380 matches
-
eu la bătaie o colivă. Costache: Da lumînări ai? Groparul: Am și lumînări. Octav: E, atunci putem pune de-un praznic. Ce ziceți, în tragem un praznic? Marieta: Iar începe cu vreo capcană de-a lui...! Matei: Ce praznic, măi Tăviță, ce praznic!?! Al cui, pentru cine?! Octav: Vă invit la praznicul meu...! (se rîde strîmb) Matei: Hai, că-i bună! Ha! Octav: Domnule, să-l pomenim și să-l cinstim pe cel care am fost... Marieta: Ei, iaca asta ne
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
plop la 1 ibric de apă clocotită. Inhalați aburii. Tratament pentru răceala cu oțet de cidru Amestecați câte ½ cană de cidru de mere și apă. Dați un clocot și inhalați aburii. Descongestionarea nasului cu cuburi de gheață Puneți mai multe tăvițe de cuburi de gheață într-un lighean cu apă și puneți doar degetele de la picioare în apă până ce amorțesc. Sună nebunesc, dar funcționează. ÎNGRIJIREA GÂTULUI ȘI A GURII Deseori, sângerarea gingiilor indică scorbutul sau o inflamație a gingiilor, de exemplu
Remedii naturiste pentru sănătate și frumusețe by Jude Todd [Corola-publishinghouse/Science/2151_a_3476]
-
RĂUTATEA LUI? AȘA CUM V-AM MAI SPUS: CINE SE-ASEAMĂNĂ, SE-ADUNĂ. IACUB CREASE OMUL ALB! NĂSCUT DIN MINCIUNĂ. NĂSCUT DIN OMUCIDERE. O RASĂ DE DIAVOLI CU OCHI ALBAȘTRI. Afară, Grupa de Instruire și Cultură Generală pentru Fetele Musulmane instala tăvițe pentru viermii de mătase. Munceau În tăcere, visând cu ochii deschiși la tot felul de lucruri. Ruby James se gândea cât de bine arătase John 2X În acea dimineață și se Întreba dacă aveau să se căsătorească Într-o bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
povestea mea, se divide, trece prin meioză. Deja lumea pare mai grea acum, că fac și eu parte din ea. Vorbesc despre pansamente și despre vată muiată, despre mirosul de igrasie din sălile de cinema, despre toate pisicile păduchioase și tăvițele lor Împuțite cu nisip, despre ploaia căzând pe străzile orașului, făcând praful să se ridice și pe italienii bătrâni să-și care scaunele pliante Înăuntru. Până acum n-a fost lumea mea. N-a fost America mea. Dar iată-ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
jeleu În formă de cub - i-a anulat efectul de fântână a tinereții și am Început să cresc În toate modurile În afară de unul. Creșteam cu viteza boabelor de fasole pe care le studiasem la biologie. Învățând despre fotosinteză, țineam o tăviță În Întuneric și una la lumină și le măsuram În fiecare zi cu rigla. Ca fasolea, corpul meu se Întindea către marea lampă de creștere din cer, iar cazul meu era chiar mai interesant, pentru că eu creșteam și pe Întuneric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
În frunte ar trebui să se ocupe de politica externă. Cum să-i trateze pe rușii ăia blestemați și pe chinezii roșii. Nu să se cace pe ei pentru un jaf la un amărât de birou de campanie. Așezat În spatele tăviței sale de la televizor, Milton privea amenințător presa de stânga, iar asemănarea sa crescândă cu președintele nu mai putea fi ignorată. În serile din timpul săptămânii se certa cu televizorul, dar duminica avea public. Unchiul Pete, care de obicei era adormit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
trăiau drame și bucurii nepermise lui și de care el afla fragmentar numai din mesajele protocolare anexate buchetelor de flori. Stătea acolo în întuneric, așteptând timorat. Nu din curiozitatea de a afla ceea ce va urma. Știa ce-l așteaptă: o tăviță cu un păhărel de țuică, poate câțiva lei bacșiș și invariabil o felie de cozonac. După bucuria de a spori fericirea unei femei care tocmai s-a măritat, s-a logodit sau a născut, sau de a micșora durerea unui
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
trăiau drame și bucurii nepermise lui și de care el afla fragmentar numai din mesajele protocolare anexate buchetelor de flori. Stătea acolo în întuneric, așteptând timorat. Nu din curiozitatea de a afla ceea ce va urma. Știa ce-l așteaptă: o tăviță cu un păhărel de țuică, poate câțiva lei bacșiș și invariabil o felie de cozonac. După bucuria de a spori fericirea unei femei care tocmai s-a măritat, s-a logodit sau a născut, sau de a micșora durerea unui
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
cu care conversează acum despre rochiile în pliuri, incomode la călcat, lipsite de gust, o estetică de cartier. Se înălțase, purta tocuri moderne, înalte, umerii îi atingeau pe-ai mei. „Ana!” spusei, în timp ce profesoara se ivi lângă mine, cu o tăviță pe care erau puse două cești cu cafele, ce urmam să le bem așezați în fotoliile noastre, rămase neocupate. - Ați stat cam mult singur, domnule judecător! glumi zâmbind copilărește, și-mi făcu semn să stau în fotoliu. Era într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
și ani, iar eu mă aflam cutreierând fără voie împărății și vârste ce se deschideau și închideau închipuirii mele înfierbântate. Privirea-mi alunecă pe tâmplele ei care-mi erau acum alături - stătea pe scaun aplecată peste masă, strângând pe o tăviță niște resturi de pâine; părul îi era vopsit, eram uimit, dar la rădăcină, firele de păr - abia observabil - erau albe: îmbătrânise. Și totuși nu. Era o tinerețe solemnă ce întârzia în preajma zăpezilor ce aveau să vină. Vremea și privirea înșală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ăsta de oraș. Eu îl ascultam de la locul meu. Datorită noii mele boli pe care am numit-o acufenă, am început să aud de curând lucruri care nu sunt chiar perceptibile. Decolarea avioanelor, sticla care se sparge, gheața scrâșnind în tăviță. Și asta mi se întâmplă mai cu seamă dimineața, dar și în alte momente ale zilei. Am avut parte de așa ceva chiar în avion sau poate că mi s-a părut numai. — Cum? am exclamat eu. O sută de băieți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
material sensibil, ce permitea să se filmeze În condiții precare de lumină, nemaiauzite pînă atunci. Printr-un artificiu tehnic rămas neelucidat, unul dintre asistenții de laborator ai lui Gelabert vărsase vin spumant din soiul Xarelo, provenit din regiunea Penedés, În tăvița cu revelator și, ca o consecință a reacției chimice, forme stranii Începură să apară pe pelicula expusă. Aceasta era pelicula pe care Jausá voia să i-o arate lui don Ricardo Aldaya În seara cînd l-a invitat În spectrala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
care împrăștia o putoare insuportabilă, odată ce sesiza că o discuție trenează, e inutilă ori de umplutură, salvând astfel timp prețios. Tot lui îi aparținea paternitatea jocului Xantipol, pentru relaxarea bibliotecarilor. Doi cilindri magnetici încapsulați în plastic se fugăreau pe o tăviță învârtită manual. Făceai pariu că la a treizecea tură se inversează ordinea pentru a cincisprezecea oară și câștigai. Pusese la punct și o cutie chirurgicală micuță, Hypercrat, cam de două palme, care făcea operații instant. O puneai în locul unde simțeai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85064_a_85851]
-
Spune, hai, spune, potaie. Ni se pare? Ni se pare că ei știu tot. Dresați, da. Să credem că știu. Să nu mișcăm. Că nu se poate. Spune, spune că tu le știi pe toate. Pe toate le știi tu, Tăviță. Codiță, Tăviță, Halviță... Mai trăsese o dușcă, paharul dispăruse, mâna durdulie mângâia acum obrazul stâng, în sus, în jos.Capul se aplecase mult peste masă, șoaptele se acceleraseră, se încălziseră. — Știi pe dracu’, mutulache! Pe dracu’. Nimic nu știți. Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
spune, potaie. Ni se pare? Ni se pare că ei știu tot. Dresați, da. Să credem că știu. Să nu mișcăm. Că nu se poate. Spune, spune că tu le știi pe toate. Pe toate le știi tu, Tăviță. Codiță, Tăviță, Halviță... Mai trăsese o dușcă, paharul dispăruse, mâna durdulie mângâia acum obrazul stâng, în sus, în jos.Capul se aplecase mult peste masă, șoaptele se acceleraseră, se încălziseră. — Știi pe dracu’, mutulache! Pe dracu’. Nimic nu știți. Nici tu, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
acum obrazul stâng, în sus, în jos.Capul se aplecase mult peste masă, șoaptele se acceleraseră, se încălziseră. — Știi pe dracu’, mutulache! Pe dracu’. Nimic nu știți. Nici tu, nici nevastă-ta. Imaculata! Victima! Alibi. Tavi cu alibiul imaculat. Câinele Tăviță, da, da. Viitorul. Viitorul meu chip de câine. Tăviță. Speriat de prezent, trecut și viitor, monstrul. Dresat. Să nu putem, să nu... Detectivul se strecură ușor ușor înapoi spre cameră, trase lent lent ușa după el. Cândva, Tereza bătu, timid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
aplecase mult peste masă, șoaptele se acceleraseră, se încălziseră. — Știi pe dracu’, mutulache! Pe dracu’. Nimic nu știți. Nici tu, nici nevastă-ta. Imaculata! Victima! Alibi. Tavi cu alibiul imaculat. Câinele Tăviță, da, da. Viitorul. Viitorul meu chip de câine. Tăviță. Speriat de prezent, trecut și viitor, monstrul. Dresat. Să nu putem, să nu... Detectivul se strecură ușor ușor înapoi spre cameră, trase lent lent ușa după el. Cândva, Tereza bătu, timid, în ușă. Era reanimată, normală, dresată, înviase de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
o și Înhățase, râzând mulțumit. Nu ț-am zis dă la-nceput să nu te deranjezi, că Îmi pun singur? Toarnă, toarnă, frate! Nu vreau gheață, știi problemele mele cu gâtu’... Cuburile de gheață pluteau deja În apa topită din tăviță: mai mult de o oră de când s-a instalat pe canapea și, când se va hotărî să dispară, o să Îl ia prin surprindere, ca de fiecare dată. Până atunci, bea ca de la altul, În dușmănie, și, când are impresia că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
cu cele mai spurcate înjurături rusești și românești. Chiar el îl încuraja. Îi făcea bine să le audă. La un moment dat îi strigase să oprească. Coborâse și luase un pumn de castane coapte. Le luase cu mâna direct din tăvița sub care ardeau cărbunii. Nu-i mai păsa de arsuri. Mestecase vreo două așa, fierbinți, chiar dacă îl ustura limba. Cu gura plină, îi poruncise vizitiului să-i aducă muieri. După vreun sfert de oră se întorsese cu două dintre acele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
fântână, apoi își regăsea albia din pădure printr-un jgheab de olane. Era cea mai bună apă de băut. Înmiresmată și foarte rece. Nicolae umplu cupa, scurse surplusul peste pojghița de gheață, trecu iar prin cămara cu dulapuri, culese o tăviță de argint și reveni în bibliotecă. Numai că acolo... nu mai era nimeni. Îl copleși un sentiment acut de gol, de absență dureroasă. Auzea rumoarea, râsetele și melodia valsului vienez, dar îi pierise tot cheful. Avea în el o enormă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
bune să se‑adune, cele rele să se spele" — Poftim, mami! Mițul dejun, a spus o voce înăbușită din spatele ușii de la dormitor. Apoi s-a auzit bubuitura unui picior repezit în ușă și Milly a intrat în cameră cu o tăviță în brațe. La loc de mare cinste, chiar în mijloc, era așezat un borcan de gem cu o păpădie în el. Alături fusese instalată o farfurie cu felii de pâine cu unt și un pahar cu apă. —Vai de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
între noi, așa-i spunem papagalului matale! Poetul și cu Fratele se întorc amândoi în scaune, ca teleghidați, către colțul de la apus al sufrageriei, acolo unde se găsește o colivie gigantică, din aluminiu de aviație, pe rotile, înțesată cu tăvi, tăvițe, castronașe și jucărioare (întregi ori dezmembrate) și prevăzută și cu un mic balansoar aninat, ca un trapez. Pe podilă, un țintar de rahați choux à la crème, devoalează buna-creștere a păsării cazate între gratii, care evitase și ea, pe cât îi
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
aici tot ce-ți trebuie : cecul și frizeria la colț, spițeria și încălțămintea, telefon lângă aprozar, unde se duce cu fisele-n mână, dacă nu-i vecina Reli acasă, grătarul de unde-și cumpără totdeauna mici când se-ntoarce acasă. Pune tăvița de carton pe una din tarabele goale din piață, pune sacoșa alături, întinge micu-n muștar și-l înfulecă. De fiecare dată, se tot socotește dacă să păstreze unul, să-l ducă la omu ei, lasă, își zice la urmă, și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pe-atunci. Scriitorii de obicei înnebuneau brusc, când erau deja oameni mari. Într-o după-masă, nea vând ce face, am adunat pe „masa mea de lucru“, unde-mi făceam temele, mai multe obiecte dis parate, cam cum se pun pe tăvița copilului la un an, când i se taie moțul. Mă gândeam să-mi aleg unul și să le spun cole gilor că acela mă inspiră, că nu pot să scriu fără el. Nu-mi mai aduc bine aminte ce pusesem
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
invers în cea care-i urmează. Pe de altă parte, dacă nu știți cine-i epitropul-șef vă spun eu: este, adică, acel ins pe care îl vedeți că merge cel dintâi (pășind puțin ceremonios și oleacă rutinat) cu tasul (tăvița aceea din răchită împletită) în care punem noi obolul; de asemenea, el cel dintâi, recepționează, pregătește și aranjează mesele împovărate cu tăvile cu coliva împodobită cu bomboane de ciocolată din Germania, cu banane, cu alte cele. La sfârșitul sfintei liturghii
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]