18,686 matches
-
Cînd i-a furat bătrînei poșeta, el s-a purtat ca un terorist. Nu a profitat de neatenția ei, ci a tîlhărit-o pe față, iar, dacă ceilalți pasageri ai tramvaiului or fi băgat de seamă ce se întîmplă și au tăcut, de frică, avem de-a face cu un act de terorism de cea mai pură speță. Dar, cum se întîmplă, la noi, adesea, chiar și terorismul e ridicol. Nu se întîmplă într-un avion, ci într-un tramvai, iar femeia
Hoții, dintre noi și pentru noi by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13607_a_14932]
-
față și, așa cam apatică și semibronzată cum e, parcă aduce a deputată în Parlament când tocmai se discută noul Cod Penal; zâmbește tot mai rar și seamănă binișor cu Mona Muscă pe vremea când aceasta era invitată să vorbească tăcând la „Chestiunea zilei”, a lui Floriiiin Călineeescuuu. E o căldură de nici nu mai știe stânga ce face dreapta care, prin declarații belicos-arogante televizate, vrea să-i inspire electoratului ideea că PSD-ul nu e de neînvins. În acest sens
Circumstanță atenuantă – Canicula by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13630_a_14955]
-
nu se creadă căăăăă... De-acum e simplu, bade, îmi zice el ardelenește: CMA va emite mandate de re-arestare și gata. Uriașă căldură! Ferească-ne Dumnezeu, Isaak Asimov, Urmuz, Hitchcock și Ion Hobana, de SF-uri... Nu pricep nimic, dar tac făcând-o pe „Gânditorul de la Hamangia” de Auguste Rodin. Nu-i a lui sculptura?! Noa, și? Eu n-am voie să am un viciu de interpretare greșită a studiului de caz? Și-apoi, pe căldurile astea circumstanțiale, cine mai ține
Circumstanță atenuantă – Canicula by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13630_a_14955]
-
exemplu, în cazul Domnișoara Christina, “pornografia” surclasase orice discuție despre limitele și posibilitățile literaturii fantastice în sine. Cum atacurile vin din garda veche, de la profesorii atacați și de “criniști”, Eliade se aștepta la o susținere din partea congenerilor săi, care însă tac, aflăm tot din Memorii. Eliade va interveni făcând o distincție între scriitorii care introduceau scene ale corporalității din rațiuni de logică internă a textului și “oportuniștii” care le introduceau într-o manieră vulgarizată, cu unicul scop de a crește gradul
Scriitori în boxa acuzaților by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13622_a_14947]
-
chestie hamletiană? În consecință și fiindcă imaginația mea are sclipiri patologico-morbide, l-am văzut pe domnul ministru ținând în mână un craniu de contribuabil și întrebându-l: „Bade, ce zici? To be, or not to be? Și cum craniul a tăcut rânjindu-și dantura până la balamalele maxilarelor, tot bietul dom’ ministru a răspuns româno-oltenește: fie ce-o fi - cel puțin așa am tradus eu; prețul benzinei a crescut, iar Guvernul „a văzut că lucrul acesta era bun.” (citat din memorie după
Minunății by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13648_a_14973]
-
în ochi/ tremura// îmi dăruiai/ culori răvășite/ lacrima// m-a-nselat soarele/ o linie rece/ trecerea ta// spiritul gloriei/ ponderea absolutului/ tăcere// cenușă inserării/ pierzandu-te/ în suflet te adun// deodată/ aud timpul/ în umila supunere// o clipă simții/ că/ inima-i tace// rugăciune/ dar unde e oare adevărul/ cu tine l-ai luat?// sfârșit de iarnă/ se-ngreuiaza semințele/ de plictiseală// iubire/ cenușă din urmă/ spre ființă ta/ jocul mișcării,/ icoane icoane.../ exist?// visul/ beata opunere/ în jocul distanței Interesant și poemul
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13756_a_15081]
-
-mă eu așa, singur, mă întâlnesc cu directorul liceului, profesorul Bălăceanu, de limba română. Îl salut, luându-mi șapca neagră cu bentiță galbenă de pe cap, și el zice: Băiețică, dar tu ce cauți aici?. Eu m-am pierdut și am tăcut, lăsând capul jos, pentru că directorul crezuse ori că fumam, ori că aveam întâlnire cu vreo fată. Și nu era nici una dintre acestea. După care, profesorul Bălăceanu zice: Or scrii poezii?. La care, eu n-am spus nu, ci am lăsat
“Dinu Păturică este un prototip al activistului” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13745_a_15070]
-
ființa sa locuită de imens talent, de vulnerabilități. Genial. Mi-am dat seama că peste cîteva zile ar fi împlinit șaptezeci de ani... Am regretat imens că nu a fost timp să ne cunoaștem, să stăm de vorbă sau să tăcem împreună. Am avut un răgaz, o singură dată, la Tîrgu-Mureș, acum zece ani, cînd Promoția de aur s-a întîlnit și s-a sărbătorit. George Constantin căuta însingurarea. În mod bizar pentru mine, atunci. Se achita perfect de îndatoririle unui
Zile de naștere by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13775_a_15100]
-
sănii? Nu cumva sânii? Înțelesul dedus din context, săracul, ce ne mai descurcă, dacă greșelile clasice de literă nu ne aruncă ele în mici coșmare precum mi-e frice de uitare, și minuni de gândire adâncă precum Totul cânta si tace/ Ca-n vis/ Dang, dang, dang sau Cuvintele mele au "încetsat" sa mai fie, sau m-am uitat spre in jos/ ajunsesem prea sus? Dar să nu dăm impresia că textele sunt un dezastru total. Dimpotrivă, fondul este interesant, obsesiile
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13805_a_15130]
-
coboram de pe dealuri cu amărăciunea că întunericul a întrerupt și cititul, și lunga noastră comuniune. Când scriu, scriu și pentru ei: o parte dintre mustrările lor de critici fără grai mă urmăresc astăzi la fel ca ieri. Știau ei ce tac și de ce." Cîte comitete și comiții conduce dl Năstase? Nici nu lăsaseră bine mîinile jos deputații, votînd modificările Constituției, lunea trecută, că ADEVĂRUL le-a pregătit o surpriză pentru dimineața zilei următoare, titrînd usturător: După 12 ani de omoruri, fraude
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13785_a_15110]
-
din La Moși sau urmările unei alimentații proaste își sporește efectul comic printr-o sonoritate care trimite într-un fel cu gîndul al sfîrșitul ceremonios al celebrei balade a lui Ștefan Augustin Doinaș, Mistrețul cu colți de argint: „.../ cînd tòți tac și muzica tace de tot,/ de sub scaunul căruia, oare,/ se-aude-o cadență ca de fagot?" (Caragialeta p. 44) Cu minuție de orfevru își cizelează Șerban Foarță versurile în Caragialeta și Caragialeta bis. Prozodia este pe cît de îndrăzneață pe atît de
Vă place Foarță? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13840_a_15165]
-
sau urmările unei alimentații proaste își sporește efectul comic printr-o sonoritate care trimite într-un fel cu gîndul al sfîrșitul ceremonios al celebrei balade a lui Ștefan Augustin Doinaș, Mistrețul cu colți de argint: „.../ cînd tòți tac și muzica tace de tot,/ de sub scaunul căruia, oare,/ se-aude-o cadență ca de fagot?" (Caragialeta p. 44) Cu minuție de orfevru își cizelează Șerban Foarță versurile în Caragialeta și Caragialeta bis. Prozodia este pe cît de îndrăzneață pe atît de proaspătă (aviz poeților
Vă place Foarță? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13840_a_15165]
-
gard în plină noapte. Coboară în ruinele uluitoare ale Varșoviei, în pustiul unui oraș de cenușă, lăsînd în spate luptele și tancurile germane. Un gard, un zid ce separă lumile. Cînd povestea ajunse aici, {eherezada văzu zorii mijind și, sfioasă, tăcu.
Nocturnă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13875_a_15200]
-
mărturisiri» (p. 31). Fedra este considerată o tragedie a vorbirii, în care regina e, oximoronic, "prea înghețată în dogoare" (p. 78), iar Hipolit, acuzat pe nedrept, refuză să se apere: "simțind că izvoarele discursului au fost contaminate, șelț preferă să tacă" (p. 21). Desigur, afirmațiile lui Toma Pavel sînt perfect valabile. Pentru textele amintite, dar și pentru literatură în general. «Literatura - spune autorul - este și o sumă de mituri ale limbajului» (p. 136). O știe orice om de litere. Care, lucid
Cuvinte despre cuvinte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13894_a_15219]
-
și-atunci vorbim despre probleme filosofice/ eu îi spun că iubirea nu e oarbă/ ci doar puțin lovită la ochi/ și că e chiar frumos să strigi/ că ești viu când viscolul își cere afară/ iarna lui dar ea râde tace/ din când în când îmi face semn/ să sorb mai iute din cafea". E limpede că abia cu acest poem, care și el este departe de a fi perfect, înțelegem că nu de florile mărului ați fost premiat. Totuși, dacă
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13914_a_15239]
-
se joace cu noi până ce oboseala ne va răpune. Ce minune de gâze, spune ea, iar eu zâmbesc: sunt ca niște copii ștrengari, putem să le iubim ca pe copiii noștri. Înțeleg, în vreme ce îi spun că ar fi trebuit să tac, blegul de mine, deși poate n-aș fi reușit să aud sau să-i dau vreo importanță, o prostie, la urma urmei. Le ascult, pentru o clipă, liniștea, le verific țesuturile în căutarea celei mai mici asperități, dar totul este
Vreme rea cu fosfene by Coman Lupu () [Corola-journal/Journalistic/13912_a_15237]
-
care și România literară a vorbit în numărul trecut ca despre o impostură. Sprijinite de autoritățile comuniste, acest tip de lucrări pseudoștiințifice continuă să apară și azi pe fondul unor mentalități vechi și pernicioase. Ne bucurăm că specialiștii nu mai tac, socotind sub demnitatea lor să se implice în asemenea urîte lucruri. Așteptăm și alte comentarii. l În CONVORBIRILE LITERARE din aprilie, dl Dan Mănucă publică niște documente emoționante (valoarea literară trece, în astfel de cazuri, pe locul doi) și anume
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13918_a_15243]
-
fi putut să judece ca unul mare, ar fi găsit că e perfect justificat tonul ceremonios al domnului în uniforma cu nasturi strălucitori de metal și obrajii rubiconzi, de parcă ar fi fost una dintre "pieile roșii" din aventurile lui Winetu. Tăcea intimidat de gravitatea cu care mărețul personaj îi solicita părerea, uluit mai ales de desfășurarea manevrei sale, atât de asemănătoare cu aceea, misterioasă, a preotului deschizând tabernaculul de pe altar, împodobit cu torsade și volute aurii, și scoțând - cu câtă grijă
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
inelul. Paznicul sas se retrăsese cuviincios în cadrul unei ferestre și ne lăsase să contemplăm în liniște. Nu înainte de a ne fi spus suma în dolari pe care un milionar american o oferise muzeului pentru micul tablou al lui Van Eyck. Tăceam toți trei în sala mare, cu dușumeaua ceruită, alunecoasă, așa cum se cuvine să se tacă în fața Sfintelor Taine. Îmi regăsisem elocvența de copil vorbăreț înaintea unui alt tablou, mai mare acela și mai puțin apărat prin mecanisme savante de posibili
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
liniște. Nu înainte de a ne fi spus suma în dolari pe care un milionar american o oferise muzeului pentru micul tablou al lui Van Eyck. Tăceam toți trei în sala mare, cu dușumeaua ceruită, alunecoasă, așa cum se cuvine să se tacă în fața Sfintelor Taine. Îmi regăsisem elocvența de copil vorbăreț înaintea unui alt tablou, mai mare acela și mai puțin apărat prin mecanisme savante de posibili tâlhari, o pictură ce mi se părea plină de voioșie, deși înfățișa o întâmplare câtuși
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
rău că nu mă repezisem, nu alergasem după ea, ci rămăsesem ca țintuit acolo, la malul bazinului. Nu mai era îmbrăcată ca fetele din basmele lui Grimm. Începusem brusc să dârdâi, îmi clănțăneau dinții în gură. Ne-am întors amândoi tăcuți la hotel. Pe alee, din când în când, închideam ochii să văd cum aș merge dacă aș fi orb. Băiatului nu-i e frică, gnädige Frau, n-aveți nici dumneavoastră de ce să vă temeți. Nu-i ating ochiul, deși am
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
cu farmec, cu elocință, cu spirit. Cine se lasă criticat, ba chiar înjurat, înseamnă că este cineva, că are de unde, are adâncimile sale... Se zice că o dată însuși Stalin... Oaspetele, nu se știe de ce, se bâțâi brusc pe loc. Marquez tăcuse rozându-și mustața sălbatică. Apoi oftă ca pentru el murmurând: Va să zică afaceri... scriitorii dvs. dau lovituri financiare... Bravo lor Ce șansă pe ei Balzac,... săracul... săracul Balzac în fine răzbunat.
Și columbianul râse feroce... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13983_a_15308]
-
prin acel indicibil sunet al vocii. Nu mi-i pot aminti pe Birlic, pe Giugaru, pe Calboreanu, pe Elvira Godeanu, pe Leopoldina Bălănuță sau pe Irina Răchițeanu ( altă fiică a Brăilei, ca și Vasilica Tastaman) fără să-i aud. A tăcut pentru totdeauna o voce feminină de o rară frumusețe. N-o să-i mai auzim clinchetul de clopoțel de argint agățat parcă de gâtul unui ied, râsul molipsitor, râsul tineresc al blondei făpturi a Vasilicăi Tastaman. Această mare actriță era întruchiparea
VOCEA by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/14045_a_15370]
-
altceva, te și miri dacă ne oprim, și călcăm pă ele, știi cum sunt ele,... tăticule,... - că am un fecior bun și mă ia și așa, cu respect - cum credeți că i se părea lui, când vedea iar pământ, și tăcu, așteptând. Tăcui și eu făcându-mă că mă gândesc. Cum?, am întrebat serios. - Ca atunci - a zis - când își zbârcește calu-pielea, ca să alunge musca...
Chefalii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10393_a_11718]
-
și miri dacă ne oprim, și călcăm pă ele, știi cum sunt ele,... tăticule,... - că am un fecior bun și mă ia și așa, cu respect - cum credeți că i se părea lui, când vedea iar pământ, și tăcu, așteptând. Tăcui și eu făcându-mă că mă gândesc. Cum?, am întrebat serios. - Ca atunci - a zis - când își zbârcește calu-pielea, ca să alunge musca...
Chefalii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10393_a_11718]