437 matches
-
reprezenta bucuria vieții lor și o serba îmbrăcând straiele de sărbătoare. Era locul de întâlnire și plimbare a fiilor și fiicelor mahalalelor și al întregii tinerimi. „Turul pe Lăpușneanu”, între Piața Unirii și Corso, a intrat în obișnuința ieșenilor, ca tabietul cafelei sau ziarul. Calea Lăpușneanu avea viața proprie a ei, cu obiceiuri și principii bine stabilite. În orice anotimp al anului, ea strălucea între orele unsprezece și unu dimineața, și seara între orele șase și opt. Loc de întâlnire și
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Stupcanu și-a vândut pământul și întreaga moștenire. Între cântăreții neamului ei duduia Sofica a avut cea mai frumoasă voce. Cânta orice, de la operă la romanțele ce se potriveau cu o tinerețe și o lume din care mai supraviețuia amintirea tabietului cu cafeluță și cu flori în vaza de pe masă. Vestita corală „Doina” din Dolhasca se sprijinea pe vocea dumneaei. Fiind singură, în 1944, duduia Sofica n-a plecat în refugiu. Amestecată între căruțe, vaci și cai, a trebuit să suporte
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
ulterior „stilul descriptiv, puterea de caracterizare și puritatea inspirațiunii”. Însă clișeul sămănătorist obsedează. Figuri de album decolorate, bătrânii săi, mici boieri scăpătați, nostalgici, iremediabil dominați de pasivitate, trăiesc din amintiri, învârtindu-se în jurul propriului ax; notele repetitive, ticurile, micile manii, tabieturile sunt semnele sclerozării plurale. Proza din volumele următoare marchează un reviriment. Acum, viața în orizont rural e văzută sub specia durității morale, a împietririi sufletești. S-a vorbit chiar de pesimismul lui G., legat poate de influențe naturaliste prin intermediul lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287168_a_288497]
-
Apuseni. Liniște. Atît de multă liniște, încît mi se pare că sunt undeva, între cer și pămînt, unde sunetele nu pot ajunge... Peste două zile, voi fi la București și mă bucur să regăsesc mediul familiar al casei natale și tabieturile mele cotidiene. Aci, printre căsuțele răspîndite în spațiul vălurit al Văii Crișului, nu se află nici poștă, nici farmacie, nici cîrciumă, nici dispensar, nici cel mai primitiv cinematograf. În schimb, în casele oamenilor, se găsesc destule aparate de radio și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
ei decît cel al centrelor comerciale din marile lor orașe. E cam trist, dar poate că sunt eu o babă demodată... În ce mă privește, ca să fiu pe deplin sinceră, îmi dau seama și de faptul că am căpătat niște tabieturi pa care nu le aveam în tinerețe: în loc de a căuta destinații pe care nu le-am călcat încă, revin cu drag în locuri cunoscute, unde m-am simțit bine și unde mă aflu pe dată în largul meu. Asta se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
fi văzut că-i mai vârstnic decât ea cu aproape douăzeci de ani. Mama n-a avut deloc serviciu cât a trăit el. Se chinuia de unul singur, trăgea din greu pentru noi, poate de aceea ajunsesem să-i venerăm tabieturile, posomorala și nevoia lui de liniște și ordine, pe care n-am apucat poate să le rumeg Îndeajuns ca să mă răzvrătesc Împotriva lor. Pensia pe care am primit-o de pe urma lui cât am fost elev era numai cu puțin mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
mă gândeam mai curând la un balerin. Ortansa Îmi vorbi cu vădită plăcere despre un anume mod de viață. Îmi explică În amănunt cum reușise să se mențină așa fără vreun efort special, fără dietă, gimnastică sau alt fel de tabiet sau tratament, tocmai pentru că nu se dăduse În vânt după chestii d-astea... După ce anume? Nu fusesem destul de atent. De sex era vorba. Era o teorie a ei sau preluată din vreun manual de magie neagră, și anume că practica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
corp vânos, ca de taur, dar se vede clar cum boala sărăciei l-a măcinat până aproape de terminare. ,,Carpe diem!’’ (trăiește clipa!), e sloganul acestui om de mare caracter. Poate că numai asta i-a mai rămas de făcut! Are tabietul său: după fiecare masă iese pe balcon, aprinde țigară și trage adânc în plămânii mâncați de boală. Rar când trece peste această regulă. Nu știe jocul de table, nu joacă nici șah, stă toată ziua la vecinii de la salonul 6
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
sau trei ori. Îmi repet obsesiv în gând ,,nu, nu și nu...nu trebuie să te reapuci de fumat!'' Câteodată repet negația cu voce tare, involuntar. Au trecut trei săptămâni de când am renunțat la acest viciu, la această plăcere ori tabiet al singurătății și al nopților petrecute în fața hârtiei - cu pixul în mână, pregătit de atacul ultimului vers ori al ultimei fraze însăilate într-o poveste lentă sau amețitoare. Mereu am fumat de plăcere, îmi plăcea să savurez în liniște o
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
Boys, Michel Jackson" (P.O.N.). Parodierea cerințelor impuse de regim era învățată de copii în primul rând în familie, fiind o formă de inițiere în lumea adulților: "din acei ani '80, îmi vine foarte clar în minte unul din tabieturile bunicilor mei, ascultatul Vocii Americii, dimineața la șase jumate și seara la opt [la țară]. Bunica era mare fan [...]. Există și acum acel radio [...]. Țin minte chiar și nume de realizatori: Gabriela Rotaru, Radu Roseti, Elena Belisar. Da [ascultam și
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
pe care le-a cântat Villon. O tristețe difuză plutește peste toată această lirică, deși o dată poetul publică un Decret împotriva tristeții. El evadează uneori în bucolic și se refugiază în ambianța domestică, securizantă, cântând mobilele vechi, cristalurile, porțelanurile și tabieturile, ceremonialul meselor intime, alteori evocă boema de odinioară, cu o umbră de ironie în căutarea nostalgică a bucuriilor elementare. Senzualitatea, bine temperată, se infuzează în substanța versurilor ca o atracție spre lumină și viață. Cărticica de versuri pentru copii Ultima
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287996_a_289325]
-
nu se vorbește despre ekphrasis și nu se analizează relația dintre pânza flamandă și universul literar. Într-un articol publicat în 1982 Cristian Livescu menționează tabloul fără a-i descifra vreo semnificație, atunci când comentează firea tenebroasă a personajului principal și tabieturile sale casnice: Totul în cele mai mici detalii, trezește încrederea în Antipa. Și totuși, personajul e o fire satanică, pe care numai nebunul Anghel o descoperă și de aici provine crima sa inconștientă. Unealtă a tenebrelor, Antipa nu sărbătorește Crăciunul
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
ele reprezintă întâiele încercări. G. CĂLINESCU Nu se poate să nu observăm că, în nuvele, dar și în Viața la țară, atmosfera idilică, cu ogrăzi forfotind de orătănii, cu livezi parfumate, cu familii de mici boieri provinciali ce trăiesc printre tabieturi și vechituri sentimentale, evocă locurile și întâmplările copilăriei scriitorului. E deci un caz tipic de ideologie sentimentală, cel puțin la început. Aristocratismul scriitorului, ce stă la baza literaturii lui convenționale și estete, e o sensibilitate întoarsă într-un program. NICOLAE
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
a da naștere unui nou germen...” (Omraam Mikhaël Aïvanhov) Plecând de la această legendă biblică, aș zice (fără să exagerez) că gurnalul plăsmuit „la foc mărunt” al cercetătorului Livius Ciocârlie reprezintăși o lecție a inteligenței cosmice. Astfel, vom face cunoștință cu tabieturile, plăcerile și neplăcerile pe care i le tapetează acest cotidian. Nu se lasă încorsetat doar de problematica studiilor care i mănâncă timpul, ci și de acele stări ale patologicului - maleficul din noi. Mai exact, infantilismul politicului românesc, întrun monolog reflexiv
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
filmul evenimentelor, ci să-l descrie anatomic. Scrie această carte ca un scenarist meticulos și sec, fără tropi, fără labirinturi, fără camuflaje. Cartea sa este aproape un roman documentar: un roman neorealist și gotic (paradoxal!) în același timp. Singurul său tabiet (asumat, de altfel) este exactitatea, limpezimea, cronologia. Fostul meu student de la Jurnalism, ajuns astăzi cercetător la Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului în România, este impetuos și impecabil ca un samurai. Un justițiar-geometru, care își refuză emoționalitatea, pentru că un scrib
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
iau pe Ulița Rădășenilor sau pe altele cu căsuțe tihnite, cu grădini de flori în față. Mă așteaptă aici bătrânei care i-au cunoscut pe condeierii, pictorii, sculptorii, compozitorii sau artiștii de teatru fălticeneni. Între un șerbet și o cafea - tabiet nelipsit - ascult depănânduse amintiri din altă lume. Le notez cu grijă, ca pe niște mărturii de preț, după ce m am convins de autenticitate. Unii din interlocutorii mei se grăbesc spre lumea umbrelor. Rămân cu regretul de-a nu fi fost
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
un drum cu sens unic”. Ca și monahismul, „elanul eshatologic” al cuplului oamenilor căsătoriți reprezintă un atac direct la adresa calmului prostesc, a dezmierdării somnolente a sinelui, a răsfățului propriu, a divorțului mut față de ceilalți, a sofismelor inteligenței, a capriciilor și tabieturilor personale de tot felul. Căsătoria trăită în Biserică depășește stadiul estetic, deci simpla experiența adjectivală a iubirii. Monahismul vine doar să-i tâlcuiască ritmurile, din perspectiva celui care a căzut „în mrejele unei iubiri îndelung răbdătoare”. Convergența celor două drumuri
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ale observației și analizei, dezambiguizate de autor prin prezentarea lor sub aspectul unor studii de caz: Despre păcatul plictiselii, Despre vulgaritate, Despre sinucidere, Despre gustul estetic, Despre arta conversației și miracolul tăcerii, Despre vanitatea iertării, Despre mizantropie, Despre gelozie, Despre tabieturile noastre, Despre fumat, Despre sexualitate, Despre minciună, Despre echilibru. În ceea ce privește latura aplicativă, comedia Cine pe cine mântuiește, de exemplu, inclusă în volumul Teatru, dezvoltă într-o structură dialogică problematica sinuciderii, a cărei expresie teoretică se regăsește într-un eseu din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288074_a_289403]
-
ironic sau focalizat pe pitorescul „exotic” dobrogean, formulat în registru agreabil, burlesc, satiric, monden sau intimist, o scriere, în parte, deschizătoare de drum pentru o publicistică turistică. Sunt observate orașul, oamenii (localnicii și vilegiaturiștii), comunitățile etnice, mentalitățile, obiceiurile, „folclorul” și tabieturile vilegiaturii, flirtul etc., asezonate cu anecdote de „culoare”, cu umor și melancolie. Caracteristică pentru dramaturgia lui Ș. este combinarea meșteșugului teatrului bulevardier cu cedarea față de comandamentele extraliterare, impuse politic, ale artei de propagandă, pe coordonatele realismului socialist. Limitele talentului dramaturgic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289773_a_291102]
-
se naște și își consumă copilăria, în cea a vieții publice, pe care va ajunge, finalmente, să o domine. Cu timpul, accentul se mută de la condiția așa-zis „nocturnă” a cenaclului, de refugiu ocazional și definit prin jovialitate, prilejuit de tabieturile petrecerii timpului liber, la aceea „diurnă”, oficială și instituționalizată. Exersate la scară redusă, în cadrul c.l., spiritul critic și cel de concurență, abilitățile personale și strategiile de succes ies la rampă, în lumina vieții publice. Reputația și prestigiul câștigate la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286162_a_287491]
-
se enerva, bușea mașina în copaci! Cînd era gelos, o strîngea pe Lena, că așa o chema, de gît pînă cînd credea el că este destul. Abia cînd aceasta își revenea începea să o bată. Niciodată înainte! Om așezat, cu tabieturile lui. Dar cum vorbea Robert? Ei, bine, cu o voce plăcută de bariton, vorbea corect gramatical și-și presăra discursul cu picanterii de succes la publicul prost. Să creăm o societate... modernă, funcțională... Chiar dacă n-ar fi fost așa de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
șapte nopți, soarele se arată din nou și Zisudra 9 Cf. S. N. Kramer, "Le Rite de Mariage sacre Dumuzi-Inanna", pp. 129 sq.; id., "The Sacred Marriagc Rile", pp, 49 sq. 10 Cf. textul tradus de S, N. Kramer, From the Tabiet s, p. 177. 11 E. Burrows, "Some Cosmologica! Patterns în Babylonian Religion", pp. 65 sq. 12 Cf. E. Burrows, op. Cit., pp. 60 sq. ' * A se vedea "Liste de Rois sumeriens", traducere de S. N. Kramer, The Sumerians, pp. 328 sq. Religiile
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
în tabăra ailaltă? De fapt, dacă stai să te gândești, convertirea nu e ceva ciudat. Fusese învățat să pupe în cur pe toată lumea. Și acum doar schimbase proprietarul bucilor. Constantă a rămas numai nevoia de stăpân. Copil de pensionari cu tabieturi rigide. Acum i se pare mare om Berceanu. Îmi urla mie, ce criticii tăi, știi că io ieri am fost la Berceanu? Așteptând să mă extaziez. Și care-i treaba? așteptam să continue. Adică el e cineva. Vecinătatea asta îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
toate din plin până atunci ca să nu mi se înfunde tocmai acolo unde aș fi dorit-o mai puțin. Întâlnirea care îmi făcuse atâtea griji s-a realizat cu o ușurință neașteptată. Dar, odată cu ea - și sfârșitul... Obice iuri și tabieturi, obligații mondene, teama unei tovărășii compromițătoare și, mai presus de toate - indiferență. Toate laolaltă au dus la refuzul de a petrece vacanța împreună. Am plecat mai mult mirat decât nefericit. În tren am fredonat melodii nostalgice, iar apoi am uitat
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
să-nțeleg) vârsta implacabilă. ...Ați observat cât de prăfuiți, fizicește și sufletește, sunt băr bații prea Îndelung respectuoși angajamentelor lor [?] Eu Însumi Îmi recunosc, cu silă și amărăciune, un oarecare iz de formulă perimată de viață În ticuri, manii și tabieturi sclerozante. Datorez, așadar, femeilor - și numai [a]celora din afara vieții mele conjugale - succesul parțial al eforturilor lor stărui toare spre Înnoirea mea continuă și În pas cu vremea, măcar În for mele exterioare, vestimentare, de limbaj, de ținută și de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]