298 matches
-
rupți de lume, ascultând din gura bătrânului rabin, despre drama neasemuită a familiei lui. Ne așezam ore întregi, muți în fața mausoleului, unde zac îngropate, zeci de kg. de săpun...atât cât mai rămăsese din unii evrei deportați la Auschwitz. Glasul tărăgănat, cu accent semit, depăna scene ca dintr-un film de groază. Acolo cred că am facut cunoștință, mulți dintre noi, cu drama omenirii. De multe ori o ajutam pe Senciuca la curățit mormintele, la pus flori sau la cosit iarba
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
unul Ghiță Telincă, care îndată ce-a pornit cântecul a scos fluierul din șerpar și-a îmbălat degetele, ca să se lipească mai bine de trupul fluierului, și după câteva încercări să vadă dacă îl ascultă instrumentul, a pornit o doină tărăgănată, însoțită de glasul lui mormăit... Cei din jur s-au oprit din cântat. Duși pe gânduri au rămas cu ochii sticlind în bătaia lunii... Cam așa cum stați voi cu gurile căscate la mine hă, hă, hă - a încheiat Pâcu vorba
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Costache nu poți spune că nu este prietenul tuturor cărăușilor. Surprins de cele spuse de Pâcu, Hliboceanu nu știa ce să spună. Pâcu - vulpoi bătrân - și-a dat seama de încurcătura în care se găsea Hliboceanu și a reluat vorba tărăgănat: Nu trebuie să-mi spui nimic, băiete. Nuuu. Ci să faci ceea ce trebuie... oricât de tare te-ar durea inima... Hliboceanu se întreba cum de a băgat de seamă așa repede Pâcu că el... „Măi, ce ochi are moșul! Și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Pâcu. „I-ai spus lui moș Dumitru ce am discutan noi aseară, moș Pâcule?” Răspunsul tăcut al lui Pâcu suna cam așa: „Nici pomeneală. Fii fără grijă, Hlibocene!” Moș Dumitru a lăsat o pauză. Apoi, dregându-și glasul, a rostit tărăgănat: Acum, când trebuie să ne despărțim, vreau să te rog să fii cu mare băgare de seamă cum te porți cu oamenii tăi și cu cei de care ai nevoie mereu... Cred că știi ce vreau să spun. Să ai
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
plecați de mulți ani, și lucrau acum la o revistă a extremei drepte intelectuale berlineze, revistă al cărei titlu s-ar traduce prin Aurora Bestială. — Dac-ai ști ce nebuni sunt, mă, mi-a spus Max admirativ, cu accentul lui tărăgănat ardelenesc, nu se iau deloc în serios. Revista organiza un colocviu despre Martin Heidegger, și Max îi convinsese să mă invite și pe mine, amintindu-și că scrisesem odată un eseu, publicat în gazeta facultății, despre Heidegger și moar tea
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
noi a avut munca desfășurată de către fiecare... Mergi, domnule Tălparu, și spune-i lui Lili să vină imediat. Drăgulescu își scoase încet ochelarii, îi șterse cu atenție, după care începu să-i privească pe cei rămași în sală. Dumneata, rosti tărăgănat, arătând spre un bărbat între două vârste, cum te cheamă, unde ai lucrat și câți oameni te cunosc în județ? Dar te rog să fii sincer, mai ales la ultima parte a întrebării. Popescu Aurelian mă numesc, am fost subinginer
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
Vissarionovici, spuse Strum și rămase perplex -el să fi pronunțat la telefon aceste cuvinte de negîndit: Bună ziua, tovarășe Iosif Vissarionovici? Convorbirea a durat două sau trei minute. - Mi se pare că lucrați într-o direcție interesantă, zise Stalin. Glasul lui, tărăgănat, cu accent gutural, cu acea gravitate a sublinierilor sonore, părea să răsune intenționat nespus de asemănător cu acel glas pe care Strum îl ascultase la radio. Exact la fel îl imita el însuși uneori, făcînd pe clovnul la el acasă
Vasili Grossman - Viață și destin by Laurențiu Checicheș () [Corola-journal/Journalistic/6442_a_7767]
-
celălalt, remarcînd obiectele picturale și statuare înșirate pe cele două laturi. Omul de la birou își ridică privirea cînd îl văzu apropiindu-se. Avea o față lată, cu ochelari și o gură mare cu colțurile ridicate într-un zîmbet amuzat. Vorbea tărăgănat, într-un dialect englezesc prețios: — Bună seara. Cu ce vă pot ajuta? Thaw se așeză și împinse pe birou o cerere completată. Secretarul se uită la ea și zise: — Văd că doriți să urmați cursurile de desen după model viu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
nu te-am mai văzut, June, i se adresă el în timp ce Marjory se uita peste meniu. — Salut, Duncan. Ma’ ești la șc’ala aia dă a’tă? îl întrebă ea, bătîndu-se peste buza rubinie de jos cu capătul creionului. Vorbea tărăgănat, căci dobîndise un accent anglo-scoțian. Fata asta m-a lăsat de două ori cu buza umflată, zise Duncan, după ce June luă comanda. — Și cînd s-a întîmplat asta, Duncan? îl întrebă Marjory părînd interesată. — O să-ți spun eu odată. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
intimidate erau, nu se putură stăpâni să nu râdă până la lacrimi. Când cei care dansaseră se întoarseră la mese, urmă o cântăreață blondă, grăsuță, într-o rochie roșie, care începu, cu o voce ciudat de adâncă, un cântec trist și tărăgănat, despre o iubire nebună, "cum nu s-a mai văzut pe-acest pămînt", și o părăsire lașă și crudă a tinerei "vergine" de către "domnul cu dinți sclipitori", pe care totuși vergina avea să-l iubească Până-n mormântul de marmură rece
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
gunoaie din capătul străzii noastre, cu focurile ei melancolice, m-a dus o dată la circ ca să vedem călărețe cu rochii verzi, pline de paiete sclipitoare, m-a dus la muzeul Antipa... Seara, la culcare, îmi cânta vreunul dintre cântecele lui tărăgănate, bănățenești, de care mama râdea atât de mult, mai ales "Gugulan cu car cu mere" (și cu frumoasă muiere), care-mi plăcea la nebunie, mai ales când spunea, într-o limbă caraghioasă, la sfârșit, "Io vind mere, io vind pere
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
sacrificiu a acelor eroi. La muzică solfegiau ei ce solfegiau "La ospețe ursul cere" sau "în căsuța cu alune", dar pân-la urmă ajungeau mereu la cântecele cu Doftana, o închisoare unde se pare că stătuseră toți în celulele H, cântece tărăgănate, care-ți făceau pielea de găină pe brațe: Sună toaca prin toată Doftana,/ Strigă-o mare de voci răgușit,/ Este-o nouă și-aceeași șicană,/ Cineva este iar schingiuit." Doar că de vorba asta, "șicană", nu auzise nimeni, și nici
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
continua întrecerea la care știți că am hotărât să vă supun, trebuie să vă spun câteva lucruri despre care aș dori să fiu sigur că le-ați înțeles. ― Dacă iar începi cu bălmăjelile alea despre Augustin și despre cetatea... vorbi tărăgănat Aloim. ― Ai să taci! tună Abatele, încercînd în același timp să-și închipuie un balaur furios. Aici, băiete, nu ne mai jucăm. Îți aduc aminte că tu însuți ai stârnit acest concurs și că îți vei urma soarta până la capăt
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Da, ai dreptate. Roșii verzi. Asta obișnuia să pună mama. Roșii verzi, rosti gânditor Johansson. - Exact... dădu aprobator din cap Bârna, fără a se grăbi însă să-și continue ideile. - De ce spui asta? Barna tresări și răspunse pe un ton tărăgănat: - Știi că am fost amândoi de acord să bombardăm Abația încă de pe orbită pentru a nu risca să întîlnim acolo cine știe ce armă teribilă împotriva noastră. - Da, și a fost o decizie grozav de înțeleaptă. - Așa este. Dar noi nu am
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
asta mă refer la o asemănare profundă... șovăi Villerte, apărând și el de după epava navei. - Ce vrei să spui? întrebă N'Gai Loon. - Felul în care se mișca, chiar și înlănțuirea ideilor... toate mi se par atât de cunoscute, spuse tărăgănat Villerte. - Astea sunt treburi soldățești, de-ale voastre. Mie îmi este însă foarte clar că o altă șansă mai bună de a pune mâna pe psiac decât colaborarea cu ființă asta, n-o să mai avem. Și trebuie s-o folosim
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
auzi, asurzitor, doar sfârâitul lăcustelor, bagaudul, după ce controlase fulgerător, dintr-o ochire, dispunerea tovarășilor săi, își lăți gura, sub barba deasă și neagră, în ceea ce s-ar fi dorit un zâmbet și îl salută într-o latină ce purta accentul tărăgănat al alobrogilor: — Salve, amice. Sprijinit cu o mână de oblâncul șeii, Balamber, care vorbea destul de bine galoromana, îi răspunse cu zâmbetul cel mai prietenos cu putință: - Salutare. La drept vorbind, nu credeam că locurile astea sunt atât de populate. Celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cu mult mai groase decât frișca biciului, și un surugiu îmbrăcat într’o haină albă de flanelă, încălecă pe calul de lângă roată. Închinându-se înainte și pocnind din biciu porni într’un galop sălbatic, strigând tot timpul de lungă și tărăgănată cadență. Drumul era plin de grindină, care se topea formând băltoace prin care caii treceau în plină viteză. Cum mă aflam lângă picioarele dinapoi ale cailor, tot noroiul îmi era aruncat în față și cădea șiroaie în căruță, transformându-mă
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
Era groaznic de slab, cu un trup care părea numai bun de pus Într-un borcan cu formol, și avea o stea galbenă cusută pe haina de pușcăriaș. — Medicament? am zis cu o nuanță de neîncredere În glas. — Da, răspunse tărăgănat evreul. Clorură de sodiu. Adăugă apoi mai răspicat: Sare de bucătărie, știi, prietene. Ți-am acoperit dungile de la bici cu sare. — Dumnezeule mare, m-am revoltat eu, doar nu sunt o omletă. — Așa o fi, dar eu sunt un doctor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
totală. Înăuntru, se duse glonț la telefon și formă numărul lui Robert Karsh. Evoluția ei constantă, de ani întregi, către autosuficiență era gata să depună iar armele. Răspunse fetița. Mai bine decât să răspundă fratele ei mai mare. Alo-ul tărăgănat al fetei avea prea multe silabe. Șapte ani. Ce fel de părinți erau ăia care-și lăsau fetița de șapte ani să răspundă seara târziu la telefon? Karin pescui din memorie numele fetei: —Ashley? Glăsciorul firav îi întoarse un „Daaa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
chicoti. —Cum adică? Stai așa, stai așa: adică... Își coborî tonul, maimuțărind vocea autoritară de bariton a lui Weber. Voiam să zic: „adică în ce fel“? —Fiica mea e astronom. Asta-i meseria ei. Caută noi planete. Moșule, spuse Mark, tărăgănat, mi-ai mai spus o dată. Asta-l șocă mai mult decât presupusa coincidență. Noaptea nedormită, aerul fierbinte și lipicios îi spulberaseră concentrarea și-i împrăștiaseră memoria. Trebuia să plece. Avea două conferințe importante de ținut în următoarele trei săptămâni, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cunoaște când o femeie are clasă, zicea tata. Ce nu se cunoaște acolo poți să cauți mai sus, ziceau colegii noștri mai mari. Anna s-a îndreptat spre mine și s-a oprit în fața mea. „Ciao.” Glasul îi suna puțin tărăgănat, dar mie asta îmi plăcea nespus. „Ciao.” „Vii de la bunicul?” „Da.” „Ce a vrut de la tine?” „A vorbit o mulțime.” „Altceva nici nu știe să facă. Ți-a spus că sunt leneșă și așa mai departe?” „Îhî.” „Și îl crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
o pală de liniște. Nu se mai auzeau nici respirațiile și nici foiala celor ce băteau mătănii. Egumenul făcu un semn spre scrib și rosti sec: — Matei, douăzeci și cinci. Scribul căută repede în cartea de pe policioara stranei și începu cu glas tărăgănat: — ,,Împărăția cerurilor se aseamănă cu zece fecioare, care, luând candelele lor, au ieșit în întâmpinarea mirelui. Cinci însă dintre ele erau nebune și cinci înțelepte. Căci cele nebune, luând candelele, n-au luat cu sine untdelemn, iar cele înțelepte au
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și începeau alt sfat. Joi, 10 mai, era Înălțarea. În zori, călugării, preoții și diaconii care-l însoțeau pe sfinția sa au început utrenia pe un tăpșan anume gătit pentru asta. Era adunată toată suflarea taberii și, în răcoarea dimineții, cântările tărăgănate ale fraților monahi erau purtate de vânt până hăt departe. Din gură în gură oamenii își șopteau că locul fusese ales de cu seară de însuși sfinția sa vlădica și de vodă. Au spus că tăpșanul s-a ridicat pe oasele
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
tămâie. O, Doamne, câte înalte fețe bisericești strânsese Țara Românească pentru a o duce pe ultimul drum pe domnița Brâncoveanului, pe Stanca! Liniștea s a destrămat când clopotele, toate clopotele au prins din nou să bată într-o dungă. Glasuri tărăgănate, bărbătești, puternice au început ca în Vinerea Mare: Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pre noi... Primul a tăcut clopotul de la Mitropolie, de sus de pe deal, apoi s-au stins rând pe rând toate dangătele, unul câte unul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și strălucitoare, când m-am uitat în sus. În bătaia lunii drumul și frunzele păreau argintii, cam ca atunci când cade prima zăpadă. Câteva păsări de noapte cântau deja cocoțate în pini. Una a făcut cii-uut, cii-uut, cii-uut într-un fel tărăgănat care aducea cu o persoană pe moarte. Cântecul răsuna peste tot pe dealuri, pe măsură ce îl imitau și celelalte păsări. Două sau trei au trecut peste lună ca să se întâlnească cu altele care se ghemuiseră prin pinii înalți din partea de nord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]