436 matches
-
Rămîn numai pasajele care sunt în afara lumii politice, de pildă paragrafele despre patima grădinăritului, despre micile impulsuri de gurmand visînd la meniuri rafinate, alături de paginile despre pasiunea de desenator cu care autorul întocmește desene, gravuri, litografii sau schițe. Trimiterile la tabietul desenelor sînt atît de dese încît începi să vezi în Grass un intelectual hibrid, în care pofta cromatică o întrece pe cea lexicală. Și cum jurnalul e subțire sub unghi literar, căci nu dai peste bucăți care să te facă
Însemnări de piază-rea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4420_a_5745]
-
cunoscător al lor - va face din călărie un argument al explorării „deșertului sălbatic”. Una dintre temele demne de reținut ale cărții ar fi aceea a relației omului călare cu locurile - cu pământul. Fostul șef al fermei - un cetățean austriac cu tabieturi și relații - a plecat, a dispărut, așa că Gavril M. trebuie să o ia de la capăt. Obișnuit cu Bucovina sa „de sub munte”, de acasă, știută bine și străbătută cu pasul în toate direcțiile, „nu regăsea dincoace nimic din reperele familiare”. Cum
Radu Mareș – topografiile de ieri și de azi by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/4669_a_5994]
-
că ești asediat de subiecte în România!, ci fixarea pe unul anume” e mărturisirea cea mai simptomatică a unui „scriitor ocazional”, cum se proclamă mai mult sau mai puțin serios Liviu Antonesei. Mai ciudat e că acest spirit frivol prin tabieturi și program se extinde și la nivelul concepției despre literatură. Fapt vizibil numaidecât în permanenta alternare a genurilor literare, precum și în căutarea insistentă, la suprafața textului, a subiectelor. Multe fragmente din Victimele inocente și colaterale ale unui sângeros război cu
Turism literar by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4671_a_5996]
-
stricat boanghenul din Lună de miere posibilitatea tinerei de a profita de o slăbiciune pe care venerabilu-i soț o împărțea cu toți congenerii? Împinsă, ca aproape orice în lumea lui Caragiale, în manieră. Deși pare a fi, la început, un tabiet romantic. Ieșind spre Sărindar, detaliu nu lipsit de importanță la Caragialetată l, Pantazi face o confesiune în care băile apar, prin ochii mamei, drept ceva de ferească Sfântul! Zicându-i Zizinului, pe ungurește, Zajzon, dar într-o franțuzească foarte apropiată
La băi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4549_a_5874]
-
actual. Adică, fără lozinci. Degeaba! Ne-au îmbolnăvit așa de rău cu România („țara mea cu ochi frumoși”), încât mi se face piele de găină oricum s-ar scrie, patriotic, despre ea. De la o vreme, am început să-mi schimb tabieturile. Una din fixațiile mele era să nu citesc poezie. Nu citesc pentru că n-o pricep destul. N-o pricep nici acum, dar am reînceput să citesc. Dau o raită prin raft și-mi spun ce apucăm noi astăzi? Astăzi, noi
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4551_a_5876]
-
Bistro Jariștea. Dar aceste texte și imagini fotografice, peste care am fi tentați să trecem fără să le luăm în seamă, spunînd că sunt de importanță cu totul secundară, sfârșesc prin a compune un document prețios - despre o epocă și tabieturile ei, și personajele ei, și plăcerile ei. Mereu vorbim despre Bucureștiul care și-a pierdut farmecul, ieșind traumatizat din încercările vremurilor. Ei bine, ceea ce face cu obstinație, cu talent și cu dăruire Aurora Nicolau este să regăsească, prin restaurantele sale
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4557_a_5882]
-
pictură spre a se întoarce la ea după 10 ani de apostazie. Doar Sârbulescu pare croit din altă stofă, încălcînd regula smereniei retractile, de aici nervul mucalit de causeur iubitor de savori viagere. Că pentru acești artiști pictura nu e tabiet și nici ifos, ci mod de viață, reiese din constatarea că nu ți-i poți închipui făcînd altceva. Dacă Paștina ar fi constrîns să nu mai picteze, probabil că ar începe să vorbească, precum pietrele care își desfac gura atunci
Schema flerului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4353_a_5678]
-
inadaptat superior. Pare un intelectual a cărui minte stă spînzurată de dîra unor himere voluptuoase, privitorului nearătîndu-se decît crusta himerelor: fața luminoasă a unui fantast prins sub freamătul unor cavalcade interioare. Oriunde îl întîlnești, impresia e aceeași: îl simți făcîndu-și tabietul savurării fantasmatice, ruminațiile visătoare împrumutîndu-i aerul unui îndrăgostit întîrziat. Nu știi dacă se roagă, dacă deapănă literele unei maxime sau dacă retrăiește bucuriile prezenței unei femei, dar îi simți unda emoției, adică unduirea aceea blîndă și elegiacă, de copil căruia
Epoca postmorală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5809_a_7134]
-
În ciuda evidenței că în epoca internetului lectura de cărți tipărite scade, anticarii din Germania constată o creștere a interesului publicului pentru ediții bibliofile. Paradoxul e că pe măsură ce numărul de cititori obișnuiți (pentru care cititul e tabiet superficial sau mijloc de umplere a timpului) scade, numărul bibliomanilor crește, cartea căpătînd tot mai mult statutul de obiect de artă. Trei firme nemțești specializate în comerțul de tomuri vechi (Hartung & Hartung, Zisska & Schauer, Reiss &Sohn) au confirmat tendința generală
Bibliomanii contemporani () [Corola-journal/Journalistic/3679_a_5004]
-
O știre așa-zicând economică, din Le monde, despre industria cafelei în Franța, face referire la tabieturile lui Monsieur Proust, luând ca suport cartea cu același nume. Ceea ce știa Proust, anume că, spre deosebire de vin, cafeaua nu devine mai bună cu timpul, făcea parte, odinioară, din bagajul cultural normal al locuitorilor Parisului, spune fondatorul Café Coutume. Intrarea pe
Cafeaua lui Proust () [Corola-journal/Journalistic/3723_a_5048]
-
Respect toate părerile. Ura n-o respect. Asta deși, stabilind cu un prieten că noi nu urâm, i-am spus: poate pentru că suntem prea superficiali. După zece ani, e primul în care nu ne ducem, vara, la Brașov. Ne făcusem tabieturi: o cină la Roata norocului, bașca una cu echipa de brașoveni, un prânz la „urși”, plimbări în trei de-a lungul pârâului și traversând pe lângă o poartă a orașului, pe strada cu casa memorială Ștefan Baciu și deasupra terenurilor de
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3598_a_4923]
-
a veni în cursul acestei luni, numai să nu te răzgândești, deoarece profesional ești îndatorat numai să gândești. Te rog, printre primele telefoane, să mă ai în vedere, că altfel mă fac foc. Mi-e dor de niște filtruri cu tabiet, să-mi aduc aminte de cafelele grozave pe care le beam la tine, pe Copou (a proposito de cafele, sărutări de mâini meștere). Te îmbrățișez, Șerban [Domniei sale domnului profesor Nicolae Bagdasar, Str. I.L. Caragiale, nr. 13 - Iași (Copou) - Șerban Cioculescu
Note despre epistolograful Șerban Cioculescu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4098_a_5423]
-
Simina Noica de la Paris, care mă vizitase deja împreună cu fosta mea studentă Anca Ghica, chiar în timpul vieții mamei mele, eu locuiesc chiar la malul Mării Mediterane. În fiecare dimineață, Dinu Noica se instala pe balcon și își lua cu tot tabietul micul dejun, purtând inevitabilele ghetre. Iar apoi, împreună, puneam țara la cale. Ce vom face în ziua care începea și în zilele următoare. Dar, de fapt, ne pierdeam în discuții, țintuiți pe scaune o bună bucată de timp. Discutam toate
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2929_a_4254]
-
reportofon sau o cameră video, doi intelectuali dialoghează retro, pe aproape cinci sute de pagini. Corespondează, de fapt, dacă e să fim stricți cu termenii. (Iar eu cred că ar trebui să fim). N-aș pune opțiunea aceasta pe seama eventualelor tabieturi ale poetului ardelean. În fond, nu foarte demult, același Ion Brad a fost protagonistul unui consistent interviu luat ca la carte de Alexandru Dumitriu (Plăcut sau neplăcut, adevărul, Galaxia Gutenberg, 2009). Mai degrabă l-aș suspecta pe Ilie Rad de
Tradiție și inovație by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2962_a_4287]
-
tonus amoros să dicteze discret măcar „ambreierea” unui volum ulterior. Nu se întâmplă, însă, asta în American Experience. „Libert arianismul” stilistic al lui Dósa e atât de accentuat încât poetul ajunge să se delimiteze (pe cât se poate) inclusiv de propriile tabieturi. Nu mai există, aici, nici un poem de dragoste (iar cele care ar putea fi, la rigoare, interpretate astfel conțin, de fapt, niște simple conjecturi pe teme sociale). Este și cazul empaticului tatiana cântă-ne ceva, care se revendică mai degrabă
Americanii (Tablă de materii) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3220_a_4545]
-
se reflectă”, în ultimă instanță, realul), impunînd, în teoria critică, ideea că acela care relatează povestea nu este identic cu acela care o scrie. Mai mult, povestitorul - ca și scriitorul - are autonomie intelectuală și morală. E o ființă vie, cu tabieturi, interese și limitări. Povestea lui nu poate fi, în consecință, „adevărată” ori „completă”, dar personalitatea sa, crede James, merită tot interesul. O astfel de „realitate” distorsionată explorează și nuvela Daisy Miller/Daisy Miller, unde ambiguitatea se centrează pe o problemă
Americani în Europa by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/3019_a_4344]
-
mai des atenția specialiștilor. Despre această patologie vorbește și Serge Tisseron, psihiatru francez, director de cercetare la Universitatea Paris-Vest Nanterre, care și-a pus în intenție să urmărească efectul nefast al internetului asupra minții celor care și-au făcut un tabiet din el. Statistic, cam un miliard de oameni mănîncă internet pe pîine, nelăsînd o zi să treacă fără să intre în gura căpcăunului: trimit mailuri, citesc presa, se dedau jocurilor video, intră pe siteuri de întîlniri amoroase, devin membri ai
Flirtul web by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3244_a_4569]
-
de autor, stă mărturie pentru coerența unui destin poetic. Poemele Marianei Filimon, concepute în regim ,minimalist", de maximă parcimonie a mijloacelor de expresie, cu apel la sintagme scurte, nervoase, aparent lăsate într-o perpetuă suspensie, mărturisesc un vechi și temeinic tabiet meditativ, o propensiune spre marile (încă) întrebări ale ființei: ,pe Olimp/ tronul lui Zeus mai adevărat/ decât orice așezare omenească" (Note de drum). Solilocvii dramatice, dacă nu tragice, ele se alcătuiesc plasmatic, de regulă, la țărmul mării, în decor cosmic
Caligrafie de iarnă by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/11113_a_12438]
-
au încorporat doar... geniile. Documentarea făcută de poet este de tot respectul, mai cu seamă că se încorporează printr-un limbaj distributiv vizând poeți, pictori, muzicieni, compozitori, sculptori. Adică, arte vizuale și arte scripturale! Altfel spus, Virgil Dumitrescu studiază portrete, tabieturi, ecouri în posteritate și că într-un puzzle de expoziție propune variante de limbaj adecvate sași poată înrăma fiecare dintre noile gânduri durabile, în consens sau în replică. Până aici, poemele (și nu poeziile!) de o stringenta modernitate, prin cadența
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
locul molcomei apocalipse. Ian (Munteanu), a cărui lume se sfîrșește scîrțiind ca balamaua roasă a unei uși de cancelarie, e, întîi (vorbim de anii '80), un june profesor de literatură cu ucenicia în provincie, servit pe tavă unei dăscălimi cu tabieturi. De școală veche. Pe urmă - romanul se joacă, înțelegeți, cu două ,calupuri" de timp - este un funcționar ministerial demisionar întors, după șase ani, la catedră (sîntem prin 2000 acum, îmi dau seama, la ,ungerea" unei doamne ministru), în același colegiu
Întîmplări de școală veche by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10902_a_12227]
-
le rămânea străin, de care nu se pricepeau să se folosească și care nu le dădea satisfacții". întrețineau, prin urmare, relații strict utilitare cu obiectele din jur, refuzându-le instinctiv pe cele afective, ,privându-se" de bucuria obișnuințelor, de comoditatea tabieturilor, străini de atmosfera casei, și fără vreun acord de intimitate cu ea. Pe când părinții își petreceau zilele prin ambasade la fel de alienante, eroina, singură în impozantul imobil avea coșmaruri, se visa dispersată în infime părticele, într-o ,infinitate de pătlăgele roșii
Bal, în paginile Biancăi Balotă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10940_a_12265]
-
și muzica lui Leonard Cohen și cele ale folkiștilor contemporani lui (în primul rând Bob Dylan), infinit mai populari în epocă. Scrie autorul român: ,Pe când folkiștii promovau un stil de viață boem, la limita promiscuității, Cohen nu elimină cu totul tabieturile conservatorismului burghez. Făcuse studii serioase, ba chiar predase la Montreal University, se îmbrăca bine și nu căzuse în habotnicia militantismului de stânga" (p. 16). Paralela Cohen Dylan continuă, iar termenii care definesc calitățile autorului piesei Mr. Tambourine Man devin sarcastici
Paradoxul Leonard Cohen by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10979_a_12304]
-
-i cedez locul unei doamne în vîrstă. N-a acceptat. Am înțeles-o. Nu se făcea să-i ia scaunul unui moș". în consecință, autorul pare a trăi nu în cosmos, ci în societate, a se circumscrie unui context de tabieturi, pe care cu cît încearcă a le lua în deriziune cu atît le confirmă prin numirea lor ori măcar prin aluzia la ele: Un titlu de tot interesul, în față la Leonida, pe o tarabă: Mă hrănesc, deci nu îmbătrînesc
Între slăbiciune și forță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11003_a_12328]
-
slăvirea tiranului, de pasiunea generală pentru bani zornăitori și discursuri sforăitoare" (p. 204). Raporturile dintre cele două femei sînt ambivalente. Lamia este la început șocată de prezența acestei Lolite însărcinate în casa ei, prezență care-i dă peste cap toate tabieturile de fată bătrînă, dar va sfîrși prin a o îndrăgi pe micuța hoinară, fișată de altfel ca prostituată în documentele Poliției. Cele două femei se modelează reciproc și scurta viață comună pe care destinul le-o rezervă va avea efecte
Un scriitor incomod by Elena-Brândușa Steiciuc () [Corola-journal/Journalistic/10853_a_12178]
-
îmi desfășura generoase proiecte de cărți născute astfel din lucrul la computer. Mă crispam din neștiință, în primul rând și, mai apoi, dintr-o țărănească reticență în fața a tot ceea ce mi se părea că pătrunde cu iz de "străinătate" în tabieturile mele. Abia mă făcuse Mircea să pricep cam ce-i acela telex, cum devine situația cu faxul și, mult mai greu, ce rost are un celular. Mă îndârjeam să-i repet: "Nu ține chestia la mine", de parcă eu aș fi
Mircea, computerul și dorul by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10876_a_12201]