249 matches
-
nemțești, mâncare pe toate gusturile, stroboscop, muzică de ultimă oră, ce mai, puteai să fii oriunde în lumea asta și să nu te rușinezi acolo. Acum însă intervine specificul național de tranziție. Lângă gardul stabilimentului crește porumb, vacile pasc pe tăpșan, câte o găină mai cârâie la muzică, un cârd de rațe ignoră private propriety și își fâțâie fundul pe aleea grădinii de vară. Să turbe ecologiștii de pretutindeni în fața democrației extinse a biosferei! La fel de suprarealistă mi-a părut reclama de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
la câteva case de noi. Locuia un om gospodar acolo, ascuns după un gard înalt. Gospodărie frumoasă, din câte puteam să-mi dau seama. Ulița se înfunda chiar în dreptul porții sale. Domina partea aceea de sat. În fața porții era un tăpșan pe care ne jucam deseori. În poartă, un nuc mare, umbros. Toamna, omul acela bătea nucile și ne lăsa să le adunăm pe cele căzute în stradă. Nevasta lui, o mândrețe de femeie, ieșea uneori duminicile la poartă și împărțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
bucuria și tristețea acelor cuvinte. Omul care construise strategiile tuturor victoriilor lui Ștefan abia deslușea un corp de oaste care mărșăluia la cincizeci de pași. - Nu putem deschide nici o luptă aici, măria ta, reluă căpitanul. Înțeleg că suntem pe un tăpșan care coboară ușor spre un loc unde cursul Trotușului se apropie de cel al Bârladului. Și că din față Înaintează un corp imens de cavalerie urmat de pedestrimea ienicerilor. - Așa e, căpitane, confirmă Ștefan. Și acum s-au aprins focurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
rost. Se ridicaseră, oricum, prea multe Întrebări. 3 august 1476, obcinele Suceviței Foșnetele Însoțeau tropotul ușor al calului de câteva minute. Deși nu se vedea nimeni, pădurea se schimbase. Respira altfel. Era mai vie. Voievodul se opri. Ieșeau Într-un tăpșan luminat de soarele, Încă puternic, al după-amiezii. I se părea că e prea multă lumină, după atâtea zile de mers prin umbra răcoroasă a pădurilor. Privi spre Alexandru, care avea și el aceeași neliniște. Nu se știa cine se află
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
soarele, Încă puternic, al după-amiezii. I se părea că e prea multă lumină, după atâtea zile de mers prin umbra răcoroasă a pădurilor. Privi spre Alexandru, care avea și el aceeași neliniște. Nu se știa cine se află În jurul acelui tăpșan, dacă erau prieteni sau dușmani, dacă era sfârșitul sau Începutul. Apoi tânărul șopti: - Măria ta... Cred că, dacă ar fi aici, preasfinția sa Daniel ne-ar arde o palmă după ceafă. Păi, ce facem? Mergem mai departe, ori nu mergem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
primul rând, puseră un genunchi la pământ și scoaseră săgețile. La marginea pădurii se ivi un grup de aproximativ cincizeci de luptători călări. Arcașii lăsară săgețile În jos, căci recunoscuseră, pe mantiile lor albe, semnul scutului și spadei. Călăreții coborâră tăpșanul la trap, se aliniară și Își duseră toți, cu o singură mișcare, pumnul drept În dreptul inimii. - Apărătorii... murmură, admirativ, unul din plăieși. Io credeam că-i numa’ o legendă... Da’ iacătă-i... Unul din călăreți avansă până În dreptul voievodului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
al carnei chinuite de sucurile ei otrăvite. Acum șoseaua era așa de netedă încît mersul egal al trăsurei părea o plutire. împrejur, peisajul invizibil, aburit, se schimbase. Toate acele adâncimi și reliefuri ale clarobscurului dispăruseră; nu mai erau tufișuri, pădurici, tăpșane, iarbă înaltă, care să populeze umbra cu forme albastre întunecoase. O apă subțire, argintie, le înconjura din toate părțile și lunecau pe ea. Era miriștea netedă care subt lumina difuză părea o lagună liniștită, oglinda unei inundații care ar fi
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
nectarul dulceții florilor de mai și toată liota de gâze pornit-a nunta în alai. privighetoarea e soprana pierdută în albastrul pur, cântând în razele de soare de dimineață la azur. un pitpalac nebun și singur se vaietă pe un tăpșan că a îmbătrânit, săracul, și n-a ieșit de-acum un an. această dulce primavară i-a prins pe toți nepregătiți și, bucuroși de vreme bună, i-a zăpăcit, i-a scos din minti. când își vor reveni în fire
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
sau Heleșteul Gospod - mai corect, Iazul de sub Curtea domnească - și cum începi să urci dealul te afli în capul Uliții Chervăsăriei. Poate nu știi ce înseamnă Chervăsărie. Nu-i nimic. E vama mare gospod. Sau vama domnească, așezată colea pe tăpșan. Să bagi de seamă cum umbli că adormit cum ești, a da vreo haraba și te-a face una cu pământul înainte de a zice “au”. --Te știam deștept, da’ fudul ba. Așa că mai coboară-ți sfârla, că nu-ți stă
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
lui Barnovschi, cum se cheamă locul din jurul mănăstirii. Bătrânul se oprește pe neașteptate, se întoarce către mine și mă întreabă: Știi cumva povestea dughenilor de colo? Odată cu aceste vorbe, mâna întinsă a bătrânului fixează niște dughene mai răsărite de pe un tăpșan așezat spre Chervăsărie (vamă). Cred că acestea sunt cele dăruite de vodă la 12 decembrie 1627 (7136) bisericii Barnovschi, zidită de el. Părerea ta este îndreptățită, pentru că la acea dată vodă spunea: „Adică domniia me m-am milostivit și am
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
sau albul vreunei bănci de marmură. Dar zgomotele veneau, de obicei, din partea cealaltă, dinspre podul Cilibiului, pe care treceau mereu butcile cu coșul ridicat hodorogind pe bârne. Aproape de stâlpii podului veneau de obicei femeile. Spălau rufe, în timp ce copiii alergau pe tăpșane sau se scăldau în apele râului, printre rațe, gâște, broaște și bivoli. O mare liniște înghițise acum râsetele și cântecele femeilor, strigătele copiilor, orăcăitul broaștelor și mugetele prelungi ale bivolilor care, spre seară, veneau să se adape scufundați până la bot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
imediat omul intră în panică: se caută prin buzunare, își potrivește geanta mai bine pe stomac. Toată lumea suspectează pe toată lumea - oricine poate da cu jula, nimeni și nimic nu e sigur. De la stația de autobuz până la liceu se întinde un tăpșan nesfârșit, buruienos, pe post de teren de fotbal. În stânga se află Spitalul „Sfântul Ioan”, în dreapta sere și depozite de cauciucuri la mâna a doua. Vizavi e un uriaș lac de acumulare, amenajat de comuniști pe locul fostei Mănăstiri Văcărești, dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Patrana, vezi să nu-l scapi, că-ți iei imediat niște picioare În cur, striga la micuț caporalul Porcescu, dezvelindu-și dinții Într-un rînjet inegal, de mare clasă. Apoi toată unitatea a fost aliniată În marginea trenului, pe un tăpșan de pe care am gonit mai Întîi ciorile și cîinii vagabonzi aciuați pe- acolo, astfel Încît comandantul să ne poată ține un instructaj scurt. Trecem prin zone civile, ar trebui să ne purtăm ca niște ostași, să nu zbierăm măscări pe
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
uriaș al pădurii, pânzăria cascadelor, strălucirea macilor în câmpurile de grâu, arhitecturile mirifice ale flăcărilor în sobă, sticlirea vrăjitorească a ciupercilor otrăvitoare sub frunzișul umed, urmărirea norilor de sub umbra nucului, ori de lumina mierie alunecând durduliu, ca la Sadoveanu, pe „tăpșanele prăvălatice“, pe atât de tare am ajuns un rob al îngenunchierilor auditive din preajma Paștilor. Atunci, la țară fiind, mi se bulucesc halucinant în auz cucii, mierloii, cinte zoii, prigoriile, lăstunii și rândunelele, plus piuitul puilor de curcă din ogradă, clopotele
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
sete, găsi o băltoacă în scobitura unei stînci, unde se strînsese apa de la ploaia de săptămîna trecută. Oprindu-se să bea, simți granitul aspru sub buze și apa caldă-amăruie pe limbă. Muntele avea acum pereți de stîncă, aproape verticali, cu tăpșane. O jumătate de oră își folosi atît mîinile cît și picioarele, tot sucindu-se și cățărîndu-se, prin pîlnii strîmbe, tîrîndu-se peste micile văgăune, apoi trîntindu-se pe spate pe cîte o margine de stîncă, în umbra vîrfului, pentru a lăsa sudoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în hrubă. Era la fel de întunecată ca în ajun. O clipă șovăi, gândindu-se dacă n-ar trebui s-o cerceteze puțin. Se răzgândi însă și reveni în living privind pe ferestre. Observă că vila din arbore era înconjurată de un tăpșan înverzit. O parte era amenajată ca un parc deosebit de îngrijit. Parcul acoperea câteva hectare și urca până la arborele ― vilă. Coborând să vadă, constată că parcul începea cu o grădină amenajată într-o scobitură de circa șase metri în trunchi. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
în hrubă. Era la fel de întunecată ca în ajun. O clipă șovăi, gândindu-se dacă n-ar trebui s-o cerceteze puțin. Se răzgândi însă și reveni în living privind pe ferestre. Observă că vila din arbore era înconjurată de un tăpșan înverzit. O parte era amenajată ca un parc deosebit de îngrijit. Parcul acoperea câteva hectare și urca până la arborele ― vilă. Coborând să vadă, constată că parcul începea cu o grădină amenajată într-o scobitură de circa șase metri în trunchi. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
de pai, dacă te preschimbi în strai ai alt trai și hai nu-i bai... foaie de cer înstelat este chiar adevărat... iată un soare-nsetat e deja verificat... semnat identificat... preschimbat eliberat... Foaie verde leuștean, ies ca murgul pe tăpșan și alerg cu mult elan, îmi caut mereu alean... de-oi găsi voi povesti, printre astre și hîrtii, multe alte nebunii: aripi azurii senine, că așa-mi stă mie bine! La anul și la mulți ani cu mulți solzi și
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
un drum care urca lin spre casă, la jumătatea lui claxonă sonor de trei ori, anunțând că sosea, așa făcea întotdeauna, fiica lui s-ar mira dacă azi n-ar face la fel. Casa și olăria fuseseră construite pe un tăpșan larg, probabil o veche ogradă sau ocol, pe care bunicul olar al lui Cipriano Algor, care purta același nume, s-a hotărât să planteze dudul într-o zi atât de îndepărtată încât nu fusese păstrată în memorie. Cuptorul, pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
rătăcitor, Ai deschis prin nouri poarta Spre tărâmul viselor. Ai visat prea mult și sincer Spre o dragoste curată. Dar cu moartea-ti timpurie Marea dragoste-i curmată. Tu, luceafăr sfânt și blând, Ai plutit prin lunci și văi Pe tăpșane și liane Peste codri și zăvoaie Sufletele să le-nmoaie. Ai cântat codri și ape Vindecând dureri, suspine, Ai lăsat lumii comoară. Te cântam și noi pe tine În a vieții vremuri toate. În a lunii cincisprezece Luna-ntâi din
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
lipicios, pramatia, cu asta reduce din handicap. Celălalt Încuviința cu un aer posac, depănând cu degetele niște mătănii imaginare. Terminându-și vodca cu suc de portocale, Bruno Își dădu seama că lipiciosul Karim izbutise să-și atragă prada pe un tăpșan ierbos. Trecându-i o mână pe după gât și vorbindu-i Întruna, Îi strecura ușor cealaltă mână sub fustă. „Iar ea desface cracii, putoarea nazistă...”, se gândi Bruno, Îndepărtându-se de dansatori. Ieșind din cercul de lumină, o zări fugitiv pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
dincolo de chioșcul cu băuturi răcoritoare din Marseillan. Dunele, consolidate cu palisade, formează acolo un dâmb. Din vârful acestuia, vezi Într-o parte plaja, care coboară lin spre mare, iar În cealaltă parte o zonă mai accidentată, formată din dune și tăpșane pe care, din loc În loc, s-au plantat boscheți de stejar cu frunză persistentă. S-au oprit În partea dinspre plajă, chiar lângă dune. Vreo două sute de cupluri erau concentrate acolo Într-un spațiu restrâns. Câțiva bărbați singuri se instalaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
homo sapiens să vorbească. 1. Sunt Krog și știu cele mai multe cuvinte. Mă trag din lupi și trăiesc pe pământul nostru, laolaltă cu neamul meu tot. Pământul nostru se Întinde cale de o zi de mers prin văgăuni, văi, culmi și tăpșane pline de iarbă. Avem trei ape care curg mereu și de acolo ne adăpăm. Avem și niște copaci mulți - mulți de tot! - dar nu umblăm printre ei decât când vânăm. Of, of, s-ar putea ca dincolo de pământul nostru să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mai uitat la copaci o vreme, am luat-o din nou pe potecă până ce, deodată, În fața ochilor Îmi apăru o Întindere nesfârșită, fără de munți. Am rămas locului și nu-mi credeam ochilor. Era o mare Întindere, dreaptă și netedă, precum tăpșanul din fața peșterii iernii, numai că părea să nu se termine nicăieri. Întinderea aceea era acoperită, cât vedeai cu ochii, de copaci Înalți. Cum puteam să merg prin locuri din astea? Nu se vedea nici o culme, nici o stâncă și nici un pisc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
dat seama că lui Moru, care nu fusese nicicând pe aici, n-avusese cum să-i treacă prin minte să facă vorbe pentru asemenea locuri. Muntele era munte, culmea era culme și peștera era peșteră - dar Întinderea aia, precum un tăpșan nesfârșit acoperit de copaci? Aia ce era? Oare trebuia cumva ca și Krog să devină asemenea lui Moru? Trebuia, cumva, să mă apuc să fac vorbe? m-am Întrebat și, din cauza asta n-am mai fost În stare să adorm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]