541 matches
-
date noi, vă vom transmite. După Telejurnal, reluăm transmisia la aeroport. Capitolul 14 Callypso cu o mie de fețe Oricum, și ele au fost pe fază, pentru că, de unde moțăiau, claie peste grămadă, cum au adulmecat dâra de Yves Saint Laurent Tabac Original after shave lotion TABAC ORIGINAL, odată au făcut ochi și au Început să se foiască pe canapeaua de vinilin albastru. Dar Victor luase deja startul cu florile În mână. -- Loc! Loc! Loc! Vă rog, faceți loc! Așa că și ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
După Telejurnal, reluăm transmisia la aeroport. Capitolul 14 Callypso cu o mie de fețe Oricum, și ele au fost pe fază, pentru că, de unde moțăiau, claie peste grămadă, cum au adulmecat dâra de Yves Saint Laurent Tabac Original after shave lotion TABAC ORIGINAL, odată au făcut ochi și au Început să se foiască pe canapeaua de vinilin albastru. Dar Victor luase deja startul cu florile În mână. -- Loc! Loc! Loc! Vă rog, faceți loc! Așa că și ele au Început să se consulte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
am văzut că apare din prima zi cu ochelarii ăia meseriași și țoalele foarte ca lumea, moșule, și toți ciorchine pe el, gagicile, securiștii, bișnițarii, cioclii, și buzunarele de pe mânecă și barba pusă la punct, cu dâra de After Shave Tabac Original, da, atunci muream să fiu el! Numai că și atunci am avut ghinion, nici nu Îl vedeam bine, el era foarte departe și Casandra, aiurea cum e de obicei, deja Începuse să strige: — ... Hai și tu, Daniel, mai În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
lor la casă și duminica intră gratis, pot oare să creadă așadar că niște domni bătrâni din secolul al XIX-lea, cu bărbile Îngălbenite de nicotină, cu gulerele mototolite și unsuroase, cu cravatele negre gen lavalieră, cu redingotele puțind a tabac de prizat, cu degetele maronii de acizi, cu mințile Înăcrite de invidii academice, fantome din cărți de doi bani, care se numeau Între ei cher maâtre, au pus obiectele alea acolo, sub bolți, dintr-o virtuoasă voință de a expune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
mai făcea și acum o batida așa cum știu s-o facă numai oamenii fără vârstă. Am ieșit, făcând numai câțiva pași afară din civilizația lui Carmen Miranda și m-am găsit Într-un loc Întunecos, unde câțiva băștinași fumau un tabac gros ca un cârnat, răsucit În formă de funii vechi marinărești. Mânuiai funiile acelea cu buricele degetelor, obțineai din ele niște foi late și transparente și le Înfășurai În niște cartonașe de pai uleios. Trebuiau reaprinse mereu, dar puteai pricepe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
strangulau picioarele burdușite ale gazdei, se lățiseră pernicios și parcă emanau în aer un condens, o duhoare dulceagă, fetidă, de hazna ori de hoit. Care câștiga lent, dar inexorabil, meciul cu aromele tari și rafinate de alcool, de cafea, de tabac și de apă de colonie, păstrate și pritocite în spațiul închis al odăii, de valtrapurile de la ferestre. Păi... Noi ne-am cam duce, señorita, se ridică de la masă Dănuț, amabil și un pic jenat. Scuzați incidentul! Amoc... Căldura e de
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
le puteam descurca, se confundau și se învîrtejeau în mintea mea. Nu mi-ar fi fost deloc ușor să spun prin ce diferea, să zicem, toanta de Garoafa de cea dinainte, în afară de faptul că începuse să fumeze. Grețosul damf de tabac prost să mi-o fi înstrăinat atît? Gemenele se înălțaseră binișor și te făceau să râzi de plăcere văzîndu-le zâmbetul simultan, pe jumătate tâmpit, pe jumătate ironic, luminat însă până la frumusețe de dinții albi și de ochii mari, cafenii. Puia
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
dus într-un bloc situat în apropierea Podului Izvor, unde locuia (era, încă, burlac), a deschis șifonierul și mi-a zis: "Ia ce costum și ce cravată dorești". Am ales un costum făcut dintr-o stofă cu dungi de culoarea tabacului, pe un fond albastru jandarm, pe care l-am purtat, apoi, foarte mândru, până în studenție; primul meu costum burghez... Dar gata cu "filosofia"! Primum vivere, deinde philosophari, vorba romanilor. Aveam, deci, șaisprezece ani. Găsisem un model filosofic în Schopenhauer și
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
mîna și a întors foile către sfîrșitul cărții, unde se afla relatarea despre rame. Cu un gest tandru a netezit hîrtia fotografiei perechii fără cîrmaci. Barca, sau măcar acea porțiune a ei care încăpuse în micul dreptunghi al reclamei la tabac, era așezată în diagonală pe apa albastră, liniștită. Vîslașii își întinseseră brațele în față într-o poză nefirească, care, totuși, le etala umerii lați, orizontal pe hîrtie, și odată cu ei, panglica lată, roșie, de peste tricoul improbabil alb, cu emblema aurie
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
dar durerea sufletească era la fel de mare ca la început. Băiatul, stabilit la Craiova, îi scria des, cele două fiice, măritate la casele lor, încercau să-l mai înveselească invitându-l pe la ele, dar el prefera să stea singur cuc, prizând tabac printre amintirile lui, în locul care încă era umplut de toate micile ei gesturi. La început nu suferea nici un om în preajmă, cărțile de vizită rămâneau fără răspuns pe tăvița din hol, acum, încet-încet, se mai uita pe ele și se
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
pe cal, Maradona sosi în dric. Era o mașină neagră, americană, la mâna a doua. Omar se trudi două săptămâni să i-o facă din nou ca nouă. Când o desfăcu, înțelese că moartea era un decoct de crin, de tabac și haină purtată. Nu părea de nesuportat: izul ăsta ieșea din tapiserii și din bord, din grătarele de nuc veritabil, pe care puneai defunctul cu grijă, din nișa pentru coroane și lumânări. — Moartea nu e chiar cine știe ce, bâiguia Maradona, noi
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
atârnau din tavan, Porfiri se pierdu printre vrafuri și vrafuri de haine de mâna a doua, de la blănuri de lux la costume roase, după care își afundă degetele în lăzii cu pantofi și cufere cu ochelari și netezi cutiuțele cu tabac și degetarele așezate pe tăvi. Era ca și cum aceste obiecte, lăsate în vraiștea lor, erau mărturia legii naturale a afinității, demonstrând magnetismul celor abandonați. și, desigur, faptul că acestea făcuseră odată parte din viața cuiva însemna că în spatele fiecărui obiectse ascundea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
în buzunarul hainei lui Porfiri. Apoi, ca urmare a acelui moment, el fu la ușă și o deschise. Porfiri simți brusc adevărul observației lui Nicodim Fomici. Era ținut pe loc de vârstă și de condiția sa tocită de excesul de tabac. Mișcarea bruscă a băiatului nu numai că îl luă prin surprindere, dar îl și lăsă sfârșit, cu corpul incapabil să mai facă față reacțiilor chimice care încercau să-i pună corpul în mișcare. Decât să pornească în urmărire, se mulțumi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
scape, îl acuză Katia când Porfiri se întoarse în camera biroul său. După tot necazul prin care am trecut ca să îl aduc aici. și presupun că nici eu nu voi primi o medalie de la Țar. Porfiri linse o urmă de tabac de pe buza de sus în timp ce se gândea la antagonismul ei. ă știu unde să îl găsesc, spuse el nonșalant. Îți rămân recunoascător, Katia. și ca reprezentant al statului, sunt încrezător că Țarul îți este de asemenea recunoscător. Se înclină solemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
timpul eram atacați. Erau niște oameni cruzi și lipsiți de milă nu numai față de alte triburi, dar și față de ai lor. Tatăl meu era un om foarte bogat și foarte orgolios, care mai deținea și monopolul comerțului cu porumb și tabac din regiune. Eu eram singura lui fată din cei cinci copii. Într-o noapte, când eu aveam cincisprezece ani, au năvĂlit irochezii și ne-au prădat tribul. Au ucis la Întâmplare femei, copii, tot ce au găsit. Tatăl meu și
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
timpul eram atacați. Erau niște oameni cruzi și lipsiți de milă nu numai față de alte triburi, dar și față de ai lor. Tatăl meu era un om foarte bogat și foarte orgolios, care mai deținea și monopolul comerțului cu porumb și tabac din regiune. Eu eram singura lui fată din cei cinci copii. Într-o noapte, când eu aveam cincisprezece ani, au năvălit irochezii și ne-au prădat tribul. Au ucis la întâmplare femei, copii, tot ce au găsit. Tatăl meu și
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
englezească a mustății cărunte. Părul rar, dar bine ales într-o cărare care mergea din mijlocul frunții până la ceafă, lanțul greu de aur cu breloc la vestă, hainele de stofă fină, parfumul discret în care intra și o nuanță de tabac, toate acestea reparau cu desăvârșire, în apropiere, neajunsurile vârstei și ale corpolenței. - Pascalopol, se recomandă el cu o ceremonie care trădacreșterea lui aleasă, reținând ceva mai mult mâna tânărului într-a sa, spre a-l examina. Îl privi fără excesivă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
general 1 Te miră? Am văzut lumină. Ce n'est pas de ma faute...2 Felix deveni alb la față, ceea ce generalul, mereu zâmbitor, observă numaidecât. Era un bătrân simpatic, cu mustăți albe, îmbrăcat foarte îngrijit, în haine de culoarea tabacului. În cap avea un melon, și în jurul gâtului o mare cravată de mătase, neagră, cu trei derivații. - Acesta-i tânărul dumitale prieten? Sunt încîntat. Îmi daivoie, generalul Păsărescu. Și generalul bătu ghetele militărește și, înclinîndu-se, întinse mâna, ceremonios, lui Felix
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cu Susurul Rahovei, se descoperă un trunchi uman, două perechi de mâini retezate imediat de sub umeri și un sân. Ciopîrțitorul face risipă de sâni. Încă un sân în centru, la Scala, o jumătate de sân pe un maidan din mahalaua Tabaci și, bineînțeles, nici măcar nu-s de la aceeași persoană. Degeaba pânde, arestări, descinderi de razii. Degeaba polițiștii își mută domiciliile și făpturile pătrățoase, zi-noapte, în păr, la servicii. Ulpiu, în anumite nopți, își așterne și doarme acolo, nemaiținând minte alte birouri
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
moșneagul - la masa mea. Corabia era o odaie mare, boltită și întunecoasă în care și ziua ardea lampă. Bătrânul era interesant. Părul capului era alb, ras cu totul la față, ochii suri, mari și pătrunzători, apoi mirosea de departe a tabac și mie mi-a plăcut totdeauna oamenii cari mirosă a tabac.. I-am dat bună sară și m-am pus în fața lui, pentru că eram în dreptul meu să șed la masa mea. El răsări oleacă, dar nu spuse nimic. Apoi începu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
întunecoasă în care și ziua ardea lampă. Bătrânul era interesant. Părul capului era alb, ras cu totul la față, ochii suri, mari și pătrunzători, apoi mirosea de departe a tabac și mie mi-a plăcut totdeauna oamenii cari mirosă a tabac.. I-am dat bună sară și m-am pus în fața lui, pentru că eram în dreptul meu să șed la masa mea. El răsări oleacă, dar nu spuse nimic. Apoi începu a ciocăni în masă cu degetele lui lungi și subțirele și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
unii alți.” Vinul e, Într-adevăr, bun, dă mîngîieri vesele, dă Îndrăzneală la cuvînt, dar să nu uităm că vinul este proprietatea exclusivă a bărbatului! E teritoriul lui rezervat de vînătoare. „Pin mahala la Izvor”, În pridvor la Breslea, pe la Tabacii de jos bărbații petrec cu vin blînd. Însă, culmea!, sînt și muieri care intră În circiumă. Pann este pur și simplu indignat. Cine a permis muierilor să pătrundă În acest sanctuar al bărbaților? CÎnd ies de acolo, fac tot felul
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
în ulei, rezemat în apropierea lor de speteaza unui scaun de paie ordinar. - Este un Ingres, nu mai încape îndoială, zise unul dintrecei patru, un bărbat cu părul roșcat, tăiat scurt, rotund la față și nas, părând un contabil. Nuanța tabac a hainelor sale, o blîndeță distinsă a privirilor infirmau această ipoteză. Era un critic de artă și un artist discret, care-și neglija opera, deși mai valoroasă decât își închipuia însuși, și căruia, din cauza priceperii lui în materie de istoria
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ca bază o vârstă rezonabilă de maturitate, Pomponescu (evitînd juvenilizarea) păstra o ținută invariabilă, preferând de obicei haina neagră. Acum Pomponescu adoptase mici retușări. Părea evident că-și vopsea mustața, purta apoi haine mai variate în ton, admițând griul și tabacul. Se ferea totuși de stridențe, de tăietura prea acuzată la talie. Statura sa impozantă tolera o anume studiată neglijență. De pildă, Pomponescu nu punea la gât o cravată prea bătătoare la ochi, cel mult arbora din când în când un
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cu tabloul? Mai lași? . - E posibil?! Un Salvator Rosa? Unde mai găsiți o asemeneaocazie? . - Ce zici de vreme? Bănuiesc că o s-avem o toamnă superbă și lungă. Știu că ești foarte versată în taioruri, te-am zărit odată cu o stofă tabac splendidă. Nu tabac, așa ca frunza scorojită, ca foaia de arțar uscată care bate în roșu. . - Vă pricepeți în nuanțe! . - Eu mai puțin, dar dumneata!... Aici e o beție pentruochi, cum ai aranjat porțelanele, chilimurile. Înainte ședeau toate pachete. - Și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]