517 matches
-
care o port s-a ruginit demult. Este atât de grea această mască, Scârțâitu-i de fier de-atâta timp i-l ascult! Mi-a ascuns îndelung privirea și cei din jurul meu au văzut-o numai pe ea. Rece, impenetrabilă și taciturnă, încă mai poartă amprenta luptelor ce străbătea. Spada bătrână a rămas fixată în teacă, deseori și eu, cu propria mea mască, mă confund. Aș vrea să îmbrac o armură nouă, cea pe care-o port s-a ruginit demult! Nocturnă
Poezii by Cristian Gava () [Corola-journal/Imaginative/10809_a_12134]
-
care-o port s-a ruginit demult! Nocturnă Noaptea - un pod negru pe sub care curg peisaje multicolore, isvorâte dintr-un vis. Trimit beznei scrisori, ce pe bucăți mari de întuneric le-am scris. Apoi cânt o nocturnă, apăsând claviatura nopții, taciturnă. Zilele din jurnal îmi privesc chipul în zilele care au trecut, cuprinse în jurnal, agățate de-o filă. Cobor dintre ele ca dintr-un vis, strivind între pleoape dimineața ostilă. Lent, amintirile mi se destramă, asemeni cuvintelor scrise pe-un
Poezii by Cristian Gava () [Corola-journal/Imaginative/10809_a_12134]
-
crește cu încă un sunet, când anul mai scade cu încă o octavă. Toamna revarsă peste înlăcrimata pădure, durerea ei roșiatică, de lavă, pe copaci rămânând împietrită, precum suferința pe un chip ostenit. Se aude hoinărind printre ramuri un cântec taciturn, istovit. Lava se va stinge în durerea de gheață, doar singurătatea, în curând, pădurea va umbri. Nu sunt decât o scânteie în ochiul rece-al toamnei, mă tem că mă voi stinge, când toamna va clipi. Razele soarelui de-abia
Poezii by Cristian Gava () [Corola-journal/Imaginative/10790_a_12115]
-
care o port s-a ruginit demult. Este atât de grea această mască, Scârțâitu-i de fier de-atâta timp i-l ascult! Mi-a ascuns îndelung privirea și cei din jurul meu au văzut-o numai pe ea. Rece, impenetrabilă și taciturnă, încă mai poartă amprenta luptelor ce străbătea. Spada bătrână a rămas fixată în teacă, deseori și eu, cu propria mea mască, mă confund. Aș vrea să îmbrac o armură nouă, cea pe care-o port s-a ruginit demult! Nocturnă
Poezii by Cristian Gava () [Corola-journal/Imaginative/10790_a_12115]
-
care-o port s-a ruginit demult! Nocturnă Noaptea - un pod negru pe sub care curg peisaje multicolore, isvorâte dintr-un vis. Trimit beznei scrisori, ce pe bucăți mari de întuneric le-am scris. Apoi cânt o nocturnă, apăsând claviatura nopții, taciturnă. Zilele din jurnal îmi privesc chipul în zilele care au trecut, cuprinse în jurnal, agățate de-o filă. Cobor dintre ele ca dintr-un vis, strivind între pleoape dimineața ostilă. Lent, amintirile mi se destramă, asemeni cuvintelor scrise pe-un
Poezii by Cristian Gava () [Corola-journal/Imaginative/10790_a_12115]
-
brahmanului). În 2005 Diane Bertrand ecranizează Kusuriyubi no hyōhon (Inelarul), sub titlul L’Annulaire, cu Olga Kurylenko în rolul principal. Romanul Profesorul și ecuația lui iubită a fost ecranizat în 2006 de Takashi Koizumi. Ce au în comun un traducător taciturn, văduv de mai bine de 20 de ani, care trăiește izolat pe o insulă, și o fată de 17 ani, frumoasă, ce își ajută mama să administreze hotelul familiei din orășelul turistic de pe coastă? De ce se ascunde bărbatul departe de
Yōko Ogawa Hotel Iris by Iuliana Oprina () [Corola-journal/Journalistic/2840_a_4165]
-
Ferdinand (Nando) e o apariție destul de rară. Autoarea îl vede stângaci, apatic, neavând vocația puterii: "Nando nu știe cum să dea ordine precise, imperative, ceea ce este cel mai rău lucru, pentru că îi face pe oameni să nu știe ce vrea..." Taciturn, singuratic, lipsit de energie, se arată incapabil "să facă el însuși lucruri în avantajul său"; "...nu a știut niciodată să fie cu adevărat stăpân". Lipsa spiritului său de acțiune o suplinea destul de bine Regina, care totuși îi apreciază arta oratorică
Jurnalul Reginei Maria by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/12428_a_13753]
-
Vânat de o eclipsă cu chibritul. Mă simt un șir prelung de nimburi. Stau inundată-n gând mirat. S-au deșirat cinci anotimpuri de dorul tău alambicat. Ecouri se mai sparg în turn. Le simt astmaticul sărut. Un cerb aleargă taciturn s-adune caprele în rut. Alerg prin maci să prind culori în poala nopții să le-așez. În ring se bat doi luptători? Sau se întâmplă că...visez? Referință Bibliografică: SAU SE ÎNTÂMPLĂ? / Marioara Nedea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
SAU SE ÎNTÂMPLĂ? de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382466_a_383795]
-
-ncepu jocul, dacă joc era canonul ăsta al anagramării! Dar pentru că-și mișca degetele mâinii stângi în ritmul dictat de muzică, părea pentru cei ce-l priveau că-i vârât până-n cap într-o activitate ludică. Cu ceilalți se dovedi taciturn, salut, salut doar, încât îi ținea pe jar de curioși ce-i făcea, nu alta. Știau cu ce se ocupă, dar nu puteau pricepe de ce nu apelează ca-n alte dați la ei, că nu-i băga pur și simplu
GRAFFITI (PRIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382492_a_383821]
-
în noi și, totodată, să renaștem și noi prin ele. “Ignorăm veșnicia clipei profunde/ Așteptând să uităm amăgirea de ieri,/ Trecutul în scoarțe de dor se ascunde/ Trec ierni peste noi și mai rar primăveri.../ Ne ascundem sub măști poleit taciturne,/ Sub croieli de mătase veche și roasă.../ Ne rugăm în nisipul clepsidrei nocturne: Clipă rămâi...Ești atât de frumoasă...” ( Carpe diem ) Lacrimi, amintiri și trandafiri care sângerează spun povestea unui suflet care retrăiește vise împletite în doruri și care deplânge
DUMITRU MARIAN TOMOIAGĂ ŞI DREPTUL LA POEZIE de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383990_a_385319]
-
a atinge starea de beție erotică și, mai ales, de a rămâne pe crestele fericirii întrețin focul viu al oricărui ideal. E ceea ce se „aude” din cânturile iubirii ce-și arcuiesc fără sincope tonalitățile surdinizate. Ia-mi inima!, Vis, Iubire taciturnă, Dorința, Așteptare, Ardere, Chemare, Înfrigurare etc. sunt titluri care vorbesc de la sine despre intensitatea emoției erotice, ceea ce, de altfel, îi dă apanajul de a părea cea mai bună parte a cărții. Aș adăuga părerea că stihurile lăsate să se armonizeze
LINA CODREANU de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384067_a_385396]
-
Citea, dar aceasta o putea face și acasă. Trecuseră câteva zile de la sosire și nu reușise să lege o amiciție cu vreo femeie sau cu vreun bărbat. Colegul de cameră era parcă din altă lume. Un pensionar în vârstă, văduv, taciturn, care venise la mare cu bilet de tratament. Poate că de aceea a și preferat ca astă seară să iasă la restaurant, sperând că în sfârșit va cunoaște și el pe cineva care să-i alunge singurătatea unei vacanțe pe
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1186 din 31 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383446_a_384775]
-
Fugim de sărbători și de agape, De fluturi și de zbor și de aripe. Tristețile sunt mai ales nocturne, Așa ne pare-a fi cotidianul. Planetele se mișcă-n sferele diurne, Noi depășim, în vis, meridianul Și-n nopțile acestea, taciturne, Imperial, de trist, e doar pianul. (Leonte Petre) Sursa foto: Internet Referință Bibliografică: PIAN / Leonte Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1989, Anul VI, 11 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Leonte Petre : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
PIAN de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383614_a_384943]
-
că e urmărit, avea ochii dilatați, se trăgea pe după colțurile de zid ale imobilelor, mă fluiera și pe urmă îmi vorbea tainic, uitîndu-se în dreapta și în stînga (nu l-ați cunoscut pe tata, el care era un om sobru, aproape taciturn, să se comporte așa...): “E unul lîngă statuia din centru, stă pe jos și construiește castele din nisip ud, apoi așează peste ele, peste toate turnurile și anexele o cîrpă, o lasă puțin, apoi scoate un chibrit și îi dă
ACELE VERI MINUNATE de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2237 din 14 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383063_a_384392]
-
auzit. Chiar și pe Facebook. Iar Facebook este pretutindeni. Facebook vede și aude tot. Și nu iartă nimic. Vi s-au retras câteva mii de like-uri într-un răstimp mai scurt decât ar zice pește un ins volubil, nu un taciturn ca dvs. Ce bine vă ședea când insistați să rămâneți filosof! Și ce s-au mai rugat de dvs. oamenii! Cum care? I-ați putut oare uita pe cei care cu mic cu mare au ieșit să împiedice în toamna
Deutsche Welle: Adio şi nu mai am cuvinte, Klaus Iohannis [Corola-blog/BlogPost/92927_a_94219]
-
ani de la căsătoria ta cu Delia! — Ștefan, ești bărbat! Tu nu știi că prima iubire nu se uită? Ce să mai spun că prima iubire mi-a fost soție? Am iubit-o enorm pe Delia. Dar vezi tu, sunt un taciturn, acum cu tine am discutat cât nu vorbesc o săptămână. Referință Bibliografică: Să nu uiți trandafirii continuare / Viorica Gusbeth : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1892, Anul VI, 06 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Viorica Gusbeth : Toate Drepturile
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383260_a_384589]
-
să se numere printre calitățile fundamentale ale individului. Sper măcar să compenseze cu măiestria În conducerea automobilului, m-am consolat. Pe ploaia asta, cu aglomerația din Paris, ar fi chiar dramatic ca lucrurile să stea altfel... Am avut noroc: ca șofer, taciturnul era un veritabil as, un virtuoz al traficului la vreme de diluviu. Se strecura printre celelalte mașini cu abilitatea diabolică pe care doar taximetriștrii din Orient o mai etalează, atunci când țin neapărat să demonstreze turiștilor străini că regulile de circulație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
nu cădeau picături de ploaie, ci o masă compactă de apă, pe care Învârtoșarea câinoasă a naturii o făcea cenușiu-vânătă. Eu, unul, cel puțin, nu vedeam la mai mult de doi metri distanță de geamul automobilului, așa că sângele-rece cu care taciturnul dezvolta fascinanta lui echilibristică rutieră mă umplea de admirație. Am vrut să i-o spun, dar m-am abținut: rigiditatea lui ostentativă nu merita complimentul. Un timp, am Încercat să uit de Întâmplarea cu bagajele, urmărind ce se petrecea afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
afară, În proximitatea imediată a geamului mașinii care-și continua lupta inegală cu potopul și aglomerația. Am renunțat: monotonia peisajului se accentua pe măsură ce Înserarea ne Învăluia treptat, dar rapid, făcând inutil orice efort de identificare a traseului. Oricum, În pofida strădaniei taciturnului, În mai puțin de o oră n-aveam nici o șansă să ajungem la hotel. M-am rezemat confortabil pe bancheta din spate și am Închis ochii. Ce-o fi vrut să spună logoreica Elvira cu văzutul nostru În zilele următoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
oră! Am strivit Între dinți un neacademic ei, drăcia dracului și am respirat adânc, silindu-mă să mă desprind din moleșeala nefirească pe care nici măcar revelația perplexă că dormisem buștean peste patru ceasuri nu izbutea s-o risipească pe deplin. Taciturnul conducea impasibil, dar Îmi supraveghea atent, cu ochii lui ca o imensitate verde, fiecare mișcare În oglinda retrovizoare din interior. Ploaia Încetase. Ne aflam În plin câmp, șoseaua era pustie, iar acul vitezometrului oscila Îngrijorător În jurul gradației 160. Cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
gradației 160. Cel mai blând eufemism În măsură să-mi definească starea ar fi neliniște. M-am stăpânit cât am putut și am pus, cu indiferență mimată, Întrebarea perfect stupidă: - N-am ajuns Încă? - După cum se vede, a răspuns sec taciturnul. - Totuși, patru ore nu sunt cam multe pentru treizeci de kilometri? am continuat pe acelasi ton ca si când mi s-ar fi deschis apetitul pentru o conversație obișnuită la drum lung. - Pentru treizeci de kilometri e mult, Într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Întâmpla, de fapt? Eram victima unei răpiri? Mi-am dat seama că nu de la companionul meu laconic trebuie să aștept răspuns la Întrebări, drept pentru care m-am mulțumit să le frământ fără rezultat În gând. Nu prea mult timp. Taciturnul anticipase corect: În mai puțin de un sfert de oră, mașina se afla În fața unei porți metalice care s-a deschis, lăsându-ne să pătrundem În curtea pietruită cu grijă. Am coborât fără un cuvânt și l-am urmat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
În Întuneric. În momentul când am ajuns În fața intrării, tipul a bombănit ceva, n-am Înțeles ce, iar ușa s-a dat În lături, dar n-aș băga mâna-n foc că faptul s-a produs datorită vreunui gest al taciturnului. La fel de misterios, după ce am pășit Înăuntru, holul s-a luminat brusc. Ne-am oprit În fața liftului. Eram contrariat: văzută din afară, chiar așa, pe Întuneric, casa nu părea să aibă mai mult de un nivel, maximum două; la ce putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Atunci am Înțeles: coboram. Cum apetitul meu pentru subterane, catacombe, peșteri și alte forme de underground este extrem de limitat, În sensul că lipsește cu desăvârșire, Într-o fracțiune de secundă mi-a trecut prin minte să-l pocnesc intempestiv pe taciturn și să fug. Făcusem ceva sport la viața mea, inclusiv judo de oarecare performanță, dar nu eram deloc convins că, Într-o eventuală confruntare bilaterală, dețineam șanse reale, mai ales dacă aveam ghinionul să ratez prima lovitură. Troppo pericoloso, vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
apăsat butonul plantat pe perete și, pentru prima oară, a schițat un vag zâmbet politicos În direcția mea: - Poftiți, sunteți așteptat. Așteptat? De cine, mă rog frumos? Dacă m-am mulțumit să Întreb doar În gând, a fost numai pentru că taciturnul mă călca pe nervi inclusiv când se chinuia să pară cât de cât amabil. Am intrat Într-o Încăpere spațioasă, ceva Între salon de primire și birou de companie I.T. last generation. Prima imagine care mi-a izbit retina dilatată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]