831 matches
-
de instituțiile statului.” 15. 7. Un Parlament nu trebuie să fie un loc de trândăvie, adică „O fermă model unde diavolul face experiențe cu semințele noilor păcate și încurajează creșterea principalelor vicii”16 și nici locul în care „Mediocritățile sunt tăciunii care scot mult fum fără să încălzească și să lumineze.” 17. 8. Prin emiterea, de către parlamentari și guvernanți, a unor adevărate teribilisme legislative, poporul constată tot mai mult că „Opera e vrednică de foc; autorul, de spânzurătoare.”18 și că
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92814_a_94106]
-
ști ei de ce! Abia-mi mai trag sufletul departe de ei, prin locuri prin care nu se ajunge cu mașina, cum sunt romanticele plaje Papagayo, unde te simți ca Robinson Crusoe. Dar preferatele mele sunt cele cu nisip negru ca tăciunele, prin care sclipesc pietricelele semiprețioase de olivină, pe care oricine poate să le adune de pe jos. Aș mai avea o mie de argumente de pus în balanță, dar mă opresc ca să nu pară că mă dau mai ... alungită decât sunt
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92957_a_94249]
-
tropot de copite se aude Chemându-ma, câte un nechezat Reverberează tropotul, și mă pătrunde Prin stropii tropotiți, tot ce-am lăsat Și las în urmă vremea rugăciunii Religia e doar o piază rea În inimă mi s-au aprins tăciunii Și-am devenit alergător sadea Nimic nu e mai scump ca libertatea Și nu mă-ncred în zei imaginari Iar clipa-n care mă cuprinde moartea Îmi va trimite caiii, emisari Atunci, iubita mea, așa să știi Că nu vreau
DANIEL BERTONI ALBERT [Corola-blog/BlogPost/383046_a_384375]
-
ce-l întâlnesc iar, pe tine, măicuță, el vrea să te vadă, te strigă și te cheamă în zadar. Are nevoie de tine în lume să-l mângâi pe frunte, tristețea să-i cerni, s-alungi toți norii de pe cerul tăciune, să plouă cu soare peste răni și dureri. Coboară la el, coboară pe-o rază când stelele se aprind iar pe cer, o inimă de mamă și-n cer lăcrimează când pierdut pe lume e orfanul stingher. Referință Bibliografică: Inimă
INIMĂ DE MAMĂ de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383278_a_384607]
-
la această întâlnire, noi nu vom ști-o, poate, niciodată. Cert e că sosirea celor doi călugări la această vrednică adunare nu tulbură cu nimic vorba începută, pare-se, cu mult înainte. — Ah - zise unul, aprinzându-și luleaua cu-n tăciune, cu-n cărbune - spuneți că omu-i o lumină pe lumea asta? Vă-nșelați, prietinilor! Vă spui eu ce e omul: omu-i oareceva oblu, oblu, care mere, mere și numa ce-o ie o dată hăis. — Frate Cancioc, zise altul, ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
excepție prezenta gravuri erotice din antichitatea romană și pe a cărei ultimă pagină boierul își notase un rând: „Noi de la Râm ne tragem”, peria des hainele lui, lăsând printre ele, la vedere, flori de „nu-mă-uita” și „ce-faci-deseară”, își cănea cu tăciune de frasin părul și sprâncenele, fugea în fiecare zi de la conac până la iaz și înapoi să-și mențină rumeneala din obraji, iar când boierul era plecat la vânătoare, se strecura în salon și apăsa fermecată pe clapele clavirului, cu gând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Nu lumină pîlpîitoare și prizărită, care se macină pe sine, care se aprinde și se stinge pe sine, care se Întețește și se săvîrșește pe sine, care se isprăvește În flacără și fum, În pîlpîire și Întețire, În jar și tăciune; Într-adevăr, aceea era lumina! Nu era lumina rece a lunii, ci lumina zilei lui Dumnezeu, lumina soarelui, care oricum răzbate prin pleoapele oblonite, lumina care, aidoma unei rumene văpăi, se strecoară prin Împletitura deasă a genelor, care se vîră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
de aceeași mamă și de același tată. Așa cum sînt ele trei, Hana, Miriam și Berta (adică ea), trei surori de aceeași mamă și de același tată, și totuși atît de diferite. Hana și Miriam au, de pildă, părul negru ca tăciunele, iar ea, Berta, are părul arămiu, un arămiu Înfocat, prins În coamă, aidoma cozii de veveriță. Astfel gîndea fetița, călcînd pe frunzele umede, În timp ce În pădure se lăsa noaptea. Apoi, ca-ntr-un vis, dădu de niște ciuperci cu gîturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
dacă voi putea suporta, În stadiul în care vă văd, nu veți suporta, Sunt un laș, Lașitatea nu are nimic de-a face cu toate acestea, domnule primar, eu am leșinat prima oară, Mulțumesc, faceți ce puteți, Să stingem ultimul tăciune, adică nimic, Cel puțin veți fi aici. Murdar de funingine, cu fața neagră de sânge coagulat, primarul o luă, anevoie, spre casă, îl durea tot corpul, de alergătură, de tensiunea nervoasă, de stat atâta timp în picioare. Nu avea rost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
barbară și abia mai târziu am auzit ce a făcut. A turnat gaz lampant pe dușumelele uscate și pe rogojinile de pandan și apoi i-a dat foc. Peste puțin timp n-a mai rămas nimic din casă decât niște tăciuni care ardeau mocnit. O mare capodoperă încetase să mai existe. — Eu zic că Strickland știa că e o capodoperă. Realizase ceea ce-și dorise. Viața lui era acum desăvârșită. Făcuse o lume, și văzuse că e bună. Apoi, cu mândrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
dimineață a dorinței se transformă În timp, În după-amiază pământeană. Aici, Heraclit, ai găsit tu În flăcări și umbre mișcătoare profeția pe care s-o arunci În puțul secolelor moarte. Acest miez de noapte Îmi va vedea dorința umbrită Între tăciuni, Înfășurată În flacără, În splendoarea și tristețea lumii. INTERLUDIU mai 1917 - februarie 1919 Scrisoare datată ianuarie 1918, scrisă de către Monsignor Darcy lui Amory, care este sublocotenent În regimentul 171 de infanterie, portul de Îmbarcare Camp Mills, Long Island. Dragul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
plângătoare, fumul cenușiu, înțepător, atârnând în aer precum ultima suflare a sufletelor pierdute. Numai că întotdeauna mai erau și altele, și încă și mai multe, astfel că grămezile care ardeau păreau să nu scadă niciodată, și, în timp ce stăteam și priveam tăciunii strălucitori din flăcări și respiram gazul fierbinte al morții copacilor cu frunze căzătoare, mi se păru că aș putea gusta însuși sfârșitul a toate câte sunt. Nota autorului Otto Rahn și Karl Maria Weisthor și-au dat demisia din SS
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Foc vârtos mânca năprasnic Retevei. Pe colibă singur paznic M-au lăsat c-un vraf de pene... Rar, le culegeam alene: Moșul Iene Răzbătea de prin poiene Să-mi dea genele prin gene. Și trudit Lângă vatră prigorit Privegheam prelung tăciunii... Umbre dese Ca păunii Îmi roteau pe hornul șui Leasa ochilor verzui. Și-mi ziceam în gînd: "Dar el, Melcul, prost, încetinel? Tremură-n ghioacă, vargă, Nu cumva un vânt să-l spargă; Roagă vântul să nu-l fure Și
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
și a-chiat cu vocea stinsă. - Iartă-l Doamne, și dă-i dezlegarea Ta!... Andrei abia a reușit să deschidă gura ca să-i spună preotului, cu ultimile pâlpâiri ale sufletului, care ieșeau din trupul ce arsese de viu în vatra unde tăciunii răgăliilor de salcâm nu se stinseseră de tot, când el se așezase pe scăunel să-și dezmorțească mâinile înghețate. - Eu l-am o-mo...rât... pe... Co.....,și a rămas cu ochii deschiși ca o bufniță prevestitoare de nenorociri. - Să-l
A ULTIMA SPOVEDANIE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364425_a_365754]
-
tradiții populare era invocarea ploilor benefice, aducătoare de bogăție. Ana, fiind mai liniștită din fire, mai serioasă, a fost numită de bunică pe post de preot, iar Maria îndeplinea rolul de dascăl, scuturând cu sârg de candela improvizată, umplută cu tăciuni din știuleți de porumb, peste care bunica a presărat tămâie care de fapt era rășină de brad. O altă fetiță ducea o creangă verde, de care erau prinse flori, pe post de steag, iar celelalte, cu lumânări aprinse în mână
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363789_a_365118]
-
nu mă doare Când mă-ntrec la săniuș. În zăpada troienită Ne jucăm cu bulgări moi Și adeseori, din joacă, Trecem aprig la război. Mai ferit, în curtea mare, Fac și omul de zăpadă. Îi așez pe cap căldare Și tăciuni, drept ochi, să vadă. Noaptea dorm, visând ninsoare, Admirând fulgii în zbor Și mă rog la mândrul soare Să nu-mi strice alb decor... VACANȚA DE CRĂCIUN Mergând cu colindul, am văzut, în fiecare iarnă, oameni de zăpadă în multe
SELECŢIUNI DIN VOLUMUL CAPTIV PE TĂRÂMUL COPILĂRIEI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 922 din 10 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363911_a_365240]
-
văd dacă a nins mult în timpul nopții... Am șters geamul aburit Să privesc afară, Să văd drumu-nzăpezit Și fulgii cum zboară. Mare a fost surpriza mea, Privind spre ogradă, Să văd proaspăt înălțat Un om de zăpadă! Avea ochii din tăciuni Și pe cap o oală Iar din câlți avea perciuni Mâzgăliți cu smoală. Un ardei în loc de nas Roșu ca mărgica Și să-l sprijine la pas Avea măturica. Tata, mândru făurar Mă chema-n ogradă Să-mi ofere mie-n
SELECŢIUNI DIN VOLUMUL CAPTIV PE TĂRÂMUL COPILĂRIEI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 922 din 10 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363911_a_365240]
-
-l să ți-o cumpere. Scapi de belea. Dacă ți-o da ceva pe ea, adă banii aici să-i bem și să râdem de el! Ha,ha,ha! Toți râdeau cu poftă, numai Tache Spârcâiac nu râdea. Se făcuse tăciune de supărare. Ăștia îi băgase-n cap cum să scape de hârbul acela de camionetă cu care îl procopsise cumnatul său de la Făurei.” Ți-o dau degeaba cumnate, să faci și tu ceva treabă cu ea. Dacă nu ne-om
S.R.L. AMARU -5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1606 din 25 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/361026_a_362355]
-
Înalt și lat în spate, Și straiele creșteau pe el Ca neaua de curate. Și peste ani din an în an, Frumos flăcău crescuse, Înalt ca trunchiul de castan Și mândru se făcuse. Cu ochii verzi, păr mătăsos Ca de tăciune negru, Cu mustăcioară de-abanos, Era frumos de-a-ntregul. Din glas și fluieraș cântând Înduioșa amarul Cu mierea vorbei și având Sărut de foc ca jarul. Iubit de fete și femei, Iubindu-le la rându-i, Jurau că-i zeu
POEM DUPĂ PROZA SCURTĂ LEGENDA LUI DRAGOBETE DE FLOAREA CĂRBUNE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1145 din 18 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364083_a_365412]
-
tău este de azi Mizerias. Uriașul paznic așteaptă , umil, ordine în vestibul. E un pitbull. Spirit-cămilă-leu-copil, triada lui Nietzsche târziu și debil. Așa sunt geniile, mese și scaune, la donna-i mobile, adună moliile. Boala-i sursă de inspirațiune, ca un tăciune pe o piele delicată de crocodil infantil. Trepte strâmbe la intrare, cine n-are trei picioare, Cioacă are o mână ascunsă, cu ea binecuvântează șoarecii. Picioarele priveau jalnic scările inaccesibile, inamovibile. Freamătă orhideele carnivore, orori, aurore. O, cara mia, cară
POPESCU de BORIS MEHR în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364139_a_365468]
-
predominau casele din cărămidă ne tencuită și cu acoperișul în două ape. Cât m-am aflat deasupra Belgiei în avion, când priveam spre pământ, mă intriga culoarea roșcată a locurilor necultivate și nu înțelegeam de ce. Unde era cernoziomul nostru ca tăciunele? Când am ajuns la nivelul solului m-am convins că pământul era roșcat ca și când ar fi fost unul argilos. Totuși culturile erau frumoase pentru că exista sistemul de irigație care funcționa din plin. Doamna Bonte a condus foarte bine WV PUNTO
CALATORIE IN BELGIA SUB TEROARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2153 din 22 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364142_a_365471]
-
nu mă doare Când mă-ntrec la săniuș. În zăpada troienită Ne jucăm cu bulgări moi Și adeseori, din joacă, Trecem aprig la război. Mai ferit, în curtea mare, Fac și omul de zăpadă. Îi așez pe cap căldare Și tăciuni, drept ochi, să vadă. Noaptea dorm, visând ninsoare, Admirând fulgii în zbor Și mă rog la mândrul soare Să nu-mi strice alb decor... Omul de zăpadă Am șters geamul aburit Să privesc afară, Să văd drumu-nzăpezit Și fulgii cum
D ALE IERNII de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363267_a_364596]
-
-mi strice alb decor... Omul de zăpadă Am șters geamul aburit Să privesc afară, Să văd drumu-nzăpezit Și fulgii cum zboară. Mare a fost surpriza mea, Privind spre ogradă, Să văd proaspăt înălțat Un om de zăpadă! Avea ochii din tăciuni Și pe cap o oală Iar din câlți avea perciuni Mâzgăliți cu smoală. Un ardei în loc de nas Roșu ca mărgica Și să-l sprijine la pas Avea măturica. Tata, mândru făurar Mă chema-n ogradă Să-mi ofere mie-n
D ALE IERNII de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363267_a_364596]
-
Nu căuta fantome în oglindă/ Nici amintiri din vremuri de coșmar/ Lasă senzații care te colindă/ S-adauge surâsului nectar// Aleargă să vezi codri de aramă/ Pe dealuri de iubire și de dor/ Ascultă-ți simțurile care cheamă/ Să reaprinzi tăciunii de amor// Chiar de-i sădi fire de fericire/ Fie în piatră sau pământ arid/ Vei intui - cuprinsă de uimire/ Că dragostea nu-i sentiment sordid// Nu contempla fantome în oglindă/ Privește-n zbor de pasăre măiastră/ Lasă iubitul tău
POEMELE SURGHIUNULUI SUFLETESC de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368389_a_369718]
-
Acasa > Poeme > Devotament > CRĂCIUN FĂRĂ TINE Autor: Camelia Ardelean Publicat în: Ediția nr. 1455 din 25 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Miroase-a iarnă și a scorțișoară Din vinul fiert pe soba cu tăciuni. Mă-ntreb din nou, a nu știu câta oară: Ești supărat sau vrei să te răzbuni? Simt iz de cozonac și fructe coapte, În blânda atmosferă de Crăciun. La geam coboară pașnic Sfânta noapte, Fuiorul de-amintiri încerc s-adun
CRĂCIUN FĂRĂ TINE de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1455 din 25 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367894_a_369223]