Din pricina vremii posomorâte, gelateria lui Beliov era aproape goală. Ne așezaserăm într-un colț la o masă rotundă, având tăblia dintr-o marmură albă cu vinișoare roz. Scaunele din jurul ei erau de metal, niște perinițe pufoase protejau însă posteriorul clienților de răceala acestuia. O chelneriță nurlie, cu bonețică și șorțuleț alb, se prezentase cu promptitudine să ne ia comanda. Pe
VLASIA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383119_a_384448]
-
de perete și pe ea intră buluc un nor de praf care se opri un moment în prag, apoi se repezi pe la mese destrămându-se în șase-șapte găligani ce încălecară într-o clipită scaunele și începură să bată sacadat în tăblii chiuind și scandând: „Vot-ki! Vot-ki!”. Din mijlocul lor se desprinse unul mai înalt, roșcovan, cu șapca dată pe ceafă; zărindu-l pe hangiu, se duse cu pași mari spre el, îl apucă de umeri și-l sărută apăsat de trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
asupra făpturii sale dinspre care venea în răstimpuri un interesant miros de gutuie coaptă, ar fi băgat de seamă că tânăra femeie nu-i tocmai în apele ei. Din când în când, zgâria cu unghia arătătorului de la plinuța mână dreaptă tăblia mesei, își freca ușor genunchii rotunzi unul de altul sau își trecea, degetele prin părul bogat și negru, oftând prelung și lăsându-și perfectul cap pe spate, cu nările răsfrânte. Tot ceea ce vedea de la înălțimea cerdacului, în lumina dumnezeiască a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
distanță. — Acolo este puțul - spuse. Te las aici. Când începură să coboare, atât puțul și palmierii, cât și munții îndepărtați se pierdură din vedere, așa încât austriacul intră în panică, înțelegând că va rămâne absolut singur în mijlocul întinderii netede ca o tăblie de masă încinsă de soare și fără nici cea mai mică urmă de orizont oriunde-ți îndreptai privirea. — Iisuse! - exclamă. Întotdeauna am urât să spun „te-am avertizat“ - zise Nené Dupré. Dar adevărul e că te-am avertizat... - Din partea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
duce la gură doar nu s-o apuca să borască În ea nu se șterge la frunte eu n-am nici pe dracu parcă săraca maică-mea m-ar fi fătat În avion nu Într-un pat de campanie cu tăblii de fier și taică-miu mai mult beat decît treaz și cu biciul după ușă te-ai născut negru În cerul gurii zicea maica-mare da tot l-am mușcat pe dascăl de mînă cînd a ridicat joarda să dea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
că nu îl vor lăsa să treacă, dar chiar în clipa în care camionul ajungea aproape de ei, râdeau și fugeau deoparte. Aș fi vrut să fiu și eu unul dintre copiii aceia care mergeau remorcă și-și atârnau picioarele peste tăblia lăstată din spate și să simt cum mă învăluie vântul. Singurul moment nepotrivit pentru așa o cursă era atunci când ploua. Femeia care vorbea cu tanti Mae era genul care nu tăcea deloc. O vreme a vorbit despre fabrică și despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
dacă vrei, David, s-a aplecat tanti Mae să-mi spună. Clyde nu voia asta, mi-am dat seama, așa că am zis că nu și m-am urcat în remorcă. Mașina a pornit, iar eu stăteam cu picioarele atârnate pe tăblia lăsată din spate. Am lăsat strada principală în urmă. M-am uitat la stradă și am văzut-o curgând ca și râul de sub podul de la fabrică atunci când era inundație. Mașini care mergeau în direcția opusă au trecut pe lângă noi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
care, dacă mișcai mâna în direcția opusă, obțineai o culoare neagră, de un negru atât de intens, încât puteai scrie pe el cu creta. Între fotolii se afla o masă ovală, lăcuită cu negru, cu picioarele curbate unite printr-o tăblie pe care se odihnea albumul familiei, lucru de care m-am convins imediat ce l-am scos de acolo. Acest album avea o închizătoare metalică cu arc și era îmbrăcat în catifea liliachie. Partea pe care stătea albumul era ghintuită la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
foarte bună, numai că nu merge acum. No, ascultă la mine ficior, un păhărel de pălincă merge oricând! Așa e, dar numai unul! se arătă de acord și Cristi. Simion Pop se lăsă pe spătarul scaunului, cu mâinile rezemate de tăblia mesei. Privea mulțumit la familia sa și la musafirul de lângă el. De fapt, ce ai pățit? întrebă el. Traian, nepotu-meu, nu mi-a spus decât că ai suferit un accident, n-a intrat în amănunte. N-am apucat să discut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
a mesei de ședințe lipită de birou, las-o încolo de politețe! Mulțumesc, spuse Cristian așezându-se. Pop ieși de după birou și se așeză și el la masă, față în față cu invitatul său. Își sprijini mâinile lui mari de tăblia mesei și îl privi pe Cristi în ochi. Ia spune, bei o cafea cu mine? Cristi își aminti ce-i spusese Ileana seara trecută despre boala de inimă a lui taică-su. Era sigur că nevastă-sa nu-i dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
vicleană nu zăbovea mai mult de o clipă într-un singur loc. Tot nu te-ai răzgândit? De ce ții morțiș să ne pierdem timpul acolo? întrebă celălalt. Nu-i treaba ta, Boris! izbucni piticul, lovind cu pumnul său mic în tăblia biroului. Eu te întreb pe tine ce faci cu banii? Pot să îți spun dacă vrei. Mai întâi... Nu mă interesează, du-te și ocupă-te de săpături! îl expedie Mihailovici ridicându-se în picioare. Te întorci când ai terminat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
întrebă el calm. Am luat toate măsurile pe care m-am priceput. În zadar, moșneagul e prezent acolo în fiecare zi. Asta nu arată nimic altceva decât că nu ai luat chiar toate măsurile! lovi Vlad violent cu pumnul în tăblia biroului. În sfârșit, Mihailovici se oprise locului. Trecuse în spatele biroului, trăgându-și scaunul pe care îl aruncase cât colo mai devreme. Se așeză și își rezemă coatele pe tăblie. Întotdeauna, mai există o soluție! spuse el calm de această dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]