254 matches
-
fix în mijlocul acestei mici platforme se practica un orificiu deasupra căruia stăteai în poziția "pe vine" pentru eliminarea materiei fecale sau, în termeni academici, pentru "realizarea scaunului". Latrina era situată cam la 8-10 m în spatele casei, fiind poziționată pe un tăpșan, un teren ceva mai ridicat în față, iar în spate coborând brusc, de așa manieră încât spatele cabinei, de la sol și până la înălțimea de un metru nu mai beneficia de protecția scândurilor transversale: era gol. În momentul în care persoana
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
fix în mijlocul acestei mici platforme se practica un orificiu deasupra căruia stăteai în poziția pe vine pentru eliminarea materiei fecale sau, în termeni academici, pentru realizarea scaunului. Latrina era situată cam la 8-10 m în spatele casei, fiind poziționată pe un tăpșan, un teren ceva mai ridicat în față, iar în spate coborând brusc, de așa manieră încât spatele cabinei, de la sol și până la înălțimea de un metru nu mai beneficia de protecția scândurilor transversale: era gol. În momentul în care persoana
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
adune sătenii gură cască de pe traseul conac-biserică... Birjarii se închiriau cu luna. Prestația celor fără de angajament înfiripa transportul în comun al epocii. Clientul putea fi acceptat ori refuzat fără explicații. O cursă costa 1 leu (la Iași) din centru până pe tăpșanul din capătul Copoului strada încă nu exista, s-a tăiat abia în 1851, era doar un câmp verde, repede colbăit de întrecerea atelajelor vijelioase. Se vede că acele curse de calești sunt strămoașele competițiilor bolizilor de azi. Organizatoarea cavalcadelor era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
zorii primei zile de Paște, masa care urma începea cu ciocnirea ouălor roșii, însoțită de formulele sacrosancte Hristos a înviat! și Adevărat a înviat! Încet-încet, reveneam la rutina treburilor și obligațiilor cotidiene, cu sufletul încărcat de lumina sărbătorilor petrecute. Pe tăpșanele înverzite de iarba crudă, unde pășteam cârlanii, oile ori vitele, participam împreună cu ceilalți băieți la loteria ciocnirii ouălor roșii, care se transforma într-o practică neprohibită și fără urmă de supărare. În câmpul fragmentatelor amintiri din îndepărtata copilărie, jocul de-
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
În cârca lui voinică prin viituri de sânge Înspumat clipocindu-i până la brâu, pe care pluteau și se zbăteau Încolo și-ncoace căpățânile și ciozvârtele dușmanilor noștri. Da, Hansi ne va scoate la mal, departe de orice primejdie, pe un tăpșan de verdeață și răcoare. Degeaba oftează bou’ ăsta de Andrei și se scarpină la ceafă ca de păduchi. - Hansi-Hansi, de unde știi tu toate astea? - Chiar ești idiot, zic. Cum să nu știe, dacă el stă toată ziua acolo la graniță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
tine. Paradoxul trezirii la realitate! Îl reeditezi cu pioșenie și sfială mergând În dormitorul ei: este timpul să te trezești și tu! E Început de vară, e zăpușeală, e plictiseală. Bunicii Își pregătesc cina lângă magazia de vară, pe un tăpșan proaspăt udat și curățat năbădăios cu mătura. Miros de pământ stropit, de găini, de rufe Întinse la uscat prin preajmă. Se pune masa, o masă joasă cu trei picioare - asta nu se clatină! - și niște scăunele din lemn alături. Aștepți
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
Deasupra capului aveam brazi înalți, uscați, care se luptau, se frângeau între ei. Dimineața se pârlise pe buzele verii, după-amiaza sângera în poala toamnei. Mergeam pe sub malul surpat, mestecenii canadieni șuierau deasupra. Stuful se apleca peste apa verde. Pe un tăpșan - un crucifix din lemn de mesteacăn, lăsat de cercetașii care își ridicaseră cortul acolo. Copacii răspândeau raze lungi și roșii. Aerul vuia de un zgomot sălbatic, un zgomot fără păsări, un cântec tomnatic de jale al copacilor. Nu mai știu
[Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
atenuat ori mai răspicat, pe mulți munți din ghirlanda carpatină. Localnicii au cunoscut de veacuri aceste deosebiri și au căutat să folosească fiecare porțiune de teren la ceea ce se arată mai potrivită. Așa și-au ales locuri de așezare pe tăpșanele ușor înclinate spre miazăzi, unde atmosfera este mai caldă, pentru că razele Soarelui stăruie mai îndelung, unde pământul este mai cald și, de aceea, prielnic nu numai pentru fâneață, dar chiar pentru semănături. Oamenii din vechimecare purtau în ei obișnuița agriculturiiau
Mentoratul în geografie: Ghid metodologic pentru practică pedagogică - studenţi, absolvenţi şi profesori-mentori by Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/1702_a_3117]
-
înclinate spre miazăzi, unde atmosfera este mai caldă, pentru că razele Soarelui stăruie mai îndelung, unde pământul este mai cald și, de aceea, prielnic nu numai pentru fâneață, dar chiar pentru semănături. Oamenii din vechimecare purtau în ei obișnuița agriculturiiau ales tăpșanele însorite, întrucât acolo, pe cărări întortocheate, nu ajungeau sau ajungeau rar atât oștile puse pe distrugeri și jaf, cât și oamenii vitregilor stăpâniri străine, puși pe asuprire și pe dajdii grele. Povârnișurile nordice, dominate de pădurea întunecată de făgete în
Mentoratul în geografie: Ghid metodologic pentru practică pedagogică - studenţi, absolvenţi şi profesori-mentori by Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/1702_a_3117]
-
când învățătorul îi așezase la masă. Imediat acesta a intrat în panică și i-a rugat să părăsească locul. Dumitriu se întorsese cu trenul, iar Boian și Teodorescu trebuiau să vină în seara de 14 Mai, la locul de întâlnire, tăpșanul din vecinătatea gării, cam după miezul nopții. Dumitriu le-a dat mâncarea pe care o adusese de la Cuvin dar fără apă. Cum cei doi însetaseră toată ziua, mâncarea nu prea mergea. Observând aceasta, Dumitriu a plecat la gară să aducă
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
șir indian cu pelerinii care continuă să coboare din „mașini mici” și autocare. La fel ca și acum doi ani, mă izbește (și-mi place la nebunie !) senzația de exod uman de mari proporții, de nomadism modern. Pe dealurile și tăpșanele din jur sunt parcate zeci de autocare, sute de autoturisme, și masă la pensiunea pe care o deține în orașul Hațeg grupurilor mai mari de 15-20 de persoane venite organizat, cu autobuze, dar îmi mărturisește faptul că, „pentru acest tip
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
de apariția unei „coloane oficiale” : limuzină germană, escortă, poliție plus jandarmerie. Flashurile luminoase plus sunetul sirenei umplu spațiul. Sosește ierarhia oficială a Bisericii Ortodoxe Române. Sarmale, grupul din Suceava (10.15-10.40). Unde, când și cum ? Undeva, pe un mic tăpșan din curtea mănăstirii, spre corpurile de chilii, într-un loc oarecum izolat de fluxul pelerin, se găsesc patru mașini, toate înmatri culate în județul Suceava. Mai exact, este vorba de două dube de 3,5 tone, o mașină de teren
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
Apoi am încercat să-l tund pe fratele meu care nu împlinise un an, cu un foarfec, operație desigur nereușită, dar sancționată de părinți. Pe la 4 ani, tata ieșind de la serviciu și dorind să mai treacă pe la o ,,miuță” pe tăpșanul de la marginea satului, m-a învățat să-i spun mamei că el întârzie la o ședință. Stratagema n-a reușit, eu naiv încă de pe vremea aceea, nu prea înțelegeam ce mi se cere, iar atunci când am spus că tata este
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
rămas doar pentru ciclul primar, astfel că următorii patru ani i-am făcut la Liceul „Garabet Ibrăileanu”. Pentru mine începea un nou capitol. În clasa a-V-a încă nu era construit Supermagazin Copou iar pe locul respectiv era un tăpșan. Prima dirigintă de clasă a fost doamna Oprea, profesoară de limba română , doamna de la care am învățat, destul de bine, aș spune eu, gramatica limbii române. Un obiect preferat pentru mine era istoria, iar la această materie am avut-o ca
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
Marais și Gerard Barri, ,,Tudor”, ,,Vacanța la mare” , ,,Dragoste la 0 grade” fac parte din capitolul nostalgic. În vacanța de vară mergeam noi în satul natal, mai făceam câte o baie în Siret, mai prindeam câte un ,,Bâlci” instalat pe tăpșanul satului, dar atracția principală era Căminul Cultural. Acolo, de trei ori pe săptămână rula câte un film adus pe peliculă de 16 mm, iar în sala mirosind a motorină, urmăream fascinat acțiunea derulată pe pânză. Era prin clasa a-VI
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
iar bătrânul, ca un consilier înțelept, a apreciat la superlativ hotărârea luată. Măi Văsălie, e un lucru foarte bun ce vreți să faceți. Copiii au nevoie de lapte. Hai să mergem. Și ne-am îndreptat spre stâna situată pe un tăpșan, dincolo de platforma de gunoi. Era deja seară. Caprele și oile se adunaseră pentru muls. Moș Danilov i-a explicat proprietarului scopul vizitei noastre. Vorbind între ei sârbește, nici eu nici tata n-am înțeles o iotă. Dar dialogul dintre cei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
butoaielor din străfundurile ei. Aici a fost Metocul Bucium, care a servit călugărilor de la Muntele Athos. Acum, iubite prieten, pregătește-te de o vizită - imaginară, se înțelege - pe care o vom face maestrului Theodor Pallady...Casa este așeztă pe un tăpșan în ușoară pantă. O scară înaltă din piatră urcă printr-un capăt al cerdacului foarte larg și umbros. Un bărbat cu figură distinsă de conte ne întâmpină poftindu-ne în casă. Intrăm și ochii ne sunt atrași de tablourile dintre
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
viile domnitorului Mihail Sturza, pentru care fusese produsă noua băutură. Din fața fostei Școli de agricultură, nu avem a face decât câteva sute de pași până în satul Vișan, sat format din ceva mai mult de o duzină de case. Pe un tăpșan din marginea satului, se ridică biserica, înconjurată de cimitir, ridicată pe temelia alteia mai vechi. Pe o piatră de la baza unui contrafort stă scris: „Meșterul Kuchta An 1938”. Clopotul acestei biserici a fost turnat în 1938 la Școala de Arte
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
începuturi și până în zilele noastre), cu nimic mai prejos decât alte medii existențial-poematice, ne trimite mereu și generos la sentimentul profund de revelare a lumii. DIMITRIE ANGHEL ȘI "DULCELE TÂRG" În evocarea poetului Dimitrie Anghel Iașul apărea cam așa: "Pe tăpșanul întins al Copoului nu e nimeni la această oră. Purpura însângerează frunza viilor și a copacilor. În vale, ca într-o albie, cetatea veche a Iașului, cu albele turnuri și turle de biserici, cu clădirile lui vechi, cu grădinile pline
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
Chilișeni, la hramul de Sfînta Maria. Nu mergeam la cineva anume, ci de dragul plimbării. Am pornit la amiază, am urcat Oadeciul, am străbătut Poiana Popii, am ieșit în șoseaua care duce de la Suceava la Liteni, și ne-am îndreptat către tăpșanul din centrul satului unde cîntau urmașii vestitei bande a lui Sînescu. Azi, stau aci, în Bacău, și dispoziția mea e cu totul diferită de cea de atunci. Dimineața a fost bună, însă pe la prînz am simțit o nouă „cădere”, parcă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
9 pachete de stixuri și 3 de cloramină. La fel cum, la țară, un om își irosește viața prestând serviciul păzirii unei singure vite. La rigoare, suntem o societate care nu face nimic să descurajeze zăcutul pe trotuar sau pe tăpșan cu ochii pe un metru pătrat de tarabă sau pe o vacă. O privire duioasă mângâie creștetul oamenilor simpli: lasă-i în amarul lor. O privire poporanistă mângâie noile șosele reparate din banul public: situația este sub control. Da, e
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
ne gâdile plăcut auzul. Dimineață se treziseră, își băuseră tacticos cafeluța, cu degetul mic ridicat, se duseseră apoi la coafor, săși reînnoiască permanentul, pentru ca în cele din urmă săși pună uniformele cu paiete și să meargă la serviciu: adică pe tăpșan la Muzeul Satului, unde televiziunea avea să le filmeze play backul despre cum obișnuiesc ele să iasă seara la portiță ca să dea badei guriță. Una dintre ele spunea ceva de genul că, dacă ar fi să moară, ar prefera să
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
supermar keturilor de carne de mici“. (Sună apocaliptic, nu?) Apoi a venit sărbătoarea, iar televiziunile au intrat întro adevărată frenezie să transmită la cald, de la fața locului, „cum se distrează românii“ de 1 Mai. Adică de pe pajiști, din păduri, de pe tăpșane. Am putut vedea corespondențe de la Pitești, de la Iași, de la Timișul de Sus, de la Constanța, de la Cluj, de la TârguJiu, de la Poiana Brașov etc. Pe scurt - grozăvie! -, pe tot cuprinsul țării, oamenii ieșiseră la iarbă verde. La posturile de știri Realitatea TV
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
vrea bunul Dumnezeu. Doar fetele tinere și frumoase își găsiră culcușuri ascunse prin podul șurilor. În sfârșit, au venit și rușii. Țin minte că în seara cu pricina, întunerică, fără lumină, am ieșit în drum, pe dâmb, cum îi spuneam tăpșanului din zonă, și flecăream de zor ba de una ba de alta, cu ochii ațintiți spre Dealul Crucii de unde urma să apară bazbuzicii. S-a întâmplat pe la miezul nopții. Au venit dinspre Gârceni sau Dumbrăveni și s-au oprit pe
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
semn că mă aprecia. Însă, la o acțiune cu școala, de zilele satului cred, nu a reușit să mă supravegheze îndeajuns, iar eu, având pe cap o bască nouă, albă, am vrut să văd dacă apa din pârâul care străbătea tăpșanul, pe care se desfășura manifestarea, trece prin materialul băștii sau nu. Apa a trecut, dar basca s-a umplut de mâl. Supărată doamna învățătoatre, supărat eu, mai ales după ce am ajuns acasă și mama a constatat boacăna pe care o
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]