148 matches
-
fata era o curvă clasa-ntâi. Cu cât publicul o simpatizează mai tare, cu atât mai mulți lauri culege acuzarea dacă porcăria asta ajunge vreodată în instanță. Millard izbucni în râs. — Istețule, vrei să zici că șeful tău ar fi tăinuitor de probe? M-am gândit că exact asta făceam și eu. — Mda, și pe deasupra un ticălos tâmpit și grandoman. — Touché, spuse Millard și-mi dădu o foaie de hârtie. Locurile pe unde-și făcea Betty veacul. Restaurante și baruri din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
să se ocupe polițiștii care cunosc zona. În plus, am nevoie de băieți isteți, care să elimine informațiile false din ponturile primite telefonic. — Și tu ce-o să faci? Millard îmi zâmbi trist. — O să fiu cu ochii pe ticălosul ăla tâmpit, tăinuitor de dovezi, și pe slugile lui, ca să mă asigur că nu încearcă să smulgă o mărturisire de la amărâtul ăla nevinovat din celulă. • • • N-am dat de Lee nicăieri prin secția de poliție, așa că am pornit singur la verificarea ponturilor de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
deasupra prăzii... Că de-aici au plecat, duși de stea, magii alchimiști ai Clarvăzătorului... Luminau încăperile cu lanterna și copilul simți, prinse în beznă, mii de duhuri ale celor plecați. Nu păreau arhangheli ai binelui, ci închipuiri osândite ale unor tăinuitori. — Mamă, ăsta e un loc al zartosht-ilor? întrebase. — Da, iubitule, îi spusese strângându-i mâna în pumnul ei. O neliniște zvâcnea ca o inimă între zidurile de stâncă și se înălța spre tavan. Era spaima apăsătoare a mai multor generații
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
să-i dai și lui. Că și mașina, n-o ungi? Ptiu, privește la iepșoara asta, numai coaste, te uiți prin ea... Haide, că avem treabă. Și se urcă și el. S-au oprit tocmai în câmpul Dudeștiului, la un tăinuitor mai vechi. Erau albi de praf. Au bătut în poartă. A ieșit o huidumă de om, atunci sculat, cu ochii umflați de somn, într-o cămașă lungă, întrebînd: - Care ești, mă, acolo? - Eu, Cocîrță, am adus niște gloabe, zise Gheorghe
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
El i-a cărăbănit de sub nasul stăpânilor. Atinge-mă cu o țigare! Cel tânăr râse stingherit. Îl lăsară în mijlocul curții. Într-o parte era un șopron părăginit, sub care aprinsese focul o muiere între două vârste, cu șorț roșu dinainte. Tăinuitorul își cunoștea meseria. Aduse o căldare și fierse niște var. Gheorghe îi da ajutor. Ținea o pătură veche, plină de găuri și aștepta. Când zeama albă dădu în clocot, zulitorul așternu pe rând țolul pe spinarea iepelor. Nevasta luase animalele
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
noi până le-o crește părul. Dacă scoatem un preț bun, avem biștari frumoși! - Le mărităm taman bine la târgul Oborului, se amestecă Oacă. Fața lui ciupită de vărsat se strâmbă într-un râs scurt. - Și cum a fost? întrebă tăinuitorul. - Cum să fie? Ei țipau și noi îi cujbeam! rosti scurt, cum îi era obiceiul, Nicu-Piele. - Leagă cățeaua, moară neferecată ce ești! - Mucles! Dă-te-n cîștig! Glasurile se ascuțeau, pungașii vorbeau mai repede, înveseliți. Oboseala se lăsa în picioare
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
soare. Mirosea a sfoiegeală și a toamnă. Pe cer se adunau nori lunguieți, cenușii. - O să plouă, zise Florea. Nu-și găsea locul. Gheorghe se apucase să joace dardăr cu Oacă, Piele și Bozoncea. Lumina soarelui se șterse. Se făcu frig. Tăinuitorul adăposti iepele și în curând începu să picure. Paraschiv auzi zgomotul mărunt al ploii și-i fu urât. Lângă el, hoții râdeau, trântind în paie cărțile soioase. - Șapte ochi în plapumă! - Fante! -Rigă! - Uite spațiul, ha, ha, ha, turcaleților... Banii
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
în regulă pentru iepele furate. Mîfțoagele se puseseră pe picioare, nu le mai^cunoșteai. Pe spinările arse cu var, le crescuse alt păr, smocuri, smocuri. Din negre ce erau, acum arătau pestrițe, cu șire lungi de fir alb, întortocheate. Muierea tăinuitorului le umflase cu orz și, înainte de a pleca la târgul Oborului, băgase și câte o vadră cu apă în ele. Spălate și dichisite cum erau, ți-era mai mare dragul să le privești. Pe la căpestre, nevasta le agățase fundulițe roșii
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
loc. O femeie tânără căra pâine în panere adânci, grămezi de felii albe, crescute, din grâu copt, cu coaja rumenită și trandafirie. Ucenicului îi lăsa gura apă. Picară și Mînă-mică cu Nicu și cu Ciupitu, veseli că umflaseră câteva portofeie. Tăinuitorul sosise cu hîțele de pricopseală și se oprise într-o parte, lângă țarcul de vite, așteptîndu-și rândul. Mai era vreme. Florea trăgea dintr-o țigară. Îl cuprinsese lenea. Privi prin umbrarul de frunze uscate prin care cădea soarele, la cerul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Trei sute... - Nici un leu mai mult! Cirezarul se ținea dîrz: v - Că nu -loi vrea de pomană!? -Atît! -Trei sute! -Am plecat. Stăpânul se ridică de la masă îndreptîndu-se către țarcul unde Cocîrță vindea iepele. Pe negustori îi lăsară în plata Domnului. Tăinuitorul mai rămăsese cu mânzul și cu două mârțoage. Tocmai era în preț cu un mușteriu și muierea dădea din clanță. - Așa căișori nu mai găsești dumneata, domnule, ehe... Clientul ocolea gloabele, le pipăia burțile pline și clătina din cap: - Le-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
târguit mai de dimineață tot așa ceva și m-a costat două sute bucata, și n-arătau ca astea, unde nu le vedeam eu... Necunoscutul avea o șapcă murdară și și-o trase mai pe ochi; nu spuse nimic. - Le iei? întrebă tăinuitorul, sumețindu-și pantalonii prea lungi. - De, ai cerut cam mult... - Ce mult? Care mult? Cinci sute, cu mânz cu tot? Mușteriul mormăi: - Da acte au? - Cum să nu? Da ce crezi dumneata? Și scoase un teanc de hârtii ștampilate, pline de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
o bîhliță de vreme, ploua. Le-a așternut pături și țoale, încăperi avea, a făcut focul, nu-i mai găsea nici dracul în câmpul ăsta. Bucuria lui Florea că dăduse de trai bun și de somn. Bani aveau, au plătit tăinuitorului vinul și demâncarea. Duminică au ieșit la târg, în piață, să vadă ce e de făcut. Nicu-Piele a scos șmecheriile lui din nădragi. Drept în mijlocul precupeților s-a oprit: - Care iei mașina, mașina?! Pentru bătrâne și soacre mari! Mașina de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
că dă moartea-n el. A vrut să spună ceva. Bozoncea 1-a scuipat drept în gură. De unde se găsise și el să fure! Asta nu putea să i-o ierte Stăpânul. De atunci nu-l mai văzuse nimeni pe tăinuitor. Sandu zicea c-ar fi auzit că s-a spânzurat, dar lui Nicu-Piele nu-i venea să creadă, pentru că ăștia, învățați să trăiască bine, în poala muierilor, nu prea-și ridică viata singuri, ca pițigoii. §i ca să arate că-i
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
tofi manglitorii, de-l tăiase pe starostele cel bătrân și se căznea să strângă tagma hoților la un loc. Umblau și presării după el, că-i aveau fotografia de când fusese la pușcărie. Până și ziarele îl înfățișau și îndemnau pe tăinuitori să-l dea pe mâna politiei- Omorâse oameni și-l așteptau ocna și sila. Ca niște câini îl încolțeau. Dar caramangiul era îndrăzneț și hotărât. Le scăpa printre degete. Primăvara, ca o cringhiță. Înflorise măceșul și florile mărăcinilor cât pumnul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
să păstreze cel mai adânc secret nu sunt altceva decât niște flecuștețe oarecare și s-a angajat să-și țină gura. Gura, nu și ochii, pe care i-a utilizat intensiv pentru a-l urmări pas cu pas pe părintele tăinuitor atât ziua, cât mai cu seamă noaptea, când acesta se deda la tot felul de Îndeletniciri dubioase. Clopotarul era cel care Îl văzuse adesea pe Bérenger Saunière săpând În biserică și căutând cu Încăpățânare, și tot el depunea mărturie despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
așezat acel ceva? Știam de la Poe că ascunzătoarea ideală este, de regulă, locul cel mai accesibil potențialului căutător, și anume, sub nasul lui. Acolo nu se uită nimeni foarte atent, fiindcă În subconștientul tuturor subzistă convingerea că e imposibil ca tăinuitorul să plaseze obiectul tocmai În locul unde el poate fi depistat cel mai ușor. Bun, corect din punct de vedere psiho liniuță logic. Dar care putea fi „sub nasul” În cazul de față? Ultimul loc care ar fi putut trece prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cel care venea să-mi ceară să-i împrumut mai târziu cheia garsonierei spre a regula, chipurile, pe câte una agățată pe unde se nimerea. Scotocea, de fapt, printre hârtii, printre însemnări de tot felul. De parcă aș fi fost cine știe ce tăinuitor de perfide secrete. Bănuiam că o face. Nu înțelegeam de ce. Nu aveam, în fond, nimic de ascuns, nu urmăream ascensiuni nemaipomenite, nu am făcut altă carieră decât aceasta, modestă, pe care am fost în stare să o suport cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
să se gîndească la această ipoteză, refuza să creadă că la mijloc este pedeapsa divină. O întrebare însă persista ca o obsesie. Cui a adus vreun folos? Deși a fost impecabil restaurată, deși a intrat în colecția celui mai mare tăinuitor de obiecte furate, nimănui nu i-a folosit prețioasa icoană a satului. Nici în sat nu făcea decît să întărească credința lăsată de strămoșii noștri. Cît despre minuni, eu unul nu cred. Cu siguranță că și Mercedesul său a auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
în art. 156, 157, 159-163, 165, 166, 166^1 și art. 158 raportat la infracțiunea de trădare prin ajutarea inamicului. Tăinuirea și favorizarea privitoare la infracțiunile din acest titlu se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 10 ani. Pedeapsa aplicată tăinuitorului sau favorizatorului nu poate fi mai mare decât pedeapsa prevăzută de lege pentru autor. Tăinuirea și favorizarea săvârșite de soț sau de o rudă apropiată în cazul infracțiunilor prevăzute în art. 155-163, 165, 166^1 și 167 se pedepsesc. Limitele
EUR-Lex () [Corola-website/Law/223088_a_224417]
-
de cei de la care te aștepți mai puțin să-ți facă un rău.) Ori fură, ori ține sacul, e tot lotru. (Acceptarea complicității, pentru a face un rău repetat, este dovada unor disponibilități psihice asemănătoare. De aceea legiuitorul apreciază că: „Tăinuitorul este tot atât de vinovat ca și hoțul”.) Hoț pe hoț anevoie Înșală. (Îți trebuie, Într-adevăr, talent ca să poți Întrece un veritabil profesionist: „E mare hoț cine fură de la alt hoț”.) Hoțul nedovedit e negustor cinstit. (Unii răufăcători abuzează de prezumția
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
sînt afectați de anumite procese, agenții (voluntari sau involuntari) inițiază aceste procese și, mai precis, influențează pacienții, le modifică situația (îmbunătățind-o sau înrăutățind-o), sau o mențin (în bine sau în rău). Între tipurile de influențatori, există informatori și tăinuitori, seducători și intimidatori, agenți care obligă, dar și alții care interzic; între rolurile generale de amelioratori și degradatori, există cazurile particulare de protectori și frustratori; în setul de amelioratori, găsim protectori și frustratori. ¶Bremond 1973 [1981]; van Dijk 1973; Scholes
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
Liviu Rozorea Livian și Silvia Ghelan Anișoara Condamnând cu patimă lașitatea, minciuna, fuga de răspundere [...], Alexa Visarion, prin metafora sa regizorală, demască pe toți cei care tăinuiesc crima, făcându-ne să înțelegem că posibila victimă de mâine se află printre tăinuitor. Nu există decât o singură șansă: recunoașterea adevărului. (Ion Cocora) 1972 VINOVATUL Ion Băieșu Teatrul Nottara Mircea Anghelescu El și Cristina Tacoi Ea Un talent ...Alexa Visarion e un regizor grav, sobru, ferit de teatralism, de gestica obositoare și vetustă
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
copacilor ! Nu rupeți florile din parc ! Nu aprindeți focul în preajma arborilor ! Jocul este cel mai agreabil procedeu prin care se poate face educația ecologică a elevilor. Dintre cele mai plăcute jocuri putem aminti: “*” „Cercul naturii”; “*” „Poluarea râului”; “*” „Ștafeta gunoiului”; „ Marele tăinuitor”. „Cercul naturii” Scopul jocului este ca elevii să înțeleagă conexiunile, legăturile care se fac între plante și animale. Se împart elevilor etichete cu numele unor plante și animale cum ar fi: lup, grâu, vierme, pasăre, șoarece, iepure, iarba, arbore, cerb
SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Răican Georgeta () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1220]