944 matches
-
veni să le scoată în oraș. Aniela se repezi în brațele lui Radu și nu voi, cu nici un chip, să meargă la plimbare fără el. Se rățoi la Ștefan și-i spuse înciudată: Tu de țe poți ță merți ți tăticul meu nu? El are mai multe dlepturi decât tine! Îi lăsă, pe toți, fără replică. Radu încercă fel de fel de explicații dar fetița nu voi să mai accepte minciunile cu care era prostită. Dacă nu-l luăm ți pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Radu încercă fel de fel de explicații dar fetița nu voi să mai accepte minciunile cu care era prostită. Dacă nu-l luăm ți pe tati, atunți merțem doar noi două, mami. Stefan n-are decât ță rețeme gardul lângă tăticul meu. Radu propuse, timid, s-o lase pe fetiță să meargă cu el la o pizza și promise că o va aduce acasă devreme. Luanei i se făcu milă de copilul pe care-l obliga la o viață fără tată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
meu, mămica nu zice c-ai face tu ceva rău, spun doar să fii atent, asta-i tot. Acum spune, nu ți se pare nemaipomenit? Restaurantul ăsta e nou-nouț, de-abia s-a deschis. De două săptămâni Îi tot zic tăticului tău, te rog frumos, du-mă la restaurantul ăla nou, dar el zice că nu, e prea scump. Ce ridicol. Doar știm cum cheltuie pe alte chestii. Te rog să comanzi tot ce vrei. O să ne distrăm de minune. Vrei
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
iubește. Tu ai fost Întotdeauna favoritul meu. Fiul meu cel perfect. Îl ai și pe Bob. Da, Bob, desigur. Dar Bob a venit pe lume după tine. Tu ai fost copilașul meu, doar al meu. Oricum, nu știu ce i-a venit tăticului să-i zică Bob lui Bob când era bebeluș. Dragule, i-am spus eu, lui Johan Îi zici Johan, lui Farah Îi zici Farah, de ce să-i zicem Bob lui Hisham? Dar el, știi cum e el. Uneori știi când
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
pretinzi că m-ar iubi. Nu poate să mă sufere. Nu poate să sufere nici măcar să se uite la mine. Îmi face rău să te aud vorbind așa. Aș dori să nu mai fii tot timpul atât de furios Împotriva tăticului tău și Împotriva mea. Retrage-ți cuvintele! De ce m-ați adoptat? Ah, scumpule, ne-am promis să nu mai vorbim niciodată de spre asta. De ce trebuie să tot discutăm ce-a fost? Ce-a fost a fost, era altă lume
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
de cunună, din care atîrnau o mulțime de panglici. "Pe dracu' naibii, doar nu-ți place sorcova asta sovietică". Brăduț purta o rubașcă de mătase și trebuia să joace pe ruptele cazaciocul. Eu, să recit din Maiakovski: Noi avem un tătic mare-mare Clasa muncitoare De oțel". "Te duci cu rochie de înger și spui Miorița, mi-a ordonat cu vocea lui sonoră. Brăduț, ești caraghios, scoate-ți imediat cizmele și rubașca. Du-le de unde le-ai luat". Nu, nu s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
la cele mai Înalte cote, sentimentul care nu se putea compara cu nimic altceva, acela de a fi pentru prima oară tată. Copleșit de responsabilități viitoare, neliniștit de Întâmplarea frumoasă și incapabil să Înțeleagă pe deplin ce Înseamnă a fi tătic, deși teoretic știa cum stă treaba aceasta, a procedat cu acea maturitate care se pierde, genetic, În noianul neamurilor de mult apuse, s-a Îmbătat strașnic! A băut mai Întâi singur cu gândurile sale până l-au podidit lacrimi mici
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
a continuat cu oricine se Întâlnea, prieteni, dușmani, nu mai alegea, tuturor aducându-le la cunoștință, În mod invariabil, cu aceeași frază care i se părea destul de elaborată și reprezentativă pentru un șef de post Înaintat și la gradul de tătic: Nu vinul mi-a dat această stare de supremă fericire ci Bunul Dumnezeu și iubita mea Viorița, dăruindu mi un Îngeraș de copil și e ...băiat! Noaptea a mai și dormit, dar numai În reprize mai mici de cinci minute
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
să completeze: Varlaam, așa mi se spune Între frați dar În acte mă numesc Mihai Trifan și cred că asta vă interesează pe dumneavoastră. Numele de Varlaam, totalmente nou pentru jandarmul de atunci, l-a marcat puternic, făcându-l pe tăticul beat -și de fericiresă sară În picioare și să strige un „Evrica!” autohton și În curatul stil moldovenesc, dându-și o palmă zdravănă peste frunte, În timp ce un grup de litere intraductibil, i se opriră În gât. Revenindu-și, Îi mulțumi
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
dar cum acesta nici nu se străduia, la fiecare trecere peste pietrele de râu, căruța și, implicit, copilul suportau câte o hurducătură zgomotoasă și total neprietenoasă. O asemenea situație neplăcută, Îl trezi pe copilul Va, care după ce se asigură că tăticul și bunicuța lui erau lângă el -puneau la punct detalii pe termen lung și mai ales scurt, pentru viitorul său - găsi prilej de bucurie În a merge cu o căruță necunoscută lui, pe un drum de asemenea necunoscut și plin
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
tradiție olărească (tradiție păstrată cu sfințenie), aducânduse o oală mare („frunte” În clasificarea olarilor) cu vin rubiniu, rece, cu mărgeluțe Îmbietoare, care sfârâiau de plăcere, etalându-și buchetul de parfumuri și tărie, porniră spre pădure. Va era cocoțat pe umerii tăticului său. Victor, rămas numai Într-un maiou roșu-roșu ce lăsa la vedere mușchii bine conturați, mergea În față cu dulcea sa povară pe după umeri, puțin mai În urmă venea bunicu’ Gheorghi, care Își privea cu mândrie nepotul, analizându-l intens
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Înecați În șuvoiul de lacrimi fierbinți, cu inima galopându-i năpraznic și zbătându-se din toate puterile lui de copil să scape din brațele bunicii Ileana (de-a dreptul speriată de Încrâncenarea dureroasă a clipei) striga Înecânduse printre sughițuri amare: Tăticule! Tăticuțule! Bunița! Mamaia! Va, Au!, Au!, Au! S-a potolit târziu (când bunicii Îngroziți, văzându-l cum se Înroșește și se Învinețește, credeau că-l vor pierde și nu Îndrăzneau a se gândi la consecințe), asurzit de lătratul strident a
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
galbenă, iar Gristofor Îi Înghițea bucuros toți „petii” săi. Îl aducea la realitatea, care adesea era destul de cenușie, nenea Ion (așa să-i spui, nu „badi” cum se zice pe aici de către mojicii cei fără de carte, ai Înțeles, Hasmațuchi?! Da, tăticule!), Ionel (cum Îl alinta bunica Ileana), care Îi spunea: Prâsleo! Dacă nu ești cuminte și m-asculți ai să-mi semeni mie, dacă nu ai să ajungi ca Ciulinel! Vrei să-mi semeni mie? Va, care-l admira În tot
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
laconic: Ei, unde-i mai Întrebi și tu acu’! La muncă, un’ să fie și ia și te culcă mai repede, copchil! Dar Într-o seară târzie „copchilu’” a fost trezit din somn cu: Hai, trezește-te că o venit tătic’tu’! Va, care credea că iar visează frumos, a fost trezit de zgâlțâiala Anetei, care spuse cât putea ea de frumos În momentul acela, când dragostea de soră mai mică Îi scutura cămașa de emoții: Hai, nestematule că a venit
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
tată care-și vede copilul dormind direct pe cuvertura cu culori imposibil de definit și acoperit cu oghialul nu tocmai curat și fără de cearceaf. Va era foarte surprins de faptul că nimeni nu-l Îmbrățișează și nu-l sărută pe tăticul său, eroul copilăriei sale și nu Înțelegea de ce toți se uită Întrebători, unii către alții, nedumeriți și simțind parcă un pericol, stare negativă pe care copilul o preluă sub forma unui viitor apropiat plin de pericole și Întâmplări nefericite. Da
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
de la piept fotografia Vioriței și o arătă copilului, așa cum făcea În clipele lor de taină, spunându-i cu iubire: Mămica ta! O mai știi? Vezi să n-o uiți niciodată pentru că Îi semeni mai mult decât Îmi semeni mie! Da, tăticule! Apoi ceea ce mai rămăsese din recunoscuta și respectata tărie de caracter a lui Victor Își făcu datoria și Îl scoase din starea sufletească În care era, găsi că este un prilej minunat să invite cei câțiva veri și prieteni ai
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Victor trezit din starea aceea care Îl purta prin locurile dragi lui și printre oamenii către care se hotărâse să-și trimită diamantul, se Întorcea automat și scuturat de un fior de frică și responsabilitate spuse: Nu-ți fie frică! Tăticul tău este cu tine și nu mișcă nimeni decât Cleopatra, ia uită-te la ea ce frumoasă este, vezi? Va scotea capul mai mult, se ițea pe lângă Victor și zărind coada și picioarele suple și musculoase ale Cleopatrei, băiețelul cu
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
ușor și, surprinsă de drumul uscat și prăfuit, a Început să meargă la trap, Înainte de a-i cere stăpânul această schimbare de viteză. Victor și-a privit copilul, așa cum nu o mai făcuse de multă vreme, iar Va credea că tăticul său a și uitat să-l privească așa, pătrunse cu ochii săi albaștri pădurea domnească și Îi indică să privească foișorul de observație, aflat la câteva zeci de metri În stânga lor. Vezi ce Înalt este foișorul acesta, Îl știu de când
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
aleargă la el, urmată de Codrin. Dar cum de ești așa de treaz? Păi, am discutat niște chestii care m-au zdruncinat. Știi că ăia pleacă în Spania? Și mergem și noi? Nu, pleacă fără femei. Și tu nu pleci tăticule, nu? Eu nu plec fără voi. Maria devine gînditoare. Primește neutru alunele și pare scufundată în meditații adînci. Cît vor cîștiga pe lună? În timp și 2-3000 de euro. Sînt ași în construcții. Dar tu? Poate că vreo 1500, habar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ca turist, complet dezinteresat de obiectivele turistice. Ca și de nevastă, de altfel. După puțin timp primește un telefon de la Adriana. Tati, am o mare surpriză pentru tine... Zău? Te-au ales Președinte? Nu glumi. S-ar putea să fii tătic. Dar... Nici un "dar". Așa cum a fost, ai reușit. Ești sigură? Încă nu. Dar am semnele mele. Codrin nu era entuziasmat, dar nici rău nu-i părea. În fond, avea atîta avere și era bucuros să aibă un urmaș. În orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
gânduri: „Trebuie să cumpăr de Îmbrăcat pentru Tudor, dar ce anume? Și...?” „Intră tu Într-o prăvălie cu hăinuțe pentru copii și să vezi cum sar pe tine vânzătoarele. Tinerele, frumușele și dornice să fie băgate În seamă de un tătic tânăr și dotat cu ce trebuie pentru a face copii” - i-a sugerat gândul de veghe. „Drept-Îi că m-ai ajutat cu asupra de măsură. Eu Îmi tocesc mintea cu treburi serioase și tu...” „Și eu ți-am spus doar
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
misterios.... - a șoptit ea, cu un oftat adânc, care a făcut ca sânii să i se zbată ca doi hulubi speriați sub bluzița bine struniă pe trup... ― Nuuu... Nu sunt misterios, ci... nu mă pricep... ― Vai! Cum se poate? Un tătic atât de tânăr... Atât deee... - și-a mieunat pisicește vorbele cu alint, privindu-l Îmbietor... Gruia a plecat ochii, neîndrăznind să-i susțină privirea zburătăcită de pe cărbunii din străfundul ființei ei... ― E abia născut. Are doar cinci zile - a reușit
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
neîndrăznind să-i susțină privirea zburătăcită de pe cărbunii din străfundul ființei ei... ― E abia născut. Are doar cinci zile - a reușit să Îngaime Gruia, tulburat de-a binelea de „fluidul” dogoritor ce se revărsa de dincolo de gene... ― Atunci, sunteți un tătic tânăr, fericit și... - a lăsat ea vorba suspendată În aer, care putea să Însemne orice: frumos, disponibil pentru o perioadă... ― Aș vreaaa... ― Aștept să-mi spuneți ce doriți - și-a tremurat ea șoldurile ademenitor... ― Să-mi dați... ― Ce? - a Întrebat
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
vii... Doar să dezerteze” - a apreciat Toader... Când zorii răcoroși - asta o simțeam fiindcă oboseala curgea pârâu de pe noi - au tras după ei și primele raze de soare, am ajuns În punctul unde ne aștepta căpitanul - comandantul, sau mai degrabă tăticul nostru... Imaginați-vă câtă tristețe era pe chipul lui când m-a văzut Întins pe targă. M-a expediat imediat la postul de prim-ajutor și de acolo la un spital de campanie... ― Trebuie să vă spun că până o
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Întâi, Însă, spuneți și voi precum țiganul: „Mulțumescu-ți ție Doamne, c-am mâncat și iar mi-i foame”. Venise și iarna. Într-una din seri, când abia ne-am așezat să ne tragem sufletul după o misiune grea, intră căpitanul - tăticul nostru, cum Îi spuneam noi... „Copii, vreau să vă spun că mâine vă așteaptă o misiune importantă. Am nevoie de cel mult șase oameni, cu tot cu voi. Vă pregătiți cu ce trebuie pentru o incursiune În spatele inamicului. Mâine voi trimite curierul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]